1.INTRODUCERE

Deșeurile provenite din industriile extractive și miniere reprezintă o proporție foarte mare din volumul total de deșeuri produse în Uniunea Europeană (aproximativ 30 % în 2012, a se vedea tabelul anexat la prezentul raport). Gestionarea defectuoasă a acestor deșeuri poate avea efecte negative asupra sănătății umane și asupra mediului și poate conduce la accidente grave.

Directiva 2006/21/CE privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive 1 (denumită în continuare „directiva”) urmărește să prevină sau să reducă pe cât posibil orice efecte negative asupra mediului, în special asupra apei, aerului, solului, faunei și florei și peisajelor, precum și orice riscuri pentru sănătatea umană, rezultate din gestionarea deșeurilor din industriile extractive. Directiva se aplică gestionării deșeurilor rezultate direct în urma activităților de prospectare, extracție, tratare și stocare a resurselor minerale, precum și din exploatarea carierelor.

Pe parcursul celor două perioade consecutive care fac obiectul prezentului raport (de la 1 mai 2008 până la 30 aprilie 2011 și de la 1 mai 2011 până la 30 aprilie 2014), statele membre erau obligate să asigure intrarea în vigoare și să pună în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma directivei. Directiva trebuia să fie transpusă până la 1 mai 2008. Evaluarea de către Comisie a măsurilor de transpunere a pus în evidență numeroase cazuri în care directiva a fost incorect sau numai parțial transpusă. Comisia a inițiat douăzeci și două de anchete oficiale. În prezent există patru proceduri judiciare deschise legate de neconformitate 2 .

În conformitate cu articolul 22 din directivă, Comisia a adoptat deciziile care oferă orientări privind interpretarea anumitor aspecte ale directivei, sau care detaliază aspecte tehnice suplimentare 3 . Elaborarea unor orientări tehnice privind inspecțiile nu a fost încă finalizată.

De asemenea, Comisia și Comitetul European pentru Standardizare (CEN) au elaborat metode standardizate de analiză și eșantionare, în special în legătură cu articolul 22 alineatul (2) din directivă 4 .

Comisia a adoptat în 2008 5 rezumatul Documentului de referință privind cele mai bune tehnici disponibile pentru gestionarea reziduurilor și a sterilelor în activitățile miniere 6 .

2.RAPORTARE ȘI EVALUARE

În temeiul articolului 18 alineatul (1), statele membre au obligația de a furniza Comisiei un raport privind punerea în aplicare a directivei o dată la trei ani, întocmit pe baza unui chestionar 7 . De asemenea, articolul 18 alineatul (1) prevede obligația Comisiei de a publica un raport privind punerea în aplicare a directivei, pe baza rapoartelor prezentate de statele membre.

Prezentul raport se referă la primele două perioade de raportare, de la 1 mai 2008 până la 30 aprilie 2011 și de la 1 mai 2011 până la 30 aprilie 2014.

În conformitate cu articolul 18 alineatul (2), statele membre trebuie, de asemenea, să prezinte, o dată pe an, informații cu privire la orice evenimente raportate de operatori, care sunt susceptibile de a afecta stabilitatea instalațiilor de gestionare a deșeurilor, precum și cu privire la orice efecte nefaste semnificative asupra mediului care apar în urma procedurilor de control și monitorizare efectuate la instalațiile de gestionare a deșeurilor. În conformitate cu articolul 7 alineatul (5), informațiile conținute în autorizațiile eliberate în temeiul directivei trebuie, de asemenea, să fie comunicate autorităților competente naționale și autorităților UE în materie de statistică, atunci când acestea solicită acest lucru în scopuri statistice.

Evaluarea informațiilor furnizate de statele membre pentru prima perioadă de raportare 8 a scos în evidență limitele actualului sistem de raportare de trei ani, care se axează pe adoptarea de către statele membre a unor măsuri care să permită punerea în aplicare a dispozițiilor prevăzute în directivă. Informațiile furnizate în rapoartele statelor membre nu au permis Comisiei să evalueze aplicarea în practică a acestor măsuri.

