10.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/25

1.

consideră că economia socială este un actor-cheie în dezvoltarea economică și socială a Uniunii Europene, dat fiind că numără două milioane de întreprinderi, inclusiv asociații, cooperative și entități mutuale. Ea generează 11 milioane de locuri de muncă, ceea ce reprezintă 6 % din populația activă și 10 % din numărul total al întreprinderilor europene;

2.

subliniază faptul că instituțiile și actorii din sfera economiei sociale s-au dovedit a fi rezistenți în timpul crizei și că au contribuit la creșterea bunăstării cetățenilor și la menținerea lor pe piața forței de muncă, nu fără mari dificultăți, chiar și în situații în care alte organizații și întreprinderi nu au reușit acest lucru. Această caracteristică a fost deosebit de vizibilă în ce privește incluziunea persoanelor care întâmpină dificultăți majore la intrarea sau la revenirea pe piața forței de muncă;

3.

consideră că o mai bună reflectare a contribuției economiei sociale la realizarea obiectivelor sociale ale Strategiei Europa 2020 trebuie să reprezinte o prioritate pentru acțiunile întreprinse ca urmare a Comunicării privind consolidarea dimensiunii sociale a UEM, adoptată de Comisie în 2012 și a pachetului UE privind investițiile sociale, adoptat în 2013 și consideră că investițiile în economia socială vor trebui să își găsească locul nu numai în domeniul de aplicare al Fondului european pentru investiții strategice, ci și al Fondului social european și al altor surse de finanțare ale UE, întrucât acestea contribuie adesea la crearea de locuri de muncă de calitate pentru cetățenii europeni;

4.

subliniază că inițiativele din cadrul economiei sociale, întrucât se bazează pe cooperarea și angajamentul civic al membrilor comunității respective, contribuie la creșterea coeziunii sociale, economice și teritoriale, precum și a nivelului de încredere pe întregul teritoriu al UE, ca urmare a angajamentului lor și a gradului lor de integrare la nivel teritorial, ceea ce le face mai puțin vulnerabile în raport cu riscul de delocalizare și conferă totodată lucrătorilor lor un grad mai mare de siguranță – toate aceste aspecte făcând parte din responsabilitatea socială a acestor întreprinderi;

5.

salută locul acordat economiei sociale în cadrul legislației UE, de exemplu în Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 privind Fondul social european, Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 privind Fondul european de dezvoltare regională sau în Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială („EaSI”) și de modificare a Deciziei nr. 283/2010/UE de instituire a unui instrument european de microfinanțare Progress pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială. Salută, de asemenea, noile regulamente privind fondurile structurale și de investiții europene pentru perioada de programare 2014-2020, care plasează întreprinderile sociale printre posibilele priorități de investiții ale FSE și FEDR, consolidează abordarea bazată pe parteneriat și oferă oportunități de promovare a inițiativelor bazate pe parteneriate între sectorul economiei sociale și autoritățile locale și/sau regionale, prin utilizarea unor instrumente precum dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității;

6.

reamintește că organizațiile economiei sociale stimulează participarea și spiritul solidar și întreprinzător al tuturor cetățenilor, inclusiv al celor pe care sistemul de producție îi marginalizează, și că ele contribuie la generarea unei activități economice creatoare de valoare adăugată precum și de rentabilitate, în cazul întreprinderilor sociale, chiar și în sectoarele mai fragile din punct de vedere economic;

7.

subliniază că este important să se faciliteze implicarea cetățenilor și procesele de co-creare în domeniul social prin intermediul unor parteneriate dinamice între sectorul public, diferitele instituții ale economiei sociale și sectorul privat, în special așa-numitele „întreprinderi sociale”, adoptând totodată o abordare orientată către acțiuni și politici inovatoare sub aspect social;

8.

subliniază că recunoașterea publică relativ modestă a competențelor antreprenoriale din domeniul economiei sociale este cauzată, printre altele, de lipsa de coordonare a actorilor din diferitele regiuni și țări. Prin urmare, schimbul de bune practici, crearea de parteneriate și crearea de stimulente și de surse de finanțare pentru a promova competențele antreprenoriale, inovarea socială și investițiile sociale joacă un rol fundamental. Ele reprezintă tot atâtea condiții prealabile pentru ca economia socială să devină mai atrăgătoare și mai bine recunoscută;

