24.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/151

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) și alte tratate și instrumente ale Organizației Națiunilor Unite (ONU) în domeniul drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale adoptate la New York la 16 decembrie 1966,

—

având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Rezoluția Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului (1),

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

—

având în vedere articolele 2, 3, 8, 21 și 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—

având în vedere cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012 (2),

—

având în vedere orientările UE cu privire la drepturile omului,

—

având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 12 mai 2014 (3),

—

având în vedere Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății de religie sau convingeri (4),

—

având în vedere Orientările adresate delegațiilor interparlamentare ale PE privind promovarea drepturilor omului și a democrației în cadrul vizitelor lor în afara Uniunii Europene (5),

—

având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2014, adoptat de Consiliu la 22 iunie 2015 (6),

—

având în vedere Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015 (7),

—

având în vedere Planul de acțiune privind egalitatea de gen și afirmarea femeilor: Transformarea vieților fetelor și femeilor prin relațiile externe ale UE 2016-2020 (GAPII), adoptat de Consiliu la 26 octombrie 2015 (8),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 14 mai 2012 privind „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (9),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 5 decembrie 2014 privind promovarea și protejarea drepturilor copiilor (10),

—

având în vedere Decizia (PESC) 2015/260 a Consiliului din 17 februarie 2015 de prelungire a mandatului Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului (11),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 26 mai 2015 referitoare la egalitatea de gen în dezvoltare (12),

—

având în vedere Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din 31 octombrie 2000 privind femeile, pacea și securitatea (13),

—

având în vedere rezoluțiile adoptate în cadrul procedurii de urgență privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului (14),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării (15),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE (16),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume (17),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la corupția din sectorul public și sectorul privat: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe (18),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la discriminarea pe criterii de castă (19),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 25-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (UNHRC) (20),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la prioritățile UE în 2015 pentru UNHRC (21),

—

având în vedere Recomandarea sa din 2 aprilie 2014 adresată Consiliului privind cea de a 69-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (22),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la eradicarea torturii în lume (23),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (24),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate (25),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la drepturile omului și tehnologia: impactul sistemelor de intruziune și supraveghere asupra drepturilor omului în țările terțe (26),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 privind migrația și refugiații în Europa (27),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la reînnoirea Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen și afirmarea femeilor în dezvoltare (28),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la pedeapsa capitală (29),

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 8 octombrie 2014, intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări pentru perioada 2014-2015” (30),

—

având în vedere Comunicare comună din 8 martie 2011 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene” (31),

—

având în vedere Comunicarea comună din 25 mai 2011 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Regiunilor intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” (32),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 30 aprilie 2014 privind o abordare bazată pe drepturi, cuprinzând toate drepturile omului în cooperarea pentru dezvoltare UE (SWD(2014)0152),

—

având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 26 iunie 2014, care solicită crearea unui grup de lucru interguvernamental fără limită de membri, în scopul elaborării unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind societățile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului (33),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la noua abordare a UE în materie de drepturile omului și democrație – evaluarea activităților Fondului european pentru democrație (FED) de la înființarea sa (34),

—

având în vedere Raportul anual din 2014 al UNFPA-UNICEF referitor la programul comun privind mutilarea genitală a femeilor (35),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0344/2015),

A.

întrucât, în temeiul articolul 21 din TUE, Uniunea Europeană s-a angajat să dezvolte o politică externă și de securitate comună (PESC) orientată de principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiul egalității și solidarității, precum și respectarea Cartei ONU, a Cartei drepturilor fundamentale a UE și a legislației internaționale;

B.

întrucât, în conformitate articolul 6 din Tratatul UE, Uniunea Europeană aderă la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

C.

întrucât respectarea și promovarea indivizibilității și a universalității drepturilor omului și apărarea lor trebuie să fie pietrele de temelie ale acțiunii externe a UE;

D.

întrucât o mai mare coerență între politicile interne și externe ale UE, dar și între politicile externe ale UE, reprezintă o condiție indispensabilă pentru succesul și eficiența politicii UE în domeniul drepturilor omului; întrucât o mai bună coerență ar trebui să permită UE să reacționeze mai rapid în etapele timpurii ale încălcărilor drepturilor omului;

E.

întrucât angajamentul UE în favoarea unui multilateralism eficient, cu ONU ca pilon central, este parte integrantă a politicii externe a Uniunii și se întemeiază pe convingerea că un sistem multilateral fondat pe valori și norme universale este cel mai potrivit pentru soluționarea crizelor, provocărilor și amenințărilor globale;

F.

întrucât respectarea drepturilor omului este subminată și amenințată în întreaga lume; întrucât caracterul universal al drepturilor omului este grav afectat de o serie de regimuri autoritare, în special în forumurile multilaterale;

G.

întrucât peste jumătate din populația lumii trăiește încă sub regimuri nedemocratice și represive, iar libertatea la nivel mondial a înregistrat un declin continuu în ultimii ani; întrucât încălcarea drepturilor omului implică costuri pentru societate și pentru cetățeni;

H.

întrucât există numeroase încercări la nivel mondial de a reduce spațiul societății civile, inclusiv în cadrul Consiliului ONU pentru drepturile omului;

I.

întrucât, în plus față de organizarea de alegeri libere, caracteristicile regimurilor democratice includ o guvernanță transparentă, respectarea statului de drept, libertatea de exprimare, respectarea drepturilor omului, existența unui sistem judiciar independent și respectarea dreptului internațional și a acordurilor internaționale și orientări privind respectarea drepturilor omului;

J.

întrucât Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) a declarat, când s-a propus noul Plan de acțiune comun privind drepturile omului și democrația, că drepturile omului vor fi una dintre prioritățile majore ale mandatului său, un reper în toate relațiile cu instituțiile UE, dar și cu țările terțe, cu organizațiile internaționale și cu societatea civilă; întrucât în 2017 va fi realizată o evaluare la jumătatea perioadei a Planului de acțiune privind drepturile omului și democrația, care va coincide cu evaluarea la jumătatea perioadei a instrumentelor de finanțare externă, ceea ce ar trebui să contribuie la o mai bună coerență a acțiunii externe a UE;

K.

întrucât Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), Comisia, Consiliul și statele membre sunt responsabile pentru implementarea noului plan de acțiune; întrucât misiunile UE și reprezentanțele UE din țări terțe pot juca un rol complementar semnificativ în succesul planului de acțiune;

L.

întrucât trebuie asigurate resursele adecvate, iar resursele respective trebuie să fie repartizate cât mai eficient, pentru a consolida promovarea drepturilor omului și a democrației în țările terțe;

M.

întrucât UE ar trebui să facă mai mult pentru a măsura impactul în domeniul drepturilor omului al propriilor politici, să maximizeze impacturile pozitive, să le prevină și să le reducă pe cele negative și să consolideze accesul la căi de atac pentru populațiile afectate;

N.

întrucât asocierea cu liderii și autoritățile din țările terțe, în toate forurile bilaterale și multilaterale, constituie unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru rezolvarea problemelor vizând drepturile omului în țările terțe; întrucât organizațiile societății civile din țările terțe reprezintă interlocutorii-cheie în conturarea și implementarea politicii UE privind drepturile omului;

O.

întrucât UE consideră că cooperarea strânsă cu societatea civilă și cu apărătorii drepturilor omului din țările terțe este una dintre principalele sale priorități în combaterea încălcărilor drepturilor omului,

P.

întrucât cooperarea internațională ar trebui să joace un rol mai mare în consolidarea respectării drepturilor fundamentale și a unui control parlamentar eficace al serviciilor de informații prin utilizarea tehnologiei de supraveghere digitale;

Q.

întrucât Uniunea Europeană și statele sale membre au fost aliați fideli ai Curții Penale Internaționale (CPI) încă de la începuturile ei, oferindu-i sprijin financiar, politic, diplomatic și logistic, promovând în același timp universalitatea Statutului de la Roma și protejându-i integritatea pentru a consolida independența Curții;

R.

întrucât politica de sprijinire a drepturilor omului și a democrației ar trebui să fie integrată în toate politicile UE care au o dimensiune externă, precum politicile privind dezvoltarea, migrația, securitatea, combaterea terorismului, extinderea și comerțul, pentru promovarea în continuare a respectării drepturilor omului;

S.

întrucât articolul 207 din TFUE prevede că politica comercială a Uniunii se întemeiază pe principiile și obiectivele acțiunii externe a Uniunii;

T.

întrucât diversele forme de migrație reprezintă o importantă provocare de politică externă a UE, ce necesită soluții imediate, eficiente și sustenabile care să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor aflate la restriște, precum refugiații, în conformitate cu valorile europene și standardele și acordurile internaționale privind drepturile omului;

U.

întrucât economia mondială se confruntă de câtăva vreme cu o perioadă de criză gravă, care ar putea avea un impact negativ asupra drepturilor economice și sociale, asupra condițiilor de trai ale populației (creșterea ratei șomajului, a sărăciei, a inegalităților și a locurilor de muncă precare, scăderea calității serviciilor și restricționarea accesului la servicii), precum și asupra bunăstării sale;

V.

întrucât, pe baza valorilor universale și indivizibile, libertatea de gândire, de conștiință, libertatea religioasă și a convingerilor ar trebui să devină una din prioritățile UE și trebuie susținute în mod necondiționat; întrucât aceste drepturi continuă să fie amenințate la scară largă, iar numărul încălcărilor a crescut considerabil;

W.

întrucât abolirea universală a pedepsei cu moartea rămâne unul dintre obiectivele prioritare ale UE din cadrul politicii sale externe privind drepturile omului; întrucât, în iunie 2016, va avea loc cel de al 6-lea Congres mondial împotriva pedepsei cu moartea la Oslo, Norvegia;

X.

întrucât copiii, femeile, persoanele aparținând unor minorități se confruntă cu amenințări specifice, acte de violență și violență sexuală din ce în ce mai accentuate, mai ales în zonele de război;

Y.

întrucât în 2014 Premiul Saharov a fost acordat doctorului Denis Mukwege pentru efortul său constant în calitate de doctor și apărător al drepturilor omului, în numele victimelor violenței sexuale și ale mutilării genitale; întrucât mutilarea genitală feminină reprezintă o încălcare fundamentală a drepturilor femeilor și copiilor și întrucât este absolut necesar să se atribuie eforturilor de combatere a mutilării genitale și a violenței sexuale un rol central în politica externă a UE și în politica sa în domeniul drepturilor omului;

Z.

întrucât, în 2014, în jur de 230 de milioane de copii care locuiesc în prezent în zone afectate de conflicte armate erau expuși la violențe extreme, traume, recrutați cu forța și vizați în mod deliberat de grupuri violente;

AA.

întrucât articolul 25 din DUDO recunoaște dreptul oricărei persoane la un nivel de trai care să îi asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, în cadrul căruia mama și copilul au dreptul la ajutor și ocrotire deosebite, care includ îngrijirea medicală; întrucât în rezoluția Consiliului ONU pentru drepturile omului 26/28 (36) se solicită ca următoarea reuniune a Forumului social al acestui consiliu să se axeze pe accesul la medicamente, în contextul dreptului oricărei persoane de a se bucura de nivelul cel mai înalt posibil de sănătate fizică și mentală; întrucât, potrivit Constituției Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cel mai înalt standard posibil de sănătate este unul dintre drepturile fundamentale ale oricărei ființe umane, indiferent de rasă, religie, convingeri politice, statut economic sau social;

AB.

întrucât schimbările climatice afectează accesul la apă, la resurse naturale, la alimente;

AC.

