30.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/36

Raportor:

Daniel MAREELS

1.1.

CESE întâmpină favorabil pachetul de propuneri al Comisiei, sperând că va contribui efectiv la completarea eforturilor întreprinse după criză în vederea reformării sectorului financiar.

1.2.

Comitetul salută viziunea globală și integrată subiacentă care face ca un număr de obiective importante din domenii diverse să fie reconciliate și reunite în aceste propuneri, însă fără a deroga de la principii. Această abordare creează posibilitatea de a înregistra progrese în mai multe domenii importante, pe calea către un viitor european comun mai durabil și pentru realizarea pe deplin a UEM.

1.3.

În primul rând, acest lucru se aplică obiectivelor din mediul financiar-bancar. În opinia Comitetului, diversele măsuri propuse contribuie în mod incontestabil la consolidarea cadrului european prudențial și de rezoluție pentru bănci. Acest lucru este fundamental pentru obiectivul de reducere a riscurilor în sectorul financiar și pentru îmbunătățirea rezilienței instituțiilor. Stabilitatea financiară și un sistem financiar sănătos, care contribuie la o creștere economică stabilă și durabilă, sunt deosebit de importante. În plus, sistemul bancar paralel nu poate fi trecut cu vederea și nu poate rămâne nereglementat.

1.4.

Comitetul consideră că mai ales efectul de reducere a riscului vizat de propuneri este cel care permite realizarea de progrese în ceea ce privește nu doar consolidarea uniunii bancare, ci și crearea celui de-al treilea pilon al acesteia, sistemul european de asigurare a depozitelor . Acest lucru este cu atât mai important cu cât o uniune bancară deplină reprezintă unul din fundamentele definitivării UEM, a cărei realizare trebuie urmărită fără întârziere. Anumite adaptări specifice ale propunerilor sunt însă utile pentru realizarea uniunii piețelor de capital .

1.5.

De asemenea, în opinia Comitetului este important că acest lucru are o contribuție pozitivă la restabilirea încrederii clienților și a consumatorilor în sectorul financiar. De aceea, Comitetul constată cu satisfacție că se depun eforturi atât în ce privește abordarea problemei entităților „prea mari pentru a fi lăsate să eșueze” („too big to fail”) prin intermediul măsurilor TLAC (capacitatea totală de absorbție a pierderilor), cât și în ce privește îmbunătățirea eficacității și a eficienței normelor de recapitalizare internă („bail-in”). În orice caz, este esențial ca în cazul în care o bancă este în dificultate, să nu se recurgă la fondurile de stat sau la cele ale contribuabililor.

1.6.

În continuare, Comitetul salută atenția acordată finanțării economiei. În contextul actual de nesiguranță și schimbare și într-un moment în care investițiile se situează la un nivel foarte scăzut, nu trebuie ratată nicio ocazie de a crea oportunități suplimentare pentru o redresare economică stabilă și durabilă a economiei reale, însoțită de creștere, investiții sporite și locuri de muncă.

1.7.

Băncile au de jucat un rol major în calitate de intermediar pe piețele de capital, iar împrumuturile bancare vor rămâne și în viitor, fără îndoială, cea mai importantă sursă de finanțare pentru familii și IMM-uri. Chiar dacă propunerile reprezintă un pas înainte în crearea condițiilor optime pentru ca băncile să-și poată asuma acest rol, se pune întrebarea dacă nu se poate face mai mult pentru a consolida și intensifica eforturile în favoarea IMM-urilor, care formează coloana vertebrală a economiei europene. Mai concret, CESE cere confirmarea și extinderea în mai mare măsură a „factorului de sprijinire a IMM-urilor” (1), care le permite băncilor să pună deoparte mai puțin capital pentru împrumuturile acordate IMM-urilor. De asemenea, Comitetul pledează pentru un demers similar în favoarea întreprinderilor din economia socială.

1.8.

De asemenea, Comitetul apreciază faptul că au fost luate în considerare un număr de specificități ale UE , pe baza cererii de contribuții („call for evidence”), printre altele. Acest lucru se aplică, printre altele, adaptărilor la angajamentele internaționale care pot fi regăsite în aceste propuneri, în cadrul reformei globale a sectorului financiar. Aceste adaptări aduc beneficii finanțării economiei.