Pe lângă rapoartele naționale, și pentru a obține o imagine mai completă, au fost, prin urmare, consultate și alte surse de informații. Printre acestea se numără în special informațiile puse la dispoziția Comisiei cu privire la măsurile care trebuie luate în urma accidentelor sau în cazul cvasiaccidentelor, precum și informații generice și din alte surse, cum ar fi proiectele de cercetare și site-urile internet ale agențiilor naționale.

Comisia a făcut apel la serviciile unor consultanți independenți, care să o sprijine în examinarea informațiilor disponibile 9 .

Rapoartele primite de la statele membre pentru cele două perioade de raportare au fost evaluate, în primul rând, în ceea ce privește caracterul complet și, în al doilea rând, pentru a se stabili dacă măsurile descrise în rapoartele constituie un set cuprinzător de măsuri, fără a aduce în discuție conformitatea acestor măsuri cu directiva sau punerea lor efectivă în aplicare.

3.RAPORTAREA CU PRIVIRE LA PUNEREA ÎN APLICARE A DIRECTIVEI ÎN STATELE MEMBRE

3.1.Instalațiile din categoria A: dispoziții-cheie

Având în vedere faptul că numai o mică parte a deșeurilor extractive generate în UE prezintă un risc pentru mediu sau pentru sănătatea umană, directiva prevede un sistem de obligații diferențiate de gestionare a acestor deșeuri și pentru procedurile de obținere a autorizațiilor pentru instalații.

Directiva aplică obligații mai stricte instalațiilor unde există un risc mai mare de existență a unui un impact asupra mediului și sănătății umane în cazul unui accident. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de instalații de categorie A. Unsprezece state membre nu au raportat nicio instalație de categorie A în interiorul granițelor țării 10 .

Evaluarea s-a axat în special pe dispozițiile care se aplică acestei categorii. Nivelul de punere în aplicare a acestor dispoziții este considerat un indicator adecvat pentru evaluarea punerii în aplicare a directivei în ansamblu. Printre acestea se numără, în special: măsuri privind planurile de gestionare a deșeurilor și în ceea ce privește prevenirea accidentelor majore și informarea, măsuri concrete luate pentru a asigura transmiterea informațiilor, procedura pentru identificarea instalațiilor de categorie A (inclusiv orice instalație cu efecte transfrontaliere), pregătirea planurilor externe de gestionare a situațiilor de urgență și a inspecțiilor.

Concluzia generală este că măsurile generale pentru punerea în aplicare a directivei au fost adoptate în majoritatea statelor membre. În special, acestea constau în planurile de gestionare a deșeurilor, prevenirea accidentelor majore și informarea și măsurile practice pentru a asigura transmiterea informațiilor. În plus, comparând cele două perioade de raportare, se constată o ameliorare globală în ceea ce privește măsurile luate cu privire la aceste dispoziții.

În schimb, evaluarea subliniază, de asemenea, necesitatea de a îmbunătăți aplicarea practică a anumitor dispoziții. Astfel, de exemplu, este necesar ca unele state membre să finalizeze identificarea instalațiilor de categoria A, aplicând criteriile prevăzute în Decizia 2009/337/CE. Nivelul semnificativ de variație în ceea ce privește numărul de instalații de categoria A desemnate de către statele membre, precum și discrepanțele dintre numărul de unități declarate și volumul de deșeuri extractive periculoase generate 11 , sugerează că acest proces nu s-a încheiat încă (a se vedea tabelul anexat la prezentul raport).

Un alt domeniu care pare să trebuiască abordat ca o chestiune prioritară în mai multe state membre este emiterea de permise pentru categoria A. Elaborarea planurilor de urgență externe pentru instalațiile din categoria A trebuie, de asemenea, să fie finalizată: În conformitate cu datele raportate de statele membre, aproximativ 25 % dintre aceste instalații par să nu dispună de planuri de acțiune în vigoare.

Informațiile furnizate de statele membre sugerează că dispozițiile referitoare la inspecții pot să nu fie înțelese și aplicate în același mod de către toate statele membre. În afară de aceasta, numărul inspecțiilor raportate de statele membre variază în mod considerabil. Întrucât informațiile furnizate de statele membre reflectă practici diferite, compararea acestora are o valoare limitată.