întrucât distrugerea deliberată și sistematică a unor situri arheologice valoroase care fac parte din patrimoniul mondial de către organizații teroriste și grupări beligerante are ca scop destabilizarea populațiilor și privarea lor de identitatea lor culturală și ar trebui considerată nu doar o crimă de război, ci și o crimă împotriva umanității;

1.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că drepturile omului și valorile democratice sunt amenințate din ce în ce mai mult la nivel mondial (cu preponderență în regimurile autoritare), referindu-se în special la libertatea de exprimare, de gândire, de conștiință și de religie, de întrunire și de asociere; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că spațiul public pentru societatea civilă se micșorează și că un număr tot mai mare de apărători ai drepturilor omului sunt atacați la nivel mondial;

2.

invită UE și statele sale membre să își intensifice eforturile pentru a plasa drepturile omului și valorile democratice efectiv în centrul relațiilor lor cu restul lumii, după cum s-au angajat să procedeze în TUE; constată că UE ar trebui să recurgă la măsuri adecvate atunci când se confruntă cu încălcări serioase ale drepturilor omului în țări terțe, mai ales în cele conduse de regimuri autoritare, măsuri în domeniul comerțului, al energiei și al securității;

3.

reiterează că este extrem de important să se asigure o mai mare coerență între politicile interne și externe ale UE cu privire la respectarea drepturilor omului și a valorilor democratice; subliniază, în acest context, că, deși prezentul raport abordează politicile externe ale UE în vederea consolidării drepturilor omului, Parlamentul European adoptă și un raport anual privind situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană, elaborat de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne; subliniază totodată importanța unei coerențe accentuate și a evitării dublelor standarde în politicile externe ale UE și celelalte instrumente de care aceasta dispune;

4.

solicită UE și statelor sale membre să abordeze în mod eficace provocările interne în ceea ce privește drepturile omului, precum situația romilor, tratamentul aplicat refugiaților și migranților, discriminarea persoanelor LGBTI, rasismul, violența împotriva femeilor, condițiile de detenție și libertatea presei în statele membre, pentru a-și menține credibilitatea și consecvența în cadrul politicii sale externe privind drepturile omului;

5.

insistă asupra importanței de a garanta coerența politicii UE în situații de ocupare sau anexare de teritoriu; reamintește că dreptul internațional umanitar ar trebui să ghideze politica UE spre toate aceste situații;

6.

își manifestă dezacordul ferm cu privire la anexarea, ocuparea și colonizarea teritoriilor și insistă asupra dreptului inalienabil al popoarelor la autodeterminare;

7.

consideră că, pentru a-și respecta angajamentul vizând promovarea drepturilor omului și a democrației la nivel mondial, UE și statele sale membre trebuie să se exprime cu o singură voce coerentă și să se asigure că mesajul lor este auzit;

8.

subliniază, totodată, importanța unei cooperări consolidate între Comisie, Consiliu, Parlament, SEAE și delegațiile UE pentru a îmbunătăți coerența generală a politicii UE privind drepturile omului și democrația, precum și poziția sa centrală în toate politicile UE care au o dimensiune externă, în special în domenii privind dezvoltarea, securitatea, ocuparea forței de muncă, migrația, comerțul și tehnologia;

9.

invită UE să îmbunătățească și să sistematizeze amploarea impactului în domeniul drepturilor omului al propriilor politici, să se asigure că aceste analize servesc, prin urmare, la remodelarea politicilor sale; solicită UE să dezvolte mecanisme mai eficiente care să maximizeze impactul pozitiv al politicilor sale în domeniul drepturilor omului, să le prevină și să le reducă pe cele negative și să consolideze accesul la căi de atac pentru populațiile afectate;

10.

atrage atenția asupra angajamentului său pe termen lung de promovare a valorilor democratice și susținere a drepturilor omului, reflectat, printre altele, în decernarea anuală a Premiului Saharov pentru libertatea de gândire, în lucrările Subcomisiei pentru drepturile omului, precum și în cadrul dezbaterilor lunare în plen și în rezoluțiile privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

11.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la distrugerea și jefuirea deliberate și sistematice ale unor situri arheologice valoroase care fac parte din patrimoniul mondial de către organizații teroriste și grupări beligerante, cu scopul de a destabiliza populațiile și de a le submina identitatea lor culturală, ceea ce le asigură finanțarea activităților lor violente prin intermediul comerțului ilegal cu opere de artă furate; solicită prin urmare Comisiei ca, în cooperare cu ONU și UNESCO, să combată comerțul ilegal cu tezaure de artă din zonele de război și să conceapă inițiative de protejare a patrimoniului cultural din zonele de război; solicită Comisiei să clasifice distrugerea deliberată a patrimoniului uman colectiv drept crimă împotriva umanității și să adopte măsurile care se impun;

12.

salută adoptarea Raportului anual pe 2014 al UE privind drepturile omului și democrația în lume; consideră că raportul anual este un instrument indispensabil pentru supravegherea, comunicarea și dezbaterile privind politica UE privind drepturile omului, democrația și statul de drept în lume; solicită SEAE și Comisiei să asigure măsuri subsecvente cuprinzătoare la problemele identificate în raportul anual, inclusiv propuneri specifice de soluționare a acestor probleme, precum și o mai mare coerență a diferitelor rapoarte privind politica UE privind drepturile omului și democrația;

13.

reiterează invitația adresată VP/ÎR de a discuta cu deputații din Parlamentul European în două sesiuni plenare pe an, una la momentul prezentării raportului anual al UE și, a doua, pentru a răspunde la raportul Parlamentului; subliniază că răspunsurile în scris primite din partea Comisiei și a SEAE la rezoluția Parlamentului referitoare la Raportul anual privind drepturile omului și democrația joacă un rol important în relațiile interinstituționale, întrucât permit o monitorizare sistematică și aprofundată a tuturor aspectelor semnalate de Parlament;

14.

felicită SEAE și Comisia pentru informarea exhaustivă cu privire la activitățile întreprinse de UE privind drepturile omului și democrația în 2014; consideră, însă, că actualul format al raportului anual privind drepturile omului și democrația ar putea fi îmbunătățit, oferind un format mai ușor de citit și o mai bună imagine de ansamblu a impactului concret al acțiunilor UE în domeniul drepturilor omului și al democrației în țările terțe, precum și a progresului realizat; solicită, de asemenea, raportarea cu privire la măsurile luate ca urmare a rezoluțiilor Parlamentului privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

15.

recomandă în această privință ca SEAE să adopte o abordare mai analitică în redactarea raportului anual, continuând, în același timp, să informeze cu privire la implementarea cadrului strategic al UE și a planului de acțiune; consideră că raportul anual ar trebui nu numai să sublinieze rezultatele obținute de UE și cele mai bune practici din domeniu, ci și să precizeze provocările și limitările cu care se confruntă UE în eforturile sale de promovare a drepturilor omului și a democrației în țările terțe, precum și învățămintele ce pot fi trase pentru acțiuni concrete în anii următori;

16.

își menține opinia că rapoartele de țară prezentate în raportul anual ar trebui să fie mai puțin descriptive și mai puțin statice, dar în schimb, să reflecte mai bine implementarea strategiilor de țară privind drepturile omului și să ofere o imagine de ansamblu a impactului acțiunilor UE la fața locului;

17.

reiterează opinia potrivit căreia adoptarea cadrului strategic al UE și a primului Plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația în 2012 a reprezentat un punct de cotitură pentru UE în ceea ce privește integrarea drepturilor omului și a democrației, fără excepție, în relațiile sale cu restul lumii;

18.

salută adoptarea de către Consiliu, la iulie 2015, a unui nou Plan de acțiune pentru drepturile omului și democrație pentru 2015-2019; felicită SEAE pentru consultarea Comisiei, Parlamentului, a statelor membre, a societății civile și a organizațiilor regionale și internaționale pe parcursul evaluării primului plan de acțiune și al elaborării celui nou;

19.

salută angajamentul reînnoit al UE de a promova și de a proteja drepturile omului și de a sprijini democrația în întreaga lume; constată că planul de acțiune urmărește să permită UE să adopte o abordare mai focalizată, mai sistematică și mai coordonată în domeniul drepturilor omului și al democrației, precum și să consolideze impactul politicilor și instrumentelor sale la fața locului; sprijină, în acest sens, acordarea de prioritate pentru cinci domenii strategice de acțiune;

20.

invită VP/ÎR, SEAE, Consiliul, Comisia și statele membre să asigure o implementare eficientă și coerentă a noului plan de acțiune; atrage în mod deosebit atenția asupra importanței care trebuie acordată măririi eficacității și maximizării impactului local al instrumentelor folosite de UE pentru a promova respectarea drepturilor omului și a democrației în lume; subliniază nevoia de a asigura un răspuns rapid și adecvat la încălcările drepturilor omului; reiterează importanța intensificării eforturilor de integrare a drepturilor omului și a democrației în toate acțiunile externe ale UE, inclusiv la cel mai înalt nivel politic;

21.

subliniază că, pentru a îndeplini obiectivele ambițioase fixate în noul plan de acțiune, UE trebuie să aloce suficiente resurse și cunoștințe specializate, atât în ceea ce privește resursele umane din delegații și de la sediul central, cât și în ceea ce privește fondurile disponibile pentru proiecte;

22.

reiterează opinia că, pentru a-și promova coerent și consecvent agenda în materie de drepturi ale omului și democrație, sunt necesare un consens solid și o mai bună coordonare între statele membre și instituțiile europene; reamintește că planul de acțiune privește atât UE, cât și statele membre; subliniază ferm, prin urmare, că statele membre ar trebui, fără excepție, să se implice mai mult în implementarea planului de acțiune și a cadrului strategic al UE și să le utilizeze ca pe un model propriu pentru promovarea drepturilor omului și a democrației atât la nivel bilateral, cât și la nivel multilateral; ia act cu satisfacție de prevăzuta evaluare intermediară a noului plan de acțiune și subliniază importanța unor consultări complete care să reflecte în mod coerent rezultatele atinse în domeniul drepturilor omului;

23.

îndeamnă, în acest sens, Consiliul Afaceri Externe să abordeze în mod regulat subiectele privind drepturile omului și democrația; reiterează invitația făcută Consiliului Afaceri Externe al UE de a organiza o dezbatere publică anuală privind acțiunea UE în domeniul drepturilor omului și al democrației;

24.

felicită SEAE și Comisia pentru informarea cu privire la implementarea primului plan de acțiune și se așteaptă ca această informare să continue în cadrul noului plan de acțiune; reamintește, totodată, hotărârea sa de a fi asociat direct și consultat cu privire la implementarea noului plan de acțiune;

25.

invită VP/ÎR ca, în coordonare cu toți ceilalți comisari, să elaboreze un program care să integreze drepturile omului în diferite activități ale UE, în special în următoarele domenii: dezvoltare, migrație, mediu înconjurător, ocuparea forței de muncă, protecția datelor pe internet, comerț, investiții, tehnologie și afaceri;

26.

reamintește importanța mandatului Reprezentantului Special al UE (RSUE) pentru drepturile omului în mărirea eficacității și a vizibilității Uniunii Europene în protecția și promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice în întreaga lume; salută deținătorul mandatului actual pentru realizările sale importante și pentru implicarea în schimburi de opinie regulate cu Parlamentul European și cu societatea civilă;

27.

salută extinderea mandatului RSUE până în februarie 2017 și își reiterează solicitarea ca acest mandat să fie transformat într-unul permanent; solicită prin urmare revizuirea mandatului pentru a acorda RSUE putere de inițiativă, personal adecvat și resurse financiare, competența de a face declarații publice, de a raporta cu privire la rezultatele vizitelor în țări terțe și de a comunica poziția UE cu privire la probleme ce implică drepturile omului, consolidând rolul RSUE prin îmbunătățirea vizibilității și eficacității acțiunilor sale;

28.

reiterează invitația adresată Consiliului de a stipula în mandatul reprezentanților geografici speciali ai UE cerința de a colabora strâns cu RSUE pentru drepturile omului;

29.

