COMISIA EUROPEANĂ

Strasbourg, 22.11.2016

COM(2016) 740 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Propunere pentru
un nou Consens european privind dezvoltarea
Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru

{SWD(2016) 387 final}
{SWD(2016) 388 final}
{SWD(2016) 389 final}

Cuprins

INTRODUCERE    

NOUL CONSENS EUROPEAN PRIVIND DEZVOLTAREA „LUMEA NOASTRĂ, DEMNITATEA NOASTRĂ, VIITORUL NOSTRU”    

1. Provocări la nivel mondial și Agenda 2030    

1.1. Provocări și tendințe la nivel mondial    

1.2 Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă    

2. Reacția UE    

2.1 O Uniune Europeană mai puternică și mai eficace într-o lume care se schimbă    

2.2. Principiile și valorile care ghidează acțiunile UE pentru dezvoltare    

3. Prioritățile noastre comune — un cadru de acțiune    

3.1. Oamenii - dezvoltare și demnitate umană    

3.2. Planeta - protecția mediului, gestionarea resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice    

3.3. Prosperitate - creșterea economică favorabilă incluziunii și durabilă și crearea de locuri de muncă    

3.4. Pacea - societăți pașnice și favorabile incluziunii, democrație, instituții eficace și responsabile, statul de drept și drepturile omului pentru toți    

4. Parteneriat - UE, forța pentru punerea în aplicare a Agendei 2030    

4.1. O mai bună colaborare    

4.2. Încurajarea unor parteneriate în care sunt implicate mai multe părți interesate, mai puternice și mai favorabile incluziunii    

4.3. Adaptarea parteneriatelor pentru dezvoltare pentru a reflecta capacitățile și nevoile    

5. Consolidarea abordărilor pentru intensificarea impactului UE    

5.1. Mobilizarea și valorificarea tuturor mijloacelor de punere în aplicare    

5.2. Coerența politicilor în favoarea dezvoltării    

5.3. Eficacitatea dezvoltării    

6. Monitorizarea angajamentelor noastre    

INTRODUCERE

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă (Agenda 2030) 1 , adoptată de Organizația Națiunilor Unite în septembrie 2015, reprezintă un cadru nou și ambițios pentru a realiza dezvoltarea durabilă și eradicarea sărăciei. Esența Agendei 2030 o constituie setul de obiective de dezvoltare durabilă (ODD) și țintele aferente.

Având în vedere participarea sa activă la negocieri, UE ar trebui să joace un rol marcant în punerea în aplicare a agendei. În acest scop, au fost lansate o serie de inițiative. Comunicarea Comisiei cu privire la „Următorii pași către un viitor european durabil: acțiunea europeană pentru durabilitate” 2 demonstrează importanța ODD pentru Europa și explică modul în care UE contribuie la atingerea acestora, inclusiv în cadrul acțiunii externe a UE. Strategia globală privind politica externă și de securitate a UE 3 , care oferă o viziune pentru angajamentul Europei în lume, subliniază importanța ODD în contextul acțiunii externe a UE. În plus, Agenda 2030 trebuie să fie integrată în politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii, în special prin revizuirea viziunii comune a instituțiilor UE și a statelor membre, prevăzută în Consensul european privind dezvoltarea 4 , care a fost semnat în 2005 și a urmărit realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului.

În ceea ce privește politica de cooperare pentru dezvoltare, atât Uniunea, cât și statele sale membre sunt obligate să respecte angajamentele și țină seama de obiectivele pe care le-au acceptat în cadrul Organizației Națiunilor Unite 5 . În conformitate cu procedura urmată în 2005 6 , prezenta comunicare a Comisiei propune un nou consens privind dezvoltarea. Scopul acesteia este de a actualiza răspunsul dezvoltării la provocările globale actuale și de a promova punerea în aplicare a Agendei 2030 în parteneriat cu țările în curs de dezvoltare, ținându-se cont de noul cadru oferit de Tratatul de la Lisabona. Aceasta reflectă analiza răspunsurilor din cadrul consultării publice online 7 desfășurate în perioada mai-august 2016, al altor discuții consultative și de informare și al activității de evaluare pregătitoare suplimentare 8 .

Având în vedere domeniul său general de aplicare în materie de politici, obiectivul de a contribui la punerea în aplicare a Agendei 2030 în țările în curs de dezvoltare poate fi realizat cel mai bine prin consolidarea coordonării dintre politicile de cooperare pentru dezvoltare ale UE și ale statelor sale membre. Scopul propunerii unui nou Consens european privind dezvoltarea armonizat cu noua agendă, cu o viziune comună și orientări comune pe termen lung, este de a asigura cadrul pentru abordarea comună în ceea ce privește politica de cooperare pentru dezvoltare care va fi aplicată de UE și de statele sale membre.

Comisia solicită Consiliului și Parlamentului să adopte noul Consens privind dezvoltarea sub forma unei declarații comune a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei.

NOUL CONSENS EUROPEAN PRIVIND DEZVOLTAREA
„LUMEA NOASTRĂ, DEMNITATEA NOASTRĂ, VIITORUL NOSTRU”

1. Provocări la nivel mondial și Agenda 2030

1.1. Provocări și tendințe la nivel mondial

1.Lumea s-a schimbat considerabil de la ultimul Consens european privind dezvoltarea 9 din 2005, atât în ceea ce privește atât oportunitățile, cât și riscurile. Aspectele economice și societale sunt din ce în ce mai interconectate, ceea ce deschide noi perspective de progrese comune, deși adesea împiedică adoptarea unor soluții simple la probleme. Au avut loc importante schimbări demografice la nivel mondial, combinate cu schimbările economice, sociale și de mediu. Populația mondială crește cu aproximativ 80 de milioane de persoane pe an și, până în 2050, 70 % din populația lumii va locui în orașe. Chiar dacă rata de creștere globală este în scădere, se preconizează că între 2015 și 2050 populația mondială va crește cu 2,4 miliarde, iar dintre acestea 1,3 miliarde vor fi în Africa. Abordarea nevoilor în materie de educație și ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor va fi o provocare.

2.S-au produs schimbări ale nivelurilor sărăciei și inegalității și ale repartizării geografice a acestora, iar țările în curs de dezvoltare au devenit din ce în ce mai diversificate. Obiectivele de dezvoltare ale mileniului au jucat un rol esențial în obținerea unor progrese fără precedent în materie de dezvoltare. Începând cu 2005, peste o jumătate de miliard de persoane au ieșit din starea de sărăcie extremă și de foamete, în special în Asia de Est. Mai puțin de 10 % din populația globului trăiește în condiții de sărăcie extremă. Totuși provocările persistă. Până în 2030, majoritatea populației sărace din lume va fi concentrată în statele fragile și afectate de conflicte și în Africa Subsahariană, dar și în unele țări cu venituri medii vor continua să existe zone însemnate afectate de sărăcie. Pentru a ajunge la cei săraci în situații atât de diverse sunt necesare abordări diferențiate. Inegalitățile din interiorul țărilor reprezintă o problemă din ce în ce mai mare pentru creștere și stabilitate. Peste 70 % din populația lumii trăiește în țări în care gradul de inegalitate a crescut în ultimele două decenii. Adevărata egalitate de gen rămâne o aspirație îndepărtată.

3.Consolidarea rezilienței și a durabilității este indispensabilă pentru obținerea de soluții durabile la provocările mondiale complexe. Sărăcia determină creșterea vulnerabilității, iar nivelurile ridicate ale vulnerabilității agravează efectele cronice ale sărăciei. Fragilitatea extremă și cronică, precum și crizele structurale și recurente constituie în continuare sursa urgențelor umanitare și împiedică dezvoltarea unor comunități întregi. Crizele și conflictele prelungite suprasolicită resursele naționale și internaționale și îngreunează foarte mult exercitarea drepturilor omului. Ajungând la peste 65 milioane, numărul refugiaților și al persoanelor strămutate se află la cel mai înalt nivel înregistrat după cel de-al doilea război mondial. Realizările în materie de dezvoltare sunt subminate de noile amenințări la adresa sănătății publice mondiale. După criza financiară, creșterea economică este în curs de redresare, fără a ajunge însă la nivelurile de dinainte crizei. Deficiențele în materie de guvernanță, democrație, drepturile omului și statul de drept, inclusiv corupția și provocările legate de securitate, precum și reducerea spațiului de participare publică și acțiune pentru societatea civilă reprezintă o provocare fundamentală în ceea ce privește eficacitatea eforturilor de dezvoltare.

4.Bunurile publice de la nivel mondial sunt supuse presiunilor. Lumea se confruntă în continuare cu probleme de mediu persistente, în special cu provocarea schimbărilor climatice care amenință beneficiile în materie de dezvoltare și afectează în mod disproporționat persoanele sărace. Accesul la servicii energetice durabile și accesibile, în special în Africa Subsahariană, este limitat și rămâne o provocare esențială pentru creșterea economică și industrializare pe acest continent. Producția de energie din surse regenerabile reprezintă aproximativ 25 % din producția mondială, deși cota acesteia și investițiile în domeniu sunt în creștere. Agricultura durabilă și sistemele alimentare, inclusiv pescuitul durabil, vor trebui să satisfacă nevoile unei populații în creștere la nivel mondial, asigurându-se totodată protecția mediului înconjurător. Cererea de apă și stresul hidric vor crește semnificativ în următoarele decenii, ceea ce reprezintă o provocare majoră pentru adaptarea la efectele schimbărilor climatice. Oceanele sunt supuse unor presiuni tot mai mari. Accesul la resurse naturale limitate este în pericol, ca urmare a epuizării acestora și a unei gestionări nesustenabile, ceea ce impune acordarea de sprijin pentru o transformare în direcția unei economii mai circulare, bazate pe utilizarea eficientă a resurselor.

5.Peisajul procesului de dezvoltare se extinde, ajungând să cuprindă mai mulți actori, actori noi și soluții inovatoare. Sectorul privat devine din ce în ce mai mult un partener esențial în promovarea unor modele mai durabile de dezvoltare. Combinarea resurselor publice și private pentru a atrage mai multe investiții permite intensificarea cooperării, inclusiv în medii problematice. Este necesară o realiniere a resurselor și investițiilor la nivel mondial pentru asigurarea dezvoltării durabile. Tehnologia informației și comunicațiilor, precum și rețelele de infrastructură reziliente și eficiente, oferă oportunități importante pentru realizarea de progrese în toate sectoarele.

6.Strategia globală privind politica externă și de securitate a Uniunii Europene (EUGS) 10 presupune o uniune credibilă, reactivă, în care coordonarea deține un loc important. Consensul privind dezvoltarea este un element esențial al implicării Uniunii Europene (UE) în lume și al răspunsului acesteia la provocările globale.

1.2 Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă

7.Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă (Agenda 2030), adoptată în septembrie 2015 de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite 11 , reprezintă răspunsul cuprinzător la aceste provocări și tendințe convenit la nivelul comunității internaționale. Trecerea de la obiectivele de dezvoltare ale mileniului la obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) reflectă schimbarea abordării dezvoltării globale, care are la bază obiectivele comune, autonomia, interesul reciproc și responsabilitatea partajată în țările aflate în toate stadiile de dezvoltare. ODD reflectă o viziune bazată pe drepturile universale ale omului, în deplină concordanță cu valorile UE, și oferă oportunitatea promovării experienței UE în materie de dezvoltare durabilă.

