COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 14.7.2016

COM(2016) 472 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei
Raportul anual pe 2015

{SWD(2016) 234 final}
{SWD(2016) 235 final}
{SWD(2016) 236 final}
{SWD(2016) 237 final}
{SWD(2016) 238 final}
{SWD(2016) 239 final}

CUPRINS

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei - Raportul anual pe 2015    

REZUMAT4

1.INTRODUCERE

2.POLITICI ANTIFRAUDĂ LA NIVELUL UE

2.1.Inițiative în materie de politici antifraudă adoptate de Comisie în 2015

2.1.1.Propunerea de directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal

2.1.2.Propunerea privind instituirea unui Parchet European

2.1.3.Evaluarea Regulamentului (CE, Euratom) nr. 883/2013

2.1.4.Combaterea corupției în UE

2.1.5.Strategia antifraudă a Comisiei (SAFC)

2.2.Măsuri antifraudă pentru partea de venituri

2.2.1.Asistență administrativă reciprocă (modificarea Regulamentului nr. 515/97)

2.2.2.Sistemul de informații antifraudă (AFIS)

2.2.3.Operațiuni vamale comune (OVC)

2.2.4.Combaterea comerțului ilicit cu produse din tutun

2.2.5.Combaterea fraudei în materie de TVA

2.2.6.Dispoziții antifraudă din acordurile internaționale

2.2.7.Măsuri antifraudă privind marcajul fiscal pentru motorine și kerosen

2.3.Măsuri antifraudă pentru partea de cheltuieli

2.3.1.Modificarea Regulamentului financiar [Regulamentul (UE, EURATOM) nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii]

2.3.2.Dispozițiile privind raportarea neregulilor prevăzute de cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020 – partea de cheltuieli

2.4.Altele

2.4.1.Punerea în aplicare a programului Hercule

3.Acțiuni subsecvente Rezoluției Parlamentului European referitoare la protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei – raportul anual 2014

4.COOPERAREA CU STATELE MEMBRE

4.1.Comitetul consultativ pentru coordonarea în domeniul combaterii fraudei (COCOLAF)

4.2.Măsuri adoptate de statele membre pentru combaterea fraudelor și a altor activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale UE

4.3.Punerea în aplicare a recomandărilor din 2014

5.FRAUDĂ ȘI ALTE NEREGULI

5.1.Nereguli raportate și tendințe generale 2011-2015

5.2.Nereguli raportate ca frauduloase

5.2.1.Venituri

5.2.2.Cheltuieli

5.3.Nereguli raportate ca nefiind frauduloase

5.3.1.Venituri

5.3.2.Cheltuieli

5.4.Rezultate obținute din activitățile Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF)

6.RECUPERARE ȘI ALTE MĂSURI PREVENTIVE ȘI CORECTIVE

7.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

7.1.Venituri

7.2.Cheltuieli

ANEXA 1 – Nereguli raportate ca frauduloase

ANEXA 2 – Nereguli neraportate ca frauduloase

REZUMAT

Uniunea Europeană și statele membre au responsabilitatea comună de a proteja interesele financiare ale UE și de a combate frauda. Autoritățile naționale gestionează aproximativ 80 % din cheltuielile UE și colectează resursele proprii tradiționale (RPT).

Acesta este cel de al doilea raport anual privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene prezentat de actuala Comisie, în cooperare cu statele membre. Raportul acoperă măsurile antifraudă luate de Comisie și de statele membre și rezultatele acestor măsuri. Această activitate este desfășurată în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cu regulamentele și cu celelalte instrumente privind protecția intereselor financiare ale UE, precum și cu legislația națională relevantă.

Comisia și statele membre protejează bugetul UE de cheltuielile necuvenite sau neconforme și de sustragerea de la plata taxelor vamale și a altor taxe, în principal prin:

(1)acțiuni preventive;

(2)activități de investigare;

(3)mecanisme corective (în special corecții financiare impuse statelor membre, dar și recuperări de la beneficiarii plăților UE pentru partea de cheltuieli și colectarea taxelor vamale și a altor taxe);

(4)măsuri represive (în special cele luate de statele membre pentru fondurile cu gestionare partajată și resursele proprii tradiționale).

În cadrul gestiunii partajate, responsabilitatea principală pentru prevenirea, detectarea, investigarea și corectarea neregulilor și a suspiciunilor de fraudă revine statelor membre.

Concluziile și recomandările incluse în raportul pentru 2015 se bazează pe analiza informațiilor disponibile pentru ultimii cinci ani, precum și pe problemele și riscurile identificate în perioada de timp respectivă.

Măsuri luate la nivelul UE în 2015 pentru protejarea intereselor financiare ale UE

Toate acțiunile propuse în strategia antifraudă a Comisiei (SAFC) fie au fost finalizate, fie sunt în curs de desfășurare (acțiuni recurente precum cele de formare și de sensibilizare cu privire la fraudă). Punerea în aplicare a măsurilor antifraudă la nivelul Comisiei continuă, pe baza strategiilor antifraudă ale departamentelor Comisiei, elaborate în cadrul SAFC. Acestea sunt revizuite și actualizate periodic. În consecință, mai multe departamente ale Comisiei și-au revizuit strategiile antifraudă, iar trei dintre ele au adoptat o strategie antifraudă comună.

Comisia continuă să sprijine eforturile de prevenire a fraudei ale statelor membre, atât bilateral, cât și în cadrul Comitetului consultativ pentru coordonarea în domeniul combaterii fraudei (COCOLAF).

Tot în 2015, Comisia a lansat un program de schimb de experiență pentru a îmbunătăți coordonarea și schimbul de bune practici în materie de combatere a corupției. În cadrul acestui program, în 2015 au fost organizate trei ateliere cu statele membre pe teme precum declarațiile de avere, protecția denunțătorilor și corupția în sectorul sănătății. De asemenea, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) a participat în numele Comisiei la mai multe reuniuni la nivel european și internațional privind combaterea corupției.

Având în vedere că statele membre gestionează aproximativ 80 % din bugetul UE, este foarte important ca acestea să continue să fie sprijinite de Comisie în vederea elaborării propriilor strategii naționale antifraudă (SNAF). Serviciile de coordonare antifraudă (AFCOS) ale statelor membre au un rol major în această privință. Șase state membre au adoptat strategii naționale antifraudă. Republica Cehă a informat că intenționează să își revizuiască strategia, iar Italia a informat că serviciul său de coordonare antifraudă a redactat și a dezvoltat orientări și acțiuni strategice care sunt actualizate în fiecare an și publicate începând cu 2012 în rapoartele sale anuale către parlamentul italian. Cinci state membre au informat că strategiile lor naționale antifraudă sunt în curs de adoptare.

În 2015 au continuat discuțiile în cadrul Parlamentului European și al Consiliului cu privire la două propuneri care vizează consolidarea și creșterea eficienței dispozițiilor de drept penal în ceea ce privește protejarea intereselor financiare ale UE, și anume:

un proiect de directivă care vizează consolidarea cadrului juridic existent prin armonizarea definirii infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, precum și a sancțiunilor și a prescrierilor pentru acestea;

un proiect de regulament privind instituirea unui Parchet European, propus în 2013 pentru a consolida și a raționaliza urmărirea penală în UE a infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale UE.

Adoptarea în 2014 a directivelor revizuite privind achizițiile publice și utilitățile publice, precum și adoptarea unei noi directive privind concesiunile au sporit transparența și au consolidat dispozițiile privind combaterea fraudei și a corupției, prin:

definirea „conflictului de interese”;

impunerea obligativității achizițiilor publice electronice;

introducerea unor obligații de monitorizare și de raportare pentru a reduce fraudele și alte nereguli grave din domeniul achizițiilor publice.

Comisia a recomandat mai multor state membre să ia măsuri de îmbunătățire a transparenței sau să-și intensifice eforturile de combatere a corupției din administrația publică, din sistemul judiciar și din sectorul achizițiilor publice. Pentru a transpune directivele UE în legislația națională, majoritatea statelor membre au elaborat noi acte legislative naționale. În șapte state membre, noul act a intrat în vigoare la 18 aprilie 2016.

De la 1 ianuarie 2016, în urma adoptării Regulamentului nr. 2015/1929 de modificare a Regulamentului financiar, Comisia a instituit un sistem îmbunătățit de detectare timpurie și de excludere, în vederea protejării intereselor financiare ale UE.

În ceea ce privește partea de cheltuieli a bugetului UE, în 2015 Comisia a adoptat un pachet care cuprinde patru regulamente delegate și patru regulamente de punere în aplicare privind dispozițiile care reglementează „raportarea neregulilor” în domeniul gestiunii partajate pentru cadrul financiar multianual 2014-2020. Obiectivul a fost îmbunătățirea calității și a coerenței informațiilor raportate de statele membre cu privire la nereguli și fraude, precum și menținerea la un nivel minim a sarcinii administrative a statelor membre determinate de obligațiile de raportare.

În ceea ce privește partea de venituri a bugetului, în 2015 a fost realizat un progres important în vederea protejării intereselor financiare ale UE:

Regulamentul nr. 515/97 revizuit privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal a intrat în vigoare în 2015, instituindu-se astfel o bază de date la nivelul UE privind mărfurile care intră, care tranzitează și care ies de pe teritoriul UE. Acesta va constitui un instrument important de intensificare a luptei împotriva fraudei vamale;

în 2015 s-a demonstrat că notificările de asistență reciprocă emise în urma operațiunilor vamale comune (OVC) desfășurate de OLAF constituie o importantă sursă de informații pentru detectarea neregulilor în cadrul tranzacțiilor de anumite tipuri de mărfuri;

lupta împotriva contrabandei cu țigări și a altor forme de comerț ilicit cu produse din tutun este în continuare o prioritate majoră pentru UE și pentru statele membre. În 2015, Comisia a continuat aplicarea activă a planului de acțiune stabilit în „Comunicarea privind intensificarea luptei împotriva contrabandei cu țigări și a altor forme de comerț ilicit cu produse din tutun”, în strânsă cooperare cu statele membre;

Programul de finanțare Hercule III contribuie la consolidarea operațiunilor și a capacităților administrative ale autorităților vamale și ale forțelor de poliție din statele membre.

Detectarea și raportarea neregulilor de natură frauduloasă și nefrauduloasă care aduc atingere bugetului UE

În 2015, statele membre au raportat 22 349 de nereguli referitoare la venituri și la cheltuieli, implicând o sumă totală de aproximativ 3,21 miliarde EUR din fondurile UE.

Față de anul 2014, numărul neregulilor detectate a crescut cu 36 %, în timp ce sumele aferente acestora au scăzut ușor, cu 1 %. Această creștere este legată de anumite situații specifice în domeniul politicii de coeziune din două state membre.