remarcă faptul că 132 de strategii de țară privind drepturile omului au fost aprobate de Comitetul politic și de securitate, în urma eforturilor concertate depuse de delegațiile UE, instituțiile UE și statele membre; își reiterează sprijinul pentru obiectivul strategiilor de țară privind drepturile omului – adaptarea acțiunilor UE din fiecare țară la situația și necesitățile sale specifice; subliniază nevoia unei evaluări continue a strategiilor de țară privind drepturile omului, efectuând ajustări acolo unde este necesar, și solicită îmbunătățirea în continuare a cooperării, comunicării și schimburilor de informații dintre delegațiile UE, ambasadele statelor membre și instituțiile UE în ceea ce privește elaborarea și implementarea acestor strategii;

30.

reiterează cererea ca deputații în Parlamentul European să aibă acces la conținutul strategiilor într-un format adecvat, astfel încât aceștia să își poată îndeplini datoriile în mod eficient și transparent; recomandă SEAE și Comisiei să comunice obiectivul fiecărei strategii pentru a îmbunătăți transparența acestora; insistă ca SEAE să includă în fiecare strategie indicatori clari și măsurabili pentru măsurarea progreselor;

31.

subliniază cu fermitate importanța luării în considerare a strategiilor de țară privind drepturile omului la toate nivelurile procesului de formulare a politicilor pentru fiecare țară terță, inclusiv în timpul pregătirii dialogurilor politice la nivel înalt, a dialogurilor privind drepturile omului, a documentelor de strategie de țară și a programelor de acțiune anuale;

32.

salută crearea de centre de coordonare pentru drepturile omului și/sau pentru chestiuni legate de gen în toate delegațiile și în misiunile din cadrul Politicii de securitate și apărare comună (PSAC); constată, cu toate acestea, că informațiile disponibile publicului online sunt de multe ori perimate și solicită, prin urmare, o revizuire rapidă a acestora;

33.

reamintește recomandarea sa adresată VP/ÎR și SEAE de a elabora orientări operaționale clare privind rolul centrelor de coordonare în cadrul delegațiilor, pentru a capacita personalul acestora să acționeze ca niște veritabili consilieri pentru drepturile omului și pentru a le permite să își desfășoare activitatea în mod coerent și integrativ, optimizând astfel activitatea delegațiilor; consideră că activitatea centrelor pentru drepturile omului ar trebui să fie, de asemenea, sprijinită de serviciile diplomatice ale statelor membre; este de părere că activitatea desfășurată de centrele de coordonare în domeniul drepturilor omului ar trebui să fie total independentă și liberă de intervenții și hărțuiri politice din partea autorităților naționale din țări terțe, în special în ceea ce privește contactele lor cu activiștii din domeniul drepturilor omului și cu societatea civilă;

34.

recunoaște că dialogurile privind drepturile omului cu țările terțe pot fi instrumente eficiente pentru cooperarea și relațiile bilaterale în ceea ce privește promovarea și apărarea drepturilor omului, cu condiția ca ele să nu constituie un scop în sine, ci un mijloc de a garanta angajamente și realizări specifice din partea omologului; salută și încurajează, prin urmare, instituirea de dialoguri privind drepturile omului cu un număr din ce în ce mai mare de țări, cum ar fi Myanmar; ia act cu satisfacție, în acest context, de cea de-a șasea rundă a dialogului UE-Moldova în domeniul drepturilor omului;

35.

îndeamnă VP/ÎR și SEAE să își desfășoare dialogurile privind drepturile omului și seminarele societății civile în acest domeniu cu un accent clar, orientat spre rezultate, reflectând strategiile de țară privind drepturile omului; îndeamnă SEAE să includă sistematic un dialog pregătitor cu organizațiile societății civile, care să fie integrat automat în dialogul propriu-zis; insistă, de asemenea, ca VP/ÎR, RSUE pentru drepturile omului și SEAE să abordeze în mod sistematic cazurile individuale ale apărătorilor drepturilor omului aflați în situații de risc sau în închisoare și ale prizonierilor politici și de alte încălcări ale drepturilor omului și în mod responsabil și transparent, în dialogurile pe tema drepturilor omului; consideră că este esențial ca demersul SEAE să garanteze în mod sistematic respectarea tuturor angajamentelor asumate în fiecare dialog pe drepturile omului;

36.

reiterează solicitarea adresată SEAE de a elabora un mecanism global de monitorizare și analizare a modului de funcționare a dialogurilor pe teme de drepturile omului, în cooperare cu societatea civilă și cu organizațiile din domeniul drepturilor omului, cu scopul de a îmbunătăți impactul acestora; consideră că, în cazul în care aceste dialoguri eșuează în mod repetat, ar trebui trase concluzii politice și utilizate instrumente alternative pentru sprijinirea promovării drepturilor omului în țara respectivă; observă, în acest sens, că dialogul privind drepturile omului cu Rusia a fost suspendat în 2014 și ia act inclusiv de lipsa de rezultate în urma dialogurilor similare cu China și Belarus; îndeamnă, prin urmare, SEAE să își regândească total strategia privind drepturile omului în relația cu Rusia și China;

37.

invită UE și delegațiile sale să își intensifice dialogul politic cu guvernele care încalcă drepturile omului, democrația și statul de drept, dialog în care să implice și societatea civilă, și insistă asupra faptului că dialogul politic privind drepturile omului purtat de UE cu țările terțe trebuie să prevadă o definiție mai integratoare și mai cuprinzătoare a nediscriminării în ceea ce privește, printre altele, persoanele LGTBI, religia sau convingerile, sexul, originea rasială sau etnică, vârsta, handicapurile și orientarea sexuală; subliniază faptul că, în special în țările cu rezultate slabe atât în dezvoltare, cât și în privința respectării drepturilor omului, ajutorul pentru dezvoltare ar trebui menținut și chiar consolidat, dar ar trebui să fie dirijat, de preferință, prin intermediul organizațiilor societății civile și al partenerilor locali neguvernamentali și să fie monitorizat în mod sistematic, în paralel cu angajamente ale guvernelor în direcția îmbunătățirii situației pe teren a drepturilor omului;

38.

recunoaște importanța luării de măsuri suplimentare împotriva anumitor persoane (sancțiuni orientate precum înghețarea activelor sau interdicții de călătorie), pentru a contracara astfel regimurile autoritare în cazul în care dialogurile eșuează în mod repetat;

39.

salută, în acest context, adoptarea de către Consiliu în mai 2014 a Orientărilor UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline; reamintește, cu toate acestea, cererea sa către SEAE de a clarifica procesul de selecție a temelor conținute de orientările UE și, de asemenea, de a consulta Parlamentul și societatea civilă cu privire la această chestiune înainte de selectarea temelor;

40.

reiterează invitația adresată ÎR/VP și SEAE de a aplica în mod eficace și coerent Orientările UE privind dreptul internațional umanitar (DIU) (37), inclusiv în ceea ce privește conflictele și crizele umanitare din țări ca Siria, Irak, Libia și Ucraina; recomandă, în acest context, ca SEAE să sprijine organizațiile din societatea civilă care promovează respectarea dreptului internațional umanitar de către actorii statali și nestatali; îndeamnă UE, totodată, să utilizeze toate instrumentele aflate la dispoziția sa pentru a îmbunătăți respectarea de către actorii statali și nestatali a dreptului internațional umanitar; invită UE și statele membre să contribuie la inițiativa în desfășurare dintre Elveția și Comitetul Internațional al Crucii Roșii de a consolida conformitatea cu dreptul internațional umanitar;

41.

subliniază ferm importanța evaluării sistematice a aplicării Orientărilor UE privind drepturile omului, inclusiv aplicarea Orientărilor UE pentru promovarea și protejarea drepturilor copiilor, utilizând valori de referință bine definite; consideră că, pentru a asigura o bună aplicare a orientărilor, trebuie luate măsuri suplimentare menite să facă cunoscut conținutul acestora în rândul personalului SEAE și al delegațiilor UE și al reprezentanțelor statelor membre în străinătate; își reiterează solicitarea sa ca societatea civilă și organizațiile pentru drepturile omului să fie mai activ implicate în selectarea, dezvoltarea, evaluarea și revizuirea orientărilor;

42.

reamintește că UE s-a angajat să plaseze drepturile omului și democrația în centrul relațiilor sale cu țările terțe; subliniază, prin urmare, că promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice trebuie sprijinită prin toate instrumentele financiare adecvate ale politicilor UE care au o dimensiune externă, precum politica de extindere și politica de vecinătate, politica de securitate și apărare comună, precum și politicile vizând dezvoltarea, comerțul, migrația, justiția și afacerile interne; subliniază, în acest context, eforturile recente ale UE de a include încălcările drepturilor omului în matricea de alertă timpurie asociată măsurilor de prevenire a crizelor;

43.

subliniază faptul că, potrivit tratatului, UE are obligația de a se asigura că toate politicile și activitățile sale externe sunt concepute și implementate într-o manieră care consolidează și sprijină drepturile omului și statul de drept;

44.

consideră că instrumentele financiare externe ale UE reprezintă un mijloc important pentru promovarea și apărarea valorilor democrației și a drepturilor omului în străinătate; reiterează apelul său pentru îmbunătățirea coerenței diferitor instrumente tematice și geografice;

45.

ia act de eforturile Comisiei de a-și îndeplini angajamentul, inclusiv dispozițiile privind drepturile omului în evaluările sale de impact pentru propunerile legislative și nelegislative, implementarea măsurilor și a acordurilor comerciale; îndeamnă Comisia să îmbunătățească calitatea și caracterul exhaustiv al evaluărilor de impact, precum și măsurile subsecvente șa acestea, și să asigure integrarea sistematică a aspectelor legate de drepturile omului; subliniază rolul pe care societatea civilă l-ar putea juca în cadrul acestui proces;

46.

reamintește că politica de extindere a UE este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru consolidarea respectării drepturilor omului și a principiilor democratice; ia act de faptul că procesul de extindere va fi continuat în pofida faptului că nicio nouă aderare nu va fi posibilă înainte de 2019 din cauza stadiului în care se află negocierile și a situației din țările în cauză și salută aplicarea acestei noi abordări pe parcursul negocierilor de aderare pentru capitolele referitoare la sistemul judiciar, drepturile fundamentale și justiția, libertatea și securitatea, care să țină seama în mod corespunzător de timpul necesar pentru implementarea adecvată a acestor reforme;

47.

își exprimă îngrijorarea cu privire la deteriorarea libertății de exprimare și a mass-mediei în anumite țări implicate în procesul de aderare și într-o serie de țări vizate de politica de vecinătate; subliniază necesitatea urgentă de a îmbunătăți independența și transparența dreptului de proprietate a mass-mediei în țările respective și de a aborda problema presiunilor politice și economice asupra jurnaliștilor, care duc adesea la cenzură și autocenzură; solicită Comisiei să continue să monitorizeze și să acorde prioritate respectării libertății de exprimare și a mass-mediei în procesul negocierii condițiilor de aderare;

48.

regretă că implementarea corespunzătoare a cadrului legislativ pentru protecția minorităților este în continuare o provocare, după cum se afirmă în Strategia de extindere a Comisiei pentru 2014-2015 (38); invită țările candidate să își intensifice eforturile pentru a crea o cultură de acceptare a minorităților, prin îmbunătățirea implicării lor în procesele decizionale și în sistemul educațional, acordând o atenție specială copiilor romi; îndeamnă UE să urmărească îndeaproape punerea în aplicare a dispozițiilor care protejează drepturile omului, inclusiv drepturile persoanelor ce aparțin minorităților și combaterea tuturor formelor de discriminare, a violențelor motivate de orientarea sexuală, pe parcursul procesului de extindere;

49.

ia act cu îngrijorare de deteriorarea culturilor politice democratice din unele țări candidate și potențial candidate și în anumite țări din cadrul politicii europene de vecinătate; reamintește că buna guvernanță, respectarea statului de drept, a libertății de opinie și a drepturilor omului, dialogul politic, obținerea unui compromis și includerea tuturor părților interesate în procesul decizional stau la temelia regimurilor democratice; constată cu egală îngrijorare slabele progrese înregistrate de țările aflate în procesul de negociere a aderării în privința îmbunătățirii independenței sistemului judiciar și în combaterea corupției; se alătură Comisiei pentru a îndemna țările aflate în procesul de negociere a aderării să constituie un bilanț credibil al rezultatelor obținute în ceea ce privește anchetele, urmărirea în justiție și condamnările definitive pronunțate;

50.

reamintește, în contextul reexaminării în curs a politicii europene de vecinătate, că TUE prevede că Uniunea dezvoltă cu țările învecinate relații privilegiate întemeiate pe valorile Uniunii, printre care se numără respectarea drepturilor omului și a democrației (39); reamintește, de asemenea, că după Primăvara arabă din 2011, UE și-a redefinit politica de vecinătate pe baza principiului „mai mult pentru mai mult”, vizând consolidarea instituțiilor democratice și progresul în domeniul drepturilor omului; subliniază faptul că, date fiind provocările importante cu care s-au confruntat țările din vecinătatea UE în ultimii ani, cum ar fi răspândirea instabilității și a conflictelor în Orientul Mijlociu și nordul Africii, situații exploatate de grupările de extremiști și islamiști radicalizați, suferințele umane cauzate de acțiunile Rusiei, drepturile omului și principiile democratice având mult de suferit;

51.