8.Agenda 2030 este universală și se aplică tuturor țărilor. Toate țările se confruntă cu aceste provocări împreună și trebuie să utilizăm toate mijloacele pe care le avem la dispoziție pentru a le aborda. Agenda trebuie pusă în aplicare integral, nu selectiv. Punerea în aplicare trebuie să se bazeze pe o ordine mondială al cărei fundament îl constituie normele, care are drept principiu-cheie multilateralismul și în centrul căreia se află Organizația Națiunilor Unite.

9.Având la bază obiectivele de dezvoltare durabilă, Agenda 2030 stabilește o viziune cuprinzătoare a ceea ce trebuie realizat pentru eradicarea sărăciei și promovarea dezvoltării durabile. Aceasta asigură un echilibru între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile, include aspectele esențiale ale guvernanței și ale societăților pașnice și favorabile incluziunii și recunoaște interconexiunile importante dintre obiectivele și țintele sale.

10.Agenda de acțiune de la Addis Abeba 12 , ca parte integrantă a Agendei 2030, stabilește o nouă paradigmă pentru punerea în aplicare prin mijloace financiare și nefinanciare - situând acțiunea internă și politicile viabile în centrul său. Împreună, Agenda 2030 și Agenda de acțiune de la Addis Abeba stabilesc ceea ce este necesar pentru realizarea ODD prin intermediul unui parteneriat global care integrează politici și mijloace financiare. Agenda 2030 este completată, de asemenea, de cadrul de la Sendai 13 pentru reducerea riscurilor de dezastre și de Acordul de la Paris privind schimbările climatice, asigurând un cadru obligatoriu ce prevede angajamente universale.

11.UE și statele membre trebuie să răspundă provocărilor și oportunităților globale actuale în contextul Agendei 2030 la a cărei dezvoltare și-au adus aportul. Acest Consens privind dezvoltarea este un element-cheie al răspunsului global. Instituțiile europene vor conlucra pentru a-l dezvolta în continuare, respectându-și totodată rolurile și competențele instituționale distincte pe care le dețin. În ceea ce privește politica de cooperare pentru dezvoltare, acțiunile întreprinse de UE și de statele sale membre se sprijină reciproc și trebuie să fie coordonate pentru a se favoriza complementaritatea și eficiența acestora 14 . Având în vedere cerința ca Uniunea și statele sale membre să respecte angajamentele și să țină seama de obiectivele pe care le-au aprobat în cadrul Organizației Națiunilor Unite 15 obiectivul noului Consens european privind dezvoltarea este acela de a oferi cadrul pentru o abordare comună a politicii de cooperare pentru dezvoltare care va fi aplicată de UE și de statele sale membre. Prin urmare, acesta se aplică Uniunii Europene și statelor membre ale acesteia.

2. Reacția UE

2.1 O Uniune Europeană mai puternică și mai eficace într-o lume care se schimbă

12.UE și statele sale membre s-au angajat ferm să pună în aplicare agenda pentru asigurarea unei dezvoltări durabile în cele trei dimensiuni ale acesteia (economică, socială și de mediu) într-un mod echilibrat și integrat. O serie de politici ale UE contribuie în mod coerent la realizarea acestui obiectiv, cu implicarea mai multor actori diverși. Contribuind la realizarea Agendei 2030, UE va promova o Europă mai puternică, mai durabilă, favorabilă incluziunii și prosperă, astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei „Următorii pași către un viitor european durabil: acțiunea europeană pentru durabilitate" 16 . Procesul de punere în aplicare va fi strâns coordonat cu cel al Acordului de la Paris privind schimbările climatice 17 , precum și cu alte angajamente internaționale, având în vedere interconexiunile lor majore.

13.Acțiunea externă a UE va avea un rol important în asigurarea reușitei în procesul de punere în aplicare a Agendei 2030 la nivel mondial. UE însăși s-a schimbat în ultimii ani. Cu noul cadru instituțional și instrumentele politice adoptate în urma Tratatului de la Lisabona, Uniunea este acum mai bine dotată pentru a răspunde provocărilor și oportunităților la nivel mondial, atunci când acestea apar. EUGS oferă o viziune în ceea ce privește implicarea Europei în lume, inclusiv în ceea ce privește principalele sale interese și priorități, prin intermediul unei serii de politici, printre care și politica de dezvoltare. EUGS subliniază rolul important al Agendei 2030, care are potențialul de a determina transformarea necesară în susținerea valorilor UE și obiectivelor acțiunii externe a acesteia.

14.Politica de dezvoltare urmărește obiectivele acțiunii externe a UE. Aceasta include obiectivul prevăzut la articolul 21 alineatul (2) litera (d) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), și anume acela de promovare a dezvoltării durabile pe plan economic, social și de mediu a țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul principal de a eradica sărăcia, astfel cum se prevede la articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În concordanță cu obiectivele prevăzute la articolul 21 alineatul (2) din TUE, politica de dezvoltare contribuie, printre altele, și la: sprijinirea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului, menținerea păcii și prevenirea conflictelor, îmbunătățirea calității mediului și gestionarea durabilă a resurselor naturale mondiale și promovarea unui sistem internațional bazat pe o cooperare multilaterală mai puternică și pe o bună guvernare globală. Prin urmare, consensul va contribui, de asemenea, la cerința de a asigura coerența între diferitele domenii ale acțiunii externe a UE, precum și între acestea și celelalte politici ale sale 18 .

15.Politica de dezvoltare constituie o parte esențială a politicilor UE de abordare a provocărilor la nivel mondial, de gestionare a interdependenței și de construire a unei lumi mai bune. Politica de dezvoltare va continua să fie coordonată cu alte politici ale UE, printre care ajutorul umanitar, comerțul și integrarea regională, politica europeană de vecinătate revizuită 19 , sănătatea, politica de mediu, politica în materie de energie, agricultură, pescuit, migrație și știință, tehnologie și inovare, pentru a se maximiza rezultatele. Cooperarea pentru dezvoltare abordează mai multe cauze ale insecurității, conflictelor, crizelor complexe și fluxurilor de refugiați, ale persoanelor strămutate și ale migranților aflați în situație neregulamentară. Dezvoltarea durabilă și eradicarea sărăciei sunt esențiale pentru abordarea provocărilor globale pe termen lung.

16.Acest consens va contribui la îndeplinirea priorităților acțiunii externe a UE, astfel cum se prevede în detaliu în EUGS, inclusiv prin acordarea de sprijin pentru reziliență la toate nivelurile și promovarea prosperității împărtășite. ODD vor constitui o dimensiune transversală a tuturor eforturilor de punere în aplicare a EUGS 20 . Măsurile suplimentare cu privire la reziliență în acest context vor aborda capacitatea statelor și societăților de a se reforma pentru a rezista crizelor interne și externe și pentru a-și reveni în urma acestora. Măsurile vor reflecta, de asemenea, faptul că, așa cum se susține și în ODD, reziliența este un concept amplu care cuprinde toate persoanele și întreaga societate 21 și care necesită consolidarea capacităților pentru a face față vulnerabilității la riscurile care se datorează, printre altele, condițiilor socioeconomice, condițiilor de mediu și schimbărilor climatice, dezastrelor și conflictelor. În acest sens, se vor aborda principalii factori determinanți ai fragilității, care afectează cele mai vulnerabile categorii ale populației.

17.UE este bine poziționată pentru a-și juca rolul. Puterea sa mare provine din solidaritatea sa politică și socială și este un important partener economic și comercial al țărilor din întreaga lume. Aceasta își asigură o prezență majoră la nivel mondial prin intermediul rețelelor sale diplomatice extinse, inclusiv în state aflate în situații post-conflict și caracterizate de fragilitate. Constituie o sursă globală de politici și de cele mai bune practici pentru dezvoltare durabilă în multe domenii și deține o vastă experiență în cooperarea pentru dezvoltare, utilizând o gamă largă de instrumente și canale. De asemenea, aceasta este un actor marcant în protejarea bunurilor publice mondiale.

18.Un factor esențial pentru îndeplinirea acestor obiective comune și realizarea celei mai mari contribuții la Agenda 2030 este acțiunea concertată sub sigla UE. Așadar, UE și statele sale membre se angajează să colaboreze mai bine. EUGS recunoaște că se impune asigurarea unei coerențe mai bune între statele membre și instituțiile UE și între dimensiunea internă și cea externă a politicilor UE. Implicarea coerentă și consecventă va determina creșterea nivelului de credibilitate și de legitimitate, creșterea valorii adăugate, a influenței și a impactului pozitiv în lume. UE și statele sale membre trebuie să fie unite în diversitate, aplicând o varietate de experiențe și abordări și ținând seama de avantajele comparative ale fiecăruia.

2.2. Principiile și valorile care ghidează acțiunile UE pentru dezvoltare

19.Acest consens are la bază principiile acțiunii externe a UE, care sunt prevăzute la articolul 21 alineatul (1) din TUE și pe care acesta intenționează să le promoveze în toată lumea: democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și ale dreptului internațional. Aceste valori universale stau la baza Agendei 2030.

20.UE și statele sale membre vor aplica o abordare a cooperării pentru dezvoltare bazată pe drepturi 22 . Aceasta va îngloba toate drepturile omului și promovează incluziunea și participarea, nediscriminarea, egalitatea și echitatea și transparența și răspunderea. Abordarea va juca în continuare un rol esențial în a garanta că nimeni nu este lăsat deoparte în Agenda 2030, oriunde ar trăi și indiferent de etnie, sex, vârstă, handicap, religie sau convingeri, orientare sexuală, statut de migrant sau alt statut. Această abordare este în deplin acord cu obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE, și anume reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei. Discriminarea multiplă cu care se confruntă persoanele vulnerabile este avută în vedere în cadrul acesteia.

21.Egalitatea de gen se află în centrul valorilor UE și este consfințită în cadrul juridic și politic al acesteia. Egalitatea de gen este esențială pentru realizarea ODD și se regăsește în toate temele Agendei 2030. UE și statele sale membre vor promova drepturile femeilor, egalitatea de gen și emanciparea femeilor și a fetelor, precum și protecția lor, aceasta reprezentând o prioritate în toate domeniile de acțiune.

3. Prioritățile noastre comune — un cadru de acțiune

22.Agenda 2030 prezintă un grad ridicat de interconectivitate. Punerea în aplicare a acesteia necesită elaborarea unor strategii naționale de dezvoltare durabilă cuprinzătoare care integrează în mod echilibrat dimensiunile economice, sociale și de mediu ale dezvoltării durabile. Acțiunile pentru abordarea uneia dintre priorități produc efecte și în alte domenii, iar unele provocări, cum ar fi durabilitatea și inegalitatea, se regăsesc în toate părțile agendei. Recunoscând necesitatea de a se lua în considerare aceste interconexiuni în planificarea și punerea în aplicare a cooperării pentru dezvoltare, UE și statele sale membre vor acorda o atenție deosebită acțiunilor integrate care pot genera beneficii conexe și realiza obiective multiple într-un mod coerent, acordând mai multă importanță factorilor determinanți cheie cu potențial de transformare la nivel transversal, cum ar fi egalitatea de gen, tineretul, investițiile, energia durabilă, migrația și mobilitatea.