9.

sugerează să se pună un accent mai puternic pe cercetarea privind economia socială din Europa, fără a neglija elaborarea și difuzarea unor programe generice de formare referitoare la economia socială, adresate publicului larg, în special studenților, precum și a unor programe specializate pentru actorii economiei sociale și pentru șomeri, prin dezvoltarea de parteneriate între organizațiile din domeniul economiei sociale, instituțiile de învățământ și de formare, precum și autoritățile locale și regionale;

10.

reamintește că autoritățile locale și regionale, statele membre și UE ar trebui să încurajeze parteneriatele și acordarea de sprijin pentru dezvoltarea unor noi instrumente și oportunități în domeniul ajutorului social pe care le oferă constant evoluția tehnologiilor informației și comunicațiilor, promovând calitatea și accesibilitatea serviciilor oferite, raționalizând costurile și contribuind la o imagine atractivă a economiei sociale pentru opinia publică;

11.

îndeamnă statele membre să ia măsuri pentru a facilita funcționarea pe piață a actorilor economiei sociale, ținând seama de rolul lor în soluționarea problemelor legate, printre altele, de șomaj și de excluziunea socială, prin activarea grupurilor considerate drept excluse;

12.

solicită Comisiei Europene să prezinte un cadru juridic, care să cuprindă un ansamblu de definiții comune aplicabile diferitelor forme pe care le îmbracă economia socială în Europa, de exemplu cooperative, fundații, societăți mutuale și asociații, pentru a permite întreprinderilor din sectorul economiei sociale să opereze pe un temei juridic sigur și, ca atare, să profite de avantajele pe care le oferă piața internă și libertatea de circulație. Acest document ar trebui să includă printre altele un set de definiții comune. Definițiile respective ar putea să stea la baza elaborării programelor europene de parteneriat cu organizațiile menționate, pentru a permite adaptarea ajutoarelor la nevoile fiecărui tip de organizație și pentru a consolida rolul lor în promovarea ocupării forței de muncă și în încurajarea competențelor antreprenoriale de la nivel local și regional;

13.

ia act de faptul că rolul pozitiv al instituțiilor și actorilor din cadrul economiei sociale în ce privește combaterea șomajului și promovarea unei creșteri durabile și favorabile incluziunii este deosebit de important în zonele marcate de fenomenul emigrării, de îmbătrânirea rapidă a populației, de lipsa unor dinamici productive și de lipsa spiritului antreprenorial, în special în mediile rurale. În aceste zone, importanța economiei sociale merge dincolo de faptul că răspunde cererii locale de bunuri și servicii cu caracter social, dat fiind că organizațiile economiei sociale reprezintă una dintre puținele structuri care mobilizează eforturi conjugate și reușesc să promoveze antreprenoriatul și să păstreze sau să atragă operatori economici capabili de a valorifica resursele endogene din aceste zone;

14.

recomandă să se promoveze cooperarea dintre economia socială și învățământul profesional în toate domeniile și să se sprijine crearea de cooperative școlare și de elevi, în vederea lărgirii posibilităților de carieră ale tinerilor, contribuind în același timp la prevenirea șomajului în rândul tinerilor. În acest sens, Comitetul sprijină, de asemenea, includerea cooperativelor școlare și de elevi în rândul actorilor economiei sociale și propune ca Comisia Europeană și statele membre să conlucreze pentru a include cooperatismul și economia socială în educația antreprenorială, ca parte a programelor de învățământ și a programei școlare naționale pentru școli și învățământul superior;

15.

consideră că, ori de câte ori este posibil și prin toate mijloacele disponibile, sprijinul de la nivelul UE și de la nivel național acordat parteneriatelor la care participă organizațiile din domeniul economiei sociale ar trebui majorat în teritoriile cu o densitate redusă a populației, în cele care se confruntă cu o rată ridicată a șomajului și cu o rată scăzută a ocupării forței de muncă în rândul categoriilor sociale vulnerabile, în zonele geografice afectate de sărăcie și de excluziune socială, precum și în cele care prezintă un interes ecologic deosebit, astfel încât să se încurajeze rolul lor special în crearea și menținerea de valoare adăugată în aceste teritorii;

16.