își exprimă, prin urmare, convingerea că, în politica europeană de vecinătate revizuită, promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice ar trebui să ocupe în continuare un loc central; reiterează faptul că promovarea drepturilor omului și a democrației sunt în același timp în interesul țărilor partenere, cât și în interesul UE;

52.

subliniază că UE ar trebui să continue să sprijine în mod activ instituțiile democratice și eficiente din domeniul drepturilor omului, societatea civilă și libertatea mass-mediei din țările învecinate, ia act cu satisfacție, în acest context, de sprijinul substanțial continuu acordat prin Instrumentul pentru democrație și drepturile omului și Facilitatea pentru societatea civilă; salută totodată angajamentul constant și eficient al Fondului european pentru democrație în vecinătatea estică și în cea sudică a UE în favoarea promovării democrației și a respectării drepturilor și libertăților fundamentale, astfel cum este menționat și în primul raport de evaluare al acestui fond, efectuat de Parlament (40); încurajează ferm UE și statele sale membre să ofere în continuare stimulente puternice și know-how-ul din cadrul proceselor proprii de tranziție pentru a sprijini procesele reformei democratice din vecinătatea UE;

53.

susține în continuare că este absolut esențial să înceteze agresiunile Rusiei în Ucraina și să se instaureze stabilitatea și respectarea drepturilor omului;

54.

își reiterează sprijinul pentru introducerea sistematică a clauzelor privind drepturile omului în toate acordurile internaționale încheiate între UE și țările terțe, cu respectarea, îndeosebi, a dialogului social european și a standardelor muncii ale OIM; invită Comisia să monitorizeze și să evalueze în mod eficace și sistematic punerea în aplicare a clauzelor privind drepturile omului și să informeze periodic Parlamentul cu privire la respectarea drepturilor omului de către țările partenere; salută utilizarea tot mai sistematică de către Consiliu a măsurilor restrictive aplicate țărilor terțe care își încalcă în mod deliberat angajamentele în materie de drepturi ale omului; recomandă în continuare ca, de fiecare dată când are loc o încălcare gravă a drepturilor omului de către o țară parteneră cu care a fost încheiat un acord, UE să ia măsurile concrete prevăzute în clauzele privind drepturile omului din acordul respectiv;

55.

salută intrarea în vigoare a noului sistem generalizat de preferințe (SGP) [Regulamentul (UE) nr. 978/2012] la 1 ianuarie 2014; ia act cu satisfacție de faptul că au fost acordate preferințe SGP+ pentru 14 țări, până la sfârșitul anului 2014, și reamintește obligația punerii efective în aplicare de către țările respective a 27 de convenții internaționale fundamentale privind drepturile omului și standardele de muncă, precum și a monitorizării aplicării lor efective, în conformitate cu criteriile prevăzute de respectivele convenții și de UE; așteaptă cu interes ca Comisia să evalueze problemele în mod transparent și eficient și să informeze Parlamentul și Consiliul cu privire la stadiul ratificării și a punerii efective în aplicare a convențiilor de către beneficiarii preferințelor SGP+ până la sfârșitul anului 2015; reiterează recomandarea sa ca Statutul de la Roma să fie adăugat pe viitoarea listă de convenții;

56.

consideră că comerțul și drepturile omului se pot consolida reciproc, și că mediul de afaceri are un rol important de jucat în promovarea drepturilor omului și a democrației; consideră că promovarea drepturilor omului ar trebui să fie consolidată de cooperarea dintre guverne și sectorul privat; reafirmă în acest context că societățile europene ar trebui să ia toate măsurile pentru a se asigura că activitățile lor din țările terțe respectă drepturile omului; reafirmă, în plus, importanța promovării de către UE a responsabilității sociale a întreprinderilor și a rolului principal pe care întreprinderile europene trebuie să-l aibă în promovarea unor standarde la nivel internațional în ceea ce privește afacerile și drepturile omului; solicită, totodată, UE să își asume un rol activ în cadrul celei de-a 12-a sesiuni a Grupului de lucru al ONU privind chestiunea drepturilor omului, a societăților transnaționale și a altor întreprinderi comerciale și să sprijine eforturile de aliniere a politicilor lor cu Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale; recomandă UE și statelor sale membre să se implice în noua dezbatere cu privire la un instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind afacerile și drepturile omului în cadrul sistemului ONU;

57.

consideră, prin urmare, că SEAE ar trebui să ceară ca delegațiile UE să colaboreze cu întreprinderile din UE care desfășoară activități în țări terțe în vederea garantării respectării drepturilor omului în cadrul activităților lor de afaceri; reamintește, de asemenea, solicitarea sa ca delegațiile UE să includă respectarea drepturilor omului în activitățile de afaceri ca o prioritate în cererile de propuneri la nivel local efectuate în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și ca delegațiile UE să ia măsurile necesare pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului în conformitate cu orientările UE privind apărătorii drepturilor omului;

58.

reiterează invitația adresată Comisiei de a prezenta informări cu privire la punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (41) de către statele membre, înainte de sfârșitul anului 2015;

59.

solicită UE să depună eforturi concertate de combatere a problemei acaparării terenurilor, promovând garanții adecvate care să prevină acest fenomen în țările în cauză și la nivelul întreprinderilor din UE și din alte țări europene, care sunt prezente în aceste țări;

60.

solicită UE să elaboreze un proiect-pilot privind indivizibilitatea drepturilor omului, problema terenurilor (acapararea terenurilor și evacuarea forțată) și coerența politicilor UE în acest sens; invită UE să informeze cu privire la analizarea aderării la Protocolul opțional la Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, potrivit angajamentului asumat în planul de acțiune al UE 2015-2019 privind drepturile omului și democrația.

61.

consideră că cooperarea pentru dezvoltare și promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice ar trebui să meargă mână în mână; reamintește, în acest context, că ONU a declarat că, în absența unei abordări bazate pe drepturile omului, obiectivele de dezvoltare nu pot fi realizate integral; reamintește, de asemenea, că UE s-a angajat să sprijine țările partenere, ținând seama de nivelul lor de dezvoltare și de progresele înregistrate în ceea ce privește drepturile omului și democrația; încurajează includerea în toate instrumentele a unor cadre clar definite privind rezultatele, pentru a asigura incluziunea grupurilor marginalizate și vulnerabile, precum și pentru a integra o abordare bazată pe drepturile omului;

62.

salută documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind o abordare bazată pe drepturi, care cuprinde toate drepturile omului, inclusiv drepturile femeilor și fetelor, pentru cooperarea UE pentru dezvoltare, publicat în aprilie 2014 și salutată de Consiliu; încurajează Comisia să monitorizeze punerea în aplicare a abordării bazate pe drepturile omului și să se asigure că drepturile omului și cooperarea pentru dezvoltare se consolidează reciproc pe teren; invită Comisia să furnizeze o evaluare transparentă și publică a punerii în aplicare a setului de instrumente ale UE legate de abordarea bazată pe drepturile omului; îndeamnă UE să își consolideze rolul de lider în apărarea drepturilor omului în lume prin utilizarea eficace, consecventă și judicioasă a tuturor instrumentelor disponibile pentru promovarea și apărarea drepturilor omului și a susținătorilor acestora, precum și prin eficacitatea politicii sale în domeniul ajutorului pentru dezvoltare, în conformitate cu noul obiectiv de dezvoltare durabilă (ODM) nr. 16;

63.

salută adoptarea Agendei ambițioase pentru dezvoltare durabilă pentru 2030 în cadrul summitului special al ONU de la New York, precum și rolul central pe care îl joacă UE în cadrul acestui proces și, în special, în ceea ce privește includerea valorilor fundamentale ale UE precum drepturile omului și buna guvernanță; salută faptul că noua agendă este ancorată clar în angajamente care țin de drepturile omului și că cele 17 obiective și cele 169 de aspecte vizate urmăresc respectarea drepturilor omului pentru toți; împărtășește viziunea care stă la baza acestui document privind o lume a respectului universal pentru drepturile omului și demnitatea umană, pentru statul de drept, justiție, egalitate și nediscriminare, a respectului pentru rasă, etnie și diversitate culturală, precum și pentru egalitatea de șanse, permițând realizarea deplină a potențialului uman și contribuind la prosperitatea partajată; subliniază că este necesar ca Agenda 2030 de dezvoltare durabilă, măsurile de monitorizare și de punere în aplicare în viitor a acesteia de către toate părțile interesate, inclusiv de către societatea civilă și sectorul privat, să se sprijine pe abordări bazate pe drepturile omului și pe egalitatea de gen, precum și pe obiectivele de eradicare a sărăciei, de reducere a inegalităților și a excluziunii sociale și de democratizare a economiei;

64.

subliniază importanța coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) pentru realizarea noii agende privind dezvoltarea durabilă; subliniază faptul că abordarea bazată pe drepturile omului ar trebui să conducă la o înțelegere mai profundă a CPD, întrucât, dacă nu sunt abordate obstacolele din calea realizării drepturilor, nu poate avea loc niciun progres spre dezvoltare durabilă și eradicarea sărăciei;

65.

reafirmă nevoia urgentă de abordare a problemei mondiale reprezentate de bolile cauzate de sărăcie și neglijate; solicită elaborarea unei strategii politice și a unui plan de acțiune pe termen lung privind sănătatea la nivel mondial, inovarea și accesul la medicamente care să includă, printre altele, investițiile în cercetare și dezvoltare, astfel încât să se garanteze dreptul la un standard de viață adecvat pentru sănătatea și bunăstarea fiecărei persoane, fără discriminare pe motive de rasă, religie, convingeri politice, condiție economică sau socială, identitate de gen sau orientare sexuală;

66.

reamintește faptul că Programul de acțiune de la Addis Abeba înseamnă angajamentul de a garanta un prag universal de protecție socială, asigurare de sănătate universală și servicii publice de bază pentru toți, inclusiv în domeniul sănătății și al educației;

67.

ia act cu satisfacție de documentul de orientare în ceea ce privește combaterea terorismului elaborat de SEAE și de către Comisie și aprobat de Consiliu, cu scopul de a asigura respectarea drepturilor omului în planificarea și punerea în aplicare împreună cu țări terțe a proiectelor de asistență pentru combaterea terorismului; invită SEAE și Comisia să asigure punerea în aplicare eficientă a documentului, începând cu difuzarea sa pe scară largă; reamintește, în acest context, că respectarea drepturilor și libertăților fundamentale este un element esențial pentru succesul politicilor de combatere a terorismului, inclusiv pentru utilizarea tehnologiilor de supraveghere digitală; sprijină eforturile depuse la nivel internațional pentru a pune capăt încălcărilor drepturilor omului comise de către ISIS/Daesh;

68.

solicită SEAE, Comisiei și statelor membre să sprijine revizuirea mandatului mecanismului de experți pentru drepturile populațiilor indigene, în concordanță cu Documentul final al Conferinței mondiale privind populațiile indigene (Rezoluția nr. 69/2 (42) a Adunării Generale a ONU), pentru a monitoriza, evalua și îmbunătăți punerea în aplicare a Declarației privind drepturile popoarelor indigene; îndeamnă statele membre să solicite ca toți deținătorii de mandate privind procedurile speciale să acorde o atenție deosebită chestiunilor care afectează femeile și fetele indigene și să elaboreze în mod sistematic rapoarte cu privire la aceste chestiuni către Consiliul pentru Drepturile Omului; îndeamnă SEAE și statele membre să sprijine în mod activ elaborarea planului de acțiune la nivelul întregului sistem privind populațiile indigene, astfel cum solicită Adunarea Generală a ONU în rezoluția sa din septembrie 2014, în special în ceea ce privește organizarea unor consultări periodice cu populațiile indigene, ca parte a acestui proces; regretă profund faptul că, în unele zone din Africa de Vest, persoanele care suferă de boli mintale sunt legate de copaci în păduri sau sunt abandonate pe stradă, acestea fiind practici parg răspândite și aprobate de comunitățile locale;

69.