23.În acest context, acțiunile pentru dezvoltare întreprinse de UE și de statele sale membre vor fi structurate în jurul priorităților care definesc Agenda 2030: oamenii, planeta, prosperitatea, pacea și parteneriatul.

3.1. Oamenii - dezvoltare și demnitate umană

24.Eradicarea sărăciei în toate aspectele sale, abordarea problemei discriminării și a inegalităților și respectarea principiului de a nu lăsa pe nimeni deoparte vor rămâne în centrul politicii UE de cooperare pentru dezvoltare, având la bază noul impuls major dat de Agenda 2030 acestor obiective. Progresele înregistrate în aceste domenii vor asigura o bază mai solidă pentru dezvoltarea durabilă.

25.ODD evidențiază domeniile în care sunt necesare progrese continue pentru asigurarea dezvoltării și demnității umane. UE și statele sale membre vor urmări eradicarea foametei, acoperirea universală prin sisteme de asigurări de sănătate, accesul universal la educație și formare de calitate, protecția socială adecvată și durabilă și o muncă decentă pentru toți, într-un mediu sănătos. Acestea vor sprijini eforturile partenerilor de a-și îndeplini responsabilitățile în vederea consolidării politicilor și guvernanței lor de la nivel național pentru furnizarea durabilă de servicii esențiale. Se va pune un accent deosebit pe protecția celor mai vulnerabile persoane.

26.UE și statele sale membre vor întreprinde acțiuni pentru a asigura accesul tuturor la alimente accesibile, sigure, suficiente și hrănitoare. Acestea vor depune eforturi mai mari pentru a eradica foametea, a garanta securitatea alimentară și nutriția și a spori reziliența celor mai vulnerabile persoane, în special în țările care se confruntă cu crize recurente. Totodată vor continua să ia măsuri pentru a aborda toate formele de malnutriție, a combate subnutriția, precum și retardul de creștere și emacierea copiilor.

27.UE și statele sale membre vor sprijini comunitățile cele mai sărace pentru a îmbunătăți accesul tuturor la terenuri, hrană, apă și surse de energie curate și accesibile fără efecte devastatoare asupra mediului. Serviciile de asigurare a apei potabile sigure și cele de salubrizare constituie servicii de bază și o condiție preliminară pentru sănătate, creștere economică și productivitate. Aceste servicii sunt totodată deosebit de vulnerabile la degradarea mediului, inclusiv la schimbările climatice. UE și statele sale membre vor sprijini gestionarea durabilă și integrată a resurselor de apă prin intermediul unei abordări mai strategice în ceea ce privește dezvoltarea regională și integrarea. Acestea vor promova dezvoltarea urbană durabilă pentru îmbunătățirea serviciilor, a accesibilității și a calității vieții populațiilor urbane aflate în creștere rapidă, consolidând, în același timp, legăturile dintre zonele rurale și cele urbane.

28.O stare de sănătate mai bună este fundamentală pentru asigurarea demnității umane și a prosperității globale. UE și statele sale membre vor continua să acționeze pentru a consolida sistemele de sănătate, a preveni și a combate bolile transmisibile, precum HIV/SIDA, tuberculoza, malaria și hepatita, a contribui la garantarea de medicamente și vaccinuri la prețuri accesibile pentru toți, precum și pentru a aborda amenințările globale la adresa sănătății, cum ar fi rezistența antimicrobiană. Acestea vor reduce mortalitatea maternă și infantilă și malnutriția, vor promova sănătatea mintală și vor aborda problema din ce în ce mai mare pe care o reprezintă bolile netransmisibile în țările partenere.

29.Asigurarea accesului la educația de calitate pentru toți este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea de lungă durată. UE și statele sale membre vor susține învățarea pe tot parcursul vieții favorabilă incluziunii și educația echitabilă de calitate la toate nivelurile — preșcolar, primar, secundar, universitar, tehnic și de formare profesională, precum și învățarea în rândul adulților, acordându-se o atenție deosebită educației și oportunităților de formare a fetelor și femeilor. Acestea vor depune mai multe eforturi pentru a garanta că fiecare individ deține cunoștințele, competențele, capacitățile și drepturile de care are nevoie pentru a se bucura de o viață demnă, a se implica pe deplin în societate în calitate de adult responsabil și productiv, precum și pentru a contribui la bunăstarea socială și economică a comunității sale și la promovarea culturii și a accesului la aceasta.

30.Creșterea economică este de durată și aduce mai multe beneficii populațiilor celor mai sărace atunci când este favorabilă incluziunii. UE și statele sale membre vor acționa pentru a reduce inegalitatea dintre rezultate și oportunități. În acest fel, acestea vor sprijini în mod direct cele mai sărace segmente ale societății și vor contribui totodată la promovarea unei creșteri mai favorabile incluziunii și mai durabile, care să nu compromită perspectivele generațiilor viitoare. Pentru a aborda nivelul în creștere al inegalităților economice și sociale, UE și statele sale membre vor sprijini căi naționale de dezvoltare care să maximizeze rezultatele și efectele sociale pozitive și să acorde atenția cuvenită unei mai bune distribuiri a beneficiilor creșterii economice, generării de prosperitate și creării de locuri de muncă decente, precum și îmbunătățirii accesului la factori de producție, cum ar fi terenuri sau finanțare. Acestea vor colabora cu țările partenere pentru a promova o impozitare progresivă și politici de redistribuire a cheltuielilor publice, care să promoveze accesul la servicii de bază de calitate pentru toți, în special accesul la educație, servicii de sănătate și de salubrizare de calitate. Totodată vor sprijini dezvoltarea unor sisteme de protecție socială eficiente, sustenabile și echitabile, pentru garantarea venitului de bază, împiedicarea revenirii în situație de sărăcie extremă și sporirea rezilienței. Acestea vor evalua factorii determinanți și tendințele inegalităților economice și sociale și își vor consolida instrumentele și abordările, pentru ca acestea să devină mai eficace în ceea ce privește abordarea inegalității, inclusiv prin integrarea aspectelor legate de reducerea inegalităților în activitățile lor. Acestea vor promova drepturile persoanelor cu handicap și vor depune eforturi pentru a garanta participarea acestora în condiții de egalitate.

31.UE și statele sale membre vor promova intens protecția și exercitarea drepturilor femeilor și fetelor. Acestea vor urmări îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și își mențin angajamentul în ceea ce privește promovarea, protecția și exercitarea tuturor drepturilor omului, precum și în ceea ce privește punerea în aplicare deplină și cu eficacitate a Platformei de acțiune de la Beijing și a Programului de acțiune de la Cairo, a Conferinței internaționale privind populația și dezvoltarea, precum și a rezultatelor conferințelor de reexaminare a acestora, și își mențin angajamentul privind sănătatea sexuală și a reproducerii și drepturile aferente (SRHR), în acest context.

32.UE și statele sale membre vor pune un accent mai mare pe eradicarea sărăciei în țările foarte sărace, caracterizate de fragilitate sau afectate de conflicte, în care se prevede că, în viitor, resursele interne nu vor fi suficiente pentru furnizarea serviciilor sociale de bază pentru toți; un accent mai puternic pe dezvoltarea umană rămâne esențial.

33.UE și statele sale membre vor consolida capacitatea de reziliență, în special cea a populațiilor vulnerabile, în fața șocurilor de mediu și economice, a dezastrelor naturale și a celor provocate de om, precum și a amenințărilor globale la adresa sănătății. Acestea vor integra în mod sistematic în acțiunile lor obiectivul ca persoanele, comunitățile și țările să se poată pregăti mai bine, să reziste, să se adapteze și să se redreseze rapid în urma unor situații de criză și de șoc, fără a compromite perspectivele de dezvoltare pe termen lung 24 . Aceasta va presupune o cooperare mai strânsă și realizarea de acțiuni complementare între actorii din domeniul dezvoltării și cel umanitar, pe baza unei analize comune a riscurilor și vulnerabilităților. În timpul crizelor prelungite, UE și statele sale membre vor proteja structurile sociale pe termen mai lung, vor furniza ajutor umanitar și pentru dezvoltare într-o manieră coerentă și vor integra problema persoanelor strămutate pe termen lung în planificarea mai amplă pentru dezvoltare, inclusiv cu asigurarea accesului la educație și la locuri de muncă decente.

34.UE și statele sale membre vor promova reziliența persoanelor strămutate forțat pe termen lung și integrarea acestora în viața economică și socială a țărilor gazdă, recunoscând faptul că, pentru reziliență și reconstruirea vieții, capacitățile populațiilor strămutate constituie un avantaj portabil esențial. UE și statele sale membre vor aplica o abordare bazată pe drepturi, acordând o atenție deosebită minorilor însoțiți și neînsoțiți și altor persoane extrem de vulnerabile.

 3.2. Planeta - protecția mediului, gestionarea resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice

35.Durabilitatea mediului, inclusiv un climat stabil, este indispensabilă pentru eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă, în special pentru cele mai sărace segmente ale societății. Bunăstarea umană și societățile reziliente depind de ecosisteme sănătoase și de un mediu funcțional. Degradarea mediului, inclusiv schimbările climatice, poate să dezechilibreze progresul economic, să pună în pericol pacea și stabilitatea și să determine migrație pe scară largă. În plus față de acțiunile specifice, aspectele de mediu trebuie integrate în toate sectoarele cooperării pentru dezvoltare, inclusiv prin acțiuni preventive. Un sector privat responsabil și punerea în aplicare a principiului „poluatorul plătește” vor fi, de asemenea, esențiale pentru reușită. UE și statele sale membre vor promova eficiența resurselor și consumul și producția durabilă, pentru a decupla creșterea economică de degradarea mediului și pentru a permite tranziția către o economie circulară. De asemenea, acestea vor valorifica mai bine știința, tehnologia și inovarea în vederea promovării durabilității mediului și vor susține utilizarea de către parteneri a datelor și informațiilor cuprinzătoare disponibile prin intermediul programelor de observare a Pământului de la nivel european și internațional, pentru a sprijini un proces decizional bazat pe probe, care să țină seama de starea mediului.

36.UE și statele sale membre vor sprijini conservarea și gestionarea durabilă a tuturor resurselor naturale, precum și conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității și a ecosistemelor, inclusiv a pădurilor, a oceanelor, a zonelor de coastă, a bazinelor hidrografice și a altor ecosisteme. Acestea vor promova beneficiile colaterale obținute din gestionarea durabilă, inclusiv sporirea rezilienței la schimbările climatice și adaptarea la acestea, vor consolida integrarea durabilității în toate sectoarele cooperării și vor scoate mai mult în evidență problemele de mediu în dialogurile cu partenerii noștri. Totodată vor promova recurgerea la contabilizarea capitalului natural și vor susține o mai bună guvernanță și consolidarea capacităților pentru gestionarea durabilă a resurselor naturale, promovând implicarea părților interesate și respectarea drepturilor tuturor persoanelor, inclusiv ale comunităților indigene și locale. Acestea vor promova protecția și refacerea ecosistemelor marine pentru a obține oceane sănătoase și productive, gestionarea durabilă a resurselor oceanice și pescuitul durabil, inclusiv prin îmbunătățirea guvernanței oceanelor și dezvoltarea economiei albastre.

