22.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 316/57

—

având în vedere articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere criteriile stabilite în 2003 de Comisia Europeană privind definiția întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri),

—

având în vedere „Planul de acțiune antreprenoriat 2020” al Comisiei Europene (COM(2012)0795),

—

având în vedere raportul din 2009 al grupului de experți ai Comisiei Europene, intitulat „Overview of family-business-relevant issues: research, policy measures and existing studies” (Perspectivă generală asupra problemelor relevante pentru întreprinderile familiale: cercetare, măsuri de politică și studii existente),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2013 referitoare la îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității (2),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Gândiți mai întâi la scară mică”: Un „Small Business Act” pentru Europa” (COM(2008)0394);

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0223/2015),

A.

întrucât proprietatea este protejată în temeiul articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

B.

întrucât întreprinderile familiale în general au contribuit în mod semnificativ la redresarea economiei europene și au jucat un rol important în favoarea creșterii economice și a dezvoltării sociale, a reducerii șomajului, în special în rândul tinerilor, și a investițiilor în capitalul uman; întrucât caracterul multigenerațional al întreprinderilor familiale consolidează stabilitatea economiei; întrucât întreprinderile familiale joacă, în general, un rol esențial în cadrul dezvoltării regionale, în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, transmiterea know-how-ului și organizarea teritorială; întrucât politicile destinate întreprinderilor familiale ar putea stimula spiritul antreprenorial și motiva familiile europene să își creeze propriile întreprinderi familiale;

C.

întrucât, conform Anuarului privind întreprinderile familiale din 2014, elaborat de Ernst and Young, 85 % din întreprinderile din Europa sunt întreprinderi familiale, care asigură 60 % din locurile de muncă din sectorul privat;

D.

întrucât întreprinderile familiale au dimensiuni diferite, motiv pentru care sunt expuse unor dificultăți și probleme diferite;

E.

întrucât, în vreme ce majoritatea lor sunt IMM-uri, întreprinderile familiale pot fi de dimensiune mică, mijlocie sau mare, cotate sau necotate la bursă; întrucât acestea sunt în general asociate IMM-urilor, trecându-se cu vederea faptul că există și întreprinderi multinaționale foarte mari care sunt întreprinderi familiale; întrucât în unele state membre ale UE există câteva întreprinderi familiale a căror cifră de afaceri reprezintă o mare parte a cifrei de afaceri a tuturor întreprinderilor și care contribuie astfel în mod decisiv la păstrarea locurilor de muncă, inclusiv în situații de criză, la crearea de locuri de muncă și la creștere, precum și la succesul economic al țării respective; întrucât multe întreprinderi familiale cărora nu li se mai aplică definiția IMM-urilor, dar care sunt, totodată, departe de a fi considerate mari corporații, nu au dreptul de a beneficia de anumite posibilități de finanțare și derogări administrative; întrucât toate acestea duc, bineînțeles, la o birocrație inutilă care reprezintă o povară importantă în special pentru aceste întreprinderi familiale cu capitalizare medie;

F.

întrucât un număr semnificativ de întreprinderi familiale își desfășoară activitatea în mai mult de o țară, ceea ce înseamnă că modelul de întreprindere familială are o dimensiune transnațională;

G.

întrucât impozitarea directă și dreptul succesoral țin de competența statelor membre și întrucât unele state membre au adoptat măsuri care sprijină întreprinderile familiale și răspund preocupărilor acestora;

H.

întrucât întreprinderile familiale sunt percepute ca acționând cu un nivel ridicat de integritate și valori în cadrul operațiunilor lor comerciale și întrucât acestea introduc standarde înalte în ceea ce privește responsabilitatea socială a întreprinderilor față de angajații lor și de mediu, fapt care creează un mediu favorabil pentru concilierea vieții profesionale cu viața privată; întrucât întreprinderile familiale garantează în general transmiterea de cunoștințe și de competențe și, în anumite cazuri, joacă un rol important în legăturile sociale;

I.

întrucât, în domeniul agricol, fermele familiale reprezintă principalul model de întreprindere și contribuie în mod substanțial la prevenirea depopulării rurale și, în multe cazuri, constituie singura sursă de angajare în regiuni ale Europei în care dezvoltarea înregistrează cele mai mari întârzieri, în special în regiunile cel mai puțin industrializate; întrucât fermele familiale pot reprezenta un model de succes datorită faptului că pun în practică principiul economiei circulare sustenabile din punct de vedere social și ecologic și datorită faptului că, în acest context, femeile, atunci când conduc aceste ferme familiale, contribuie nu doar cu o cultură antreprenorială, ci și cu abilități sociale și de comunicare specifice;

J.