își exprimă îngrijorarea profundă și solidaritatea față de numărul mare de refugiați și de migranți care suferă de pe urma gravelor încălcări ale drepturilor omului ca victime ale conflictelor, persecuțiilor, greșelilor de guvernare și rețelelor de imigrație ilegală, traficului, contrabandei, grupurilor extremiste sau bandelor criminale; de asemenea, își exprimă regretul profund pentru pierderile tragice de vieți omenești în rândul persoanelor care încearcă să ajungă la frontierele UE;

70.

subliniază nevoia urgentă de a aborda cauzele profunde ale fluxurilor de migrație și, prin urmare, de a aborda dimensiunea externă a crizei refugiaților, inclusiv prin găsirea unor soluții sustenabile la conflictele din vecinătatea noastră prin consolidarea cooperării și parteneriatului cu țările terțe în cauză și prin politicile externe ale UE; subliniază necesitatea unei abordări globale a migrației, bazată pe drepturile omului, și invită UE să își consolideze colaborarea cu ONU și cu agențiile sale, precum și cu organizațiile regionale, cu guvernele și cu ONG-urile pentru a aborda cauzele profunde ale fluxurilor de migrație și pentru a îmbunătăți concret situația din taberele de refugiați din apropierea zonelor de conflict; își reiterează apelul adresat UE de a se asigura că toate acordurile de cooperare și readmisie în materie de migrație încheiate cu statele din afara UE respectă dreptul internațional; reamintește că o strategie globală privind migrația este strâns legată de politicile în materie de dezvoltare și politicile umanitare, inclusiv crearea de coridoare umanitare și eliberarea de vize pe motive umanitare, precum și alte politici externe; ia act de operațiunea mediteraneeană a forței navale a Uniunii Europene împotriva contrabandiștilor și traficanților în Marea Mediterană (EUNAVFOR Med); subliniază, de asemenea, nevoia urgentă de a dezvolta politici mai puternice la nivelul Uniunii pentru a face față chestiunilor presante referitoare la migranți și refugiați și pentru a găsi un mecanism eficient, corect și durabil de împărțire a sarcinilor între statele membre; subliniază măsurile propuse de Comisie la 9 septembrie 2015 pentru a aborda criza refugiaților, cum ar fi revizuirea preconizată a regulamentului de la Dublin;

71.

solicită UE și statelor membre să își intensifice sprijinul în combaterea traficului de ființe umane, prin intermediul politicilor externe, axându-se în special pe protecția victimelor, îndeosebi a minorilor; crede cu tărie că UE ar trebui să își consolideze cooperarea cu țările terțe și cu alți actori relevanți pentru a face schimb de bune practici și a contribui la desființarea rețelelor internaționale de trafic; reiterează necesitatea ca toate statele membre ale UE să pună în aplicare Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia (43) și Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane (44);

72.

subliniază că 17,5 milioane de oameni au fost strămutați în 2014 ca urmare a unor dezastre climatice; subliniază că aceste strămutări afectează îndeosebi regiunile din sud, care sunt cele mai expuse impactului schimbărilor climatice; subliniază că 85 % dintre aceste strămutări au loc în țări în curs de dezvoltare, în principal în cadrul unei țări sau al unor părți ale țării; subliniază că, în cadrul obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, statele membre ale UE s-au angajat să aloce 0,7 % din PIB pentru finanțarea ajutorului pentru dezvoltare;

73.

solicită UE să participe activ la dezbaterile referitoare la termenul de „refugiat climatic”, inclusiv la eventuala sa definire juridică în cadrul dreptului internațional sau în orice acord internațional cu forță de lege;

74.

își reiterează apelul pentru o poziție comună a UE privind utilizarea dronelor armate, în care să se susțină respectarea drepturilor omului și a dreptului umanitar internațional și în care să fie abordate aspecte precum cadrul legal, proporționalitatea, responsabilitatea, protecția civililor și transparența; îndeamnă UE încă o dată să interzică dezvoltarea, producerea și utilizarea unor sisteme de arme pe deplin autonome care permit efectuarea de atacuri fără intervenție umană; solicită UE să se opună practicii uciderilor extrajudiciare și cu țintă precisă și să o interzică, precum și să se angajeze pentru luarea de măsuri adecvate, în conformitate cu obligațiile juridice interne și internaționale, atunci când există motive întemeiate pentru a considera că o persoană sau o entitate din cadrul unei jurisdicții poate fi conectată cu ucideri ilegale cu țintă precisă, comise în străinătate;

75.

este profund îngrijorat că unele evenimente sportive majore sunt organizate în țări cu regimuri autoritare, în care sunt încălcate drepturile omului și libertățile fundamentale; subliniază că este nevoie de campanii de sensibilizare în rândul publicului larg privind necesitatea ca evenimentele sportive să respecte dispoziții în materie de drepturi ale omului, inclusiv în ceea ce privește prostituția forțată și traficul de ființe umane; solicită UE și statelor membre să coopereze cu UNHCR și alte foruri multilaterale, precum și cu federațiile sportive naționale, cu corporațiile relevante și cu organizațiile societății civile pentru a garanta respectarea deplină a drepturilor omului în cadrul unor astfel de evenimente, inclusiv prin stabilirea respectării drepturilor omului ca unul dintre principalele criterii de acordare a dreptului de organizare a principalelor evenimente sportive internaționale; în acest sens, acordă o atenție deosebită evenimentelor care urmează să aibă loc, și anume Cupa Mondială de Fotbal din Rusia în 2018 și din Qatar în 2022 și Jocurile Olimpice de la Beijing din 2022;

76.

își reafirmă sprijinul deplin pentru angajamentul puternic al UE pentru promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice prin cooperarea cu structurile ONU și agențiile sale specializate, cu Consiliul Europei, cu OSCE și cu OCDE, în conformitate cu articolele 21 și 220 din TUE; salută, prin urmare, adoptarea obiectivelor de dezvoltare durabilă;

77.

reamintește, de asemenea, faptul că este important ca UE să se implice în mod activ și consecvent în toate mecanismele privind drepturile omului din cadrul ONU, mai ales în a treia Comisie a Adunării Generale a ONU și UNHRC; recunoaște eforturile depuse de SEAE, de delegațiile UE de la New York și Geneva și de statele membre vizând creșterea gradului de coerență al Uniunii în cadrul ONU în ceea ce privește aspectele legate de drepturile omului; încurajează UE să își intensifice eforturile de a-și face auzită vocea, inclusiv prin intensificarea practicii din ce în ce mai răspândite a inițiativelor interregionale, prin susținerea rezoluțiilor și prin asumarea unui rol de lider în privința acestora;

78.

solicită respectarea drepturilor fundamentale ale populației din Sahara Occidentală, inclusiv a libertății de asociere, a libertății de exprimare și a dreptului de întrunire; solicită eliberarea tuturor prizonierilor politici din Sahara Occidentală; solicită accesul deputaților în parlament, al observatorilor independenți, al ONG-urilor și al presei în teritoriile din Sahara Occidentală; îndeamnă Națiunile Unite să furnizeze MINURSO un mandat pentru drepturile omului, în conformitate cu toate misiunile de menținere a păcii ale ONU în întreaga lume; sprijină o soluționare echitabilă și durabilă a conflictului din Sahara Occidentală, bazată pe dreptul la autodeterminare al populației din această regiune, în conformitate cu rezoluțiile relevante ale ONU;

79.

reamintește importanța menținerii practicii instituționalizate de a trimite o delegație parlamentară la Adunarea Generală a ONU; salută reînnoirea acestei practici în 2015, cu ocazia celei de-a 28-a sesiuni a UNHRC;

80.

subliniază că, pentru a consolida credibilitatea și legitimitatea UNHRC, toți membrii acestuia trebuie să respecte cele mai înalte standarde în materie de drepturile omului și să își îndeplinească angajamentele în acest domeniu; consideră că drepturile omului trebuie promovate, dezvoltate și consolidate în cadrul tuturor forumurilor internaționale; invită Comisia să raporteze public cu privire la activitățile și acțiunile pe care le realizează pentru a avansa în cadrul agendei privind drepturile omului și a consolida responsabilitatea și răspunderea organizațiilor internaționale precum OMC și Banca Mondială (BIRD, IFC, MIGA) în ceea ce privește drepturile omului;

81.

își reafirmă angajamentul ferm față de încetarea impunității pentru majoritatea crimelor grave îngrijorătoare pentru comunitatea internațională și față de asigurarea justiției pentru victimele crimelor de război, crimelor împotriva umanității și genocidelor și, prin urmare, își reiterează sprijinul puternic față de Curtea Penală Internațională (CPI); consideră regretabil că niciun stat nu a ratificat Statutul de la Roma în 2014; subliniază responsabilitatea de a pune capăt impunității și de a-i urmări în justiție pe cei responsabili de genocid, de crime împotriva umanității și de crime de război, inclusiv infracțiuni care implică violență sexuală; se arată îngrijorat de faptul că mai multe mandate de arestare nu au fost încă executate; îndeamnă UE să își continue sprijinul diplomatic și politic ferm pentru consolidarea și extinderea relației dintre CPI și ONU, în special la nivelul Consiliului de Securitate al ONU, precum și în cadrul relațiilor sale bilaterale și al tuturor celorlalte foruri; îndeamnă UE, inclusiv delegațiile sale, precum și statele membre să își intensifice eforturile de promovare a caracterului universal al Statutului de la Roma și a ratificării și implementării eficiente a acestuia; solicită statelor membre să pună la dispoziția CPI resursele necesare și să consolideze sprijinul pentru sistemul internațional de justiție penală, printre altele prin sprijinirea financiară a actorilor societății civile, de exemplu, prin Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO); solicită implementarea instrumentelor UE 2013 privind complementaritatea dintre justiția internațională și națională;

82.

invită UE și statele membre să promoveze în mod activ CPI și necesitatea de punere în aplicare a deciziilor sale în toate tipurile de dialoguri cu țările terțe;

83.

reamintește că libertatea de gândire, de conștiință, de religie și de convingere este un drept fundamental al omului, astfel cum este recunoscut în Declarația universală a drepturilor omului, precum și garantat de articolul 18 din Convenția Internațională a ONU cu privire la drepturile civile și politice; reamintește, de asemenea, corelația cu alte drepturi și libertăți fundamentale ale omului, care includ dreptul de a crede sau de a nu crede, libertatea de a practica convingeri teiste, non-teiste sau ateiste și dreptul de a adopta, de a schimba sau de a abandona o convingere sau de a reveni la aceasta; își exprimă îngrijorarea față de faptul că unele țări încă nu respectă standardele ONU și utilizează represiunea de stat, care poate include pedeapsă fizică, condamnări la închisoare, amenzi exorbitante și chiar pedeapsa cu moartea, încălcând libertatea de religie sau de convingere; este preocupat de persecuțiile tot mai numeroase ale minorităților religioase sau de credință, inclusiv ale comunităților creștine, precum și de prejudiciile ilegale aduse locurilor de întrunire a acestor comunități;