37.Agenda 2030 presupune depunerea de eforturi urgente din partea tuturor cu privire la bunurile publice globale. UE și statele sale membre vor pune în aplicare Agenda 2030 și Acordul de la Paris privind schimbările climatice prin acțiuni coordonate și coerente, pentru a beneficia la maxim de sinergii, bazându-se și pe alte cadre internaționale precum Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre și Noua agendă urbană 25 .

38.UE și statele sale membre vor integra aspecte de mediu și de climă, inclusiv atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, în strategiile sale de cooperare pentru dezvoltare. Acestea vor sprijini strategiile naționale, inclusiv planificarea și programarea interguvernamentală, care promovează reziliența, reduc riscurile asociate schimbărilor climatice și contribuie la reducerea emisiilor, în concordanță cu procesul de punere în aplicare a contribuțiilor stabilite la nivel național (NDC) în conformitate cu Acordul de la Paris. În schimb, caracterul juridic obligatoriu al Acordului de la Paris și cerința de a adopta NDC pot, de asemenea, să impulsioneze planificarea la nivel național privind dezvoltarea în contextul Agendei 2030.

39.Energia este un catalizator extrem de important pentru dezvoltare și esențial în identificarea soluțiilor pentru o planetă durabilă. Amploarea investițiilor financiare necesare pentru asigurarea accesului universal la servicii energetice curate necesită implicarea multor actori. UE și statele sale membre își vor intensifica acțiunea de cooperare cu toate părțile interesate, inclusiv cu sectorul privat, cu privire la gestionarea cererii de energie, eficiența energetică, generarea de energie din surse regenerabile și dezvoltarea și transferul de tehnologii curate. Acestea vor promova, de asemenea, eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili, piețele de energie stabile și transparente și instalarea de rețele inteligente, precum și utilizarea de tehnologii digitale pentru gestionarea durabilă a energiei.

3.3. Prosperitate - creșterea economică favorabilă incluziunii și durabilă și crearea de locuri de muncă

40.O provocare esențială în cadrul Agendei 2030 o reprezintă realizarea creșterii favorabile incluziunii și durabile și crearea de locuri de muncă decente, în special pentru femei și tineri. UE și statele sale membre vor promova o transformare economică care să creeze locuri de muncă decente, să genereze suficiente venituri pentru serviciile publice și să favorizeze lanțuri valorice durabile. Aceasta include promovarea de modele de producție și de consum durabile în economia circulară, eficiența utilizării resurselor și transformarea în direcția emisiilor reduse de dioxid de carbon și a rezilienței la schimbările climatice. Creșterea economică durabilă și favorabilă incluziunii dă naștere rezilienței pe termen lung în țările partenere, prin crearea de oportunități pentru grupurile vulnerabile ale populației și persoanele expuse la riscuri, de a participa și de a beneficia de bunăstare și crearea de locuri de muncă. Aceasta este o soluție pe termen mediu și lung pentru abordarea cauzelor profunde ale instabilității, ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate.

41.UE și statele sale membre vor ajuta țările în curs de dezvoltare să devină mai favorabile întreprinderilor. Acestea vor contribui la îmbunătățirea condițiilor pentru activitatea economică prin promovarea unor politici mai bune și a unei reglementări mai bune, a unor medii de afaceri mai bune, a unor noi modele de afaceri și a unei capacități guvernamentale sporite. Acestea vor promova accesul la serviciile financiare, inclusiv în cazul femeilor, al persoanelor sărace și al microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici și mijlocii. De asemenea, acestea vor promova inițiativele din sectorul privat și întreprinderile sociale care furnizează servicii locale. Investițiile din sectorul public în capacitatea de cercetare și de inovare în țările în curs de dezvoltare pot contribui, de asemenea, la deblocarea investițiilor din sectorul privat și vor contribui la stimularea dezvoltării economice și sociale.

42.UE și statele sale membre vor promova și facilita schimburile comerciale și investițiile în țările în curs de dezvoltare pentru sprijinirea dezvoltării durabile. UE are o experiență bogată în a-și deschide piețele pentru țările cel mai puțin dezvoltate și va continua să promoveze comerțul, ca factor determinant cheie al creșterii și reducerii sărăciei în țările în curs de dezvoltare. Prin punerea în aplicare a strategiei „Comerț pentru toți”, UE și statele sale membre își vor ajuta partenerii comerciali să își îndeplinească angajamentul asumat în Agenda de acțiune de la Addis Abeba, și anume acela de a integra dezvoltarea durabilă la toate nivelurile politicii comerciale și de a realiza progrese în ceea ce privește o gamă largă de ODD. UE și statele sale membre vor coordona programele de cooperare pentru dezvoltare cu instrumentele de politică comercială pentru a sprijini punerea în aplicare a dispozițiilor din acordurile comerciale referitoare la comerț și la dezvoltarea durabilă. Acestea vor combina competențele și resursele sectorului privat cu politicile comerciale și instrumentele de sprijin, Ajutorul pentru comerț și diplomația economică, care vor promova o creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii și vor ajuta țările terțe să adopte modele de creștere economică care să țină seama de caracterul limitat al resurselor și de combaterea schimbărilor climatice.

43.UE și statele sale membre vor colabora cu sectorul privat intern și internațional, inclusiv cu organizațiile sindicale și patronale, pentru a promova abordări responsabile, durabile și eficace. Sectorul privat ar trebui să se implice în activități responsabile și durabile care contribuie la punerea în aplicare a Agendei 2030. UE și statele sale membre vor promova mobilizarea resurselor private pentru dezvoltare în domenii cu potențial semnificativ de transformare pentru o dezvoltare durabilă, printre care agricultura durabilă, energia curată, infrastructurile rezistente, sănătatea, economia verde și circulară și digitalizarea. Adoptarea într-o mai mare măsură a practicilor responsabile de către o gamă mai largă de companii europene cu lanțuri de aprovizionare în țările în curs de dezvoltare, în parteneriat strâns cu părțile lor interesate din mediul public și privat, și promovarea comerțului echitabil și etic ar avea o contribuție substanțială la punerea în aplicare a Agendei 2030. Dezvoltarea durabilă și angajamentele de responsabilitate socială la nivelul întreprinderilor trebuie să fie integrate în modelele de afaceri în mod sistematic. UE și statele sale membre vor continua să susțină practicile de afaceri responsabile și gestionarea responsabilă a lanțurilor de aprovizionare, integrarea drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor, integritatea financiară, precum și standardele de mediu și accesibilitatea. Acestea vor acționa pentru a preveni abuzurile în materie de drepturi ale omului și pentru a promova principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și vor promova norme în domeniul muncii care asigură condiții decente de angajare pentru lucrători, în special cele prevăzute de Organizația Internațională a Muncii, atât în sectorul formal, cât și în cel informal, inclusiv prin susținerea tranziției de la economia informală la cea formală.

44.Agricultura durabilă, alături de pescuitul și acvacultura durabile, sunt în continuare un factor determinant cheie pentru eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă. Două treimi din populația săracă a lumii depind de agricultură pentru a-și asigura mijloacele de subzistență și o serie de țări în curs de dezvoltare rămân puternic dependente de comerțul cu un număr redus de produse de bază. Investițiile în agricultura durabilă sunt necesare pentru diversificarea sistemelor de producție, prevenirea malnutriției și creșterea productivității și a numărului locurilor de muncă, fără a dăuna mediului. În Africa sunt necesare investiții majore în sectorul privat, în special deoarece sectorul agroalimentar și agroindustrial reprezintă un sector-cheie pentru crearea locurilor de muncă necesare pe termen scurt și mediu. Aceste investiții trebuie să protejeze solurile, să asigure conservarea resurselor de apă, prevenirea despăduririlor și menținerea unor ecosisteme sănătoase. Micii agricultori și persoanele sărace reprezintă în continuare o importanță majoră, cu un accent deosebit pe integrarea tinerilor și emanciparea femeilor. Agricultura durabilă trebuie să valorifice potențialul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră al agriculturii, odată cu sporirea rezilienței la efectele schimbărilor climatice. UE și statele sale membre vor urmări să dezvolte lanțuri valorice agricole care să fie în beneficiul persoanelor sărace și să încurajeze agroindustria să creeze locuri de muncă și valoare adăugată. Aceasta include creșterea calității condițiilor sanitare și fitosanitare, promovarea practicilor durabile de pescuit și acvacultură, precum și sprijinirea măsurilor pentru combaterea pescuitului ilegal, a poluării marine și a efectelor produse de schimbările climatice. UE va încerca să îmbunătățească guvernanța în ceea ce privește proprietatea asupra terenurilor, oceanelor și pădurilor.

45.În țările în curs de dezvoltare se adoptă tehnologii digitale într-un ritm fără precedent. Cu toate acestea, lipsa de conectivitate, în special în Africa, și concurența limitată fac inaccesibile tehnologiile digitale pentru majoritatea populației.

46.UE și statele sale membre vor continua să își dezvolte sprijinul pentru promovarea tehnologiilor informației și comunicațiilor în țările în curs de dezvoltare, care sunt catalizatori puternici ai creșterii economice („Digital pentru dezvoltare”). UE și statele sale membre se vor axa pe o mai bună integrare a soluțiilor digitale în domeniul dezvoltării. Acestea vor sprijini mediile propice pentru economia digitală prin favorizarea conectivității libere, deschise și sigure, vor sprijini antreprenoriatul digital, inovarea și crearea de locuri de muncă și vor promova utilizarea tehnologiilor digitale în alte domenii prioritare (cum ar fi guvernanța, agricultura, educația, sănătatea și energia). Totodată vor sprijini competențele digitale și competențele necesare pentru a capacita lucrătorii, inclusiv cele mai vulnerabile persoane.

47.UE și statele sale membre vor sprijini proiectarea, construirea și exploatarea de infrastructuri urbane care sunt mai eficiente din punctul de vedere al resurselor. Acestea vor sprijini, de asemenea, dezvoltarea unor rețele de transport durabile, interconectate și sigure, precum și alte infrastructuri reziliente, pentru a promova creșterea economică, schimburile comerciale și investițiile.

48.UE și statele sale membre vor căuta să stimuleze potențialul orașelor ca centre de creștere și inovare durabilă și favorabilă incluziunii, ținând cont de comunitățile rurale din jurul acestora. În conformitate cu noua agendă urbană a ONU, vor promova furnizarea de servicii de bază, o amenajare durabilă a teritoriului, gestionarea echitabilă a piețelor funciare și mobilitatea urbană durabilă. Acestea vor promova politici teritoriale și urbane echilibrate și favorabile incluziunii, vor dezvolta reziliența orașelor la șocuri și vor valorifica oportunitățile pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice.