1.9.

Având în vedere că actualele propuneri constituie o etapă nouă, însă nu ultima, în cadrul reformei sectorului financiar stabilite la nivel internațional în urma crizei, Comitetul consideră că este important ca Europa să joace un rol de prim-plan în activitățile curente și viitoare desfășurate la nivel internațional. Trebuie definite reguli minime pe plan internațional, iar valorile și interesele europene trebuie garantate. În orice caz, nu trebuie acceptate denaturări în detrimentul instituțiilor europene.

1.10.

În schimb, în cazul efectelor asupra reglementării diversității necesare din cadrul sectorului financiar european, Comitetul consideră că încă se ține seama prea puțin de situația băncilor de mici dimensiuni și de complexitate redusă. Actualele propuneri continuă să nu țină seama în suficientă măsură de trăsăturile specifice și de posibilitățile acestui tip de instituții. Acest lucru este valabil în mod special pentru principiul proporționalității . Mai degrabă decât actuala abordare fragmentară și limitată, Comitetul consideră că ar trebui pusă în prim-plan o abordare mai structurată și mai avansată, în favoarea mai multor instituții și în mai multe domenii. Acestor instituții nu le pot fi impuse obligații sau sarcini excesive.

1.11.

De asemenea, este în interesul tuturor actorilor implicați și al părților interesate, al autorităților de supraveghere și de reglementare și al instituțiilor să se urmărească claritatea și securitatea juridică în realizarea noilor norme, pentru care ar trebui prevăzut un termen de punere în aplicare adecvat. Pentru a evita eventualele efecte negative asupra finanțării economiei este de dorit finalizarea rapidă a măsurilor legislative tranzitorii privind noul standard IFRS (2) 9. În plus, sectorul trebuie să facă față numeroaselor provocări legate, printre altele, de evoluțiile tehnologice și digitale, de rata scăzută a dobânzii și de o serie de alte schimbări apărute în urma crizei.

1.12.

Cu privire la consolidarea cadrului prudențial, Comitetul salută atenția sporită acordată rolului autorităților de reglementare și de supraveghere și oportunităților care le sunt oferite. Reglementarea și supravegherea sunt interdependente și fiecare trebuie să își poată juca rolul, printre altele, pentru a obține o mai bună armonizare a normelor și a practicilor și pentru a acționa în mod eficient și eficace, dacă este necesar.

1.13.

În ce privește cadrul de rezoluție, sunt de apreciat integrarea capacității totale de absorbție a pierderilor (TLAC) în normele MREL (cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile) și armonizarea prevăzută a ierarhiilor naționale ale instrumentelor de datorie subordonate în procedura de insolvență. Normele sunt astfel armonizate, iar aplicabilitatea concretă a sistemului de absorbție a pierderilor este îmbunătățită.

2.1.

La 23 noiembrie 2016, Comisia a publicat o serie de propuneri de reformare a reglementărilor privind băncile. Ele vizează transpunerea textelor elaborate în urma lucrărilor din cadrul Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară și al Consiliului pentru Stabilitate Financiară, luând în considerare rezultatele cererii de contribuții organizate de Comisie pentru a testa eficacitatea și eficiența actualei legislații bancare.

2.2.

Aceste propuneri legislative (4) vizează modificarea legislației bancare deja existente. Este vorba în special de:

2.2.1.

Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) și Directiva privind cerințele de capital (CRD) din 2013. Sunt incluse aici cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit (bănci) și firmele de investiții și normele privind guvernanța și supravegherea;

2.2.2.

Directiva privind redresarea și rezoluția bancară (DRRB) și Regulamentul privind mecanismul unic de rezoluție (RMUR) din 2014. Acestea cuprind normele privind redresarea și rezoluția instituțiilor aflate în dificultate și stabilesc mecanismul unic de rezoluție.

2.3.