84.

invită UE și statele membre să își intensifice eforturile pentru a contribui la eradicarea tuturor formelor de discriminare religioasă, precum și pentru a promova dialogul interreligios în interacțiunile cu țările terțe; solicită luarea unor măsuri concrete pentru a proteja minoritățile religioase, necredincioșii, apostații și ateii care sunt victimele legilor blasfemiei și solicită UE și statelor membre să se implice în abrogarea acestor legi; salută angajamentul UE de a promova libertatea de religie sau de credință în cadrul forumurilor internaționale, inclusiv sprijinind mandatul Raportorului special al ONU privind libertatea de religie sau de credință; sprijină pe deplin practica UE de a juca un rol de lider în ceea ce privește rezoluțiile tematice pe acest subiect în cadrul UNHRC și în cadrul Adunării Generale a ONU; cere să se realizeze acțiuni și să se ia măsuri concrete pentru punerea în aplicare și îmbunătățirea orientărilor UE privind promovarea și protecția libertății de religie sau de convingere; consideră că ar trebui să se realizeze acțiuni atât în forumurile internaționale, cât și regionale, inclusiv prin intermediul delegațiilor UE, păstrându-se un dialog deschis, transparent și regulat cu asociațiile și comunitățile religioase, în conformitate cu articolul 17 din TFUE; de asemenea, atrage atenția asupra necesității de a asigura formarea sistematică și consistentă a personalului UE, de la sedii și din delegații;

85.

salută declarația comună a ÎR/VP și a Secretarului General al Consiliului Europei (45) din octombrie 2014, care a reafirmat opoziția fermă și absolută a acestora față de pedeapsa capitală în toate cazurile și în toate circumstanțele; își menține punctul de vedere că abolirea pedepsei cu moartea la nivel mondial ar trebui să fie unul dintre obiectivele centrale ale UE în ceea ce privește drepturile omului; subliniază că sprijinul acordat țărilor terțe pentru politica de combatere a drogurilor ar trebui să vizeze abolirea pedepsei cu moartea pentru infracțiuni legate de droguri; solicită UE și statelor membre, în contextul celui de-al șaselea Congres Mondial împotriva pedepsei cu moartea, care va avea loc la Oslo, Norvegia, în iunie 2016, să se opună în mod răspicat și fără echivoc pedepsei cu moartea, să își intensifice angajamentele pentru abolirea pedepsei cu moartea și să sprijine campanii de informare pe acest subiect;

86.

își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul din ce în ce mai mare de sentințe de condamnare la moarte și execuțiile pronunțate în întreaga lume; regretă profund că unele țări terțe mai au încă în legislațiile lor pedeapsa capitală; consideră regretabil faptul că Belarus a reluat execuțiile, după o pauză de doi ani; reiterează, prin urmare, apelul adresat Belarusului de a implementa un moratoriu privind pedeapsa cu moartea, care ar trebui să ducă în final la abolirea acesteia; ia act de faptul că există opt state care aplică pedeapsa cu moartea pentru homosexualitate;

87.

îndeamnă SEAE, Comisia și statele membre să ofere orientări cu privire la o politică europeană cuprinzătoare și eficace privind pedeapsa cu moartea, în raport cu zecile de cetățeni europeni care riscă să fie executați în țări terțe, care ar trebui să conțină mecanisme solide și consolidate în ceea ce privește identificarea, acordarea de asistență juridică și reprezentarea la nivel diplomatic;

88.

invită UE să colaboreze în continuare cu țările care aplică încă pedeapsa cu moartea, utilizând toate instrumentele diplomatice și de cooperare pentru a asigura abolirea pedepsei cu moartea; reiterează, de asemenea, solicitarea adresată UE de a continua monitorizarea condițiilor în care se desfășoară execuțiile în țările care practică în continuare pedeapsa cu moartea;

89.

consideră că, dată fiind cea de a 30-a aniversare a Convenției ONU împotriva torturii și având în vedere că la nivel mondial continuă să fie înregistrate cazuri de tortură și de maltratare, UE ar trebui să își intensifice eforturile vizând eradicarea acestor încălcări grave ale drepturilor omului; subliniază faptul că membrii grupurilor vulnerabile, cum ar fi copiii și femeile sau minoritățile etnice, lingvistice și religioase, care sunt expuse torturii sau relelor tratamente în detenție, necesită o atenție specială; îndeamnă, prin urmare, SEAE și VP/ÎR să se implice mai mult în combaterea torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane și degradante prin creșterea numărului de acțiuni diplomatice și printr-o poziționare publică mai sistematică, reflectând valorile și principiile la care UE s-a angajat; recomandă ca SEAE, delegațiile UE și statele membre să utilizeze la potențialul lor maxim toate instrumentele existente, cum ar fi orientările UE privind tortura (46); recomandă, în acest context, îmbunătățirea constantă a mecanismelor de control al exporturilor pentru medicamentele ce pot fi folosite pentru execuții sau tortură, inclusiv introducerea unei clauze care să vizeze utilizarea finală, prin care să se suspende sau să se oprească transferul de articole de securitate care în mod clar nu au altă utilizare practică decât în scopul aplicării pedepsei capitale sau torturii;

90.

subliniază că există țări care nu au reușit să ia măsuri prin care să abordeze nevoia urgentă de planuri cu resurse complete pentru îmbunătățirea condițiilor din închisori; constată că s-a înregistrat un progres foarte lent în asigurarea faptului că facilitățile din închisori respectă standardele internaționale privind drepturile omului și că drepturile prizonierilor la viață, integritate fizică și demnitate sunt protejate; evidențiază necesitatea îmbunătățirii condițiilor de detenție pentru a respecta drepturile omului și faptul că persoanele încarcerate nu ar trebui să fie supuse unui tratament sau unor pedepse inumane sau degradante;

91.

subliniază că nicio formă de discriminare, violență, pedeapsă prin represalii, tortură, abuz sexual al femeilor și al fetelor, mutilare genitală, căsătorie a copiilor, căsătorie forțată, trafic de femei, discriminare și excluziune socială pe criterii de clasă sau origine socială sau de violență domestică nu poate fi justificată, în nicio circumstanță, pe motive sociale, religioase sau convingeri și tradiții culturale;

92.

condamnă în cei mai fermi termeni toate formele de discriminare, inclusiv cele bazate pe rasă, culoare, gen, orientare sexuală, identitate sexuală, limbă, cultură, religie sau convingere, origine socială, castă, naștere, vârstă, handicap sau orice alt statut; îndeamnă UE să își intensifice eforturile de eradicare a tuturor formelor de discriminare, de rasism și de xenofobie prin dialoguri politice și pe teme de drepturile omului, prin activitatea delegațiilor UE și prin diplomația publică; îndeamnă, de asemenea, UE să continue să promoveze ratificarea și implementarea integrală a tuturor convențiilor ONU care susțin această cauză, cum ar fi Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială sau Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;

93.

consideră că UE ar trebui să își continue eforturile pentru consolidarea respectării drepturilor persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), în conformitate cu orientările UE pe acest subiect (47); recomandă punerea în aplicare a orientărilor, inclusiv prin instruirea personalului UE din țările terțe; consideră regretabil faptul că 75 de țări incriminează în continuare homosexualitatea, dintre care opt prevăd pedeapsa cu moartea, și consideră că practicile și actele de violență împotriva persoanelor bazate pe orientarea lor sexuală nu ar trebui să rămână nepedepsite; sprijină activitatea continuă a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în scopul combaterii acestor legi discriminatorii, precum și activitatea altor organisme ale ONU; este preocupat de restricțiile asupra drepturilor fundamentale ale apărătorilor drepturilor persoanelor LGBTI și cere UE să mărească sprijinul acordat acestora; consideră că drepturile persoanelor LGBTI pot fi respectate într-o mai mare măsură dacă aceste persoane au acces la instituții juridice, posibil prin parteneriat civil sau căsătorie;

94.

subliniază faptul că comunitățile minoritare din țările terțe au nevoi specifice și că ar trebui promovată egalitatea deplină a acestora în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale;

95.

ia act cu mare îngrijorare de dimensiunea și consecințele discriminării pe criterii de castă și de perpetuarea încălcărilor drepturilor omului pe criterii de castă, printre care se numără refuzarea accesului la justiție sau la un loc de muncă, segregarea continuă, sărăcia și stigmatizarea; solicită adoptarea unui instrument al UE pentru prevenirea și eliminarea discriminării bazate pe castă; recomandă integrarea temei în orientările și planurile de acțiune ale SEAE și ale Comisiei, în special în lupta UE împotriva tuturor formelor de discriminare și în eforturile de combatere a violenței împotriva femeilor și a fetelor și a tuturor formelor de discriminare împotriva acestora;

96.

salută ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; reiterează importanța implementării ei eficiente atât de către statele membre, cât și de către instituțiile UE; subliniază, în special, necesitatea de a integra într-o manieră credibilă principiul accesibilității universale și toate drepturile persoanelor cu handicap în toate politicile relevante ale UE, inclusiv în domeniul cooperării pentru dezvoltare, și subliniază caracterul prescriptiv și orizontal al acestei chestiuni;

97.

încurajează VP/ÎR să sprijine în continuare procesul de ratificare și de punere în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap de către țările care încă nu au ratificat-o și nu au pus-o în aplicare;

98.

evidențiază faptul că comunitatea internațională a identificat ca prioritate situația femeilor cu handicap; reamintește concluziile biroului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, care a declarat că politicile și programele ce vizează violența împotriva femeilor și a fetelor cu handicap ar trebui elaborate în parteneriat strâns cu persoanele cu handicap, recunoscând autonomia acestor persoane, precum și cu organizațiile care se ocupă de persoanele cu handicap; subliniază că sunt necesare controlul regulat al instituțiilor și formarea adecvată a persoanelor care acordă îngrijiri; cere ca UE să includă lupta împotriva discriminării pe motive de handicap în politicile sale de acțiune externă, de cooperare și de ajutor pentru dezvoltare, inclusiv în Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului;

99.

reamintește faptul că Premiul Saharov pe 2014 a fost acordat doctorului Denis Mukwege pentru angajamentul său ferm față de victimele actelor de violență sexuală și pentru promovarea continuă a drepturilor femeilor, acțiuni prin care a crescut gradul de informare privind utilizarea violenței și a mutilării sexuale a femeilor, fetelor și copiilor ca mijloace ale războiului; condamnă cu fermitate toate formele de abuz și violență împotriva femeilor, fetelor și copiilor, în special utilizarea violenței sexuale ca armă de război; condamnă, de asemenea, mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile copiilor, căsătoriile timpurii și forțate, sclavia sexuală, violul conjugal și alte forme de practici tradiționale dăunătoare; subliniază că este necesar ca femeile, fetele și copiii abuzați în perioadele de conflicte să aibă acces la îngrijire medicală și psihologică, potrivit dreptului internațional; ia act, în acest context, de scrisoarea VP/ÎR privind politica de ajutor umanitar, în special prevenirea violenței sexuale și acordarea de sprijin corespunzător și acces la îngrijire medicală și psihologică femeilor care au fost victime ale violurilor în situații de conflict; invită statele membre ale Consiliului Europei să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice;

100.

