4.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 402/6

1.

Ancheta Comisiei în acest caz privește încălcările de cartel care se presupune că au avut loc în Italia, Europa de Sud-Vest („ESV”) (2), Europa de Nord-Vest („ENV”) (3), Europa Centrală și de Est („ECE”) (4) și Franța cu privire la anumite tipuri de tăvi utilizate pentru ambalaje alimentare pentru vânzarea cu amănuntul de alimente proaspete precum carnea, carnea de pasăre, peștele și fructele.

2.

Proiectul de decizie se referă la cinci înțelegeri distincte de tip cartel, fiecare dintre acestea acoperind unul dintre aceste teritorii. Fiecare înțelegere de tip cartel privește tăvile din material plastic de tip polistiren expandat și extrudat (tăvi din spumă). În plus, înțelegerea de tip cartel din ENV privește tăvile din material plastic rigid de tip polipropilenă (tăvi rigide). Întreprinderile cu privire la care s-a constatat în proiectul de decizie că au participat la una sau mai multe din cele cinci înțelegeri de tip cartel sunt: Linpac (5) (Italia, ESV, ENV, ECE și Franța); Ovarpack (6) (ESV); Vitembal (7) (Italia, ESV, ENV și Franța); Huhtamäki (8) (ESV, ENV și Franța); Sirap-Gema (9) (Italia, ECE și Franța); Coopbox (10) (Italia, ESV și ECE); Nespak (11) (Italia); Magic Pack (12) (Italia); Silver Plastics (13) (ENV și Franța) și Propack (14) (ECE, dar numai în ceea ce privește Ungaria).

3.

Cazul rezultă în urma unei cereri de imunitate la amendă depusă de Linpac. Ca urmare a inspecțiilor efectuate în luna iunie 2008, Comisia a primit șase cereri de clemență.

4.

La 16 iulie 2012, am primit o cerere în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (d) din Decizia 2011/695/UE de la o întreprindere care dorea informații suplimentare privind conținutul, tipul și durata încălcărilor care i se impută. Reclamanta a explicat că urmărea să facă investiții și că informațiile solicitate erau destinate unei analize detaliate a riscurilor.

5.

În urma reexaminării informațiilor pe care Direcția Generală Concurență („DG Concurență”) le-a transmis solicitantului, am ajuns la concluzia că deja solicitantul fusese informat suficient cu privire la obiectul și la scopul investigației, în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (d) din Decizia 2011/695/UE. Numai după primirea comunicării privind obiecțiunile („CO”) părțile în cauză sunt informate cu privire la toate obiecțiunile invocate și la toate probele utilizate împotriva lor și pot invoca pe deplin dreptul lor la apărare. În cazul în care acest drept ar fi extins, de fapt, la perioada anterioară CO, eficacitatea investigației Comisiei ar fi compromisă (15).

6.

Comisia a adoptat o comunicare privind obiecțiunile la 21 septembrie 2012. Aceasta a fost notificată destinatarilor proiectului de decizie și unei serii de alte entități, în perioada 28 septembrie-1 octombrie 2012. Ulterior notificării CO, când a fost informată că unul dintre destinatari a încetat să existe și că activele acestuia au fost transferate unei entități succesoare, Comisia a adoptat o CO revizuită în mod corespunzător și a transmis-o entității succesoare. Întrucât această CO presupunea numai modificări de ordin tehnic ale textului inițial, CO revizuită nu a fost adusă la cunoștința celorlalți destinatari ai acesteia.

7.

DG Concurență a acordat mai multor părți prelungiri ale termenului prevăzut inițial pentru a răspunde în scris la CO. Nu am primit nicio cerere pentru prelungiri suplimentare.

8.

Accesul la dosar a avut loc prin intermediul unui CD-ROM și, în ceea ce privește anumite materiale, prin acces la sediul Comisiei. DG Concurență s-a confruntat cu unele cereri de acces suplimentar. Nu am primit nicio cerere cu privire la accesul la dosar.

9.

În mai multe etape ale procedurii, Comisia a comunicat părților versiunile neconfidențiale ale anumitor pasaje și anexe din/la răspunsurile la CO ale celorlalte părți. Unele părți au făcut trimitere la astfel de materiale pe parcursul audierii. DG Concurență a acordat un termen pentru prezentarea unor observații scrise după încheierea audierii, privind materialele primite înainte de aceasta, acelor părți care au solicitat un astfel de termen. Părțile cărora Comisia le-a divulgat informații suplimentare după audiere, au avut posibilitatea de a prezenta în scris observații cu privire la respectivele materiale.

10.

Audierea s-a desfășurat pe parcursul a trei zile, în perioada 10-12 iunie 2013. Au participat toate întreprinderile vizate de CO în afară de una. Am respins cererea din partea respectivei întreprinderi, prin care a confirmat în mod special că nu a solicitat să fie audiată, de a fi admisă la audiere în calitate de observator. Normele aplicabile nu prevăd, în asemenea împrejurări, o posibilitate pentru un destinatar al CO să asiste, în calitate de observator, la audierea altor destinatari care au solicitat să fie audiați.

11.

După audierea destinatarilor CO, Comisia a abandonat obiecțiunile sale împotriva a două întreprinderi. De asemenea, Comisia a redus domeniul de aplicare al răspunderii mai multor altor întreprinderi în comparație cu evaluarea preliminară conținută în comunicarea privind obiecțiunile.

12.

Referitor la Italia, cele șase întreprinderi în cauză sunt ținute răspunzătoare pentru încălcări cu o durată mai scurtă decât aceea a celor invocate în comunicarea privind obiecțiunile. Referitor la ESV, în ceea ce privește patru dintre cele cinci întreprinderi în cauză, perioadele referitor la care s-a impus răspundere au fost reduse comparativ cu cele din obiecțiunile Comisiei. Toate întreprinderile răspunzătoare pentru înțelegerea tip cartel în ENV au cunoscut o reducere a duratei încălcării în comparație cu cea din evaluarea preliminară din CO. În ceea ce privește ECE, patru dintre cele cinci întreprinderi în cauză sunt răspunzătoare pentru încălcări cu o durată mai scurtă decât cele prevăzute în CO. În ceea ce privește înțelegerea tip cartel din Franța, se constată că toate întreprinderile răspunzătoare au participat la o încălcare pe perioade mai scurte decât cele invocate în CO.

13.

În conformitate cu articolul 16 din Decizia 2011/695/UE, am examinat dacă proiectul de decizie vizează doar obiecțiunile cu privire la care părților li s-a acordat posibilitatea de a își face cunoscute punctele de vedere. Concluzia mea este că proiectul de decizie vizează numai aceste obiecțiuni.

14.

În general, am ajuns la concluzia că toate părțile au fost în măsură să își exercite efectiv drepturile procedurale în această cauză.