Prin noile propuneri, se urmăresc mai multe obiective. Acestea includ, în esență:

2.3.1.

o mai mare reziliență a instituțiilor UE și promovarea stabilității financiare,

2.3.2.

o îmbunătățire a capacității de creditare a băncilor în vederea sprijinirii economiei Uniunii Europene; și

2.3.3.

promovarea rolului băncilor în realizarea unor piețe de capitaluri mai aprofundate și mai lichide în UE, astfel încât să se sprijine crearea unei uniuni a piețelor de capital.

2.3.4.

Totodată, și se poate menționa aici acest lucru, se depun eforturi pentru perfecționarea și dezvoltarea aplicării „principiului proporționalității” în beneficiul băncilor de mici dimensiuni și/sau de complexitate redusă.

2.4.1.

Cu privire la obiectivele enunțate la punctul 2.3.1:

2.4.1.1.

impunerea unor cerințe de capital mai sensibile la riscuri, în special în ceea ce privește riscul de piață, riscul de credit al contrapărții și expunerile față de contrapărțile centrale (CPC);

2.4.1.2.

implementarea unor metode care pot reflecta cu mai multă precizie riscurile reale la care sunt expuse băncile;

2.4.1.3.

introducerea unui indicator obligatoriu al „efectului de levier” [LR (6)] de minimum 3 %, pentru a proteja instituțiile de riscul efectului de levier excesiv;

2.4.1.4.

impunerea unui indicator obligatoriu de finanțare stabilă netă [NSFR (7)] în vederea abordării dependenței excesive de finanțarea interbancară pe termen scurt și a diminuării riscului de finanțare pe termen lung;

2.4.1.5.

obligația ca instituțiile de importanță sistemică globală (8) [G-SII (9)] să dețină niveluri minime de capital și alte instrumente care să suporte pierderile în cadrul procedurii de rezoluție. Această cerință, cunoscută sub denumirea de „capacitate totală de absorbție a pierderilor” [TLAC (10)], va fi integrată în sistemul MREL existent (11), aplicabil tuturor băncilor. Acest lucru va oferi UE, dacă este cazul, o mai bună capacitate în ceea ce privește rezoluția instituțiilor de importanță sistemică globală aflate în dificultate, protejând totodată stabilitatea financiară și reducând la minimum riscurile pentru contribuabili. În plus, se asigură o armonizare a ierarhiei creditorilor („creditor hierarchy”), astfel încât să apară condiții de concurență echitabile în caz de recapitalizare internă la rezoluția unei bănci.

2.4.2.

Cu privire la obiectivele enunțate la punctul 2.3.2 (și, într-o anumită măsură, și 2.3.4), se face referire la:

2.4.2.1.

consolidarea capacității băncilor de a acorda împrumuturi IMM-urilor și de a finanța proiecte de infrastructură;

2.4.2.2.

reducerea sarcinilor administrative pentru băncile de dimensiuni mici și de complexitate redusă, sarcini legate de unele norme în materie de remunerare, și anume cele privind amânarea și remunerarea prin utilizarea unor instrumente precum acțiunile;

2.4.2.3.

adaptarea normelor Directivei CRD/Regulamentului CRR, care trebuie să fie mai proporționale și mai puțin împovărătoare pentru instituțiile mai mici și mai puțin complexe, întrucât o parte din cerințele actuale în materie de publicare de informații, de raportare și referitoare la portofoliul complex de tranzacționare nu par să fie justificate de considerente de natură prudențială.

2.4.3.

Cu privire la obiectivele enunțate la punctul 2.3.3, se urmărește:

2.4.3.1.

evitarea cerințelor de capital disproporționate pentru pozițiile din portofoliul de tranzacționare, inclusiv cele legate de activitățile de formator de piață;

2.4.3.2.

reducerea costurilor legate de emiterea/deținerea anumitor instrumente (obligațiuni garantate, instrumente de securitizare de înaltă calitate, instrumente de datorie suverană, instrumente financiare derivate utilizate în scopuri de acoperire împotriva riscurilor);

2.4.3.3.

evitarea factorilor care riscă să descurajeze instituțiile ce acționează ca intermediari pentru clienți în raport cu tranzacțiile compensate de contrapărțile centrale.

3.1.1.