1 461 de nereguli au fost raportate ca frauduloase în 2015, ceea ce reprezintă o scădere cu (11 %) față de 2014, în timp ce sumele implicate au crescut cu 18 %, ridicându-se la 637,6 milioane EUR.

Pentru partea de venituri, s-a înregistrat o scădere atât în privința numărului, cât și a sumelor.

În schimb, pentru partea de cheltuieli s-a înregistrat o scădere cu 10 % față de 2014 a numărului de nereguli de natură frauduloasă raportate, iar sumele implicate au crescut cu 55 %.

Comisia și statele membre au insistat asupra necesității de a planifica și de a-și concentra activitățile de control pe baza analizei de risc și a instrumentelor IT. În acest scop, Comisia promovează utilizarea în statele membre a instrumentului de analiză a riscului Arachne pentru a consolida verificările de gestiune. Este posibil ca aceste noi practici să fi avut un rol în îmbunătățirea capacităților de detectare.

Nu a fost observată o schimbare majoră a tendințelor pentru partea de cheltuieli. În ceea ce privește resursele proprii tradiționale, panourile solare au fost produsele cele mai afectate de fraude și nereguli.

În 2015, Comisiei i-au fost notificate 20 888 de nereguli neraportate ca frauduloase (cu aproape 41 % mai mult decât în 2014). Cifrele:

au crescut pentru cele două sectoare care fac obiectul gestiunii partajate;

au rămas stabile pentru sectorul veniturilor;

au scăzut pentru cheltuielile de preaderare și cheltuielile directe.

Acest lucru reflectă în mare măsură punerea în aplicare treptată a diferitelor programe de cheltuieli, dar, de asemenea, depinde în mare parte de situația specifică din două state membre, astfel cum s-a menționat mai sus.

Informațiile privind recuperările, corecțiile financiare și alte măsuri preventive și corective vor fi incluse în Comunicarea anuală a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Curtea de Conturi privind protecția bugetului UE.

Măsurile luate de statele membre

În 2015, statele membre au adoptat un număr mare de măsuri antifraudă în următoarele domenii:

achizițiile publice;

criminalitatea financiară;

conflictele de interese;

corupția;

definiția fraudei;

denunțătorii.

În special, toate statele membre cărora li s-a recomandat în mod expres să își consolideze sistemele de detectare și/sau de raportare a fraudelor au luat măsuri importante pentru a-și îmbunătăți sistemele naționale.

De asemenea, majoritatea statelor membre au raportat că au luat măsuri pentru a consolida cooperarea cu alte state membre în scopul de a garanta că toate tranzacțiile și toți operatorii economici sunt incluși în populația vizată de controalele postvămuire, indiferent dacă importatorul se află sau nu în statul în care se realizează importul fizic.

1.INTRODUCERE

În fiecare an, în conformitate cu articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Comisia, în cooperare cu statele membre, prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind măsurile adoptate pentru combaterea fraudelor și a oricăror alte activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale UE.

Uniunea Europeană și statele membre au responsabilitatea comună de a proteja interesele financiare ale UE și de a combate frauda. Autoritățile naționale gestionează aproximativ 80 % din cheltuielile UE și colectează resursele proprii tradiționale (RPT). Comisia supraveghează aceste două domenii, stabilește standarde și verifică respectarea acestora. Este esențial ca statele membre și Comisia să colaboreze îndeaproape pentru a garanta protejarea intereselor financiare ale UE în mod eficient. Unul dintre obiectivele principale ale prezentului raport constă în evaluarea gradului de eficiență a acestei cooperări în anul 2015 și a modului în care aceasta poate fi îmbunătățită.

Prezentul raport descrie măsurile adoptate la nivelul UE în anul 2015 și oferă un rezumat și o evaluare a acțiunilor întreprinse de UE și de statele membre pentru a combate frauda. De asemenea, acesta analizează principalele rezultate ale organismelor naționale și europene în ceea ce privește detectarea și raportarea cazurilor de fraudă și a neregulilor legate de cheltuielile și veniturile UE. Sistemul de raportare a contribuit în mod semnificativ la protecția intereselor financiare ale UE și la combaterea fraudei. Raportul pune în evidență în special modul în care au fost aplicate prevederile referitoare la raportarea neregulilor în fiecare stat membru, având în vedere că partea sa analitică se bazează pe informațiile primite în cadrul acestei raportări.

Raportul este însoțit de șase documente de lucru ale serviciilor Comisiei 1 .

2.POLITICI ANTIFRAUDĂ LA NIVELUL UE

2.1.Inițiative în materie de politici antifraudă adoptate de Comisie în 2015

2.1.1.Propunerea de directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal 2

Directiva propusă vizează consolidarea cadrului juridic existent prin armonizarea definirii infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, precum și a sancțiunilor și a prescrierilor pentru acestea. Negocierile dintre Parlamentul European și Consiliu au început în 2014 și sunt încă în curs de desfășurare. Cel mai recent trilog a avut loc în iunie 2015, având drept scop dezbaterea chestiunilor majore nesoluționate, și anume includerea fraudei în materie de TVA în domeniul de aplicare al directivei și armonizarea sancțiunilor și a termenelor de prescripție. În prezent au loc discuții referitoare la TVA în cadrul Consiliului, în urma hotărârii „Taricco” din 8 septembrie 2015 3 , în care Curtea de Justiție a confirmat faptul că frauda în materie de TVA este reglementată de Convenția PIF.

2.1.2.Propunerea privind instituirea unui Parchet European

Negocierile în legătură cu propunerea de regulament a Comisiei privind instituirea Parchetului European 4 au continuat în 2015 în cadrul Consiliului, sub coordonarea președințiilor letonă și luxemburgheză. Progresele realizate au făcut posibilă încheierea provizorie a negocierilor privind prima jumătate a proiectului de regulament, care acoperă aspecte precum competența, structura și competențele de investigare ale Parchetului European.

2.1.3. Evaluarea Regulamentului (CE, Euratom) nr. 883/2013

În conformitate cu articolul 19 din Regulamentul nr. 883/2013, Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare privind aplicarea regulamentului respectiv, până la 2 octombrie 2017, pentru a evalua necesitatea modificării regulamentului. În acest scop, Comisia a comandat un studiu extern independent 5 care va examina în ce măsură obiectivele regulamentului au fost îndeplinite și rămân relevante. În plus, evaluarea va analiza funcționarea Regulamentului nr. 883/2013 în contextul mai larg al tendințelor în evoluție ale măsurilor antifraudă. Un aspect esențial în acest sens este impactul pe care l-ar avea instituirea Parchetului European asupra rolului de investigare al OLAF.

2.1.4.Combaterea corupției în UE

În cursul anului 2015, Comisia și-a continuat activitatea în privința acțiunilor subsecvente primului raport anticorupție al UE. Raportul:

evaluează măsurile de combatere a corupției din fiecare stat membru;

examinează funcționarea în practică a legislației și a politicilor;

sugerează modul în care fiecare țară își poate consolida eforturile de combatere a corupției.

De asemenea, Comisia a organizat o întâlnire cu punctele de contact naționale ale statelor membre pentru combaterea corupției.

În 2015, combaterea corupției a rămas o prioritate a procesului de guvernanță economică al semestrului european. Mai multe state membre au primit recomandări de a lua măsuri pentru îmbunătățirea transparenței sau intensificarea eforturilor de combatere a corupției din administrația publică, din sistemul judiciar și din sectorul achizițiilor publice.

De asemenea, Comisia a lansat un program de schimb de experiență pentru statele membre. În 2015 au fost organizate trei ateliere pe teme precum declarațiile de avere, protecția denunțătorilor și corupția în sectorul sănătății.

OLAF a participat în numele Comisiei la mai multe forumuri europene și internaționale privind combaterea corupției, precum EPAC/EACN 6 . Această rețea europeană anticorupție, prezidată de directorul general al OLAF, a prezentat „Declarația de la Paris” din noiembrie 2015 7 , care cere factorilor de decizie europeni să intensifice lupta împotriva corupției.

2.1.5.Strategia antifraudă a Comisiei (SAFC)

Punerea în aplicare a Strategiei antifraudă a Comisiei (SAFC) a continuat în 2015. Toate acțiunile propuse în SAFC au fost finalizate sau sunt în curs de desfășurare (acțiuni recurente precum cele de formare și de sensibilizare cu privire la fraudă 8 ). În același timp, punerea în aplicare a unor noi măsuri antifraudă la nivelul Comisiei continuă, pe baza strategiilor antifraudă ale departamentelor Comisiei care au fost elaborate în cadrul SAFC. Strategiile sunt revizuite și actualizate în mod regulat.

Punerea în aplicare a SAFC a fost auditată de Serviciul de Audit Intern al Comisiei (IAS) în 2015. Auditul a examinat strategiile antifraudă ale mai multor departamente ale Comisiei și rolul de coordonare orizontală al OLAF. IAS a recunoscut măsurile pozitive adoptate deja de OLAF și de serviciile selectate, atât în ceea ce privește gestionarea generală și monitorizarea punerii în aplicare a SAFC, cât și pregătirea sau revizuirea strategiilor antifraudă ale acestora.

Mai multe departamente ale Comisiei și-au revizuit strategiile antifraudă, iar trei departamente 9 au adoptat o strategie antifraudă comună pentru 2015-2020, care acoperă șapte fonduri 10 . Au fost efectuate analize specifice ale riscului de fraudă, în conformitate cu orientările actualizate privind elaborarea unei strategii antifraudă la nivel de serviciu. Din aceste analize a reieșit că faptul de a trata informații sensibile este din ce în ce mai mult identificat ca un factor de risc de fraudă. Pe de o parte, acest lucru poate fi explicat prin atenția sporită acordată fraudei nefinanciare. Pe de altă parte, poate fi de asemenea un indiciu al creșterii volumului de informații sensibile prelucrate de Comisie. Aceste tendințe vor fi analizate în discuțiile în curs din cadrul rețelei de prevenire și detectare a fraudei.

2.2.Măsuri antifraudă pentru partea de venituri

2.2.1.Asistență administrativă reciprocă (modificarea Regulamentului nr. 515/97)

Regulamentul (UE) nr. 2015/1525 11 a fost adoptat de colegiuitori la 9 septembrie 2015. Noul regulament modifică Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol.

Noul regulament îmbunătățește cadrul actual pentru detectarea și investigarea fraudei vamale atât la nivelul UE, cât și la nivel național. În special, se prevede crearea unor baze de date centralizate care să conțină informații privind circulația containerelor și mărfurile care intră, ies sau tranzitează UE. Se preconizează că această modificare va consolida în mod semnificativ capacitățile de analiză atât ale OLAF, cât și ale autorităților vamale naționale, pentru depistarea operațiunilor frauduloase.