întrucât grupul de experți al Comisiei privind întreprinderile familiale și-a încheiat activitatea cu peste cinci ani în urmă, iar de atunci, la nivelul UE, nu a mai fost luată nicio altă inițiativă europeană; întrucât există în continuare o lipsă de cercetare și de date la nivel național și european cu privire la înțelegerea nevoilor și structurilor speciale ale întreprinderilor familiale;

K.

întrucât nu există, la nivel european, o definiție obligatorie din punct de vedere juridic, concretă, simplă și armonizată a întreprinderilor familiale;

L.

întrucât, din cauza faptului că nu există o astfel de definiție, nu este posibil să se colecteze date comparabile din statele membre ale UE pentru a atrage atenția asupra situației, nevoilor și realizărilor economice deosebite ale întreprinderilor familiale; întrucât această lipsă de date fiabile și comparabile poate afecta procesul decizional în materie de politici și poate conduce la neîndeplinirea nevoilor întreprinderilor familiale;

M.

întrucât întreprinderile familiale, dincolo de semnificația lor economică, joacă un rol important și din punct de vedere social;

N.

întrucât nu există în toate cele 28 de state membre ale UE sindicate sau alte structuri de reprezentare a intereselor care să se ocupe în mod explicit de problemele întreprinderilor familiale;

O.

întrucât eforturile depuse la nivelul UE în ceea ce privește stimularea antreprenoriatului și a întreprinderilor nou-înființate ar trebui să fie consolidate și completate cu o atenție mai mare acordată facilitării și stimulării supraviețuirii pe termen lung a întreprinderilor familiale;

P.

întrucât modelul de întreprindere familială este răspândit în mod inegal la nivelul statelor membre; întrucât o pondere semnificativă a întreprinderilor familiale din Europa au o dimensiune transnațională și își desfășoară activitatea în diferite state membre;

Q.

întrucât femeile din UE câștigă, în medie, cu 16 % mai puțin pe oră decât bărbații și sunt puțin reprezentate în posturile de conducere și de nivel înalt și întrucât femeile și bărbații nu sunt supuși acelorași practici de muncă și nici acelorași sisteme de salarizare, ceea ce afectează independența lor economică, participarea deplină a acestora la piața muncii și concilierea vieții de familie cu viața profesională;

R.

întrucât femeile joacă adesea un rol invizibil sau acționează ca mandatare, fără ca statutul lor profesional sau drepturile salariale să fie recunoscute în mod corespunzător, ceea ce are repercusiuni grave în ceea ce privește contribuțiile la asigurările sociale, pensiile și drepturile lor sociale, precum și recunoașterea competențelor lor, așa cum o demonstrează datele privind diferența de remunerare între femei și bărbați și diferența de pensie (3),

1.

subliniază că întreprinderile familiale tind să dea dovadă de multă responsabilitate socială față de angajații lor și să-și gestioneze resursele în mod activ și responsabil și, în principiu, abordează viitorul economic al întreprinderii pe termen lung și durabil (acționând ca niște „comercianți onorabili”, proprietari sau gestionari responsabili) și aduc, prin urmare, o contribuție importantă, atât la nivelul comunităților locale, cât și la nivelul competitivității Europei și al creării și păstrării locurilor de muncă de înaltă calitate;

2.

subliniază că, având în vedere tradiția lor, întreprinderile familiale sunt foarte legate de locul unde se află și creează astfel locuri de muncă în spațiul rural și în zone mai puțin atrăgătoare, contribuind în acest fel la combaterea procesului de îmbătrânire și de depopulare care afectează multe zone din Uniunea Europeană; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să asigure infrastructura necesară și eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru a garanta competitivitatea, reînnoirea, creșterea și durabilitatea acestor întreprinderi, în special a microîntreprinderilor și a întreprinderilor nou-înființate, și pentru a facilita colaborarea transsectorială și transfrontalieră, sprijinind astfel dezvoltarea și internaționalizarea acestora;

3.