De bună seamă, aceste propuneri merită întâmpinate favorabil. Ele reprezintă o completare și perfecționare a eforturilor importante întreprinse după criză în vederea reformării sectorului financiar. De asemenea, ele țin seama de faptul că băncile din Europa vor juca și în viitor un rol important în societate și, mai ales, în finanțarea economiei. Băncile au de jucat un rol major în calitate de intermediar pe piețele de capital, iar împrumuturile bancare vor rămâne și în viitor în Europa cea mai importantă sursă de finanțare pentru familii și întreprinderi, și, cu siguranță, pentru IMM-uri. Acest lucru nu trebuie compromis.

3.1.2.

Comitetul apreciază, în primul rând, viziunea globală și integrată care a prevalat la elaborarea acestor propuneri și prin care au fost luate în considerare diverse obiective societale importante și evoluții dezirabile. Unul din cele mai mari merite este faptul că s-au depus eforturi concrete pentru elaborarea prezentelor propuneri, fără a deroga de la principii. Unul dintre cele două aspecte nu trebuie să prevaleze față de celălalt.

3.1.3.

Într-un context politic, social și economic dificil și complex și cu o serie de provocări importante de depășit, reconcilierea și reunirea unui număr de obiective importante din planuri diverse creează un potențial deloc neglijabil de progres în diverse domenii, pe calea către un viitor european comun mai durabil. Această abordare echilibrată contribuie și la restabilirea încrederii.

3.1.4.

Comitetul salută și faptul că s-au luat în considerare rezultatele cererii de contribuții (12), având în vedere că acest lucru a permis, pe de o parte, o abordare mai armonioasă și implicarea tuturor părților interesate și, pe de altă parte, o abordare mai rafinată și mai nuanțată în cadrul obiectivelor prevăzute.

3.1.5.

În opinia Comitetului, un sistem bancar rezilient și suficient de capitalizat este o condiție și un element de bază pentru menținerea stabilității financiare.

3.1.6.

Nu mai puțin importante sunt măsurile în vederea sprijinirii economiei și a finanțării eficiente a acesteia, astfel încât creșterea economică și crearea de locuri de muncă să poată beneficia de cel mai înalt nivel de sprijin.

3.1.7.

De asemenea, prin efectul lor de reducere a riscului, aceste propuneri sunt de natură să contribuie la realizarea uniunii bancare (13) și sunt, în opinia Comitetului, un element-cheie, care ar trebui să permită și înregistrarea de progrese în realizarea celui de-al treilea pilon al acesteia, și anume sistemul european de asigurare a depozitelor. La rândul său, uniunea bancară reprezintă unul dintre principiile fundamentale ale UEM și trebuie depuse eforturi în continuare pentru realizarea sa. Aceste propuneri aduc beneficii și pentru crearea uniunii piețelor (14) de capital, ceea ce reprezintă o altă valoare adăugată a acestora.

3.1.8.

Aceste propuneri reprezintă o nouă etapă către restabilirea încrederii în sectorul financiar și în bănci, însă nu este și ultima. Comitetul speră ca în fazele următoare să se lucreze în același spirit, în special în ceea ce privește chestiunile care sunt supuse dezbaterii în acest moment, inclusiv în contextul finalizării (15), printre altele, a cadrului Basel III (16), și pentru care se așteaptă rezultate într-un termen relativ scurt. În orice caz, trebuie redus și mai mult riscul din cadrul sectorului, fără ca sectorul bancar european să fie afectat în mod disproporționat.

3.1.9.

În plus, pare important să fie avut în vedere și contextul internațional, mai ales în condițiile în care s-a constatat că anumite angajamente legate de reforma globală a sectorului financiar fac obiectul unei interpretări diferite și/sau mai puțin restrictive din partea partenerilor neeuropeni. Programul complet de reformă convenit la nivelul G20 după criza financiară nu poate fi compromis și nu trebuie să determine, pe plan mondial, diferențe sau fragmentări prea mari în detrimentul instituțiilor cu sediul în UE.

3.1.10.

Este important ca aceste propuneri să ofere sectorului financiar și actorilor acestuia suficientă claritate și certitudine. Un sector diversificat și remunerat corespunzător, care operează într-un spațiu european unificat, trebuie să aibă posibilitatea să abordeze și alte provocări, cum sunt cele legate de evoluțiile tehnologice și digitale, rata scăzută a dobânzii și o serie de alte probleme apărute în urma crizei, precum creditele neperformante (17) în unele țări.