3.4. Pacea - societăți pașnice și favorabile incluziunii, democrație, instituții eficace și responsabile, statul de drept și drepturile omului pentru toți

49.Societățile favorabile incluziunii și responsabile și instituțiile democratice sunt condiții preliminare pentru dezvoltarea durabilă și stabilitate. UE și statele sale membre vor promova valorile universale ale democrației, buna guvernanță, statul de drept și drepturile omului pentru toți - în cadrul tuturor tipurilor de parteneriate și instrumente și în toate situațiile, inclusiv prin măsuri pentru dezvoltare. Acestea vor sprijini eforturile la nivel național, adaptate la nevoile și contextul fiecărei societăți pentru construirea unor state democratice durabile și rezistente la șocurile externe și interne. Pentru a îndeplini aceste obiective, vor promova instituțiile responsabile și transparente, participarea la procesul decizional și accesul public la informații. Acestea vor promova o guvernanță eficace pe mai multe niveluri, cu participarea grupurilor vulnerabile, prin parteneriate între guvernele naționale, subnaționale și locale, vor sprijini și promova un spațiu deschis și favorabil pentru societatea civilă, abordări favorabile incluziunii și transparența procesului decizional la toate nivelurile, vor sprijini inițiativele de combatere a corupției și vor continua să sprijine alegeri favorabile incluziunii, transparente și credibile și participarea activă a cetățenilor pe tot parcursul ciclului electoral. Acestea vor sprijini guvernanța democratică care să garanteze exercitarea libertăților fundamentale, inclusiv a libertății religioase sau a convingerilor și care să asigure exercitarea drepturilor universale ale omului, indiferent dacă acestea sunt civile, politice, economice, sociale sau culturale, inclusiv promovarea diversității culturale. Dialogul politic va constitui o platformă importantă de acțiune, inclusiv cu guvernele partenere și cu alte entități.

50.UE și statele sale membre vor încuraja sistemele de justiție eficiente, independente, deschise și responsabile, în vederea promovării statului de drept. Acestea vor continua să sprijine reforma justiției pentru a promova accesul tuturor la justiție - și, în special, al persoanelor sărace și al grupurilor sociale vulnerabile.

51.Sărăcia, conflictele, fragilitatea, nevoile umanitare și strămutarea forțată sunt aspecte strâns interconectate și trebuie să fie abordate într-un mod coerent și cuprinzător. UE și statele sale membre vor aborda diversele cauze primare ale acestora la toate nivelurile, pornind de la excludere, inegalități, încălcarea drepturilor omului și absența statului de drept, până la degradarea mediului, inclusiv schimbările climatice.

52.UE și statele sale membre vor utiliza cooperarea pentru dezvoltare în cadrul ansamblului de politici și instrumente care urmăresc prevenirea, gestionarea și facilitarea soluționării conflictelor și crizelor, întâmpinarea nevoilor umanitare și instituirea unei păci durabile și a bunei guvernanțe. Principalul obiectiv al cooperării pentru dezvoltare rămâne eradicarea sărăciei și nu va exista nicio abatere de la acest obiectiv a eforturilor întreprinse. În acest scop, UE și statele sale membre vor promova abordarea globală 27 a conflictelor și crizelor, concentrându-se asupra fragilității și securității umane și recunoscând legătura dintre dezvoltarea durabilă, pace și securitate. Aceste acțiuni se vor desfășura la toate nivelurile, de la nivel mondial la nivel local, precum și în toate etapele ciclului unui conflict, de la alertarea timpurie la prevenire, la intervenția în situații de criză și la stabilizare. În cadrul cooperării pentru dezvoltare, UE și statele sale membre vor colabora cu actorii din sectorul securității, inclusiv cu actorii militari în circumstanțe excepționale, pentru a consolida capacitatea acestora de a susține obiectivele de dezvoltare durabilă, în special crearea unor societăți pașnice și favorabile incluziunii. Acestea vor promova soluții comune la problemele de securitate și de dezvoltare, inclusiv prin sprijinirea reformei sectorului de securitate 28 și consolidarea capacităților pentru securitate și dezvoltare. Totodată își vor concentra eforturile asupra prevenirii și combaterii extremismului violent, prin creșterea rezistenței persoanelor și comunităților la îndemnurile la radicalizare și extremism, inclusiv prin promovarea toleranței religioase și a dialogului interconfesional. Acestea vor continua să susțină principiul responsabilității în ceea ce privește protecția împotriva atrocităților și prevenirea acestora.

53.UE și statele sale membre își vor concentra eforturile de cooperare pentru dezvoltare în statele caracterizate de fragilitate și afectate de conflicte și pentru sprijinirea celor mai vulnerabile persoane. Prin promovarea și protejarea drepturilor omului, a democrației, a statului de drept și a bunei guvernanțe, UE și statele sale membre vor contribui, în mod proactiv, la asigurarea stabilității și a securității și la promovarea rezilienței în situații de fragilitate. Aici se includ eforturile de combatere a violenței și a criminalității urbane. Acestea vor integra sensibilitatea la conflicte în activitatea lor, pentru a maximiza impactul pentru pace și pentru securitatea populației. Vor promova pacea, consolidarea capacităților statului, transparența, răspunderea și accesul la justiție, prin implicarea tuturor părților interesate în procesele de prevenire a conflictelor, de menținere a păcii și de consolidare a păcii. Acestea vor sprijini justiția de tranziție prin măsuri specifice contextului, de promovare a adevărului, a justiției, a acoperirii prejudiciilor și a garanțiilor de nerepetare. Stabilizarea necesită reducerea disparității dintre soluționarea conflictelor și procesele de reformă pe termen mai lung care încep să producă efecte, dezvoltarea încrederii între guvern și populație, inclusiv prin impulsionarea furnizării de servicii. În acest context, UE și statele sale membre vor revitaliza parteneriatele cu partenerii regionali calificați. Reușita intervențiilor privind pacea și securitatea depinde, în special, de cooperarea cu actorii locali și de asumarea în comun a responsabilității pentru acest proces. UE și statele sale membre vor aborda toate aspectele prevenirii și intervenției în ceea ce privește violența sexuală și pe criterii de gen în situațiile de conflict și post-conflict și vor sprijini participarea femeilor la prevenirea și soluționarea conflictelor și la acordarea de ajutoare și la redresare.

54.UE și statele sale membre vor desfășura acțiuni de cooperare umanitară și pentru dezvoltare într-un mod mai coerent și complementar, contribuind astfel în mod activ la consolidarea rezilienței și la abordarea vulnerabilității cronice și a riscurilor. Aceasta presupune îmbunătățirea practicilor de lucru între comunitățile pentru dezvoltare și cele umanitare pentru a consolida legătura dintre ajutorul de urgență, reabilitare și pentru dezvoltare, inclusiv printr-un schimb de informații mai intens, coordonarea donatorilor, analiza comună a riscurilor și vulnerabilităților, o definire comună a priorităților strategice, programarea comună, strategii de tranziție, precum și prin sistemul UE de alertă timpurie în caz de conflict. UE și statele sale membre vor asigura implicarea într-o fază timpurie și cooperarea strânsă între actorii politici și din domeniul dezvoltării încă de la început, pentru a completa și a utiliza intervențiile în caz de urgență și intervențiile timpurii de redresare ale actorilor umanitari. Asigurarea accesului în scopuri umanitare pentru a oferi ajutor de urgență de primă necesitate și protecția principiilor umanitare și a legii prezintă o importanță deosebită, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul Summit-ului mondial umanitar din mai 2016.

55.UE și statele sale membre își vor intensifica eforturile de consolidare a rezilienței și a capacității de adaptare la schimbări, în concordanță cu Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030 și cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice. Ajutorarea persoanelor și a comunităților pentru a fi mai bine pregătite, reducerea expunerii și a vulnerabilității acestora, precum și consolidarea rezilienței pentru a rezista la șocuri și dezastre și a se redresa în urma acestora sunt elemente esențiale pentru reducerea impactului negativ și evitarea pierderii de vieți omenești și de mijloace de subzistență. UE și statele sale membre vor elabora, în cadrul programelor lor de cooperare pentru dezvoltare, evaluări ale riscurilor și o analiză a deficiențelor existente. Acestea vor planifica, de asemenea, acțiunea de pregătire pentru intervenție în cazul amenințărilor transfrontaliere la adresa sănătății, în conformitate cu Regulamentul sanitar internațional, în special prin dezvoltarea capacităților sistemelor de sănătate regionale și naționale.

56.Migrația este un fenomen complex, global, de lungă durată, care necesită o reacție politică atent planificată, echilibrată, bazată pe date concrete și durabilă. Agenda 2030 recunoaște în mod clar contribuția pozitivă a migrației și a mobilității la creșterea economică favorabilă incluziunii și la dezvoltarea durabilă. Această contribuție poate aduce beneficii migranților înșiși, familiilor acestora, precum și țărilor de origine și celor de destinație. Aceștia constituie factori determinanți importanți ai economiei mondiale: totalul remiterilor către țările în curs de dezvoltare în 2015 a fost cu mult peste dublul fluxurilor totale ale asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD). UE și statele sale membre își vor intensifica eforturile pentru a profita de oportunitățile de dezvoltare oferite de migrație și totodată pentru a aborda provocările specifice acesteia. Aceasta va include promovarea în țările partenere a investițiilor și a inovației pentru stimularea creșterii economice și a oportunităților de angajare, susținerea sistemelor sociale și de educație, precum și colaborarea cu parteneri din sectorul privat și cu alte entități pentru reducerea costurilor asociate acestor remiteri.

57.O migrație gestionată în mod defectuos poate crea probleme majore și poate afecta negativ țările de origine, de tranzit și de destinație, migranții înșiși și comunitățile pe care aceștia le tranzitează sau în care se stabilesc. În scenariul pesimist, populațiilor migrante li se pot nega drepturile omului, accesul la sănătate și educație, acestea riscând să devină victime ale muncii forțate și ale traficului de ființe umane. În mod similar, migrația gestionată defectuos, atât în țările gazdă, cât și în cele de tranzit, poate genera probleme care impun acțiuni rapide de răspuns și, în unele cazuri extreme, ar putea supune unor presiuni extreme sistemele de sănătate și de educație ale țărilor gazdă, guvernanța și, la nivel general, stabilitatea și securitatea. Astfel, abordarea migrației se intersectează cu numeroase domenii de politică, printre care dezvoltarea, buna guvernanță, drepturile omului, ocuparea forței de muncă, sănătatea, educația, protecția socială și mediul, inclusiv schimbările climatice. UE și statele sale membre își vor aduce contribuția la acest obiectiv printr-o abordare mai coordonată, sistematică și structurată care să maximizeze sinergiile și efectele de levier ale aspectelor interne și externe ale politicilor Uniunii, combinând ajutorul umanitar imediat pentru refugiați și persoanele strămutate în interiorul țării cu un sprijin mai structural în ceea ce privește migrația, prin politica de dezvoltare, care va constitui o parte importantă a acestui efort.

4. Parteneriat - UE, forța pentru punerea în aplicare a Agendei 2030

58.Deși recunoaște că fiecare țară poartă responsabilitatea principală pentru propria dezvoltare economică și socială, Agenda 2030 precizează în mod clar că aceasta va fi pusă în aplicare de către toate țările și toate părțile implicate care acționează în cadrul unui parteneriat de colaborare. Ca răspuns la provocările și tendințele globale și axându-se pe prioritățile identificate mai sus, UE și statele sale membre își vor îmbunătăți în continuare modul de cooperare, inclusiv printr-o colaborare mai strânsă. Aceasta presupune eficientizarea și creșterea impactului printr-o mai bună coordonare și coerență. Pentru o eficacitate mai mare în atingerea acestor obiective și, în special, în eradicarea sărăciei, politica de dezvoltare a UE trebuie să fie adaptabilă și reactivă la nevoile stringente, la eventualele crize și la prioritățile de politică fluctuante.