recunoaște faptul că întreprinderile familiale oferă cel mai mare număr de locuri de muncă din sectorul privat și că ceea ce este benefic continuității, reînnoirii și creșterii din sectorul întreprinderilor familiale este, prin urmare, benefic și pentru continuitatea, reînnoirea și creșterea economiei europene;

4.

constată faptul că în special întreprinderile familiale foarte specializate au rol important în calitate de furnizori și inovatori pentru întreprinderi mai mari și, având în vedere activitatea lor economică de lungă durată și care trece de la o generație la alta, dau siguranță materială întreprinderilor pe care le aprovizionează și contribuie astfel în mod semnificativ la creșterea economică;

5.

reamintește Comisiei faptul că majoritatea întreprinderilor familiale sunt IMM-uri (4) și că, prin urmare, este esențial să se aplice principiul „a gândi mai întâi la scară mică” pentru o mai bună adaptare a legislației europene la realitățile și nevoile acestor întreprinderi, precum și pentru a le permite să beneficieze de programe de sprijin și de dispozitive de reducere a constrângerilor administrative;

6.

constată că întreprinderile familiale pot juca un rol important în ceea ce privește încurajarea participării minorităților și a grupurilor slab reprezentate la economiile locale;

7.

indică faptul că nivelul mai ridicat de încredere între membrii familiei asigură un grad mai ridicat de flexibilitate întreprinderilor familiale și permite adaptarea lor mai rapidă la modificările din mediul economic și social; în același timp, dacă operează pe piețe de nișă pe perioade lungi de timp, întreprinderile familiale pot excela în identificarea noilor oportunități și a posibilităților de inovare;

8.

constată că întreprinderile familiale au adesea o rată a capitalului propriu mult mai ridicată decât celelalte tipuri de întreprinderi, că această rată ridicată a capitalului propriu duce la stabilitatea economică a întreprinderilor și a întregii economii și lasă, totodată, loc pentru alte investiții în întreprinderea respectivă, care nu ar trebui, prin urmare, să fie limitat și mai mult;

9.

solicită, în acest context, statelor membre să se asigure că normele naționale privind impozitarea succesiunilor și a donațiilor, datoriile și capitalurile și impozitarea întreprinderilor sprijină, și nu îngrădesc finanțarea prin capitaluri proprii, care este atât de importantă pentru întreprinderile familiale; reamintește că impozitarea directă și dreptul succesoral țin de competența statelor membre; solicită, prin urmare, statelor membre să analizeze tendința de îndatorare în contextul codurilor fiscale interne, evaluând impactul acesteia asupra structurii de finanțare a societăților și a nivelului de investiții și să asigure un tratament egal între finanțarea prin capitaluri proprii și finanțarea prin îndatorare pentru a nu împiedica transferul dreptului de proprietate și perspectivele pe termen lung ale întreprinderilor familiale; solicită Comisiei și statelor membre să analizeze, din prisma concurenței loiale, discriminarea fiscală a finanțării prin capitaluri proprii;

10.

subliniază că asigurarea pe termen lung a finanțării întreprinderilor a devenit un factor de competitivitate esențial; evidențiază, în acest context, importanța unor structuri ale pieței financiare stabile la nivel internațional; solicită Comisiei să se asigure că, în cadrul reglementării piețelor financiare, nu creează sarcini inutile pentru întreprinderi;

11.

solicită Comisiei să ia în considerare extinderea categoriei de beneficiari ai tuturor instrumentelor existente pentru IMM-uri și/sau antreprenori, în special COSME, la întreprinderile familiale cu capitalizare medie;

12.

subliniază faptul că, din cauza crizei financiare și a ciclului economic defavorabil, multe dintre funcțiile întreprinderilor familiale sunt insuficient finanțate, precum și că este important ca acestea să beneficieze de acces deschis și ușor la surse de finanțare alternative;

13.

constată, în acest context, importanța promovării de forme alternative de împrumuturi pentru întreprinderile familiale, precum cooperativele de credit;

14.