3.2.Alte dispoziții

Unele dintre cifrele furnizate de statele membre pentru numărul de instalații care au fost identificate ca făcând obiectul directivei nu par plauzibile (a se vedea tabelul anexat la prezentul raport). Cifrele oferite variază semnificativ între statele membre și sunt relativ scăzute în comparație cu informațiile privind generarea deșeurilor extractive la nivel național disponibile din alte surse. Articolul 2 stabilește domeniul de aplicare al directivei, care limitează posibilitățile de excludere. Numărul de instalații raportate de statele membre în rapoartele lor naționale sugerează, cu toate acestea, că această dispoziție nu a fost înțeleasă și aplicată de toate statele membre în același mod.

Șase state membre 12 raportează, de exemplu, că nu există instalații pe teritoriul lor cărora să li se aplice directiva. Alte surse de informații, cu toate acestea, sugerează că în unele dintre aceste țări se desfășoară activități extractive care generează deșeuri, inclusiv, în unele cazuri, deșeuri periculoase.

De asemenea, numărul foarte scăzut de instalații care se ocupă cu deșeurile inerte raportate de unele state membre contrastează cu cifrele furnizate din alte surse (de exemplu, Franța a raportat 4100 și Ungaria susține că are 604, dar alte țări oferă o cifră mult mai mică).

Autorizațiile emise în temeiul prezentei directive pot fi combinate cu cele prevăzute de alte acte legislative ale UE [de exemplu, Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului 13 (Directiva Seveso)], pentru a evita duplicarea inutilă a informațiilor și a activităților. Se pare că numai un număr redus de instalații care intră sub incidența prezentei directive au fost raportate ca instalații de gestionare a deșeurilor.

Articolul 17 alineatul (1) stabilește obligațiile cu privire la inspecții. Statele membre sunt obligate să se asigure că instalațiile de gestionare a deșeurilor care intră sub incidența unei autorizații acordate în temeiul prezentei directive sunt verificate înainte de începerea operațiunilor de depozitare și, ulterior, la intervale periodice, inclusiv în etapa post-închidere, în scopul de a asigura respectarea condițiilor de autorizare. Directiva nu definește în mod explicit conceptul de inspecție, nici nu stabilește în detaliu modul în care ar trebui efectuată o inspecție. Cu toate acestea, articolul 22 prevede obligația Comisiei de a elabora și adopta orientări tehnice privind inspecțiile.

Variația mare constatată în raport cu măsurile adoptate cu privire la inspecții — în special regimul de inspecții, natura lor, autoritățile competente, precum și frecvența inspecțiilor — și numărul de inspecții efectuate în cursul celei de a doua perioade de raportare, sugerează că este posibil ca statele membre să nu fi interpretat întotdeauna în același mod dispozițiile privind inspecțiile stabilite în directivă.

Numai șapte țări 14 au raportat că au existat cazuri de neconformitate la nivel național 15 în cursul celei de-a doua perioade de raportare. Nerespectarea condițiilor stabilite în autorizații și instalațiile care funcționează fără permise s-au numărat printre principalele tipuri de neconformitate raportate.

Directiva permite ca dispozițiile să fie adaptate sau suspendate pentru anumite instalații, în funcție de natura deșeurilor. Listele naționale de deșeuri inerte, în conformitate cu Decizia 2009/359/CE a Comisiei, ar permite o diferențiere a acestor tipuri de deșeuri. Numai opt state membre au profitat de această posibilitate 16 .

Concluziile care pot fi trase în ceea ce privește punerea în aplicare a altor dispoziții ale directivei (cele aplicabile tuturor instalațiilor) sunt, așadar, aceleași cu cele la care s-a ajuns în ceea ce privește instalațiile din categoria A: în timp ce majoritatea statelor membre au în vigoare un cadru general, există încă o serie de chestiuni care trebuie abordate.

Diferențele dintre statele membre indică faptul că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a se garanta că toate statele membre înțeleg și aplică conceptele de bază ale directivei într-un mod similar, pentru a garanta eficiența dispozițiilor existente în UE.

4.RAPORTAREA PRIVIND SIGURANȚA

Conform informațiilor obținute de către Comisie, au avut loc în total cinci accidente în două țări, în cele două perioade care fac obiectul prezentului raport.

Cu toate acestea, nu a fost prezentată nicio notificare oficială a acestor accidente, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (2) din directivă. Aceste informații au fost obținute din alte surse.