4.1. O mai bună colaborare

59.La nivel național, UE și statele sale membre vor consolida programarea comună în cadrul cooperării pentru dezvoltare pentru a spori impactul lor colectiv, prin reunirea resurselor și a capacităților proprii. În fața provocărilor din ce în ce mai mari, se impun și mai mult existența unei viziuni comune a sprijinului acordat de UE, armonizată cu eforturile unei țări partenere și consolidarea politicii și a dialogului politic. Prin colaborare, UE și statele sale membre vor face schimb de cunoștințe și vor dezvolta răspunsuri strategice bazate pe o analiză de calitate a contextului național, inclusiv a sărăciei și a durabilității, precum și pe relațiile globale ale țării respective cu UE, de exemplu în materie de securitate, schimburi comerciale sau migrație. În acest context, statele membre vor ține seama de prioritățile și politicile specifice fiecărei țări și fiecărui sector și de mijloacele disponibile de finanțare pentru dezvoltare, în conformitate cu Agenda de acțiune de la Addis Abeba. UE și statele sale membre vor căuta să asigure o coordonare mai bună și stabilirea de sinergii, inclusiv prin intermediul unor procese de programare comună și în țările caracterizate de fragilitate și afectate de conflicte, pe baza unei analize comune a conflictelor.

60.Un grad mai mare de utilizare a strategiilor de intervenție unică ale UE și, dacă este cazul, a programelor orientative comune va asigura un impact mai mare. Aceasta ar trebui să țină seama și de avantajele comparative ale altor țări și actori internaționali. Acest lucru va contribui la reducerea fragmentării și va spori eficacitatea. Cadrele comune de monitorizare și ale rezultatelor vor fi elemente esențiale ale acțiunii de intervenție strategică unică pentru a menține impulsul generat, a fundamenta dialogul și a consolida răspunderea reciprocă. Programarea comună ar trebui să fie deschisă și altor donatori și actori internaționali la nivel național.

61.UE și statele sale membre vor oferi sprijin țărilor partenere prin acțiuni comune pentru punerea în aplicare a acțiunii de cooperare cu acestea. Acțiunile comune pot fi puse în aplicare la nivel național, regional sau internațional și vor asigura sprijinul colectiv al UE în mod coerent și eficace pentru sectoare specifice, pe teme specifice sau pentru un obiectiv comun adaptat la contextele țării respective. Acestea ar trebui să asigure consolidarea unui dialog politic coordonat cu țările partenere, prin corelare cu alte domenii de acțiune externă și cumularea expertizei UE pentru un impact mai puternic.

62.Acțiunile comune vor fi deschise tuturor partenerilor UE care sunt de acord și pot contribui la dezvoltarea unei viziuni comune, inclusiv din sectorul privat și societatea civilă. Aici pot fi incluse și alte guverne care împărtășesc aceeași viziune, Organizația Națiunilor Unite și alte organizații internaționale. Acțiunile comune trebuie să fie, de asemenea, susținute de o puternică bază de cunoștințe și să țină seama de toate sursele disponibile de sprijin. Acțiunile comune ar putea fi puse în aplicare prin diverse modalități și pe baza avantajelor comparative ale unor actori diverși. Acestea vor fi monitorizate și evaluate în comun, pe baza unui cadru comun al rezultatelor.

63.Activitatea coordonată a UE și a statelor sale membre privind sprijinul bugetar va contribui la promovarea eforturilor de punere în aplicare a ODD în țările partenere, la îmbunătățirea gestionării macroeconomice și a finanțelor publice, precum și la îmbunătățirea mediului de afaceri. Sprijinul bugetar, atunci când este aplicabil și împreună cu cei care doresc să participe, va fi utilizat pentru a consolida parteneriatul, asumarea în comun a responsabilității la nivel național și a responsabilității reciproce cu țările în curs de dezvoltare, pe baza unor principii, obiective și interese comune și ca răspuns la contextele politice, economice și sociale ale țărilor partenere. Sprijinul bugetar va fi aplicat în concordanță cu principiile eficacității dezvoltării și va fi însoțit de dezvoltarea capacităților și transferul de cunoștințe și expertiză. Acesta va completa astfel eforturile țărilor în curs de dezvoltare de a colecta mai mult și de a cheltui mai bine în vederea susținerii dezvoltării durabile, precum și de a promova creșterea economică favorabilă incluziunii și crearea de locuri de muncă, eradicarea sărăciei, reducerea inegalităților și societățile pașnice. Sprijinul bugetar poate contribui totodată la abordarea cauzelor fragilității și la promovarea stabilității și a construcției statale în țări aflate în situații fragile sau de tranziție.

64.Fondurile fiduciare ale UE oferă oportunități pentru o acțiune comună eficace a UE, a statelor membre și a altor parteneri din domeniul dezvoltării. Fondurile fiduciare ale UE permit UE și statelor sale membre să își pună în comun resursele și să deruleze un proces decizional și de punere în aplicare rapid și flexibil, precum și să maximizeze impactul, eficacitatea și vizibilitatea cooperării pentru dezvoltare a UE în vederea realizării ODD. Acestea asigură eficiență administrativă și o valoare adăugată mare, inclusiv prin implicarea acelor donatori dispuși să contribuie financiar, însă care nu dețin capacitatea de a acționa pe plan local.

65.Combinarea granturilor și împrumuturilor publice, prin care se poate mobiliza, de asemenea, finanțare privată, constituie un alt instrument important pentru punerea în aplicare a Agendei 2030. Aceasta acoperă toate regiunile de cooperare externă a UE, inclusiv în sectoarele energiei, transporturilor și infrastructurii de alimentare cu apă, în ceea ce privește sprijinul pentru întreprinderile mici și mijlocii, în sectoarele sociale și în ceea ce privește mediul. Va fi necesar ca sectorul privat să se implice mai mult, prin utilizarea unor instrumente financiare inovatoare pentru a contribui la atragerea mai multor fonduri private pentru dezvoltarea durabilă, inclusiv pentru acțiuni de combatere a schimbărilor climatice. Finanțarea mixtă este o componentă majoră a Planului european de investiții externe propus. Parteneriatul strâns cu Banca Europeană de Investiții (BEI) și cu alte instituțiile financiare din UE și din statele membre va constitui o particularitate esențială a activităților de finanțare mixtă ale UE. Vor fi implicate și alte instituții financiare internaționale.

66.UE și statele sale membre vor coordona și vor dezvolta poziții unificate în cadrul forurilor internaționale cu privire la toate aspectele legate de consens. Acest lucru va spori influența colectivă a UE și a statelor membre și va contribui totodată la creșterea eficacității discuțiilor multilaterale.

4.2. Încurajarea unor parteneriate în care sunt implicate mai multe părți interesate, mai puternice și mai favorabile incluziunii

67.Parteneriatele mai puternice constituie elementul central al abordării UE cu privire la punerea în aplicare a ODD. UE și statele sale membre vor colabora mai strâns cu toate celelalte părți interesate relevante pentru a promova punerea în aplicare a Agendei 2030.

68.Guvernele naționale sunt principalii responsabili pentru punerea în aplicare a Agendei 2030. În legătură cu țările partenere, UE și statele sale membre vor pune un accent reînnoit pe asumarea în comun a responsabilității la nivel național, pe parteneriat și pe dialog pentru a contribui la sporirea eficacității. Acestea vor oferi sprijin pentru planificarea națională favorabilă incluziunii în țările în curs de dezvoltare și vor promova dialogurile de guvernare deschise, cu toate părțile interesate, în etapele de planificare, punere în aplicare și revizuire. Astfel de procese vor ajuta guvernele naționale să evalueze mijloacele de punere în aplicare disponibile, să identifice deficiențele și să selecteze domeniile adecvate pentru dezvoltare și alte acțiuni de cooperare internațională. Un obiectiv fundamental va fi consolidarea capacității țărilor în curs de dezvoltare pentru punerea în aplicare a Agendei 2030. Acesta va include sprijinul pentru mobilizarea și utilizarea cu eficacitate a finanțelor publice interne, care reprezintă de departe cea mai importantă și mai stabilă sursă de finanțare a dezvoltării durabile și va include totodată promovarea sistemelor de guvernare electronică pentru colectarea eficientă a impozitelor și asigurarea transparenței în utilizarea fondurilor publice. UE și statele sale membre vor susține consolidarea capacităților pentru cadrele de monitorizare naționale, pentru colectarea, dezagregarea și analiza unor date de calitate, precum și pentru coerența politicilor în vederea dezvoltării durabile.

69.Realizarea majorității ODD va depinde și de implicarea activă a autorităților locale. UE și statele sale membre vor sprijini reformele de descentralizare, după caz, în vederea capacitării autorităților locale pentru o mai bună guvernanță și pentru obținerea unui impact sporit în ceea ce privește dezvoltarea. Acestea vor sprijini procesele prin care se urmărește o interacțiune eficace între cetățeni și autoritățile locale în toate etapele de planificare și de punere în aplicare a politicilor.

70.O punere în aplicare reușită presupune, de asemenea, crearea unor parteneriate mai puternice, care să depășească nivelul guvernamental. UE și statele sale membre vor extinde parteneriatele cu sectorul privat, cu societatea civilă, inclusiv cu sindicatele și organizațiile patronale, cu organizațiile multilaterale, cu mediul academic, cu grupurile din diaspora și cu alții. Acestea vor continua să sprijine consolidarea capacităților părților interesate relevante.

71.UE și statele sale membre își vor consolida parteneriatele cu organizațiile societății civile (OSC). Acestea vor lărgi marja de manevră și vor crea medii propice pentru organizațiile societății civile pentru ca acestea să își îndeplinească rolul în ceea ce privește sensibilizarea și punerea în aplicare. Vor sprijini angajamentele organizațiilor societății civile în vederea asigurării unei cooperări eficace, transparente și orientate spre rezultate.

72.UE și statele sale membre recunosc rolul-cheie al sectorului privat, ca motor pentru dezvoltarea durabilă pe termen lung, și necesitatea de a stabili legături cu acesta prin intermediul dialogului structurat și al unor obiective comune de dezvoltare. UE și statele sale membre vor dezvolta acorduri practice de parteneriat caracterizate prin colaborare, transparență și deschidere pentru întreprinderi și pentru participarea altor părți interesate. Acestea vor sprijini practicile economice durabile și etice și vor crea stimulente pentru investițiile sectorului privat în dezvoltarea durabilă globală.

73.UE și statele sale membre vor colabora cu organizații multilaterale, inclusiv cu sistemul ONU, cu Fondul Monetar Internațional, cu Grupul Băncii Mondiale, cu G7, cu G20, cu OCDE și cu alte instituții multilaterale, pentru a le încuraja să se alinieze la Agenda 2030 și să favorizeze sprijinul reciproc în procesul de punere în aplicare a acesteia. UE și statele sale membre vor căuta să stabilească sinergii cu Organizația Națiunilor Unite, atât la nivel mondial, cât și la nivelul echipelor de pe teren ale ONU dintr-o anumită țară, inclusiv în vederea îmbunătățirii eficacității acțiunilor ONU. Acestea vor promova participarea țărilor în curs de dezvoltare la activitățile de guvernanță ale organizațiilor multilaterale.