remarcă faptul că 35 % din întreprinderile care nu investesc în piețe din alte țări fac acest lucru din cauza faptului că nu cunosc suficient aceste piețe și a faptului că nu au experiență suficientă în ceea ce privește internaționalizarea; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să pună la dispoziție mai ales pentru micile întreprinderi familiale informații privind posibilitățile de internaționalizare, prin intermediul portalului de internaționalizare al IMM-urilor și al Platformei europene de colaborare între grupuri (ECCP), și să se asigure că acestea au acces la un schimb de experiență și de bune practici îmbunătățit, inclusiv posibilități de internaționalizare prin internet; solicită, de asemenea, statelor membre să pună la dispoziție servicii de asistență pentru planurile de internaționalizare, de exemplu sub forma unor oferte de informare pentru întreprinderi sau a unor garanții pentru credit la export, prin eliminarea barierelor în calea comerțului și prin promovarea educației specifice pentru o cultură a antreprenariatului și a întreprinderilor familiale;

15.

ia act de faptul că internaționalizarea sporită a întreprinderilor familiale oferă mai multe oportunități pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să le furnizeze întreprinderilor familiale mai mici asistența necesară pentru o mai bună utilizare a infrastructurii digitale;

16.

recunoaște că mediul fiscal, juridic și administrativ în care operează întreprinderile familiale (sau întreprinderile administrate de proprietari) este definit de efectul combinat al dreptului societăților comerciale și al dreptului privat;

17.

constată că 87 % dintre proprietarii întreprinderilor familiale au convingerea că deținerea controlului asupra întreprinderii reprezintă unul dintre factorii-cheie ai succesului (5); constată că, în conformitate cu „Planul de acțiune antreprenoriat 2020” (6) al Comisiei, transferul dreptului de proprietate al unei întreprinderi, precum și transferul conducerii de la o generație la următoarea reprezintă cea mai mare provocare pentru întreprinderile familiale;

18.

ia act de faptul că întreprinderile familiale mici și mijlocii se confruntă constant cu provocări cauzate de o nevoie de inovare și de atragerea competențelor și a talentelor potrivite; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să le ofere micilor întreprinderi familiale stimulente pentru a le determina să își asume riscuri pentru a-și asigura creșterea, a implementa formarea profesională a personalului și a-și crea acces la cunoștințe externe;

19.

solicită statelor membre să simplifice procedurile administrative și sistemele de impozitare, luând în considerare, în special, provocările specifice ale întreprinderilor mici și mijlocii și ale întreprinderilor familiale;

20.

îndeamnă Comisia și statele membre să adopte măsuri în vederea dezvoltării spiritului antreprenorial digital și a competențelor digitale pentru a le permite întreprinderilor familiale să profite pe deplin de tehnologiile digitale;

21.

solicită, prin urmare, statelor membre să îmbunătățească condițiile-cadru legale pentru transferul întreprinderilor familiale și să creeze instrumente speciale de finanțare a transferului întreprinderilor familiale și să prevină astfel lipsa de lichidități, pentru ca existența întreprinderilor familiale să fie asigurată, iar vânzările de urgență împiedicate; solicită Comisiei și statelor membre să promoveze formarea specifică pentru întreprinderile familiale în ceea ce privește transferurile de întreprindere, structurile de guvernanță, strategiile de proprietar și strategia de inovare, în special în țările în care, din motive istorice, conceptul de întreprindere familială nu este încă suficient de bine încetățenit, această formare putând să contribuie la succesul lor pe termen lung, în special din punctul de vedere al transferurilor de întreprindere;

22.

subliniază necesitatea ca întreprinderile familiale să aibă o legătură directă cu activitățile educaționale care le informează constant cu privire la practicile actuale privind buna gestionare a afacerilor; subliniază, în acest sens, faptul că întreprinderile familiale aduc o contribuție esențială la succesul reformelor privind formarea profesională și la creșterea numărului de ucenicii; ia act de faptul că, pe termen lung, sistemele de formare profesională funcționale pot contribui la combaterea deficitului de specialiști și a șomajului în rândul tinerilor; indică faptul că statele membre și Comisia ar trebui să promoveze un schimb de bune practici cu privire la modul în care sistemele de formare profesională pot oferi întreprinderilor familiale cel mai bun mediu de investiții în ucenicii;

23.

ia act de necesitatea de a se aborda alte provocări cu care se confruntă întreprinderile familiale, cum ar fi dificultățile în identificarea și păstrarea forței de muncă calificate, precum și de importanța consolidării educației antreprenoriale și a formării în materie de competențe de conducere specifice întreprinderilor familiale;

24.

subliniază importanța schemelor de formare finanțate de UE pentru micii antreprenori, care le permit proprietarilor de întreprinderi familiale să își adapteze societățile la un mediu aflat în schimbare rapidă, determinat de integrarea economică mondială în creștere, de apariția unor noi tehnologii și de concentrarea pe o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și mai ecologică;

25.

ia act de faptul că promovarea antreprenoriatului în școli și în alte instituții de învățământ este extrem de importantă pentru dezvoltarea unui spirit mai antreprenorial; consideră, de asemenea, că educația ar trebui să includă aspecte specifice întreprinderii familiale, cum ar fi dreptul de proprietate, succesiunea și gestiunea familială, împreună cu informații mai generale precum importanța inovării ca mijloc de reinventare a întreprinderii;

26.