2.2.2.Sistemul de informații antifraudă (AFIS)

Sistemul de informații antifraudă (AFIS) este un termen generic care acoperă un set de aplicații antifraudă gestionate de OLAF în cadrul unei infrastructuri tehnice comune, având ca scop:

schimbul prompt și securizat de informații referitoare la fraude între administrațiile naționale și europene competente;

stocarea și analiza datelor relevante.

Proiectul AFIS cuprinde două domenii principale:

asistența reciprocă în domeniul vamal;

gestionarea neregulilor.

Până la sfârșitul anului 2015, AFIS a înregistrat 8 050 de utilizatori finali în numele a peste 1 700 de servicii competente din state membre, țări terțe partenere, organizații internaționale, departamente ale Comisiei și alte organisme ale UE. În 2015, utilizatorii AFIS au schimbat 14 800 de mesaje MAB. Un număr total de 12 000 de cazuri au fost publicate în bazele de date și modulele AFIS de asistență reciprocă.

Sistemul informatic antifraudă privind tranzitul (SIAT) a primit informații cu privire la 6,5 milioane de noi transporturi în tranzit.

Sistemul de gestionare a neregulilor a primit 23 400 de noi comunicări privind nereguli, de la statele membre și țări candidate.

Un total de șapte operațiuni vamale comune, inclusiv trei organizate de OLAF, au fost desfășurate în 2015 utilizând Unitatea de coordonare a operațiunilor virtuale ca instrument de comunicare.

Portalul AFIS este o infrastructură unică și comună pentru furnizarea serviciilor menționate anterior și permite economii de scară și sinergii importante pentru dezvoltarea, întreținerea și exploatarea unor servicii și instrumente informatice atât de variate.

2.2.3.Operațiuni vamale comune (OVC)

Operațiunile vamale comune sunt măsuri operaționale coordonate și orientate, puse în aplicare de autoritățile vamale din statele membre și din țări terțe, pe o perioadă limitată de timp, pentru a combate traficul ilicit de mărfuri la nivel transfrontalier.

În 2015, OLAF a avut un rol de coordonare și a cooperat cu statele membre în șapte OVC. Pentru a facilita sarcinile de coordonare a OVC cu un număr mare de participanți, OLAF:

a furnizat informații, sprijin tehnic și/sau financiar;

a asigurat accesul și schimbul de informații securizat prin platforma AFIS;

a pus la dispoziție sala sa de coordonare operațională permanentă.

OVC menționate mai jos, organizate de autoritățile vamale din statele membre împreună cu OLAF sau cu sprijinul OLAF, au vizat diferite amenințări, precum contrabanda de țigări, de precursori chimici ai drogurilor și de narcotice. Doar în privința contrabandei de țigări, s-au confiscat peste 16 milioane de bucăți.

•    OVC JETSTREAM: operațiune de supraveghere maritimă coordonată de administrația vamală din Franța, care a avut drept obiectiv depistarea traficului ilegal de mărfuri sensibile pe mare, în zona Atlanticului. Operațiunea a dus la confiscarea a 2 tone de rășină de canabis.

•    OVC JUPITER: operațiune maritimă regională coordonată de administrația vamală din Spania, care a avut drept obiectiv combaterea traficului de mărfuri sensibile pe Marea Mediterană.

•    OVC FRANKSTEAD: operațiune regională organizată de autoritățile vamale din Germania și din Regatul Unit, care a vizat narcoticele.

•    OVC SASHA: operațiune care a vizat contrabanda cu precursori chimici de droguri și anihilarea rețelelor de criminalitate organizată aflate în spatele transportului maritim și aerian al acestor substanțe chimice ilegale. Aproape toate statele membre au participat la această acțiune în toamna anului 2015, care a fost organizată la inițiativa și împreună cu serviciile vamale franceze și cu sprijinul Europol. Printre rezultate se numără confiscarea unui total de 185 kg de articole ilicite.

•    OVC BALTICA: operațiune condusă de administrația vamală poloneză și de OLAF, cu participarea a șase state membre 12 și a Europol. Aceasta s-a axat pe problema produselor ilegale din tutun provenind din țări terțe precum Belarus și Rusia. 13 milioane de țigări de contrabandă au fost confiscate în timpul operațiunii.

•    OVC HANSA: operațiune organizată de administrația vamală britanică în cooperare cu Europol, care a vizat circulația internă a mărfurilor ilegale supuse accizelor, în special a țigărilor. OLAF a furnizat sistemul de schimb securizat de informații și a participat la operațiune. Evaluarea finală este încă în curs de desfășurare.

•    OVC ROMOLUK II: operațiune regională organizată de OLAF și administrația vamală română, la care au participat România, Ucraina și Moldova. Aceasta a vizat țigările de contrabandă, prin efectuarea de controale ale transporturilor care au intrat în UE pe căi rutiere și feroviare. S-a confiscat un total de 3 878 460 de bucăți de țigări, precum și 107 litri de alcool.

2.2.4.Combaterea comerțului ilicit cu produse din tutun

Comunicarea din 2013 privind intensificarea luptei împotriva contrabandei cu țigări și a altor forme de comerț ilicit cu produse din tutun 13 a fost însoțită de un plan de acțiune cuprinzător. De atunci, Comisia a continuat să pună în aplicare în mod activ planul de acțiune, în strânsă colaborare cu statele membre. La sfârșitul anului 2016, Comisia urmează să adopte un raport cuprinzător privind progresele în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiei.

Comisia sprijină cu fermitate ratificarea la timp a Protocolului OMS pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun („Protocolul FCTC”). La 4 mai 2015, Comisia a propus în mod oficial ratificarea protocolului de către Consiliul UE în numele UE. Protocolul FCTC este primul instrument juridic multilateral care urmărește să combată contrabanda cu țigări la nivel mondial, în mod cuprinzător.

Un sondaj Eurobarometru privind produsele din tutun ilicite a fost realizat între noiembrie și decembrie 2015. Publicarea unui raport este planificată pentru mijlocul anului 2016.

2.2.5.Combaterea fraudei în materie de TVA

Studiul privind cuantificarea și analiza decalajului în materie de TVA, publicat de Comisie la 19 septembrie 2013, a fost actualizat în 2015. Studiul a furnizat estimări privind disparitățile în materie de TVA pentru 26 de state membre ale UE pentru anul 2013 și a revizuit estimările pentru perioada 2009-2012. Acesta arată că nu au existat îmbunătățiri semnificative în colectarea veniturilor provenite din TVA, decalajul general în materie de TVA în UE-26 ridicându-se la 168 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă 15,2 % din pierderile de venituri din TVA. Statele membre colaborează cu Comisia pentru a explora noi modalități de a consolida rețeaua Eurofisc, astfel încât aceasta să poată detecta mecanismele de fraudă mult mai rapid.

Experiența din statele membre a demonstrat că mecanismele de fraudă în domeniul TVA exploatează adesea deficiențe legate de modul în care sunt verificate lanțurile de tranzacții, ca urmare a includerii unor contrapărți situate în părți terțe. În urma mandatului primit din partea Consiliului, în 2015 Comisia a început negocieri cu Norvegia pentru încheierea unui acord UE privind cooperarea administrativă în domeniul TVA. Discuțiile sunt în curs de desfășurare.

Celelalte activități de cooperare în domeniul vamal și al accizelor, precum și cu privire la economia digitală și la obligațiile de raportare, vor fi incluse în raportul de anul viitor, care va prezenta măsurile luate în 2016.

2.2.6.Dispoziții antifraudă din acordurile internaționale

Numeroase acorduri internaționale ale UE conțin dispoziții privind asistența administrativă reciprocă (AAR) în domeniul vamal. În plus, acordurile tarifare preferențiale conțin, de asemenea, măsuri privind punerea în aplicare a tratamentului preferențial (clauze antifraudă).

În 2015 erau în vigoare 50 de acorduri cuprinzând prevederi referitoare la AAR pentru 73 de țări terțe, iar negocierile cu alte țări, inclusiv cu parteneri comerciali majori, precum SUA și Japonia, erau în curs. Intrarea în vigoare a zonei de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare cu Ucraina era prevăzută pentru 1 ianuarie 2016. Aceasta cuprinde, de asemenea, prevederi referitoare la AAR, precum și măsuri privind aplicarea tratamentului preferențial.

Acordul de parteneriat și cooperare (APC) încheiat cu Kazahstan a fost semnat în 2015. Acesta include dispoziții privind asistența reciprocă în domeniul vamal.

2.2.7.Măsuri antifraudă privind marcajul fiscal pentru motorine și kerosen

Legislația UE 14 impune statelor membre să aplice o substanță desemnată (marcator de combustibil) motorinelor și kerosenului, cărora li se aplică o acciză națională mai mică decât cea pentru combustibilii utilizați drept carburanți. Substanța a fost aprobată printr-o decizie a Comisiei 15 , iar de la introducerea acestei reguli a fost utilizat un singur marcator, și anume Solvent Yellow 124. În ultima revizuire, Comisia a fost informată cu privire la o creștere a activităților frauduloase care implică eliminarea ilegală a marcajului.

În septembrie 2015, Comisia a lansat o cerere de exprimare a interesului, pentru a găsi o nouă substanță mai performantă care ar putea înlocui actualul marcator și a contribui la reducerea activităților ilegale legate de motorină.

Se preconizează că proiectul va avea o durată de mai mulți ani, până la stabilirea noului marcator printr-o decizie a Comisiei. Procedura administrativă de selecție, analiza tehnică și testele chimice în laborator vor fi efectuate în 2016 16 .

2.3.Măsuri antifraudă pentru partea de cheltuieli

2.3.1.Modificarea Regulamentului financiar [Regulamentul (UE, EURATOM) nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii]

În urma adoptării Regulamentului nr. 2015/1929 17 de modificare a Regulamentului financiar, Comisia a instituit, la 1 ianuarie 2016, un sistem îmbunătățit de detectare timpurie și de excludere, în vederea protejării intereselor financiare ale UE. Acest sistem asigură:

detectarea timpurie a operatorilor economici care reprezintă riscuri pentru interesele financiare ale Uniunii;

impunerea de sancțiuni administrative, inclusiv excluderea de la obținerea de fonduri ale Uniunii și/sau impunerea unei sancțiuni financiare operatorilor economici nefiabili;

pentru cele mai grave cazuri, publicarea pe site-ul Comisiei a informațiilor referitoare la excludere și/sau la sancțiunea financiară, pentru a consolida efectul disuasiv.