subliniază necesitatea efectuării unui schimb de bune practici de către SEAE pentru a combate lipsa accesului la justiție pentru victimele infracțiunilor de violență sexuală; condamnă cu fermitate lipsa accesului la justiție al femeilor din țările terțe, în special atunci când sunt victime ale violenței bazate pe motive de gen; solicită Comisiei să joace un rol activ în urmărirea penală a acestor infracțiuni în țări terțe și, în anumite cazuri, în statele membre; îndeamnă Comisia să coopereze cu SEAE pentru a îmbunătăți sprijinul acordat victimelor, a integra intervențiile legate de violența bazată pe motive de gen în acțiunile umanitare ale UE și a acorda prioritate acțiunilor umanitare ale UE împotriva violenței bazate pe gen și a actelor de violență sexuală în perioade de conflict; salută angajamentul UE de a întreprinde acțiuni subsecvente Summit-ului mondial pentru încetarea violenței sexuale în cadrul conflictelor, care a avut loc la Londra, în iunie 2014 și îndeamnă, prin urmare, Comisia să adopte măsuri concrete;

101.

deplânge lipsa unor politici de prevenire a violenței de gen, lipsa de sprijin pentru victime și rata ridicată a impunității pentru autorii infracțiunilor într-un mare număr de țări; solicită SEAE să facă schimb de bune practici cu țările terțe în privința procedurilor legislative și a programelor de formare pentru personalul poliției, al sistemului judiciar și pentru funcționarii din administrația publică; solicită UE să sprijine organizațiile civile care se dedică apărării drepturilor omului și promovării egalității de gen în țările terțe și să colaboreze activ cu organizațiile internaționale care activează în domeniul egalității de gen, cum ar fi OIM, OCDE, ONU și Uniunea Africană, pentru a realiza sinergii și a promova emanciparea femeilor;

102.

este profund îngrijorat de intensificarea violenței de gen în multe părți ale lumii și de rata din ce în ce mai mare a feminicidului în America Latină, care are loc într-un context de violență generalizată și de discriminare structurală; condamnă cu fermitate toate formele de violență pe criterii de gen și crima abominabilă care este feminicidul, precum și impunitatea pe scară largă pentru aceste crime, fapt care poate încuraja creșterea violenței și a asasinatelor;

103.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la posibilele încălcări ale drepturilor omului afectând femeile și fetele aflate în taberele de refugiați din Orientul Mijlociu și din Africa, inclusiv în legătură cu cazurile relatate de violență sexuală și de tratament inegal al femeilor și fetelor; solicită SEAE să depună eforturi în vederea adoptării unor norme mai stricte și a unor bune practici în țările terțe pentru a pune capăt inegalității în rândul refugiaților, indiferent dacă este vorba de femei sau de bărbați;

104.

regretă faptul că jumătate din populația lumii se confruntă cu discriminare salarială și că, la nivel mondial, femeile câștigă între 60 % și 90 % din venitul mediu al bărbaților;

105.

invită Comisia, SEAE și VP/ÎR să promoveze în continuare emanciparea politică și economică a femeilor și a fetelor prin integrarea egalității de gen în toate politicile și programele lor externe, inclusiv prin dialoguri structurale cu țările terțe, prin intervenții publice privind aspecte legate de gen și asigurând resurse suficiente în acest scop; ia act cu satisfacție de noul Cadru pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor pentru 2016-2020 (48); subliniază necesitatea de a se concentra pe pilonul orizontal, care vizează respectarea mai eficace de către Comisie și SEAE a angajamentelor UE în ceea ce privește consolidarea drepturilor femeilor și ale fetelor, prin intermediul relațiilor externe;

106.

regretă lipsa egalității de gen în mediul politic; reamintește că femeile și bărbații sunt egali și ar trebui să se bucure de aceleași drepturi politice și libertăți civile și deplânge, de asemenea, slaba reprezentare a femeilor în procesul decizional la nivel economic, social și politic; subliniază nevoia de mecanisme de protecție eficace pentru femeile apărătoare ale drepturilor omului; recomandă introducerea unui sistem de cote ca instrument de promovare a femeilor în organismele politice și în procesul democratic, în special în calitate de candidate;

107.

invită UE să continue să sprijine emanciparea economică, socială și politică a femeilor ca mijloc de a promova exercitarea adecvată a drepturilor și a libertăților lor fundamentale, precum și să acorde o importanță maximă accesului la o educație de calitate pentru fete, inclusiv pentru fetele din comunitățile cele mai sărace și mai marginalizate; solicită sprijinirea învățământului profesional pentru femei, a frecventării învățământului profesional în domeniul științelor și tehnologiilor și a elaborării de programe de formare privind egalitatea dintre genuri destinate profesioniștilor din domeniul educației în țările terțe, precum și realizarea de acțiuni pentru combaterea vehiculării stereotipurilor cu ajutorul materialelor educaționale; îndeamnă UE să includă această prioritate în toate activitățile sale diplomatice, comerciale și de cooperare pentru dezvoltare;

108.

subliniază necesitatea de a avea o continuitate în educație pentru fetele aflate în taberele de refugiați, în zonele de conflict și în zonele afectate de sărăcie extremă și de fenomene extreme de mediu, cum ar fi inundațiile și seceta;

109.

încurajează UE să continue integrarea sprijinului acordat femeilor și fetelor în cadrul operațiilor PSAC și al arhitecturii ONU de consolidare a păcii și să depună în continuare eforturi în vederea punerii în aplicare și a consolidării Rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU 1325 (2000) (49) și 1820 (2008) (50) privind femeile, pacea și securitatea; cere, în acest sens, UE să sprijine la nivel internațional recunoașterea valorii adăugate a participării femeilor la prevenirea și soluționarea conflictelor, precum și la operațiunile de menținere a păcii, în activitățile de asistență umanitară și de reconstrucție post-conflict și în procesul de tranziție democratică spre soluții politice durabile și stabile; subliniază, de asemenea, că este important să se garanteze toate drepturile omului pentru femei și să se contribuie la emanciparea acestora, inclusiv în cadrul agendei post-2015 și sprijinind Platforma de acțiune de la Beijing și Convenția de la Istanbul; salută sprijinul UE pentru rezoluțiile ONU referitoare la aspectele de gen, în special referitoare la rolul libertății de exprimare și de opinie în emanciparea femeii; ia act cu satisfacție de concluziile celei de-a 59-a sesiuni a Comisiei ONU privind statutul femeilor (51);

110.

invită Comisia să includă în mod sistematic acțiuni concrete care să îmbunătățească participarea femeilor la procesele electorale în toate misiunile UE de observare a alegerilor, în conformitate cu orientările UE în acest domeniu, ținând cont de concluziile la care s-a ajuns în cadrul unui seminar de experți electorali, care a avut loc la Bruxelles, în aprilie 2014 și învățând din experiența misiunilor anterioare;

111.

salută eforturile depuse de SEAE în țările terțe vizând să se accelereze implementarea obligațiilor și angajamentelor în domeniul drepturilor femeilor exprimate în Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), în Platforma de acțiune de la Beijing și în Declarația de la Cairo privind populația și dezvoltarea, în cadrul Agendei de dezvoltare pentru perioada de după 2015;

112.

subliniază că este important ca „acquis-ul” Platformei de acțiune de la Beijing în ceea ce privește accesul la educație și sănătate ca drept fundamental al omului și protejarea drepturilor sexuale și reproductive să nu fie compromis; subliniază că respectarea universală a sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive și accesul la serviciile relevante contribuie la reducerea mortalității infantile și materne; remarcă faptul că planificarea familială, sănătatea mamelor, accesul facil la contraceptive și la avortul în condiții de securitate sunt elemente importante pentru salvarea vieții femeilor și pentru a le ajuta să-și refacă viața în cazul în care au căzut victimă violurilor; evidențiază necesitatea de a plasa aceste politici în centrul cooperării pentru dezvoltare cu țările terțe;

113.

consideră căsătoria minorelor drept o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, care afectează toate aspectele vieții fetelor în cauză, periclitându-le educația și astfel limitându-le perspectivele, punându-le în pericol sănătatea și crescând riscul de a deveni victime ale violențelor și abuzurilor;

114.

constată cu profundă îngrijorare că, începând din anii 1980, sectorul „mireselor comandate prin poștă” a crescut într-un ritm alarmant; constată cu îngrijorare că există o serie de cazuri documentate de femei care au fost atacate și/sau ucise după ce s-au căsătorit cu un bărbat în calitate de „mireasă comandată prin poștă”; deplânge faptul că un număr semnificativ de fete minore apar pe site-uri de internet dedicate „mireselor comandate prin poștă” și subliniază că, în cazul în care copiii sunt folosiți în scopuri sexuale, acest lucru trebuie considerat a fi abuz asupra copiilor;

115.

condamnă practica mamelor purtătoare, care subminează demnitatea umană a femeilor, întrucât corpul și funcțiile reproductive ale acestora sunt utilizate ca o marfă; consideră că practica gestațională a mamelor purtătoare, care implică exploatarea reproductivă și utilizarea corpului uman pentru câștiguri financiare sau de altă natură, în special în cazul femeilor vulnerabile din țările în curs de dezvoltare, ar trebui interzise și tratate de urgență în cadrul instrumentelor în materie de drepturi ale omului;

116.

reafirmă nevoia urgentă de ratificare universală și punere efectivă în aplicare a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului și protocoalele opționale ale acesteia; invită toate statele să se angajeze să elimine formele cele mai grave de muncă infantilă, conform dispozițiilor articolului 3 din Convenția nr. 182 a OIM, printre care se numără sclavia copiilor, traficul, prostituția și muncile periculoase care afectează sănătatea fizică și psihică a copiilor;

117.

salută concluziile Consiliului privind promovarea și protecția drepturilor copilului (52), adoptate în decembrie 2014, și solicită UE să continue sprijinirea țărilor partenere în combaterea tuturor formelor de violență împotriva copiilor, inclusiv a exploatării sexuale, și în consolidarea capacităților acestora de a proteja drepturile copiilor; salută lansarea la nivel mondial a Manualului UE-UNICEF pentru drepturile copilului în 2014 (53); ia act de declarația din mai 2014 a Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei referitoare la drepturile copiilor intersexuali;

118.

reiterează solicitarea adresată Comisiei de a propune o strategie și un plan de acțiune cuprinzătoare privind drepturile copilului pentru următorii cinci ani, pentru a acorda prioritate drepturilor copiilor în cadrul politicilor externe ale UE, sprijinind eforturile UE de promovare a drepturilor copiilor, în special contribuind la asigurarea accesului copiilor la apă, la servicii de salubritate, la asistență medicală și la educație, asigurând reabilitarea și reintegrarea copiilor înrolați în grupări armate, eliminând munca copiilor, tortura, problema vrăjitoriei legate de copii, traficul, căsătoriile copiilor și exploatarea sexuală și ajutând copiii în cazul unor conflicte armate și asigurându-le accesul la educație în zonele de conflict și în taberele de refugiați; solicită VP/ÎR să prezinte anual Parlamentului un raport privind rezultatele obținute în acțiunile externe ale UE care vizează copiii; laudă campania „Copii, nu soldați” și invită UE și statele membre să își intensifice sprijinul pentru a atinge obiectivul de a pune capăt, până în 2016, recrutării și utilizării copiilor în conflicte de către forțele armate guvernamentale;

119.

salută cooperarea UE cu UNICEF, care a avut ca rezultat crearea unui set de instrumente pentru integrarea drepturilor copiilor în cooperarea pentru dezvoltare și sprijinirea principalelor ODM și a programelor de protecție a copiilor, pentru respectarea drepturilor copiilor, în special în contexte fragile, precum și cu UNRWA;

120.

salută cooperarea activă a UE cu mai mulți raportori speciali ai ONU care se ocupă cu drepturile economice, sociale și culturale, inclusiv cu Raportorul special privind dreptul omului la apă potabilă sigură și la servicii de salubritate, cu Raportorul special privind dreptul la educație, Raportorul special privind dreptul la hrană, cu Raportorul special privind sărăcia extremă și drepturile omului și cu Raportorul special privind condițiile de locuit adecvate; ia act cu satisfacție de faptul că promovarea drepturilor economice, sociale și culturale a fost consolidată în cadrul programului orientativ multianual 2014-2017 al EIDHR (IEDDO) care are ca scop, printre altele, să contribuie la întărirea sindicatelor, la creșterea gradului de conștientizare cu privire la aspectele legate de salarii, la protecția patrimoniului funciar, la promovarea integrării sociale prin emanciparea economică și la reducerea discriminării economice și a violenței la locul de muncă;