îndeamnă statele membre să ia în considerare activitățile formale și informale, vizibile și invizibile desfășurate de membrii de familie, inclusiv în cadrul întreprinderilor familiale, și încurajează statele membre să creeze în acest sens un cadru juridic clar;

27.

subliniază faptul că contribuția întreprinderilor familiale la inovare ar putea fi consolidată prin promovarea participării lor la parteneriatele public-private și la clustere, precum și prin promovarea colaborării cu instituțiile de cercetare;

28.

solicită Comisiei, în contextul unei mai bune reglementări, să efectueze o analiză a legislației existente care afectează întreprinderile pentru a identifica problemele și barierele în calea creșterii;

29.

solicită Comisiei să ceară efectuarea unor studii periodice și finanțate în mod adecvat, în care să se analizeze importanța proprietății pentru succesul și supraviețuirea unei întreprinderi și care să evidențieze provocările specifice cu care se confruntă întreprinderile familiale, precum și să propună Parlamentului European și statelor membre o definiție, elaborată în colaborare cu Eurostat, a „întreprinderii familiale”, care să fie viabilă din punct de vedere statistic și aplicabilă în întreaga Europă și care să țină seama de diferitele situații existente în statele membre; solicită, în plus, Comisiei să recurgă la grupul de lucru privind datele referitoare la întreprinderile mici și mijlocii pentru a colecta suficient de multe date, în special privind întreprinderile familiale, în toate statele membre, pentru a putea compara situațiile și nevoile întreprinderilor familiale de diferite mărimi, între ele și în raport cu situațiile întreprinderilor de alt tip, pentru a promova diseminarea de informații și schimburile de know-how și de bune practici în întreaga Uniune, de exemplu, prin stabilirea în cadrul Comisiei a unui punct de contact pentru întreprinderile familiale și prin valorificarea unor programe precum „Erasmus pentru tineri antreprenori”, precum și pentru permite o mai bună direcționare a sprijinului acordat;

30.

solicită Comisiei să efectueze un studiu de impact privind măsura în care ar fi posibilă o extindere a definiției IMM-urilor stabilite la nivel european în anul 2003, care să includă, pe lângă criterii pur cantitative, criterii calitative care să țină seama și de proprietatea întreprinderii, luând în considerare interdependența dintre proprietate, control și conducere, faptul că riscul și răspunderea sunt suportate exclusiv de familie, responsabilitatea socială a întreprinderii și, în general, caracterul personal al conducerii unei întreprinderi, inclusiv în relație cu participarea angajaților la gestionarea activităților acesteia, și urmările pe care le-ar putea avea această modificare asupra întreprinderilor familiale, de exemplu în ceea ce privește acordarea unor ajutoare de stat sau eligibilitatea acestor întreprinderi;

31.

solicită Comisiei să realizeze între timp, în cadrul studiului elaborat de aceasta cu privire la impactul unei astfel de măsuri legislative, un studiu de fezabilitate a unui „test privind întreprinderile familiale” (pentru politici referitoare, de exemplu, la proprietate, structuri de gestiune sau confidențialitate) bazat pe testul IMM-urilor, și, dacă studiul dovedește fezabilitatea unui astfel de test, să îl introducă în cel mai scurt timp pentru a putea determina în avans efectul anumitor acte legislative asupra întreprinderilor familiale și a evita astfel birocrația inutilă și obstacolele dificile pentru întreprinderile familiale, concentrându-se în special pe efectele combinate ale dreptului societăților comerciale și ale dreptului privat;

32.

constată, de exemplu, că disparitățile în ceea ce privește legislația fiscală, schemele de subvenționare sau implementarea legislației europene în țările învecinate pot cauza probleme la zona de frontieră pentru antreprenori, de exemplu, pentru cei cu întreprinderi familiale; solicită statelor membre să revizuiască proiectele legislative naționale și metodele propuse pentru implementarea legislației europene, pentru a evalua impactul asupra antreprenorilor, de exemplu asupra celor care dețin întreprinderi familiale, în zonele de frontieră;