Deciziile de excludere și/sau de impunere a unei sancțiuni financiare sunt luate de ordonatorul de credite competent, fie pe baza hotărârilor definitive, fie a deciziilor administrative definitive. În absența unor astfel de condiții, deciziile vor fi luate pe baza recomandării unui grup nou creat, prezidat de un președinte independent la nivel înalt, care, printre altele, asigură dreptul persoanei interesate de a fi ascultată. Începând cu raportul din 2016, Comisia va furniza informațiile menționate la articolul 108 alineatul (3) din RF.

2.3.2.Dispozițiile privind raportarea neregulilor prevăzute de cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020 – partea de cheltuieli

În 2015, Comisia a adoptat un pachet care cuprinde patru regulamente delegate și patru regulamente de punere în aplicare privind raportarea neregulilor în domeniul gestiunii partajate pentru CFM 2014-2020. Aceste acte au intrat în vigoare în noiembrie 2015 18 . Obiectivul este de a îmbunătăți calitatea și coerența informațiilor privind neregulile și fraudele raportate de statele membre, impunând în același timp o sarcină administrativă minimă asupra autorităților naționale. Informațiile transmise de statele membre sunt utilizate în scopuri antifraudă și sunt incluse în raportul anual.

2.4.Altele

2.4.1.Punerea în aplicare a programului Hercule

Programul Hercule III 19 (2014-2020) promovează acțiunile de combatere a fraudei, a corupției și a altor activități care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. În 2015, programul a dispus de un buget de 14,1 milioane EUR pentru:

finanțarea acțiunilor de consolidare a capacității administrative și operaționale a serviciilor vamale și a forțelor de poliție din statele membre;

activități de formare și conferințe;

asistență informatică 20 .

La 27 mai 2015, Comisia a publicat un raport 21 privind evaluarea programului anterior, Hercule II (2007-2013). Raportul a confirmat faptul că programul și-a atins impactul dorit, la un cost rezonabil, că a fost bine primit de părțile interesate și a adus o valoare adăugată.

3.Acțiuni subsecvente Rezoluției Parlamentului European referitoare la protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei – raportul anual 2014

Comisia recunoaște că datele raportate nu sunt încă pe deplin comparabile între statele membre și ia notă de cererile Parlamentului în vederea îmbunătățirii situației. În 2015 a fost aprobat un pachet de noi reglementări privind raportarea neregulilor (a se vedea 2.3.2). Comisia a lansat, în cooperare cu experți naționali, pregătirea unor noi orientări privind raportarea care vizează reducerea disparităților și standardizarea procesului de raportare și a calității informațiilor, pentru a ameliora comparabilitatea. În plus, în 2016 a fost introdusă o nouă versiune a sistemului de raportare a neregulilor.

Ca răspuns la preocupările Parlamentului în legătură cu neregulile privind achizițiile publice, Comisia recunoaște că acestea rămân principala sursă de erori pentru politica de coeziune. Comisia a luat însă atât măsuri preventive, cât și corective pentru a remedia aceste nereguli, care apar în multe sectoare ale cheltuielilor publice. Ca urmare a acțiunilor corective, o parte importantă a corecțiilor financiare aplicate este legată de astfel de încălcări. Comisia continuă să acorde o atenție deosebită detectării și corectării neregulilor legate de achizițiile publice. De asemenea, aceasta oferă în mod continuu orientări pentru autoritățile naționale în acest domeniu și a organizat ateliere, prezentări și sesiuni de formare. În plus, Comisia acționează la nivel bilateral pentru a asista statele membre în legătură cu aspecte specifice.

În urma raportului special al Curții Europene de Conturi referitor la achizițiile publice, Comisia va analiza posibilitatea unor îmbunătățiri tehnice ale sistemului de gestionare a neregulilor pentru a răspunde cererilor Curții legate de aspectele funcționale. Se poate analiza posibilitatea interoperabilității cu alte baze de date ale Comisiei. În ceea ce privește propunerea de a publica beneficiarii, legislația în vigoare prevede deja acest lucru și enumeră tipurile de informații care trebuie publicate.

După cum a arătat Parlamentul, denunțătorii pot juca un rol esențial în prevenirea și detectarea abaterilor precum corupția. De altfel, la 6 decembrie 2012 Comisia a adoptat orientări interne privind denunțarea, ce ar putea fi utilizate ca model de către instituțiile și organismele care încă nu au adoptat un regulament propriu.

În ceea ce privește acțiunile subsecvente recomandărilor OLAF la nivel național, care reprezintă unul dintre subiectele menționate de Parlament în rezoluția sa, Comisia este de acord cu Parlamentul că un sistem cuprinzător de urmărire penală a infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale UE este esențial pentru UE și statele sale membre. Comisia amintește însă că este de datoria autorităților competente din statele membre să asigure evaluarea și aplicarea corespunzătoare a recomandărilor OLAF și să informeze OLAF, la cerere, cu privire la acțiunile întreprinse. La rândul său, OLAF analizează deciziile prin care autoritățile naționale decid să nu urmărească anumite cazuri în urma recomandărilor judiciare ale OLAF 22 . 

Comisia a identificat deja motivele pentru care recomandările judiciare ale OLAF sunt aplicate doar într-o măsură limitată, prezentându-le în evaluarea impactului care a însoțit propunerea legislativă din 2013 privind instituirea Parchetului European. Se preconizează că Parchetul European va remedia unele dintre aceste deficiențe, precum dificultățile întâmpinate în colectarea de probe de la un stat membru la altul. În plus, Comisia a lansat evaluarea Regulamentului 883/2013 care reglementează investigațiile OLAF, aceasta urmând să fie finalizată până în 2017. Evaluarea va oferi, de asemenea, oportunitatea de a examina această chestiune.

4.COOPERAREA CU STATELE MEMBRE

4.1.Comitetul consultativ pentru coordonarea în domeniul combaterii fraudei (COCOLAF)

Reuniunea din 2015 a Comitetului consultativ pentru coordonarea în domeniul combaterii fraudei (COCOLAF) 23 cu experți din statele membre a constituit o ocazie de a discuta principalele evoluții în lupta împotriva fraudei și pregătirea raportului prevăzut la articolul 325 din TFUE privind „protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – lupta împotriva fraudei 2014”.

Subgrupurile COCOLAF s-au reunit în 2015, pentru:

a pregăti dispozițiile privind raportarea neregulilor și lansarea noului sistem de gestionare a neregulilor;

a redacta documente privind prevenirea fraudei;

a face schimb de informații privind strategiile de comunicare în mass-media;

a lansa activități de comunicare privind prevenirea fraudei și măsurile de descurajare.

Două documente de orientare au fost elaborate în cadrul subgrupului privind prevenirea fraudei:

„Strategia națională antifraudă în practică: etapa pregătitoare”, care vizează să sprijine statele membre în elaborarea strategiilor lor naționale;

„Identificarea conflictelor de interese în sectorul agricol – ghid practic pentru administratorii de fonduri”, care vizează să ajute autoritățile naționale care gestionează fondurile UE să abordeze mai eficient situațiile de conflict de interese.

Ambele documente au fost elaborate printr-o abordare bazată pe colaborarea cu experții statelor membre, sub coordonarea OLAF.

Subgrupul AFCOS a făcut de asemenea schimb de experiență și de bune practici în domeniul luptei antifraudă, la reuniunea sa din octombrie 2015.

În plus, subgrupul privind rețeaua comunicatorilor antifraudă OLAF (OAFCN) a lansat activități de comunicare privind prevenirea și descurajarea fraudei prin organizarea unui seminar intitulat „Cele mai bune mijloace de comunicare pentru descurajarea fraudei”.

4.2.Măsuri adoptate de statele membre pentru combaterea fraudelor și a altor activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale UE

Statele membre au raportat că în 2015 au adoptat un număr semnificativ de măsuri pentru protejarea intereselor financiare ale UE și combaterea fraudei, care reflectă adoptarea majorității actelor legislative ale Uniunii pentru noua perioadă de programare 2014-2020.

Statele membre au luat măsuri ce acoperă întregul ciclu antifraudă. Majoritatea măsurilor au vizat domeniul achizițiilor publice, în timp ce altele au vizat conflictele de interese, infracțiunile financiare, corupția, AFCOS și definirea fraudei și a denunțătorilor.

În 2015, zece state membre 24 s-au axat pe adoptarea unor măsuri de consolidare a cooperării dintre autoritățile naționale în lupta împotriva fraudei. În plus, Bulgaria, Luxemburg și Ungaria au oferit activități de formare pentru funcționari, în vederea îmbunătățirii competențelor acestora pentru detectarea fraudelor, iar Estonia și Malta s-au axat pe sensibilizarea cu privire la fraudă. Astfel, Estonia a oferit un curs de sensibilizare, iar AFCOS din Malta, în colaborare cu Ministerul Educației și Ocupării Forței de Muncă, a luat măsuri pentru sensibilizarea elevilor din școlile malteze cu privire la combaterea fraudei și a corupției.

În plus, trei state membre 25 au luat măsuri pentru a consolida colaborarea lor cu alte state membre și țări terțe. Mai precis:

Bulgaria a raportat că au fost organizate patru seminare internaționale, la care au participat 160 de reprezentanți ai autorităților fiscale și vamale din Bulgaria, Grecia și România, precum și ai OLAF și AFCOS, pentru a face schimb de experiență și pentru a discuta studii de caz din domeniul luptei împotriva fraudei. În plus, au fost luate măsuri pentru a îmbunătăți interacțiunea dintre administrațiile statelor membre din regiunea Balcanilor;

Republica Cehă a adoptat Declarația comună a administrațiilor vamale ale Grupului de la Vișegrad (V4) privind introducerea unor profiluri de risc pentru produsele textile și de încălțăminte din țările asiatice;

Franța a ratificat protocolul privind „eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun”.

În plus, șapte state membre 26 au adoptat măsuri de prevenire a fraudei sau proceduri de gestionare a fondurilor UE. Dintre aceste șapte state membre, două 27 au ales să adopte orientări sau proceduri administrative pentru îmbunătățirea gestionării fondurilor. Mai precis:

Bulgaria a adoptat un plan de acțiune 2015-2016 pentru punerea în aplicare a Strategiei naționale de luptă antifraudă;

Republica Cehă a adoptat o hotărâre guvernamentală privind orientări de bază anticorupție la nivelul guvernului, care stabilește orientarea generală a acestuia în ceea ce privește lupta împotriva corupției;

Danemarca a adoptat o politică națională antifraudă pentru Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul social european (FSE). Politica a fost lansată în 2015, pe site-ul autorității daneze pentru întreprinderi, pentru a promova o cultură care nu favorizează frauda și pentru a susține prevenirea și detectarea fraudelor;

Germania a adoptat o strategie antifraudă și anticorupție, care include evaluarea riscului de fraudă în toate măsurile FEDR.