De asemenea, statele membre au fost invitate să confirme lipsa accidentelor în cursul celor două perioade de raportare. Majoritatea statelor membre au confirmat faptul că nu au avut loc accidente. Vor fi necesare mai multe informații detaliate pentru a evalua dacă obiectivele stabilite în directiva privind reducerea riscului de accidente au fost îndeplinite.

5.ASPECTE GENERALE PRIVIND RAPORTAREA ȘI FURNIZAREA DE INFORMAȚII

Calitatea informațiilor furnizate de statele membre este variabilă. Toate statele membre au prezentat rapoarte naționale, astfel cum se prevede la articolul 18. Multe dintre acestea au transmis informații foarte detaliate, complete și actualizate, iar nivelul de exhaustivitate este cel puțin acceptabil pentru toate statele membre.

Diferențele în ceea ce privește informațiile furnizate de statele membre, precum și posibilitatea de a se fi înregistrat o eroare de interpretare a unor dispoziții creează incertitudine cu privire la comparabilitatea informațiilor furnizate și face dificilă o evaluare a performanțelor statelor membre în punerea în aplicare a directivei.

În general, experiența Comisiei cu ocazia pregătirii prezentului raport confirmă faptul că informațiile furnizate de statele membre în temeiul articolului 18 nu sunt suficiente în sine pentru a furniza o imagine clară, suficient de detaliată și exactă privind punerea efectivă în aplicare a directivei. Cerințele de raportare prevăzute la respectivul articol se concentrează pe adoptarea de măsuri, deși nu fac referire în mod explicit la furnizarea de informații cu privire la punerea efectivă în aplicare a acestor măsuri.

Chiar dacă se utilizează alte surse, Comisia ar putea obține doar un număr limitat de informații pentru a completa sau a corobora informațiile transmise de statele membre, în special în ceea ce privește aspectele administrative și juridice (inclusiv accidente). Informațiile disponibile se concentrează asupra problemelor tehnice și științifice, dar nu există, de exemplu, nicio listă publică a instalațiilor de gestionare a deșeurilor extractive.

6.CONCLUZII ȘI ETAPE URMĂTOARE

Pe baza evaluării Comisiei, se poate concluziona că majoritatea statelor membre au adoptat măsurile necesare pentru a pune în aplicare dispozițiile prevăzute în directivă. De asemenea, evaluarea a pus în evidență, cu toate acestea, faptul că o serie de chestiuni nu au fost încă soluționate pentru a garanta că punerea în aplicare a directivei oferă nivelul de protecție dorit.

Rapoartele statelor membre arată că mai multe dispoziții importante, precum cele privind identificarea instalațiilor de gestionare a deșeurilor sau acordarea de autorizații și inspecțiile nu sunt înțelese și puse în aplicare de statele membre în același mod. Pentru a face ca punerea în aplicare a directivei să fie mai coerentă, Comisia intenționează:

–să emită orientări generale cu privire la punerea în aplicare a dispozițiilor stabilite în directivă și

–să elaboreze linii directoare privind inspecțiile, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) litera (c).

De asemenea, Comisia va examina modalități de a îmbunătăți raportarea de către statele membre cu privire la punerea în aplicare, inclusiv privind accidentele, difuzarea rezultatelor de evaluare a informațiilor furnizate de către statele membre și promovarea schimbului de informații cu privire la activitățile extractive, inclusiv a celor mai bune practici.

De exemplu, se poate folosi o procedură diferită pentru colectarea de informații, în conformitate cu articolul 7 alineatul (5). Colectarea de informații suplimentare cu privire la punerea în aplicare a directivei va sprijini activitățile Comisiei care vizează:

–sprijinirea punerii în aplicare și a respectării directivei, în special prin identificarea mai eficientă a lacunelor în punerea în aplicare efectivă a directivei și conceperea de posibile măsuri pentru a le soluționa;

–identificarea celor mai bune practici privind punerea în aplicare a directivei; și

–explorarea unor noi metode de gestionare a raportării și de simplificare a proceselor și luarea în considerare, după caz, a dispozițiilor de modificare a Deciziei 2009/358/CE a Comisiei privind transmiterea informațiilor, în concordanță cu obiectivele verificarea adecvării în ce privește monitorizarea și raportarea din cadrul politicii de mediu 17 .