3.1.11.

În final, Comitetul își reiterează poziția anterioară, conform căreia sistemul bancar paralel nu poate fi trecut cu vederea și nu poate rămâne nereglementat. Posibilele riscuri pe care acesta le implică trebuie controlate și monitorizate, în vederea consolidării stabilității financiare. Totodată, trebuie stabilite deci criterii identice pentru toți actorii din sectorul financiar și între aceștia.

3.2.1.

Comitetul salută atenția acordată cadrului prudențial și completării și consolidării acestuia prin intermediul diferiților indicatori și al altor măsuri prevăzute în actualele propuneri. Acestea pot fi susținute, mai ales datorită abordării nuanțate pentru care s-a optat și, printre altele, garantării faptului că finanțarea economiei nu va fi îngreunată în mod inutil.

3.2.2.

Comitetul salută atenția sporită acordată rolului autorităților de reglementare și de supraveghere din acest sector, dorința de a le oferi posibilități suplimentare și de a intensifica și îmbunătăți armonizarea normelor și a practicilor. Acest lucru este important nu doar pentru a se evita diferențele prea mari în ce privește tratamentul aplicat băncilor, ci și din perspectiva unei aplicări extinse a principiului proporționalității.

3.3.1.

În conformitate cu avizele sale anterioare, Comitetul salută faptul că problema entităților „too big to fail” este abordată în noile propuneri. Introducerea TLAC pentru G-SII europene în cadrul MREL, cu o componentă general aplicabilă (18) și una individualizată (19), permite o abordare în același timp armonizată și personalizată.

3.3.2.

Însă eforturile nu trebuie să se oprească aici. Așa cum s-a specificat la momentul respectiv (20), aplicarea integrală a Basel III, Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB) și o soluție pentru băncile care sunt prea mari pentru a fi lăsate să eșueze (băncile „too big to fail”) care să fie conformă cu acordurile internaționale (G-20), trebuie să fie (în continuare) aspecte prioritare pentru următorii ani. Obiectivul trebuie să rămână consolidarea stabilității și a rezilienței sectorului financiar și, totodată, evitarea necesității de a mai recurge, pe viitor, la fonduri publice pentru a salva băncile. În plus, pentru a facilita aplicarea mecanismului de rezoluție, ar trebui să se studieze în continuare modul în care poate fi redus nivelul ridicat al datoriei publice deținute de bănci (21). Acest lucru ar permite, de asemenea, realizarea deplină a uniunii bancare (22).

3.3.3.

Comitetul salută în mod deosebit propunerea Comisiei de a aplica o mai mare armonizare în cadrul ierarhiei creditorilor, prin crearea unei noi clase de active în aplicarea regimului de recapitalizare internă, asigurându-se în final condiții de concurență echitabile între diferitele state membre (23).

3.4.1.

Este un lucru foarte pozitiv, desigur, faptul că diferitele măsuri preconizate sunt evaluate din perspectiva efectului pe care ar urma să îl aibă asupra finanțării economiei reale și că s-au luat măsurile necesare pentru a îmbunătăți capacitatea de creditare a băncilor.

3.4.2.

Comitetul salută îndeosebi faptul că s-a acordat o mare atenție creditării IMM-urilor, care sunt și rămân coloana vertebrală a economiei europene. Acestea vor asigura investiții și locuri de muncă.

3.4.3.

Acest lucru este valabil în special pentru consolidarea și extinderea factorului de sprijinire a IMM-urilor („SME supporting factor”). Comitetul insistă să se verifice cu atenție dacă acest factor nu ar putea fi aplicat în continuare, astfel încât să se acorde cât mai multe credite, în beneficiul cât mai multor IMM-uri. În aceeași ordine de idei, Comitetul cere Comisiei să depună eforturi suplimentare pentru a consolida economiile statelor slăbite în cea mai mare măsură de criza economică.

3.4.4.