În fine, zece state membre 28 au raportat că au adoptat modificări legislative pentru a îmbunătăți protecția împotriva fraudei, iar două dintre aceste state membre 29 au luat măsuri juridice necesare pentru combaterea fraudelor vamale. În plus, trei state membre 30 au făcut progrese în domeniul impozitării pentru combaterea fraudei.

4.3.Punerea în aplicare a recomandărilor din 2014

În Raportul din 2014 privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, Comisia a recomandat ca statele membre:

să utilizeze AFCOS la întregul lor potențial și, în același timp, să elaboreze strategii naționale antifraudă;

să transpună directivele privind achizițiile publice în legislația lor națională, cu un accent special pe definiția „conflictului de interese” și măsuri pentru a aborda astfel de conflicte;

să remedieze nivelurile scăzute de raportare;

să consolideze controalele vamale, în special având în vedere reducerea numărului controalelor vamale la momentul vămuirii.

Astfel cum s-a indicat în raportul anterior, la sfârșitul anului 2014 toate statele membre aveau un AFCOS. Totuși, există unele diferențe în ceea ce privește responsabilitățile care revin AFCOS din statele membre:

majoritatea statelor membre 31 au conferit AFCOS responsabilități de coordonare;

patru state membre 32 le-au acordat competențe de investigare administrativă;

Regatul Unit i-a acordat competențe de cercetare penală.

Alte patru state membre 33 au organizat o rețea AFCOS care implică cooperarea între diferite părți.

34 35 36 Majoritatea statelor membre au instituit un sistem de cooperare între AFCOS și părțile relevante la nivel național, cu implicarea unui număr mare de organisme în lupta împotriva fraudei. Cu privire la coordonarea structurată și elaborarea unei strategii naționale antifraudă, șase state membre au adoptat o astfel de strategie până la sfârșitul anului 2015. Republica Cehă a informat că intenționează să își revizuiască strategia, iar Italia a informat că serviciul său de coordonare antifraudă a redactat și a dezvoltat orientări și acțiuni strategice care sunt actualizate în fiecare an și publicate începând cu 2012 în rapoartele sale anuale către parlamentul italian. Alte cinci state membre au informat că strategiile lor naționale antifraudă sunt în curs de adoptare.

37 38 39 40 Majoritatea statelor membre au elaborat noi acte normative naționale pentru transpunerea Directivei UE privind achizițiile publice. În șapte state membre actul în cauză va intra în vigoare până în aprilie 2016. Numai două state membre au adoptat deja un astfel de act. Unele state membre nu au întreprins nicio acțiune, întrucât consideră că legislația lor națională îndeplinește deja cerințele directivei.

Toate cele patru state membre 41 cărora li s-a recomandat în mod expres să își consolideze sistemele de detectare și/sau de raportare a fraudelor au luat măsuri pentru a-și îmbunătăți sistemul național. Franța și Spania, citate de asemenea pentru eforturile lor în domeniul politicii de coeziune, au comunicat că au luat măsuri pentru a îmbunătăți suplimentar raportarea neregulilor. Cu toate acestea, un număr semnificativ de state membre 42 nu au menționat că au luat măsuri cu privire la aceste aspecte, întrucât înțeleseseră că acestea erau valabile numai pentru cele patru state membre menționate.

Majoritatea statelor membre 43 au raportat că au luat măsuri de consolidare a cooperării cu alte state membre pentru a garanta că toate tranzacțiile și toți operatorii economici sunt incluși în populația vizată de controalele postvămuire, indiferent dacă importatorul se află sau nu în statul în care se realizează importul fizic. Unul dintre modurile în care acestea au realizat acest lucru a fost semnarea unor memorandumuri de înțelegere cu diferitele servicii în cauză. În plus, șase state membre 44 au raportat că nu exclud operatorii economici înregistrați în alte state membre din anchetele lor pentru identificarea fraudelor vamale.

5.FRAUDĂ ȘI ALTE NEREGULI

Statelor membre le revine responsabilitatea principală pentru gestionarea a circa 80 % din bugetul de cheltuieli și pentru colectarea aproape a tuturor veniturilor.

În temeiul regulamentelor sectoriale, statele membre trebuie să raporteze Comisiei cazurile de nereguli de natură frauduloasă sau nefrauduloasă pe care le-au constatat. Informațiile furnizate într-un prim raport privind neregulile trebuie actualizate atunci când se produc modificări.

În temeiul legislației UE, trebuie raportate toate cazurile de nereguli și suspiciuni de fraudă de peste 10 000 EUR în domeniile veniturilor și cheltuielilor. Cu toate acestea, în ceea ce privește cheltuielile, nu toate neregulile constatate trebuie raportate 45 .

Neregulile detectate și raportate ar fi dus la reducerea nivelului veniturilor sau la o cheltuială nejustificată, dacă nu ar fi fost descoperite. Aceste depistări sunt urmate de inițierea procedurilor de recuperare.

În timp ce neregulile legate de resursele proprii tradiționale sunt constatate în cursul exercițiului financiar sau mai devreme, neregulile analizate în prezentul document pentru partea de cheltuieli se referă la sume din exercițiile financiare anterioare (în medie cu aproximativ trei exerciții în urmă).

Exemple de astfel de nereguli ar putea include încălcarea normelor privind achizițiile publice sau cheltuieli neeligibile.

Pe de o parte, aceste tipuri de nereguli reflectă anumite deficiențe ale administrațiilor care gestionează fondurile. Pe de altă parte, faptul că neregulile sunt depistate și raportate într-o etapă ulterioară demonstrează că sistemul, în ansamblul său, este capabil să corecteze aceste situații pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectelor și programelor.

Sunt necesare anumite considerații suplimentare cu privire la conceptul de fraudă. Frauda este o „înșelăciune deliberată”: caracterul deliberat al acest comportament este, de obicei, dovedit de faptul că s-a recurs la documente false sau falsificate sau care majorează costurile declarate drept cheltuieli UE ori reduc veniturile (pentru taxele vamale).

Este clar că detectarea fraudei este mult mai dificilă decât detectarea unei „simple” nereguli, care nu presupune o tentativă deliberată de înșelăciune. În timp ce a doua este, de obicei, rezultatul unei vulnerabilități la primul nivel de control, prima, chiar atunci când exploatează deficiențe existente, este rezultatul unei acțiuni specifice întreprinse de persoane și/sau organizații cu intenții răuvoitoare și prin metode care merg de la cele mai simple la cele mai complexe.

Detectarea și raportarea fraudelor dovedește că sistemul general de control pus în aplicare la nivel național și la nivelul UE (inclusiv OLAF) funcționează și este capabil să detecteze fraudele și neregulile.

Responsabilitatea de a emite o decizie finală prin care se statuează că o neregulă constituie într-adevăr o fraudă revine autorităților relevante din statul membru respectiv 46 . Dat fiind că procedurile penale pot dura câțiva ani, în prezentul document, orice trimitere la fraudele detectate, cu excepția cazurilor descrise ca „fraudă stabilită”, trebuie interpretată ca referindu-se la cazuri de „suspiciune de fraudă”.

5.1.Nereguli raportate și tendințe generale 2011-2015

În 2015, au fost raportate Comisiei 22 349 de nereguli (de natură frauduloasă și nefrauduloasă), implicând o sumă totală de aproximativ 3,21 miliarde EUR. Aproximativ 2,79 miliarde EUR (față de 2,26 miliarde EUR în 2014) au fost legate de sectorul cheltuielilor din bugetul UE. Neregulile detectate reprezintă 1,98 % din plăți, pe partea de cheltuieli, și 1,71 % din valoarea totală brută a resurselor proprii tradiționale colectate.

Comparativ cu anul 2014, numărul de nereguli detectate a crescut cu 36 %, iar sumele aferente acestora au rămas stabile (-1 %).

Între 2011 și 2015, numărul neregulilor raportate a crescut cu 98 %, în timp ce sumele aferente au crescut cu 81 %, deși această creștere se referă în principal la bugetul de cheltuieli.

Sectorul veniturilor și sectorul cheltuielilor au avut tendințe diferite: descrescătoare pentru venituri și crescătoare pentru cheltuieli.

Pentru partea de cheltuieli, creșterea a fost determinată de mai mulți factori:

în primul rând, aceasta este legată de resursele disponibile din bugetul UE, care, în 2015, au fost cu 14 % mai mari decât în 2011;

în al doilea rând, circumstanțe ciclice, precum apropierea de finalul perioadei de programare 2007-2013, au avut o anumită influență;

în al treilea rând, controlul gestiunii fondurilor UE de către instituțiile competente (Comisia Europeană și Curtea de Conturi) și de către serviciile naționale se îmbunătățește în mod constant;

în al patrulea rând, circumstanțele specifice din două state membre 47 , care au raportat un număr anormal de mare de nereguli (40 % din numărul total și 20 % din sumele totale).

În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (RPT), numărul total al neregulilor înregistrate în baza de date OWNRES a scăzut la 5 104 (de la 5 538 în 2014). Valorile totale estimate și stabilite care au fost raportate de statele membre ca fiind afectate de nereguli (de natură frauduloasă și nefrauduloasă) au scăzut în 2015 la 427 de milioane EUR (de la 611 milioane EUR în 2014).

Scăderea importantă a sumelor în 2015 se poate explica prin faptul că, în 2014, Regatul Unit raportase sume neregulamentare semnificative din cauza subevaluării unor produse textile și de încălțăminte, ceea ce nu s-a întâmplat în 2015 în aceeași măsură. Dimpotrivă, unele taxe vamale suplimentare stabilite inițial au fost anulate, probabil din cauza lipsei de probe privind subevaluarea.

5.2.Nereguli raportate ca frauduloase

Numărul de nereguli care au fost raportate ca frauduloase (care include cazuri de suspiciune de fraudă și de fraudă stabilită) și sumele corespunzătoare nu sunt strict corelate cu nivelul fraudei care afectează bugetul UE. Neregulile raportate ca frauduloase reflectă mai curând câte cazuri de fraudă potențială sunt detectate de statele membre și de organismele UE.

În anul 2015, 1 461 de nereguli au fost raportate ca frauduloase, reprezentând 637,6 milioane EUR, atât pe partea de venituri, cât și pe partea de cheltuieli. S-au înregistrat diferențe semnificative între sectoare, astfel cum se arată în tabelul 1.

Față de anul 2014, numărul neregulilor de natură frauduloasă 48 raportate în 2015 a scăzut cu 11 %, în timp ce impactul financiar al acestora a crescut cu 18 %.