Pentru a pune în aplicare angajamentul asumat în planul de acțiune al UE pentru economia circulară, Comisia va lucra la elaborarea de orientări și promovarea celor mai bune practici în cadrul planurilor de gestionare a deșeurilor miniere. 18

Comisia va continua, de asemenea, să colecteze informații care să permită actualizarea pe viitor cu privire la aspectele relevante din directivă pentru a garanta o protecție optimă a sănătății umane și a mediului, punând accentul, în special, pe aspecte cum ar fi gestionarea deșeurilor periculoase, siguranța barajelor și a haldelor și prevenirea poluării.

Date ale statelor membre

	Total deșeuri 2012 I	Volumul total al deșeurilor generate de cariere și activități miniere 2012 II	Deșeuri minerale și solidificate generate de cariere și activități miniere III	Deșeuri minerale și solidificate periculoase generate de cariere și activități miniere IV	% de deșeuri periculoase din totalul de deșeuri solidificate minerale din cariere și activități miniere	Instalații în exploatare raportate V	Instalații de categoria A în exploatare VI	Integralitate (raportare) VII	Numărul de inspecții (total) VIII	Numărul de inspecții (categoria A) IX
Uniunea Europeană (28)	2 514 220 000	733 980 000	731 950 000	13 460 000	1,84
Belgia	67 630 317	115 137	30 245	9	0,03	3	0		np X
Bulgaria	161 252 166	141 082 596	141 061 523	13 266 720	9,40	np	2		np	np
Republica Cehă	23 171 358	167 422	88 585	1 359	1,53	7	0		0
Danemarca	16 332 249	18 005	5 704	45	0,79	0	0		0
Germania	368 022 172	8 625 187	8 488 645	7 705	0,09	27	2		1073	46
Estonia	21 992 343	9 354 964	9 346 454	5	0,00	4	0		53
Irlanda	13 421 334	2 024 984	1 984 284	508	0,03	22	2		154	49
Grecia	72 328 280	47 831 627	47 822 445	90	0,00	2343	1		np	np
Spania	118 561 669	22 509 144	22 495 556	368	0,00	1558	25		np	np
Franța	344 731 922	2 477 408	2 196 522	1 644	0,07	4152	1		3401	1
Croația	3 378 638	5 034	2 729	257	9,42	np	np		np	np
Italia	162 764 632	719 666	345 842	1 990	0,58	213	126		349	np
Cipru	2 086 469	217 888	217 311	0	0,00	13	1		13	1
Letonia	2 309 581	1 968	1 478	0	0,00	0	0	
Lituania	5 678 751	25 911	7 171	25	0,35	0	0	
Luxemburg	8 397 228	131 314	121 034	0	0,00	0	0	
Ungaria	16 310 151	91 218	81 827	30 852	37,70	862	6		932	115
Malta	1 452 496	45 103	45 103	0	0,00	0	0	
Țările de Jos	123 612 767	179 164	139 670	3 280	2,35	0	0	
Ungaria	34 047 465	51 339	34 687	7 830	22,57	33	0		60
Polonia	163 377 949	68 035 432	67 599 891	1 301	0,00	99	0		116
Portugalia	14 184 456	242 598	227 253	5	0,00	8	3		18	28
România	266 975 602	223 292 741	223 173 154	125 458	0,06	74	2		743
Slovenia	4 546 506	14 448	10 936	0	0,00	np	np		0	0
Slovacia	8 425 384	310 580	299 913	203	0,07	119	3		102	15
Finlanda	91 824 193	52 880 000	52 880 000	0	0,00	90	9		166	41
Suedia	156 306 504	129 480 919	129 455 408	162	0,00	22	15		75
Regatul Unit	241 100 639	24 043 977	23 787 471	8 233	0,03	601	4		43	4

(1)

JO L 102, 11.4.2006, p. 15.

(2)

Bulgaria, Danemarca, Franța și Regatul Unit.

(3)

Decizia 2009/358/CE a Comisiei din 29 aprilie 2009 privind armonizarea și transmiterea periodică a informațiilor și chestionarul prevăzute la articolul 22 alineatul (1) litera (a) și la articolul 18 din Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive (JO L 110, 1.5.2009, p. 39).