solicită Comisiei să dea dovadă de flexibilitate în aplicarea normelor privind ajutorul de stat acordat întreprinderilor din sectorul economiei sociale, să sprijine autoritățile locale și regionale în ce privește înțelegerea și aplicarea proporțională a acestor norme și, în măsura posibilului, să crească sprijinul pe care statele membre sau autoritățile lor locale și regionale și UE îl acordă parteneriatelor care includ organizațiile economiei sociale;

17.

salută recenta adoptare a directivelor privind achizițiile publice și concesiunile (Directivele 2014/24/UE, 2014/25/UE și 2014/23/UE), care conțin clauze și criterii sociale pentru a favoriza, printre altele, incluziunea și inovarea socială; invită statele membre să garanteze că, în faza actuală de transpunere a acestor directive în legislația națională, entitățile contractante pot utiliza toate posibilitățile oferite de dispozițiile specifice privind piețele rezervate și procedurile simplificate prevăzute pentru consolidarea rolului actorilor din sectorul economiei sociale, atât la nivel național, cât și la nivel regional sau local. În plus, solicită instituțiilor UE să monitorizeze punerea în aplicare a acestor norme la nivel național, regional și local și să continue dezbaterea privind îmbunătățirea acestora;

18.

susține că economia socială poate fi un instrument adecvat și foarte eficace pentru combaterea economiei subterane și crearea de valoare economică și socială;

19.

consideră că este crucială deblocarea potențialului economiei sociale prin îmbunătățirea accesului economiei sociale la diverse moduri de finanțare precum fondurile europene, fondurile de capital de risc, microcreditele, microfinanțarea participativă (crowdfunding) și prin mobilizarea unor mijloace financiare suficiente la nivel local, regional, național și la nivelul UE, conciliind, pe de o parte, nivelul de exigență economică și financiară necesar, și, pe de altă parte, interesul public recunoscut al activității desfășurate de aceste organizații la fața locului;

20.

regretă faptul că Strategia Comisiei pentru piața unică digitală nu menționează economia socială și nu evocă decât în treacăt economia colaborativă necomercială, al cărei potențial social este foarte important;

21.

subliniază necesitatea promovării unei culturi a monitorizării în cadrul organizațiilor economiei sociale, prin îmbunătățirea capacității lor de evaluare și raportare a dimensiunilor economice și sociale ale acțiunilor pe care le întreprind și prin elaborarea de metodologii și indicatori coerenți cu natura și caracteristicile specifice acestor organizații. Experiența obținută prin activitatea de monitorizare ar trebui difuzată și pusă la dispoziție pe diferitele căi posibile;

22.

salută crearea de către Comisia Europeană a unei platforme digitale multilingve – Social Innovation Europe Platform –, pentru a promova schimbul de informații în domeniul inovării sociale, însă consideră că este necesar ca platforma să cuprindă o secțiune specifică dedicată economiei sociale;

23.

sugerează Comisiei Europene să înființeze o unitate dedicată în mod specific economiei sociale, având în vedere că, la ora actuală, decizia fuzionării anumitor unități în cadrul DG GROW pentru a constitui o unitate denumită „Clustere, economie socială și antreprenoriat” nu pare să reflecte în mod adecvat domeniul și realitatea economiei sociale;

24.

încurajează instituțiile UE, statele membre și autoritățile locale și/sau regionale să repertorieze și să promoveze difuzarea exemplelor existente în ceea ce privește noile forme de dialog, elaborarea în comun a politicilor și punerea lor în aplicare în comun, prin parteneriate alcătuite din guvernele locale și/sau regionale, actori ai economiei sociale și din alte domenii;

25.

susține că mediul foarte localizat (sau teritorializat) în care activează majoritatea organizațiilor din domeniul economiei sociale impune ca UE și statele membre să promoveze și să încurajeze un rol mai amplu al autorităților locale și regionale în definirea politicilor și programelor pentru economia socială și în coordonarea acestora cu diferitele politici publice, permițând, astfel, atingerea obiectivelor stabilite;

26.

recomandă Comisiei Europene să propună statelor membre care încă nu au făcut-o să elaboreze și să adopte cât mai curând posibil cadrul juridic necesar pentru funcționarea și dezvoltarea economiei sociale, după ce se va fi definit o strategie clară referitoare la acest sector.