Graficul 1 prezintă tendințele generale din ultimii cinci ani, evidențiind o scădere a numărului de cazuri raportate. Cu toate acestea, după o scădere semnificativă între 2010 și 2011, în anii următori s-a înregistrat o tendință de creștere a numărului de nereguli de natură frauduloasă detectate și raportate până în 2014, în timp ce sumele aferente au cunoscut fluctuații importante. Fluctuațiile numărului de cazuri sunt însă mult mai relevante decât cele ale sumelor implicate. De fapt, sumele variază considerabil de la un an la altul, întrucât pot fi afectate de cazuri individuale care implică valori ridicate.

Graficul 1: Nereguli raportate ca frauduloase și sumele aferente, 2011-2015

Există, de asemenea, diferențe între tendința pentru venituri (reducere ca număr și ca sume în 2015) și cea pentru cheltuieli (în cazul cărora fluctuațiile par a fi determinate de evoluția ciclurilor programării multianuale, iar numărul de cazuri a scăzut pentru al doilea an consecutiv).

Tabelul 1: Nereguli raportate ca frauduloase în 2015 49   50

Anexa 1 cuprinde o defalcare pe stat membru și pe sector bugetar a neregulilor de natură frauduloasă raportate în 2015.

5.2.1.Venituri

Numărul neregulilor raportate ca frauduloase pentru anul 2015 (612) este cu 26 % mai mic decât media pe cinci ani (882 pentru intervalul 2011-2015). În 2015, valoarea totală estimată și stabilită a RPT (78 de milioane EUR) a fost cu 34 % mai mică decât media pe cinci ani (119 milioane EUR). În acest context, numărul total al cazurilor raportate ca frauduloase și ca nefrauduloase rămâne destul de stabil, în pofida unei scăderi a numărului de nereguli raportate ca frauduloase.

Controalele vamale efectuate în timpul vămuirii mărfurilor și inspecțiile efectuate de serviciile antifraudă au fost cele mai eficiente metode de detectare a cazurilor de fraudă în 2015. În ceea ce privește sumele, inspecțiile efectuate de serviciile antifraudă și controalele postvămuire au adus cele mai multe rezultate.

Este dificil să se facă o comparație între statele membre în ceea ce privește numărul de nereguli raportate și sumele aferente acestora, deoarece practicile de raportare sunt influențate de diferențele de interpretare a dispozițiilor relevante. Din punct de vedere financiar, variațiile observate de la un an la altul se pot atribui raportării unor cazuri individuale importante, al căror impact asupra statisticilor anuale este considerabil, cu precădere în statele membre în care valoarea resurselor proprii tradiționale colectate este mai mică. Alți factori, cum ar fi tipul de trafic, tipul de comerț, nivelul de conformare al operatorilor economici și situarea geografică a unui stat membru, pot influența cifrele în mod semnificativ.

5.2.2.Cheltuieli

În ceea ce privește cheltuielile UE, s-a înregistrat o scădere cu 10 % a numărului de nereguli raportate, comparativ cu anul 2014. Scăderea este valabilă pentru toate sectoarele bugetare, cu excepția politicii de coeziune. Cu toate acestea, ar trebui menționate câteva diferențe semnificative între sectoare.

S-au înregistrat creșteri în domeniile susținerii pieței, plăților directe și pescuitului, în timp ce sectorul dezvoltării rurale a cunoscut tendința opusă: o creștere de 82 % între 2013 și 2014 a fost urmată de o scădere cu 31 % în 2015 (a se vedea punctul 5.2.2.1).

Au fost constatate scăderi, de asemenea, în sectorul politicii de preaderare (6 %) și în sectorul cheltuielilor directe (94 %). În schimb, în sectorul politicii de coeziune s-a înregistrat o creștere considerabilă, de 21 %, după scăderea din anul precedent.

Fluctuațiile sumelor implicate sunt de obicei mai puțin relevante, după cum s-a explicat deja. Cu toate acestea, sumele implicate au crescut cu 55 % față de 2014. Cum Comisia și statele membre insistă asupra necesității de a planifica și de a-și concentra activitățile de control pe baza analizei de risc și a instrumentelor IT, creșterea respectivă ar putea fi rezultatul acestor noi practici.

Graficele 4 și 5 prezintă neregulile raportate ca frauduloase și sumele aferente acestora pentru fiecare sector bugetar.

Pentru al treilea an consecutiv, cea mai mare parte a neregulilor raportate ca frauduloase (52 %) a fost detectată în sectorul agricol. Cu toate acestea, la fel ca în anii precedenți și chiar mai mult decât până acum, cea mai mare parte a sumelor financiare aferente (85 %) se referă la politica de coeziune.

Utilizarea de documente sau de declarații false ori falsificate constituie în continuare tipul de fraudă cel mai des întâlnit (34 %). 16 nereguli raportate ca frauduloase au fost legate de conflicte de interese, trei au fost legate de corupție, iar alte 73 au fost legate de etică și integritate.

Aproximativ 23 % din neregulile raportate ca frauduloase în 2015 au fost detectate de organisme antifraudă sau în cursul unor anchete penale sau al altor controale externe. 75 % din nereguli au fost detectate de sistemele de control administrativ prevăzute în regulamentele sectoriale. Acest lucru subliniază importanța controalelor externe în combaterea fraudei și necesitatea unei coordonări puternice cu autoritățile de management și de audit. În cadrul investigațiilor antifraudă sau al anchetelor penale se detectează cazuri de potențiale fraude implicând sume ridicate, ceea ce reflectă eficacitatea acestor investigații și capacitățile de investigare solide ale autorităților implicate.

Rata de detectare continuă să varieze de la un stat membru la altul, însă diferențele s-au redus 51 . În 2015, doar două state membre, Irlanda și Luxemburg, nu au clasificat niciuna dintre neregulile detectate în aceste țări ca fiind de natură frauduloasă. Foarte puține nereguli frauduloase (sub trei pentru toate sectoarele de cheltuieli) au fost raportate de Belgia, Suedia, Malta, Finlanda, Danemarca și Austria. Statele membre care au detectat și raportat cel mai mare număr de nereguli frauduloase sunt România, Polonia, Slovacia, Germania și Italia (între 199 și 53). Sumele cele mai mari au fost raportate de Italia, Portugalia, Slovacia, România și Polonia (între 213 milioane EUR și 40 de milioane EUR). Aceste diferențe sunt rezultatul mai multor factori și reflectă abordări diferite, nu doar la nivelul statelor membre, ci și la nivelul diferitelor administrații din același stat membru.

În perioada 2011-2015, 7 % din neregulile raportate ca frauduloase au fost confirmate a fi fraude. În această privință, Polonia, România, Bulgaria și Germania 52 au raportat cel mai mare număr de proceduri încheiate.

5.2.2.1.Resurse naturale (agricultură, dezvoltare rurală și pescuit)

În pofida unei scăderi cu peste 30 %, sectorul dezvoltării rurale a înregistrat cel mai mare număr de nereguli raportate ca frauduloase în 2015. Alte sectoare au înregistrat o creștere față de anul precedent.

Similar cu anii anteriori, neregulile notificate de patru state membre (Ungaria, Polonia, România și Italia) au reprezentat aproximativ 74 % din numărul total de nereguli raportate ca frauduloase.

România, Polonia, Lituania și Republica Cehă au raportat un număr în creștere al cazurilor de fraudă.

Creșterea numărului neregulilor raportate ca frauduloase a vizat Fondul european de garantare agricolă (FEGA). Pentru anul 2015, 3 % dintre cazurile raportate s-au referit atât la FEGA, cât și la FEADR.

Cele mai frecvente tipuri de nereguli de natură frauduloasă constau în utilizarea de „documente false sau falsificate”, de „cereri de ajutor false sau falsificate” și de „declarații de produse, specii sau terenuri fictive” pentru FEGA. Pentru FEADR, statele membre au indicat „alte nereguli legate de etică și integritate”, „documente false sau falsificate” și „cereri de ajutor false sau falsificate”.

În 2015, tipurile de controale cu cele mai bune rezultate au fost cele efectuate de organismele administrative, în cadrul cărora au fost detectate 50 % din neregulile raportate ca frauduloase.

Dintre neregulile raportate ca frauduloase între 2009 și 2013 53 , 10 % au fost descrise ca fraudă stabilită. Pe parcursul aceleiași perioade, 12 % din cazuri au fost clasate. Bulgaria și Polonia au raportat că au încheiat cel mai mare număr de proceduri de fraudă stabilită.

5.2.2.2.Politica de coeziune: perioadele de programare 2007-2013 și 2000-2006

Pentru al treilea an consecutiv, politica de coeziune nu a reprezentat domeniul de cheltuieli bugetare cu cel mai mare număr de nereguli raportate ca frauduloase. Totuși, sumele aferente au reprezentat cea mai mare proporție din total.

În conformitate cu tendința observată în ultimii ani, FEDR a reprezentat cea mai mare proporție a neregulilor raportate ca frauduloase și a sumelor aferente în 2015 (60 % și, respectiv, 75 %).

Cea mai mare parte a neregulilor frauduloase (64 %) a fost detectată de sistemul de control prevăzut în legislația UE. A continuat astfel tendința evidențiată din 2012, însă a existat o schimbare evidentă față de perioada de programare anterioară (2000-2006), în care neregulile frauduloase au fost detectate aproape exclusiv pe parcursul unor investigații antifraudă și al unor anchete penale.

Neregulile cu cea mai semnificativă valoare financiară au fost detectate tot în cadrul unor controale administrative (44 %) și al unor anchete penale, investigații antifraudă sau controale antifraudă (44 %).

Cazurile de nereguli de natură frauduloasă sunt raportate, în medie, în termen de zece luni de la detectarea lor. Detectarea are loc, în medie, la mai puțin de trei ani de la începerea practicilor frauduloase.

Între 2009 și 2013 54 , 12 % din neregulile raportate ca frauduloase au fost stabilite ca fraude (în 2013, acestea au reprezentat 11 %). 4 % din cazuri au fost clasate. Germania, Polonia și Italia au raportat că au încheiat cel mai mare număr de proceduri de fraudă stabilită.

5.2.2.3.Politica de preaderare: asistența pentru preaderare (APA) și Instrumentul pentru preaderare (IPA)

Numărul de nereguli raportate ca frauduloase în cadrul APA și sumele aferente acestora au scăzut în 2015 față de anul precedent. România a raportat nereguli frauduloase în cadrul APA legate de programul de dezvoltare rurală 55 .

Numărul neregulilor frauduloase legate de IPA și sumele aferente au crescut față de 2014. Cea mai mare parte a neregulilor frauduloase a fost raportată de Turcia. Cele mai mari sume pentru care au fost raportate nereguli frauduloase au fost înregistrate în legătură cu cooperarea transfrontalieră și dezvoltarea rurală.

5.2.2.4.Cheltuieli gestionate direct de Comisie

Cheltuielile gestionate direct de Comisie sunt analizate pe baza datelor privind ordinele de recuperare emise de departamentele Comisiei.