4.3. Adaptarea parteneriatelor pentru dezvoltare pentru a reflecta capacitățile și nevoile

74.Pentru a fi eficace, implicarea UE prin acțiunile de dezvoltare trebuie să difere în funcție de capacitățile și nevoile țărilor în curs de dezvoltare. UE și statele sale membre vor colabora cu țările în curs de dezvoltare prin modalități din ce în ce mai diversificate și adaptate. Parteneriatele ar trebui să integreze cooperarea și asistența financiară pentru dezvoltare și să depășească aceste aspecte pentru a implica o serie de strategii, politici și instrumente care să reflecte varietatea tot mai mare de circumstanțe din țările în curs de dezvoltare.

75.Cooperarea financiară a UE se va axa pe cazurile în care este cel mai mult nevoie de aceasta și asupra cărora aceasta poate avea cel mai mare impact. Cooperarea pentru dezvoltare a UE și a statelor sale membre se va concentra în continuare asupra țărilor care sunt cele mai sărace, inclusiv asupra țărilor care sunt cel mai puțin dezvoltate și asupra statelor caracterizate de fragilitate și afectate de conflicte, care au cele mai reduse posibilități de a obține fonduri și cele mai mari deficiențe în ceea ce privește mijloacele de realizare a ODD și care vor depinde în continuare foarte mult de finanțarea publică internațională. Trebuie să se depună eforturi pentru a se identifica și a se ajunge la persoanele rămase în urmă, prin furnizarea de servicii esențiale, sporind șansele de creștere economică și consolidând reziliența la șocuri.

76.UE și statele sale membre își vor dezvolta acțiunile de cooperare cu țările în curs de dezvoltare mai avansate, în plus față de cooperarea financiară. Aceste țări au nevoie de mai puține forme de asistență concesionale, sau chiar deloc, dar sunt esențiale pentru punerea în aplicare a Agendei 2030. UE și statele sale membre se vor implica în dialogul privind politica de dezvoltare cu aceste țări și la nivelul unor politici diverse, prin combinații de cooperare politică, de securitate, economică, științifică, tehnică, tehnologică și financiară adaptată, după caz.

77.Consensul va orienta acțiunile și în contextul acordurilor regionale, al strategiilor și al politicilor în ceea ce privește țările în curs de dezvoltare. Cadrele viitoare de relații cu anumite țări, inclusiv din Africa, Caraibi și Pacific, vor promova punerea în aplicare concretă a Agendei 2030 la nivel regional. Acest lucru va constitui un element esențial al activităților de susținere a agendei și o ocazie pentru a integra obiectivele consensului în acțiunea noastră de cooperare cu partenerii noștri, inclusiv din Africa, Caraibi și Pacific.

78.Agenda 2030 oferă un cadru politic transformator pentru toate țările și va orienta acțiunile UE din țările vecine în contextul Politicii europene de vecinătate (PEV) revizuite. Această politică se bazează pe un set de priorități comune pentru UE și statele sale membre și partenerii acestora, care consolidează îndeplinirea Agendei 2030. Aceste priorități PEV vizează: buna guvernanță, democrația, statul de drept și drepturile omului; dezvoltarea economică pentru stabilizare, cu un accent deosebit pe tineret, educație și ocuparea forței de muncă; conectivitatea, energia durabilă și schimbările climatice; securitatea; și migrația și mobilitatea. Politica revizuită își propune, de asemenea, să implice partenerii regionali, dincolo de politica europeană de vecinătate, în chestiuni transversale, precum migrația și energia. UE și statele sale membre vor utiliza o combinație de instrumente în cadrul politicii lor de vecinătate, care să fie coerente cu alte acțiuni ale UE din cadrul Agendei 2030.

5. Consolidarea abordărilor pentru intensificarea impactului UE

5.1. Mobilizarea și valorificarea tuturor mijloacelor de punere în aplicare

79.Pentru a reflecta cadrul stabilit în Agenda de acțiune de la Addis Abeba și Agenda 2030, UE și statele sale membre trebuie să își adapteze abordarea și să mobilizeze și să valorifice toate mijloacele de punere în aplicare.

80.UE și statele sale membre vor colabora cu țările partenere pentru a promova crearea unor cadre de politici solide pentru punerea în aplicare a Agendei 2030. Acestea vor sprijini capacitatea statului de a elabora și de a pune în aplicare politici de dezvoltare la nivel intern, precum și de a crește gradul de răspundere și de receptivitate față de cetățeni.

81.UE și statele sale membre vor pune un accent mai mare pe generarea de resurse suplimentare la nivel intern pentru dezvoltare durabilă în țările partenere. Aceasta va include promovarea mobilizării resurselor interne, stimularea comerțului internațional ca motor pentru dezvoltare și combaterea fluxurilor financiare ilicite.

82.Finanțarea publică internă este esențială pentru toate eforturile depuse de țări în vederea punerii în aplicare a Agendei 2030. UE și statele sale membre vor sprijini eforturile țărilor în curs de dezvoltare de a consolida mobilizarea veniturilor și gestionarea datoriilor și a cheltuielilor publice, de a dezvolta sisteme fiscale, de a eficientiza cheltuielile publice și de a elimina treptat subvențiile pentru combustibilii fosili. AOD continuă să joace un rol important, venind în completarea eforturilor depuse de țări - în special ale țărilor celor mai sărace și mai vulnerabile — pentru mobilizarea resurselor la nivel național. Prin crearea unor legături mai strânse între sprijinul bugetar și finanțarea mixtă, UE și statele sale membre pot contribui la eficientizarea investițiilor publice în țările partenere prin susținerea cadrelor de stabilitate macroeconomică și fiscală, a politicilor și reformelor sectoriale solide, a cadrelor bugetare cuprinzătoare pe termen mediu și anuale și a sistemelor solide de gestionare a finanțelor publice, inclusiv prin derularea unor proceduri de achiziții publice transparente.

83.UE și-a asumat angajamentul colectiv de a furniza 0,7 % din venitul național brut (VNB) ca AOD în perioada prevăzută pentru Agenda 2030 32 . De asemenea, aceasta va furniza în mod colectiv 0,15 % din VNB ca AOD țărilor care sunt cel mai puțin dezvoltate, pe termen scurt, ajungând la 0,20 % în perioada prevăzută pentru Agenda 2030. UE și statele sale membre vor continua, de asemenea, să acorde sprijin pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea în țările în curs de dezvoltare, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul Convenției ONU privind combaterea schimbărilor climatice și al Acordului de la Paris. UE și statele sale membre vor continua dialogul politic pentru a consolida angajamentele altora de a finanța dezvoltarea durabilă, inclusiv finanțarea eforturilor de combatere a schimbărilor climatice.

84.UE și statele sale membre vor contribui la inițiativele care vizează o mai bună cuantificare a finanțării pentru dezvoltare. Aceasta va include fondurile care depășesc sfera AOD, fondurile provenite din toate sursele, care contribuie la punerea în aplicare a Agendei 2030, utilizându-se instrumente precum propunerile anticipate ale OCDE pentru cuantificarea sprijinului oficial total pentru dezvoltare durabilă.

85.Cooperarea pentru dezvoltare va sprijini punerea în aplicare a dispozițiilor din acordurile comerciale referitoare la comerț și la dezvoltarea durabilă 33 . O mai bună coordonare a programelor de asistență și de cooperare în aceste domenii va permite UE să utilizeze oportunitățile și să valorifice o relație comercială mai strânsă pentru a promova această agendă bazată pe valori în rândul partenerilor noștri comerciali.

86.UE și statele sale membre vor promova aplicarea altor mijloace de punere în aplicare, inclusiv consolidarea capacităților, știința, tehnologia și inovarea. Acestea vor continua să investească în cercetare și dezvoltare în și pentru țările în curs de dezvoltare, inclusiv prin consolidarea sistemelor naționale de inovare. UE și statele sale membre vor viza consolidarea efectelor cuantificabile asupra progreselor înregistrate în direcția atingerii ODD-urilor prin intermediul unei abordări responsabile în materie de cercetare și inovare, inclusiv prin accesul liber la rezultatele și datele cercetărilor pentru proiectele finanțate din fonduri publice și educația în domeniul științelor.

5.2. Coerența politicilor în favoarea dezvoltării

87.Consensul contribuie la îndeplinirea cerinței de asigurare a coerenței între diferitele domenii ale acțiunii externe a UE, precum și între acestea și celelalte politici ale sale 34 . Cerința de asigurare a coerenței politicilor, care a fost inclusă în Agenda 2030, presupune integrarea dezvoltării durabile în toate politicile conexe ale UE, integrarea într-un mod echilibrat a celor trei dimensiuni ale dezvoltării durabile, abordarea interconexiunilor dintre diferitele ODD și asigurarea coerenței între acțiunile externe ale UE și celelalte politici ale sale, precum și între cadrele internaționale.

88.UE și statele sale membre își reafirmă angajamentul de a asigura coerența politicilor în favoarea dezvoltării, ca o contribuție importantă la efortul colectiv de asigurare a unei coerențe mai mari a politicilor în favoarea dezvoltării durabile 35 . Acestea vor continua să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în politicile care ar putea afecta țările în curs de dezvoltare (articolul 208 din TFUE). Consensul va direcționa eforturile în vederea aplicării coerenței politicilor pentru dezvoltare în toate politicile și domeniile vizate de Agenda 2030, cu asigurarea de sinergii acolo unde este posibil, în special în ceea ce privește schimburile comerciale, finanțele, mediul și schimbările climatice, securitatea alimentară, migrația și securitatea. Se va acorda o atenție deosebită combaterii fluxurilor financiare ilicite și a eludării fiscale, precum și promovării schimburilor comerciale și a investițiilor responsabile.

89.Obținerea de rezultate privind noul cadru universal pentru dezvoltare durabilă din domeniul cooperării pentru dezvoltare este o responsabilitate comună a tuturor părților interesate. UE și statele sale membre vor promova așadar abordări la nivelul întregii administrații și vor asigura supravegherea politică și eforturile de coordonare la toate nivelurile de punere în aplicare a ODD. Pentru a sprijini mai bine procesul de elaborare a politicilor și de luare a deciziilor, acestea vor asigura baza de date concrete ale efectelor politicilor asupra țărilor în curs de dezvoltare, prin consultări, implicarea părților interesate și evaluări ex-ante ale impactului, precum și evaluări ex-post ale inițiativelor politice importante 36 . Inițiativele politice ar trebui, acolo unde este relevant, să indice modul în care acestea contribuie la dezvoltarea durabilă în țările în curs de dezvoltare. Acest lucru este esențial și pentru îmbunătățirea capacităților de monitorizare și raportare ale UE și ale statelor sale membre în ceea ce privește coerența politicilor în favoarea dezvoltării și impactul asupra țărilor în curs de dezvoltare. Dată fiind universalitatea Agendei 2030, UE și statele sale membre vor încuraja și alte țări să evalueze impactul propriilor politici asupra realizării ODD, inclusiv în țările în curs de dezvoltare. Mai mult, UE și statele sale membre vor acorda sprijin țărilor partenere în eforturile lor de institui cadre favorabile asigurării coerenței politicilor pentru dezvoltarea durabilă. Acestea vor promova coerența politicilor în cadrul forurilor internaționale cum ar fi ONU și G20.