Decizia 2009/335/CE a Comisiei din 20 aprilie 2009 de stabilire a orientărilor tehnice privind constituirea garanției financiare în conformitate cu Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive (JO L 101, 21.4.2009, p. 25).

Decizia 2009/337/CE a Comisiei din 20 aprilie 2009 privind definirea criteriilor de clasificare a instalațiilor de gestionare a deșeurilor în conformitate cu anexa III la Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive (JO L 102, 22.4.2009, p. 7).

Decizia 2009/359/CE a Comisiei din 30 aprilie 2009 de completare a definiției deșeurilor inerte, în aplicarea articolului 22 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive (JO L 110, 1.5.2009, p. 46).

Decizia 2009/360/CE a Comisiei din 30 aprilie 2009 de completare a cerințelor tehnice pentru caracterizarea deșeurilor stabilite de Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive (JO L 110, 1.5.2009, p. 48).

(4)

Caracterizarea deșeurilor — Eșantionarea și analiza cianurilor disociabile în mediu slab acid deversate în iazuri de decantare; Specificații tehnice europene CEN/TS 16229:2011, 29.6.2011.

Caracterizarea deșeurilor — încercarea statică pentru determinarea potențialului acid și de neutralizare al deșeurilor sulfidice; Standardul european EN 15875: 2011, 26.10.2011.

Caracterizarea deșeurilor — document de orientare generală pentru caracterizarea deșeurilor din industriile extractive, CEN/TR 16376:2012, 24.6.2012.

(5)

http://eippcb.jrc.ec.europa.eu/reference/BREF/mmr_adopted_0109.pdf.

(6)

Decizia Comisiei de adoptare a rezumatului documentului de referință privind cele mai bune tehnici disponibile în sensul Directivei 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive și de modificare a Directivei 2004/35/CE.

(7)

Decizia 2009/358/CE a Comisiei (JO L 110, 5.5.2009, p. 39).

(8)

A se vedea: http://ec.europa.eu/environment/waste/studies/mining/Study%20Implementation%20report%20Extractive%20Waste%20Directive.pdf.

(9)

http://ec.europa.eu/environment/waste/studies/mining/waste_extractive_industries.pdf

(10)

Austria, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos și Polonia.

(11)

Gradul de periculozitate a deșeurilor gestionate într-o instalație este un criteriu pentru clasificarea acesteia în categoria A (a se vedea tabelul de la finalul raportului).

(12)

Danemarca, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta și Țările de Jos.

(13)

Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (JO L 197, 24.7.2012, p. 1).

(14)

Bulgaria, Estonia, Finlanda, Grecia, Polonia, România și Regatul Unit.

(15)

Un număr total de 54 de cazuri înregistrate, dar nu toate statele membre respective au raportat numărul de cazuri.

(16)

Republica Cehă, Finlanda, Franța, Lituania, Portugalia, Slovacia, Spania și Regatul Unit.

(17)

SWD(2016) 188 final, Documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Către o verificare a adecvării în materie de monitorizare și raportare la nivelul UE în materie de mediu: asigurarea unei monitorizări eficiente, sporirea transparenței și raportarea specifică în cadrul politicii de mediu a UE.”

(18)

COM(2015) 614 final, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Închiderea buclei - un plan de acțiune al UE pentru economia circulară.”

(I)

Preluat din env_wasgen, EUROSTAT: deșeuri generate de toate activitățile NACE și gospodării.

(II)

Preluat din env_wasgen, EUROSTAT: deșeuri generate de cariere și activități miniere.

(III)

Preluat din env_wasgen, EUROSTAT: deșeuri minerale și solidificate generate de cariere și activități miniere.

(IV)

Preluat din env_wasgen, EUROSTAT: deșeuri solidificate periculoase și minerale generate de cariere și activități miniere.

(V)

Datele pentru a doua perioadă, astfel cum au fost raportate de statele membre.

(VI)

Datele pentru a doua perioadă, astfel cum au fost raportate de statele membre.

(VII)

informații complete disponibile;  informații furnizate, dar aparent incomplete sau neclare.

(VIII)

Datele pentru a doua perioadă, astfel cum au fost raportate de statele membre.

(IX)

Datele pentru a doua perioadă, astfel cum au fost raportate de statele membre.

(X)

np: necomunicat.