În 2015, conform sistemului de contabilitate de angajamente (ABAC), cinci recuperări clasificate drept nereguli au fost raportate ca frauduloase (și anume „cazuri notificate OLAF”). Acestea au reprezentat 0,2 milioane EUR.

5.3.Nereguli raportate ca nefiind frauduloase

În 2015, 20 888 de nereguli au fost raportate Comisiei ca nefrauduloase (cu aproape 41 % mai mult decât în 2014). Cifrele au crescut pentru cele două sectoare de gestionare partajată, au rămas stabile pentru sectorul veniturilor și au scăzut pentru sectorul preaderării și sectorul cheltuielilor directe. Impactul financiar aferent a scăzut, până la aproape 2,58 miliarde EUR (cu 7 % mai puțin decât în 2014 – a se vedea punctul 5.3.2), astfel cum se arată în tabelul 2.

Anexa 2 prezintă o defalcare pe stat membru și pe sector bugetar a tuturor neregulilor nefrauduloase raportate în 2015.

5.3.1.Venituri

Numărul neregulilor neraportate ca frauduloase pentru anul 2015 (4 492) este cu 1 % mai mic decât media pe cinci ani (4 515 – anii 2011-2015). În 2015, suma totală estimată și stabilită (349 de milioane EUR) a fost cu 1 % mai mare decât media pe cinci ani (347 de milioane EUR).

Neregulile nefrauduloase au fost detectate în principal prin controale postvămuire (54 % din numărul de cazuri și 56 % din valoare). Alte metode de detectare importante pentru cazurile nefrauduloase în 2015 au fost:

declarații voluntare (16 % și, respectiv, 15 % din sume);

controalele vamale la momentul vămuirii mărfurilor (13 % din numărul de nereguli și 12 % din sume).

În termeni monetari, panourile solare au fost produsele cele mai afectate de fraude și nereguli în 2015. În multe cazuri, neregulile legate de panourile solare au fost detectate în urma unei notificări de asistență reciprocă emise de OLAF. Acest lucru evidențiază importanța investigațiilor efectuate de OLAF pentru detectarea neregulilor referitoare la tranzacții cu anumite tipuri de mărfuri (de exemplu, coduri incorecte din nomenclatura combinată, origine eronată a bunurilor sau eludarea taxelor antidumping).

5.3.2.Cheltuieli

Creșterea numărului de nereguli neraportate ca frauduloase vizează principalele sectoare de cheltuieli ale bugetului UE (agricultura și politica de coeziune). Numărul de nereguli în sectorul preaderării și al cheltuielilor directe a scăzut.

Amploarea acestei creșteri este determinată de numărul mare de nereguli raportate de Spania în sectorul politicii de coeziune 57 . Acestea reprezintă 36 % din totalul neregulilor raportate în 2015. Acestei creșteri îi corespunde o creștere semnificativă a sumelor aferente. Irlanda a raportat, de asemenea, un număr neobișnuit de mare de nereguli, cea mai mare parte a acestora referindu-se la perioada 2000-2006 58 . Toate neregulile detectate sunt urmate de măsuri corective aplicate de autoritățile naționale pentru a proteja interesele financiare ale UE.

5.4.Rezultate obținute din activitățile Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) 59

În 2015, OLAF a deschis 219 investigații. În aceeași perioadă, au fost încheiate 304 investigații și au fost emise 364 de recomandări 60 .

OLAF a trimis autorităților naționale 98 de recomandări de acțiuni judiciare și a recomandat recuperarea a aproximativ 888,1 milioane EUR, din care 97,9 milioane EUR aferente veniturilor și 790,2 milioane EUR aferente cheltuielilor (a se vedea tabelul 3).

6.RECUPERARE ȘI ALTE MĂSURI PREVENTIVE ȘI CORECTIVE

Informații detaliate privind recuperările, corecțiile financiare și alte măsuri preventive și corective (întreruperea și suspendarea plăților) sunt publicate în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Curtea de Conturi privind protecția bugetului UE 61 .

Prezentul raport nu cuprinde alte informații pe această temă 62 .

7.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Statele membre joacă un rol fundamental în asigurarea protecției corespunzătoare a intereselor financiare ale UE. Dat fiind că statele membre colectează sau gestionează și cheltuiesc cea mai mare parte a resurselor din bugetul UE, acestea au o responsabilitate specifică în ceea ce privește asigurarea faptului că principiile bunei gestiuni financiare sunt corect aplicate și respectate. Statele membre au obligația de a se asigura că fraudele și neregulile care afectează interesele financiare ale UE sunt detectate și corectate, iar în cazul fraudelor, urmărite penal în mod corespunzător.

2015 a fost un an de consolidare pentru mai multe inițiative luate de Comisie și de statele membre în anii precedenți. Cu privire la anumite aspecte strategice, precum Parchetul European, negocierile au avansat, dar încă nu s-au obținut rezultate concludente.

În alte domenii, în 2015 s-au întreprins acțiuni importante pentru a îmbunătăți protecția intereselor financiare ale UE, în special pentru partea de venituri a bugetului.

7.1.Venituri

Adoptarea Regulamentului (UE) nr. 2015/1525 63 a îmbunătățit cadrul actual pentru detectarea și investigarea fraudei vamale la nivelul UE și la nivel național, consolidând în mod semnificativ capacitățile analitice atât ale OLAF, cât și ale autorităților vamale naționale în vederea depistării operațiunilor frauduloase.

În acest context, rezultatele privind domeniul resurselor proprii tradiționale arată o tendință ușor descrescătoare, parțial ca urmare a valorilor ridicate înregistrate în 2014.

Detectarea neregulilor și a fraudelor referitoare la panouri solare 64 (multe dintre care au fost detectate în urma notificărilor de asistență reciprocă emise de OLAF) pune în evidență:

importanța anchetelor desfășurate de OLAF pentru detectarea neregulilor în tranzacțiile cu anumite tipuri de mărfuri 65 și

valoarea adăugată pe care coordonarea și cooperarea la nivelul UE o poate aduce în lupta împotriva fraudei.

Strategia de control vamal este o combinație de diferite tipuri de controale. Controalele postvămuire reprezintă metoda cea mai eficace de detectare, în ceea ce privește atât numărul de cazuri detectate, cât și sumele aferente. Cu toate acestea, controalele realizate în momentul vămuirii bunurilor și inspecțiile realizate de serviciile antifraudă sunt indispensabile pentru detectarea anumitor tipuri de fraude, precum și a noilor forme de fraudă.

În multe state membre, constrângerile bugetare au dus la reducerea personalului însărcinat cu efectuarea controalelor. Unele state membre desfășoară aceste controale cu un personal vamal extrem de restrâns. Reducerea controalelor poate stimula intrările de fluxuri comerciale, dar ar putea fi în detrimentul unor controale eficace și al protecției intereselor financiare ale UE.

Recomandarea 1 Date fiind constrângerile bugetare actuale, statelor membre li se recomandă: să găsească un echilibru corect între facilitarea comerțului și protecția intereselor financiare ale UE, care reprezintă, de asemenea, un interes național, ținând cont de impozitele naționale percepute la import și de faptul că statele membre primesc o compensație pentru colectarea resurselor proprii tradiționale; să facă schimb de experiență privind cazurile în care autoritățile vamale au avut un succes deosebit în detectarea fraudelor sau a neregulilor la momentul vămuirii; să includă în gestionarea riscurilor informațiile primite de la alte state membre sau de la departamentele Comisiei prin intermediul sistemelor CRMS, AFIS sau OWNRES și să completeze populațiile statistice naționale utilizate în scopuri de gestionare a riscurilor; să coopereze strâns între ele și să facă schimb transfrontalier de informații privind controalele postvămuire, precum și să prevină redirecționarea fluxurilor comerciale dintr-un stat membru în altul în scopuri frauduloase. Atunci când se stabilesc entitățile care urmează a fi verificate, atenția ar trebui să se îndrepte asupra celor care își au sediul într-o țară, dar vămuiesc toate importurile la birouri vamale din alte state membre.

În 2015, declarațiile voluntare au devenit o sursă mai importantă de detectare a neregulilor. În acest context, trebuie să se țină seama de rezultatele declarațiilor voluntare atunci când se planifică viitoarele strategii de control, în special pentru controalele postvămuire, dar și atunci când se adaptează strategiile de control, astfel încât, în viitor, să fie posibil să se exercite o supraveghere asupra operatorilor care se autoevaluează. În special, trebuie să se țină cont în mod corespunzător de ajustările ex-post ale valorii în vamă.

Recomandarea 2 Având în vedere numărul tot mai mare de cazuri de declarații voluntare și valoarea sumelor aferente, statelor membre li se amintește necesitatea de a-și adapta strategiile de control vamal pentru a ține cont de rezultatele acestor declarații voluntare și li se recomandă: să adapteze planificarea lor anuală a personalului și resurselor necesare pentru verificarea ex-post a informațiilor primite în urma declarațiilor voluntare; să ia în considerare managementul riscurilor în domeniul vamal și, dacă este necesar, să țină cont în planurile de control de tipurile de nereguli semnalate prin declarații voluntare; să extindă controalele vamale la alți operatori economici cu activități sau operațiuni identice sau comparabile cu cele ale operatorilor care au făcut declarații voluntare.

7.2.Cheltuieli

Pe partea de cheltuieli, fluctuațiile numărului de nereguli de natură frauduloasă raportate în ultimii cinci ani este dificil de interpretat. Cu toate acestea, în timp ce numărul total de cazuri detectate a rămas destul de stabil în ultimii trei ani, sumele implicate au crescut în mod constant. Există o diferență semnificativă între:

a.programele de cheltuieli care sunt multianuale și în cazul cărora nivelul de detectare respectă caracterul ciclic al acestora și

b.plățile directe și susținerea pieței (politica agricolă), în cazul cărora plățile și acțiunile urmează un ciclu anual, iar detectarea fraudelor și a neregulilor prezintă o anumită coerență și stabilitate de-a lungul timpului.

Practicile de detectare a fraudelor continuă să difere de la un stat membru la altul.

Numărul statelor membre care au detectat și au raportat un număr semnificativ de nereguli frauduloase a crescut, ceea ce demonstrează angajamentul lor de a lupta împotriva fraudei care afectează interesele financiare ale UE.

Comisia rămâne preocupată de numărul scăzut al neregulilor potențial frauduloase raportate de unele state membre. În special, progresele constatate în raportul din 2014 pentru anumite state membre au înregistrat o stagnare sau chiar un regres în 2015.

Deși satisfăcătoare, calitatea raportării neregulilor ar putea fi îmbunătățită suplimentar pentru a permite o analiză mai aprofundată a fenomenelor aflate la baza acestora.