5.3. Eficacitatea dezvoltării

90.UE și statele sale membre își reafirmă angajamentul cu privire la aplicarea principiilor-cheie privind eficacitatea dezvoltării, astfel cum s-a confirmat în cadrul reuniunii Forumului la nivel înalt de la Busan din 2011, și cu privire la punerea în practică a acestora în cadrul cooperării lor pentru dezvoltare. Aceste principii sunt: rezultate, transparență și răspundere reciprocă, asumarea democratică a responsabilității și parteneriate pentru dezvoltare favorabilă incluziunii. Forumul la nivel înalt de la Busan subliniază faptul că este necesar ca toate resursele pentru dezvoltare și toți partenerii să colaboreze în mod eficace pentru a asigura rezultate durabile. UE și statele sale membre vor promova aceste acțiuni la toate nivelurile, inclusiv prin intermediul Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării. Cooperarea pentru dezvoltare a acestora va fi realizată în strânsă cooperare cu alți parteneri și în condiții de transparență deplină față de cetățenii Europei și de cei din țările în curs de dezvoltare.

91.Principiile eficacității dezvoltării se aplică tuturor formelor de cooperare pentru dezvoltare. Aici se include finanțarea publică internațională, cum ar fi AOD și cooperarea sud-sud, actorii societății civile, fundațiile filantropice, împrumuturile concesionale și neconcesionale și activitățile din sectorul privat. UE și statele sale membre se așteaptă ca toți ceilalți parteneri pentru dezvoltare să integreze aceste principii în propriile lor activități, adaptându-le contextelor lor specifice.

92.UE și statele sale membre vor continua să susțină transparența, care ar trebui să acopere treptat întreaga varietate de resurse pentru dezvoltare. Acestea vor dezvolta instrumente pentru o prezentare și utilizare mai eficace a datelor în materie de cooperare pentru dezvoltare, pentru a îmbunătăți procesele de responsabilizare și standardele și vor sprijini țările partenere în ceea ce privește corelarea resurselor pentru dezvoltare cu rezultatele, prin asigurarea unei legături mai bune între procesele de planificare și de întocmire a bugetelor.

93.UE și statele sale membre vor promova utilizarea sistemelor țărilor partenere pentru gestionarea finanțelor publice de-a lungul întregului ciclu bugetar, inclusiv a sistemelor de achiziții publice, cu scopul de a contribui la sporirea eficacității instituțiilor de la nivel național și subnațional. Acestea vor evalua împreună eficacitatea sistemelor țărilor partenere pentru a asigura o abordare coordonată și în cunoștință de cauză. UE și statele sale membre s-au angajat să elimine cât mai mult posibil condiționarea în acordarea ajutorului lor și încurajează toți actorii implicați în cooperarea pentru dezvoltare, inclusiv economiile emergente, să facă același lucru. Acestea urmăresc să îmbunătățească definiția necondiționării ajutorului pentru a asigura reciprocitatea între toți furnizorii de finanțare de la nivel internațional.

6. Monitorizarea angajamentelor noastre

94.În ceea ce privește cooperarea pentru dezvoltare, UE și statele sale membre sunt pe deplin angajate să asigure un sistem cuprinzător, transparent și responsabil pentru monitorizare și evaluare în contextul Agendei 2030.

95.UE și statele sale membre își vor adapta progresiv sistemele de raportare în acest domeniu pentru a fi în concordanță cu procesele și indicatorii de monitorizare din cadrul Agendei 2030. Ca parte a acestei activități, vor îmbunătăți calitatea și disponibilitatea datelor privind activitățile lor de cooperare pentru dezvoltare, obținute în cadrul Agendei 2030. Acestea vor acționa pentru a asigura o raportare coerentă cu cea a altor angajamente internaționale.

96.UE și statele sale membre vor integra Agenda 2030 și vor susține utilizarea de indicatori pentru ODD în vederea cuantificării rezultatelor în materie de dezvoltare la nivel de țară. Indicatorii pentru ODD pot promova și facilita mai ales o abordare comună a UE, axată pe rezultate, care să favorizeze raportarea de rezultate armonizate la nivelul țării partenere, inclusiv cadrele privind rezultatele de la nivelul țării partenere, în cazul în care acestea există.

97.UE și statele sale membre vor elabora un raport de sinteză comun cu privire la impactul acțiunilor pe care le-au întreprins în sprijinul Agendei 2030 în țările în curs de dezvoltare, care să constituie o contribuție la raportarea UE în cadrul Forumului politic la nivel înalt al ONU, la reuniunea la nivel înalt a șefilor de stat, care are loc o dată la patru ani. Acest raport va utiliza și se va baza pe rapoartele UE, inclusiv pe rapoartele cu privire la rezultate, AOD și coerența politicilor în favoarea dezvoltării, precum și pe monitorizarea ODD în contextul UE.

98.UE și statele sale membre vor consolida capacitatea statistică în țările în curs de dezvoltare. Aceasta va include consolidarea capacităților de producție și analiză a datelor, care ar trebui să fie dezagregate, după caz, în funcție de venit, de gen, de vârstă și de alți factori, și care să furnizeze informații privind grupurile marginalizate, vulnerabile și greu accesibile, guvernanța favorabilă incluziunii și alte aspecte, în conformitate cu abordarea UE bazată pe drepturi. De asemenea, aceasta va presupune investiții în consolidarea instituțiilor de statistică naționale și regionale, precum și utilizarea de noi tehnologii și surse de date, cum ar fi programul de observare a Pământului și informații geospațiale.

99.Se va efectua evaluare intermediară a punerii în aplicare a acestui consens. Aceasta va prezenta modul în care s-a aplicat consensul și ceea ce s-a realizat prin acesta pentru susținerea procesului de punere în aplicare a Agendei 2030. UE și statele sale membre vor verifica în mod sistematic progresele înregistrate și își vor adapta acțiunile, pentru a se asigura că prin acțiunea lor de cooperare pentru dezvoltare, inclusiv prin legăturile acesteia cu domeniile de politică conexe, se continuă sprijinirea punerii în aplicare a Agendei 2030 în țările în curs de dezvoltare.

(1)

 Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă , rezoluție adoptată de Adunarea Generală la 25 septembrie 2015 (UNGA A/RES/70/1)

(2)

 Următorii pași pentru un viitor european durabil - Acțiune europeană pentru durabilitate, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, [COM (2016) 739]

(3)

 Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – O strategie globală a Uniunii Europene pentru politica externă și de securitate, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, iunie 2016

(4)

 Consensul european privind dezvoltarea, Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, al Parlamentului European și al Comisiei cu privire la politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european”, semnată la 20 decembrie 2005, astfel cum a fost publicată la 24 februarie 2006 (2006/C 46/01, JO C 46/1)

(5)

Articolul 208 alineatul (2), versiunea consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare TFUE)

(6)

 Propunere de declarație comună a Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: Consensul european, Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, [COM(2005) 311/F1]

(7)

 Raport de sinteză care rezumă principalele rezultate ale consultării referitoare la noul Consens european privind dezvoltarea, document de lucru al serviciilor Comisiei [SWD (2016) 389]

(8)

 Evaluarea Consensului european privind dezvoltarea din 2006 care însoțește inițiativa „Propunere pentru un nou Consens european privind dezvoltarea”, document de lucru al serviciilor Comisiei [SWD (2016) 387]

(9)

 Consensul european privind dezvoltarea, Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei cu privire la politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european” semnat la 20 decembrie 2005, astfel cum a fost publicat la 24 februarie 2006 (2006/C 46/01, JO C 46/1).

(10)

 Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – O strategie globală a Uniunii Europene pentru politica externă și de securitate, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, iunie 2016; a se vedea, Concluziile Consiliului privind Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, Consiliul Uniunii Europene, 17 octombrie 2016 (13202/16)

(11)

 Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, rezoluție adoptată de Adunarea Generală la 25 septembrie 2015 (UNGA A/RES/70/1)

(12)

 Agenda pentru acțiune a celei de a treia conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare de la Addis Abeba, rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 27 iulie 2015 (UNGA A/RES/69/313)

(13)

 Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015–2030, rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 23 iunie 2015 (UNGA A/RES/69/283)

(14)

Articolul 210 alineatul (1) din TFUE

(15)

Articolul 208 alineatul (2) din TFUE

(16)

 Următorii pași către un viitor european durabil - acțiunea europeană pentru durabilitate, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, [COM (2016) 739]

(17)

 Adoptarea Acordului de la Paris, 12 decembrie 2015 (FCCC/CP/2015/L.9 Rev.1)

(18)

Articolul 21 alineatul (3), versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană (denumit în continuare TUE)

(19)

 Revizuirea politicii europene de vecinătate, Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, 18 noiembrie 2015 [JOIN(2015) 50]

(20)

A se vedea Concluziile Consiliului privind Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene (punctul 5), Consiliul Uniunii Europene, 17 octombrie 2016 (13202/16)

(21)

„Reziliența statului și a societății pentru vecinătatea noastră estică și sudică” (secțiunea 3.2) din O viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – o strategie globală pentru politica externă și de securitate a UE, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, iunie 2016

(22)

 Concluziile Consiliului privind o abordare bazată pe drepturi a cooperării pentru dezvoltare, cuprinzând toate drepturile omului, Consiliul Uniunii Europene, reuniunea Consiliului Afaceri Externe (Dezvoltare), 19 mai 2014

(23)

 Concluziile Consiliului privind Planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020, Consiliul Uniunii Europene, 26 octombrie 2015 (13201/15)

(24)

 Abordarea UE în materie de reziliență: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, 3 octombrie 2012 [COM(2012) 586]; Concluziile Consiliului privind abordarea UE în materie de reziliență, Consiliul Uniunii Europene, cea de a 3241-a reuniune a Consiliului Afaceri Externe, 28 mai 2013

(25)

 Noua Agendă Urbană, Habitat III, https://habitat3.org/the-new-urban-agenda

(26)

 Consolidarea investițiilor europene pentru locuri de muncă și creștere economică: către a doua etapă a Fondului european pentru investiții strategice și un nou plan european de investiții externe, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Banca Europeană de Investiții, 14 septembrie 2016 [COM(2016)581]

(27)

 Concluziile Consiliului privind abordarea globală a UE, Consiliul Uniunii Europene, reuniunea Consiliului Afaceri Externe, 12 mai 2014

(28)

 Elemente pentru un cadru strategic la nivelul UE pentru sprijinirea reformei sectorului de securitate, Comunicare comună către Parlamentul European și Consiliu, 5 iulie 2016 [JOIN(2016) 31]

(29)

 Stabilirea unui nou cadru de parteneriat cu țările terțe bazat pe Agenda europeană privind migrația, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu și Banca Europeană de Investiții, 7 June 2016 [COM(2016)385]

(30)

 Declarația de la New York privind refugiații și migranții, rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 19 septembrie 2016 (A/RES/71/1)

(31)

 Creșterea veniturilor colectate, eficientizarea cheltuielilor, document de lucru al serviciilor Comisiei, 5 noiembrie 2015

(32)

 Un nou parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltare durabilă în perioada ulterioară anului 2015 – Concluziile Consiliului (punctele 32 și 33), Consiliul Uniunii Europene, 26 mai 2015 (9241/15)

(33)

 Comerț pentru toți. Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă, Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, 14 octombrie 2015 [COM(2015)497]

(34)

Articolul 21 alineatul (3) din TUE

(35)

 Concluziile Consiliului privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD): Raportul UE pentru 2015 (punctul 7), Consiliul Uniunii Europene, 26 octombrie 2015 (13202/15)

(36)

A se vedea O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune - O agendă a UE, Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, 18 mai 2015 [COM(2015)215]