33.

solicită Comisiei să înființeze un grup de lucru intern permanent, și să definească domeniul de competențe al acestuia, care să se ocupe în special de nevoile și caracteristicile specifice ale întreprinderilor familiale, să transmită în mod regulat Parlamentului European și statelor membre rapoarte, să încurajeze schimburile de bune practici dintre organizațiile de întreprinderi familiale din statele membre și să difuzeze orientări, precum și texte și soluții standard care să le permită întreprinderilor familiale să își depășească problemele lor specifice; îndeamnă, de asemenea, Comisia să creeze un ghișeu unic pentru întreprinderi, care să servească drept punct de contact la nivel european pentru întreprinderile familiale și grupurile de interese ale întreprinderilor familiale și să ofere asistență cu privire la chestiuni specifice, în special cu privire la legislația europeană și accesul la finanțarea din partea UE;

34.

subliniază rolul antreprenorial al femeilor în întreprinderile familiale; solicită Comisiei să lanseze un studiu privind prezența femeilor în întreprinderile familiale în Europa și să evalueze oportunitățile oferite de întreprinderile familiale pentru emanciparea femeilor, egalitatea de șanse și echilibrul dintre viața profesională și cea de familie; subliniază că este important să fie protejat dreptul femeilor la succesiune în întreprinderile familiale în condiții egale cu bărbații, prin promovarea unei culturi a egalității de drepturi între femei și bărbați, care să stimuleze rolul antreprenorial al femeilor în întreprinderile familiale, inclusiv în poziții de conducere; subliniază, de asemenea, faptul că întreprinderile familiale ar trebui să respecte prevederile legale referitoare la securitatea socială, la contribuțiile la sistemul de pensii și la standardele privind condițiile de lucru în siguranță;

35.

reamintește încă o dată statelor membre și autorităților regionale și locale importanța punerii la dispoziție a unei oferte suficiente de servicii de îngrijire de calitate și la prețuri accesibile pentru copii, persoanele în vârstă și alte persoane dependente, a oferirii de stimulente fiscale pentru întreprinderi și alte compensații pentru a ajuta femeile și bărbații care lucrează ca angajați, ca lucrători care desfășoară o activitate independentă sau ca gestionari ai întreprinderilor familiale, să concilieze viața de familie cu viața profesională;

36.

subliniază necesitatea de a dispune de concedii de maternitate, de paternitate și parentale separate și remunerate în mod corespunzător, care să răspundă nevoilor angajaților, ale lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă și ale angajatorilor;

37.

solicită Comisiei Europene și statelor membre să promoveze Rețeaua europeană a ambasadoarelor antreprenoriatului și Rețeaua europeană a mentorilor pentru antreprenorii din rândul femeilor pentru a le spori vizibilitatea;

38.

ia act de faptul că, datorită proprietății terenurilor, exploatațiile familiale sunt legate de un anumit loc; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să se asigure că supraviețuirea exploatațiilor familiale nu este pusă în pericol, în special, de prea multă birocrație; atrage atenția asupra rolului important pe care îl au femeile în ceea ce privește gestionarea exploatațiilor familiale și solicită statelor membre să sprijine formarea în domeniul antreprenorial adresată în special femeilor fermieri, în scopul de a consolida și mai mult implicarea femeilor în exploatațiile familiale;

39.

solicită Comisiei să stimuleze o consolidare a spiritului antreprenorial în întreaga UE, luând în considerare importanța întreprinderilor familiale în ceea ce privește economia UE, și să creeze un cadru favorabil performanțelor economice;

40.

solicită Comisiei să elaboreze în mod urgent o comunicare în care să se analizeze rolul întreprinderilor familiale în ceea ce privește stimularea creșterii și a competitivității economiei europene până în 2020, precum și o foaie de parcurs în care să fie enumerate măsurile care pot consolida cadrul economic și dezvoltarea întreprinderilor familiale din UE, pot spori gradul de sensibilizare cu privire la necesitatea abordării provocărilor specifice cu care se confruntă întreprinderile familiale și pot îmbunătăți competitivitatea, perspectivele internaționale și potențialul de creare de locuri de muncă al acestora;

41.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.