Din 2012, autoritățile de management și de plată joacă un rol tot mai important în detectarea fraudelor, iar acesta ar trebui consolidat și mai mult în următorii ani, în conformitate cu noul cadru de reglementare pentru perioada 2014-2020.

Comisia consideră că acest rol ar putea fi consolidat dacă autoritățile relevante vor utiliza în mod sistematic instrumente informatice adecvate.

ANEXA 1 – Nereguli raportate ca frauduloase

Numărul neregulilor raportate ca frauduloase măsoară rezultatele activităților statelor membre de combatere a fraudelor și a altor activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale UE. Prin urmare, cifrele nu ar trebui interpretate ca o indicație a nivelului de fraudă de pe teritoriile statelor membre. Totalurile sunt diferite față de tabelul 1, întrucât în anexa 1 nu sunt incluse țările terțe (preaderare) și cheltuielile directe.

ANEXA 2 – Nereguli neraportate ca frauduloase

Totalurile sunt diferite față de tabelul 2, întrucât în anexa 2 nu sunt incluse țările terțe (preaderare) și cheltuielile directe.

 

(1)  (i) Punerea în aplicare a articolului 325 de către statele membre în anul 2015;
(ii) Evaluarea statistică a neregulilor raportate pentru anul 2015 cu privire la resursele proprii, resursele naturale, politica de coeziune și asistența pentru preaderare;
(iii) Recomandări pentru a da curs raportului Comisiei privind protejarea intereselor financiare ale UE – Combaterea fraudei, 2014;
(iv) Metodologia referitoare la evaluarea statistică a neregulilor raportate pentru anul 2015;
(v) Prezentare generală anuală conținând informații referitoare la rezultatele Programului Hercule III în anul 2015;
(vi) Punerea în aplicare a Strategiei antifraudă a Comisiei (SAFC).

(2)  COM(2012) 363 final.

(3)  Cauza C-105/14, „Taricco”. Curtea a concluzionat că actualul instrument juridic la nivelul UE pentru protejarea intereselor financiare ale UE, și anume Convenția PIF, pe care ar trebui să o înlocuiască Directiva PIF, reglementează frauda în materie de TVA.

(4)  COM(2013) 534 final.

(5)   http://ec.europa.eu/anti-fraud/olaf-and-you/calls-for-tender_en .

(6)  Parteneri europeni împotriva corupției (EPAC)/Rețeaua de puncte de contact de combatere a corupției (EACN).

(7)   http://www.epac-eacn.org/downloads/declarations/doc_download/151-paris-declaration-2015 . 

(8)  De exemplu, în 2015, DG Politică Regională și Urbană și DG Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune au organizat, în colaborare cu OLAF și cu DG Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri, seminare privind combaterea fraudei și a corupției pentru Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Portugalia și Polonia.

(9)  DG Politică Regională și Urbană, DG Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune și DG Afaceri Maritime și Pescuit.

(10)  Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul de coeziune (FC), Fondul social european (FSE), Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD), Fondul european de ajustare la globalizare (FEG), Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE).

(11)  Regulamentul (UE) nr. 2015/1525, JO L 243, 18.9.2015, p. 1.

(12)  Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia și Suedia.

(13)  COM(2013) 324 final, 6.6.2013.

(14)  Directiva 95/60/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind marcarea fiscală a motorinelor și a kerosenului.

(15)  Decizia de punere în aplicare 2011/544/UE a Comisiei de stabilire a unui marcaj fiscal comun pentru motorine și kerosen.

(16)  Direcția Generală Impozitare și Uniune Vamală lucrează în acest sens în strânsă cooperare cu Centrul Comun de Cercetare.

(17)  JO L 286, 30.10.2015, p. 1.

(18)  JO L 293, 10.11.2015:1. Regulamentul delegat (UE) 2015/1970 al Comisiei din 8 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu dispoziții specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime.2. Regulamentul delegat (UE) 2015/1971 al Comisiei din 8 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu dispoziții specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul european de garantare agricolă și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei.3. Regulamentul delegat (UE) 2015/1972 al Comisiei din 8 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului cu dispoziții specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane.4. Regulamentul delegat (UE) 2015/1973 al Comisiei din 8 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului cu dispoziții specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și de instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor.5. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1974 al Comisiei din 8 iulie 2015 de stabilire a frecvenței și a formatului de raportare a neregulilor privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.6. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1975 al Comisiei din 8 iulie 2015 de stabilire a frecvenței și a formatului de raportare a neregulilor privind Fondul european de garantare agricolă și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.7. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1976 al Comisiei din 8 iulie 2015 de stabilire a frecvenței și a formatului de raportare a neregulilor privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului.8. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1977 al Comisiei din 8 iulie 2015 de stabilire a frecvenței și a formatului de raportare a neregulilor privind Fondul pentru azil, migrație și integrare și Instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului.

(19)  Regulamentul (UE) nr. 250/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014.

(20)  C(2015) 2234 final din 8 aprilie 2015.

(21)  COM(2015) 221 final din 27 mai 2015: Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind îndeplinirea obiectivelor programului Hercule II.

(22)  A se vedea Raportul OLAF 2015, punctul 3.3, p. 28-29. http://ec.europa.eu/anti-fraud/sites/antifraud/files/olaf_report_2015_en.pdf

(23)  Decizia 94/140/CE a Comisiei din 23 februarie 1994, modificată la 25 februarie 2005.

(24)  Bulgaria, Danemarca, Estonia, Spania, Franța, Croația, Ungaria, Țările de Jos, Polonia, Portugalia.

(25)  Bulgaria, Republica Cehă, Franța.

(26)  Bulgaria, Danemarca, Estonia, Croația, Țările de Jos, Austria, Portugalia.

(27)  Croația, Austria.

(28)  Bulgaria, Republica Cehă, Germania, Irlanda, Spania, Italia, Cipru, Lituania, Austria, Polonia.

(29)  Bulgaria, Austria.

(30)  Bulgaria, Estonia, Irlanda.

(31)  Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Estonia, Grecia, Spania, Franța, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Slovenia, Finlanda, Suedia.

(32)  Bulgaria, Lituania, Malta, România.

(33)  Bulgaria, Danemarca, Irlanda, Slovacia.

(34)  Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Suedia, Regatul Unit.

(35)  Bulgaria, Grecia, Croația, Ungaria, Malta, Slovacia.

(36)  Spania, Letonia, Luxemburg, România, Slovenia.

(37)  Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, România, Slovenia, Slovacia, Finlanda.

(38)  Bulgaria, Estonia, Irlanda, Grecia, Italia, Slovenia, Slovacia.

(39)  Danemarca, Ungaria.

(40)  Polonia, Suedia.

(41)  Danemarca, Luxemburg, Slovacia, Finlanda.

(42)  Belgia, Bulgaria, Germania, Irlanda, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Țările de Jos, Polonia, România, Slovenia, Suedia, Regatul Unit.

(43)  Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Spania, Franța, Croația, Italia, Cipru, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Finlanda, Slovenia, Slovacia, Suedia, Regatul Unit.

(44)  Bulgaria, Germania, Spania, Italia, Cipru, România.

(45)  A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Metodologia referitoare la evaluarea statistică a neregulilor raportate”.

(46)  Aceasta implică faptul că acele cazuri raportate inițial de statele membre ca fiind de natură potențial frauduloasă pot fi respinse de autoritățile judiciare.

(47)  Spania și Irlanda. A se vedea punctul 5.3.2.

(48)  A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Evaluarea statistică a neregulilor raportate în 2015”.

(49)  Procentajul ridicat indicat în ceea ce privește „Fondurile structurale și de coeziune înainte de perioada 2007-2013” este determinat exclusiv de faptul că plățile pentru perioadele de programare respective sunt aproape finalizate.

(50)  Totalurile și subtotalurile din tabelele 1, 2 și 3 și din anexele 1 și 2 pot diferi de suma valorilor individuale, din cauza rotunjirii cifrelor pe care se bazează acestea.

(51)  A se vedea anexa 1.

(52)  Germania a schimbat clasificarea unor cazuri indicate ca „fraudă stabilită” în anii trecuți, înlocuind-o cu „suspiciune de fraudă”.

(53)  Perioada 2009-2013 a fost luată ca perioadă de referință pentru analizarea cazurilor de fraudă stabilită și a cazurilor clasate.

(54)  A se vedea nota de subsol 53.

(55)  SAPARD.

(56)  A se vedea nota de subsol 49.

(57)  Numărul mare de nereguli raportate în 2015 nu corespunde exclusiv neregulilor detectate în timpul exercițiului financiar respectiv, ci și unor nereguli constatate pe parcursul întregii perioade 2007-2013 și care nu au fost raportate până în 2015.

(58)  Pentru anul de raportare 2015 al sistemului de gestionare a neregulilor, Irlanda a raportat 538 de nereguli nefrauduloase legate de FEDR, dintre care 537 se refereau la raportări anterioare, pentru perioada de programare 2000-2006. Aceste 537 de nereguli nefrauduloase legate de FEDR au fost identificate și corectate în intervalul 2000-2010, iar interesele financiare ale UE au fost protejate. Din cauza unor probleme administrative și a încheierii fazei contradictorii pentru perioada de finanțare 2000-2006 în acest stat membru, raportarea efectivă către sistemul de gestionare a neregulilor a avut loc numai în 2015. Astfel, datele privind raportarea neregulilor pentru Irlanda pentru 2015 par ridicate în comparație cu anii precedenți.

(59)  Pentru o descriere completă, a se vedea Raportul OLAF 2015. https://ec.europa.eu/anti-fraud/about-us/reports/olaf-report .

(60)  La sfârșitul unei investigații, OLAF poate emite următoarele tipuri de recomandări:
financiare (privind recuperarea sumelor cheltuite în mod necuvenit), judiciare (privind deschiderea de către autoritățile naționale a unor proceduri penale împotriva persoanelor în cauză), disciplinare (privind lansarea de proceduri disciplinare împotriva personalului instituțiilor) și administrative (privind remedierea deficiențelor procedurilor administrative).

(61)  Pentru exercițiul financiar 2014, a se vedea COM(2015) 503 din 8 octombrie 2015. Publicarea comunicării privind exercițiul financiar 2015 este preconizată între sfârșitul lunii iulie și septembrie.

(62)  Unele informații privind recuperarea sunt prezentate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Evaluarea statistică a neregulilor raportate în 2015”.

(63)  A se vedea punctul 2.2.1.

(64)  Produsele cele mai afectate de nereguli și fraude. A se vedea punctul 5.3.1.

(65)  De exemplu, coduri incorecte din nomenclatura combinată, origine eronată a bunurilor sau eludarea taxelor antidumping.