121.

subliniază angajamentul UE în ceea ce privește apărarea și promovarea respectării drepturilor omului și a valorilor democratice în relațiile sale cu restul lumii; reamintește că regimurile democratice se caracterizează nu numai prin procese electorale libere și corecte, ci și prin de libertatea de exprimare, libertatea presei și libertatea de asociere, statul de drept și asumarea responsabilității, independența sistemului judiciar și o administrație imparțială, printre alte aspecte; subliniază că democrația și drepturile omului sunt inextricabil legate și se susțin reciproc, după cum s-a reamintit în concluziile Consiliului din 18 noiembrie 2009 privind sprijinirea democrației în relațiile externe ale UE; salută faptul că noul plan de acțiune privind drepturile omului și democrația acordă o atenție sporită activităților de sprijinire a democrației;

122.

reiterează faptul că libertatea de exprimare este o componentă esențială în orice societate democratică deoarece susține o cultură a pluralismului care capacitează societatea civilă și cetățenii să tragă la răspundere guvernele și factorii de decizie și sprijină respectarea preeminenței legii; îndeamnă, prin urmare, UE să își intensifice eforturile de promovare a libertății de exprimare prin politicile și instrumentele sale externe;

123.

reiterează solicitarea ca UE și statele sale membre să îmbunătățească monitorizarea pe care o efectuează asupra tuturor tipurilor de restricții privind libertatea de exprimare și a mass-mediei în țările terțe și să condamne rapid și în mod sistematic astfel de limitări, chiar și atunci când sunt utilizate în scopuri legitime precum combaterea terorismului, securitatea statului și punerea în aplicare a legii; subliniază importanța asigurării punerii în aplicare efective a Orientărilor UE privind libertatea de exprimare online și offline, cât și a monitorizării cu regularitate a impactului acestora; reamintește obiectivul UE de a asigura și proteja accesul nediscriminatoriu la informații și libertatea de exprimare pentru toate persoanele, atât online, cât și offline;

124.

consideră că, dacă informația devine cât mai accesibilă cu putință, tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) oferă oportunități pentru consolidarea drepturilor omului, a practicilor democratice și pentru dezvoltarea socială și economică; subliniază, în plus, contribuția TIC la eforturile mișcărilor societății civile, în special în regimuri nedemocratice; își exprimă îngrijorarea cu privire la utilizarea TIC de către unele regimuri autoritare, care amenință tot mai mult drepturile omului și activiștii pentru democrație; subliniază că este nevoie de un sprijin sporit în domeniul promovării libertății mass-mediei, al protejării jurnaliștilor independenți și a bloggerilor, al reducerii decalajului digital și al facilitării accesului nerestricționat la informații; cere Comisiei ca, în cadrul revizuirii sistemului de control al exporturilor UE, să acorde o atenție deosebită chestiunile legate de drepturile omului aferente produselor cu dublă utilizare;

125.

regretă faptul că societatea civilă, inclusiv apărătorii drepturilor omului, sunt din ce în ce mai des atacați peste tot în lume; este profund îngrijorat de faptul că un număr tot mai mare de țări, cum ar fi Rusia și unele dintre țările din centrul Asiei, adoptă legi dure pentru a înăbuși activitățile ONG-urilor, restricționându-le accesul la finanțare străină și introducând cerințe de raportare împovărătoare și sancțiuni severe pentru neconformitate; reamintește că dreptul la libertatea de întrunire și de asociere este o caracteristică esențială a unei societăți democratice, deschise și tolerante; reamintește eforturile reînnoite de contestare a restricțiilor și a intimidării cu care se confruntă peste tot în lume persoanele care lucrează cu organizațiile societății civile și eforturile depuse pentru ca UE să ofere un exemplu în ceea ce privește protejarea și promovarea acestor drepturi;

126.

ia act cu satisfacție de faptul că în noul plan de acțiune VP/ÎR a reafirmat angajamentul UE pentru capacitarea actorilor locali și a organizațiilor societății civile și subliniază că, având în vedere scăderea semnificativă a spațiului său, societatea civilă, și în special apărătorii drepturilor omului, au nevoie de atenție și eforturi sporite din partea UE; îndeamnă UE și statele sale membre să elaboreze un răspuns coerent și cuprinzător la provocările majore cu care se confruntă peste tot în lume societatea civilă, inclusiv apărătorii drepturilor omului;

127.

invită UE și statele sale membre să monitorizeze constant și să aducă în discuție, la fiecare nivel al dialogului politic, cazurile de încălcare a libertății de întrunire și de asociere, inclusiv prin diferite forme de interdicții și limitări impuse organizațiilor societății civile și activităților lor;

128.

invită, de asemenea, UE și statele sale membre să folosească toate mijloacele disponibile pentru a aduce în discuție în mod sistematic cazurile individuale ale apărătorilor drepturilor omului și ale activiștilor societății civile expuși riscurilor, în special cazurile referitoare la persoanele care sunt deținute în închisori; încurajează delegațiile UE și personalul diplomatic al statelor membre să sprijine în continuare în mod activ apărătorii drepturilor omului prin monitorizarea sistematică a proceselor, prin vizitarea activiștilor deținuți în închisori și prin publicarea de declarații cu privire la cazuri individuale, precum și prin abordarea problemei încălcărilor drepturilor omului cu omologii lor relevanți; insistă ca reprezentanții de prim rang ai UE, în special ÎR/VP, comisarii, reprezentanții speciali ai UE și oficialitățile guvernamentale din statele membre să se întâlnească în mod sistematic cu apărătorii drepturilor omului în timpul deplasărilor lor în țări în care societatea civilă este supusă presiunilor;

129.

ia act cu satisfacție de asistența acordată de către UE apărătorilor drepturilor omului și societății civile din întreaga lume prin intermediul finanțării acordate prin IEDDO; subliniază importanța deosebită a utilizării IEDDO pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului care sunt cei mai expuși la riscuri; subliniază, de asemenea, că sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului expuși riscurilor ar trebui să țină cont în primul rând de criteriile de eficacitate și să evite condiții excesiv de prescriptive; invită Comisia, SEAE și delegațiile UE să se asigure că fondurile disponibile pentru apărătorii drepturilor omului sunt utilizate în mod corespunzător;

130.

salută cele opt misiuni de observare a alegerilor și cele opt misiuni de experți electorali desfășurate la nivel mondial de către UE în 2014; reiterează opinia pozitivă privind sprijinul continuu acordat de UE proceselor electorale și asistența electorală și sprijinul oferit de UE observatorilor interni;

131.

reamintește importanța unor acțiuni ulterioare adecvate în urma rapoartelor și recomandărilor misiunilor de observare a alegerilor, ca modalitate de mărire a impactului acestora și de consolidare a sprijinului UE pentru standardele democratice în țările în cauză;

132.

recomandă UE să-și intensifice eforturile vizând elaborarea unei abordări mai cuprinzătoare a proceselor de democratizare, alegerile libere și corecte reprezentând doar o dimensiune a acestora, cu scopul de a contribui în mod pozitiv la consolidarea instituțiilor democratice și a încrederii publice în procesele electorale în întreaga lume;

133.

ia act cu satisfacție, în acest context, de debutul, în 2014, al celei de a doua generații de proiecte-pilot privind sprijinirea democrației în 12 delegații selecționate ale UE, în urma angajamentului asumat în concluziile Consiliului din noiembrie 2009 și în planul de acțiune din 2012 pentru drepturile omului și democrație; subliniază cu fermitate importanța acestor proiecte-pilot pentru atingerea unui grad mai ridicat de coerență în sprijinirea democrației prin intermediul politicilor și instrumentelor de acțiune externă ale UE;

134.

salută angajamentul asumat de către Comisie, de SEAE și de statele membre în cadrul noului plan de acțiune privind drepturile omului și democrația de a se implica mai ferm și mai consecvent alături de organismele care se ocupă de organizarea alegerilor, de instituțiile parlamentare, ONG-urile locale, apărătorii drepturilor omului și cu organizațiile societății civile din țări terțe pentru a le implica mai intens în monitorizarea alegerilor și pentru a contribui la capacitarea acestora și, prin urmare, la consolidarea proceselor democratice;

135.

reamintește că experiența dobândită de Uniunea Europeană, de politicieni, academicieni, mass-media, ONG-uri și societatea civilă și învățămintele desprinse din tranziția către democrație în cadrul politicilor de extindere și de vecinătate ar putea contribui în mod pozitiv la identificarea celor mai bune practici care ar putea fi utilizate pentru a sprijini și consolida alte procese de democratizare la nivel mondial;

136.

reamintește că corupția reprezintă o amenințare la adresa exercitării în mod egal a drepturilor omului și subminează procesele democratice, cum ar fi statul de drept și administrarea echitabilă a justiției; reamintește, de asemenea, că UE a solicitat o competență exclusivă pentru semnarea Convenției ONU împotriva corupției (UNCAC);

137.

își exprimă convingerea că UE ar trebui să sublinieze, în toate platformele de dialog cu țările terțe, importanța transparenței și accesibilității, a integrității, a responsabilității și a bunei gestionări a afacerilor publice, a bugetului public și a bunurilor publice, după cum se prevede în UNCAC; consideră că din cauza corupției sub toate formele sale sunt subminate principiile democratice și este afectată negativ dezvoltarea socială și economică; cere să se dea curs cererii sale de a îmbunătăți monitorizarea UNCAC și, de asemenea, să se acorde atenția cuvenită recomandărilor OCDE; consideră că UE ar trebui să sprijine țările terțe într-un mod mai consecvent și mai sistematic în combaterea corupției, prin expertiză în crearea și consolidarea de instituții anticorupție independente și eficiente și, de asemenea, prin promovarea unei cooperări proactive cu sectorul privat; recomandă, de asemenea, crearea de mecanisme financiare inovatoare pentru consolidarea luptei împotriva tuturor formelor de corupție; ia act, în acest context, de îmbunătățirea reglementărilor privind tranzacțiile financiare la nivel internațional;

138.

consideră că UE ar trebui să își intensifice eforturile de promovare a statului de drept și a independenței sistemului judiciar la nivel multilateral și bilateral; încurajează UE să sprijine o administrare a justiției echitabilă la nivel mondial prin sprijinirea proceselor de reforme legislative și instituționale în țările terțe; încurajează, de asemenea, delegațiile UE și ambasadele statelor membre să urmărească în mod sistematic monitorizarea proceselor în vederea promovării independenței sistemului judiciar;

139.

salută revizuirea orientărilor privind delegațiile interparlamentare ale Parlamentului European pentru promovarea drepturilor omului și a democrației, realizată de Conferința președinților de delegație, în cooperare cu Subcomisia pentru drepturile omului; recomandă, în acest context, ca, în cursul vizitelor delegațiilor în țări terțe, problemele legate de drepturile omului să fie ridicate în mod mai sistematic și mai transparent, în special cazurile individuale menționate în rezoluțiile Parlamentului, și ca raportarea în scris cu privire la măsurile luate să fie trimisă Subcomisiei pentru drepturile omului și, dacă este justificat din punct de vedere politic, prin intermediul unei ședințe de informare specifică;

140.

subliniază necesitatea unei reflecții continue în ceea ce privește mijloacele cele mai adecvate de a maximiza credibilitatea, vizibilitatea și eficacitatea rezoluțiilor Parlamentului referitoare la încălcările drepturilor omului, democrația și statul de drept;

141.

încurajează dezbaterile privind includerea diferitelor instrumente aflate la dispoziția Parlamentului pentru sprijinirea și promovarea drepturilor omului într-un document strategic unic, care să fie adoptat de Parlament într-o ședință plenară;

142.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 70-a Adunări Generale a ONU, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și șefilor delegațiilor UE.