Comitetul este, de asemenea, de părere că ar trebui depuse eforturi similare în favoarea economiei sociale și a actorilor din acest domeniu. Ar putea, de exemplu, să se urmărească elaborarea unui „factor de sprijinire a întreprinderilor sociale”.

3.5.1.

Deși nu este cea mai importantă componentă a acestora, Comitetul apreciază atenția acordată în prezentele propuneri consolidării suplimentare a uniunii piețelor de capital.

3.5.2.

În conformitate cu avizele sale anterioare (24) în această privință, în opinia Comitetului, cadrul de reglementare și de supraveghere trebuie să ofere toate șansele de dezvoltare pentru punctele forte ale piețelor de capital și să controleze punctele slabe ale acestora, cum ar fi asumarea unor riscuri excesive sau disproporționate. Noul sistem trebuie să fie rezilient la efectele negative ale oricăror noi crize. Acest aspect presupune, de asemenea, o mai mare convergență și cooperare în materie de supraveghere microprudențială și macroprudențială, atât la nivel european, cât și la nivel național.

3.6.1.

În primul rând, Comitetul dorește să reitereze importanța fundamentală a necesității existenței unui peisaj bancar diversificat (25). Acest lucru nu este doar în avantajul stabilității, ci permite, de asemenea, să se vină în întâmpinarea nevoilor și a necesităților tuturor, indiferent dacă este vorba de deponenți, investitori, consumatori sau antreprenori.

3.6.2.

Comitetul salută în mod deosebit faptul că principiul proporționalității, desemnat anterior drept cea mai mare problemă pentru băncile de dimensiuni mici și de complexitate redusă (26), a condus la o serie de propuneri formulate în cadrul prezentelor propuneri.

3.6.3.

Comitetul este de părere că se ține seama prea puțin de situația acestor bănci. Actualele propuneri nu țin seama în suficientă măsură de trăsăturile specifice și de posibilitățile acestui tip de instituții.

3.6.4.

Mai degrabă decât actuala abordare fragmentară și limitată, Comitetul consideră că ar trebui pusă în prim-plan o abordare mai structurată și mai avansată a principiului proporționalității.

3.6.5.

Mai concret, principiul proporționalității ar trebui să se bazeze nu doar pe dimensiunea instituțiilor respective, ci ar trebui să se țină seama și de: (i) trăsăturile specifice ale diverselor modele de întreprinderi; (ii) de diversele forme instituționale ale acestor bănci; și (iii) de obiectivele specifice urmărite de diversele instituții financiare active pe piață.

3.6.6.

Acestor instituții nu le pot fi impuse obligații sau sarcini excesive. Dimpotrivă, este necesară o mai mare flexibilitate în ceea ce privește anumite aspecte specifice, cum ar fi obligațiile de raportare. Alte dispoziții suplimentare, care au scopul de a le reduce sarcina administrativă, ar trebui să fie analizate cu atenție.

3.6.7.

Trebuie realizate, de asemenea, condiții echitabile de concurență pentru toate aceste instituții, indiferent de forma lor juridică.

3.6.8.

Se poate afirma în general că, în cadrul principiilor enunțate și cu condiția ca autoritățile de supraveghere să aibă posibilitatea, dacă este cazul, să acționeze rapid și în mod corespunzător, Comitetul este de părere că acest principiu al proporționalității trebuie să aibă efecte maxime, în ceea ce privește numărul de instituții care pot beneficia de el, cât și domeniile și sectoarele în care este aplicat.

4.1.

Având în vedere importanța aplicării concrete și adecvate a măsurilor propuse, este necesar ca instituțiile financiare să aibă la dispoziție suficient timp pentru a aplica noile norme. În acest sens, se impune ca Autoritatea Bancară Europeană să elaboreze rapid standardele tehnice și de executare și ca termenul de punere în aplicare prevăzut să înceapă să curgă doar odată ce această autoritate a stabilit toate detaliile reglementării.

4.2.

Pentru a evita și neutraliza potențialul impact negativ al intrării în vigoare a noilor IFRS 9 (27) asupra finanțării economiei reale, Comitetul pledează pentru finalizarea rapidă a măsurilor tranzitorii prevăzute în cadrul acestui nou standard internațional de contabilitate.