30.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 316/15

—

având în vedere raportul Comisiei din 6 mai 2014 privind politica în domeniul concurenței 2013 (COM(2014)0249) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2014)0148),

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 101-109,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 169/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind aplicarea regulilor de concurență transporturilor feroviare, rutiere și pe căile navigabile interioare (2),

—

având în vedere Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului național în cazul încălcărilor dispozițiilor dreptului concurenței al statelor membre și al Uniunii Europene (3),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 iunie 2013 privind cuantificarea pagubelor în cadrul acțiunilor în despăgubire întemeiate pe încălcări ale articolului 101 sau 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (4),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 4 februarie 2011 intitulat „Consultarea publică: Către o abordare europeană coerentă în materie de recursuri colective” (SEC(2011)0173),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 iunie 2013 intitulată „Către un cadru orizontal la nivel european pentru acțiunile colective” (COM(2013)0401),

—

având în vedere recomandarea Comisiei 2013/396/UE din 11 iunie 2013 privind principiile comune pentru mecanismele de recurs colectiv în acțiunile în încetare și în despăgubiri din statele membre în ceea ce privește încălcările drepturilor ce decurg din legislația Uniunii (5),

—

având în vedere studiul publicat în iunie 2012 de departamentul tematic din cadrul Direcției Generale Politici Interne intitulat „Acțiunile colective în cazul încălcărilor normelor antitrust”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 iunie 2013 publicată în conformitate cu articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului în cauza AT.39740 – Google (6),

—

având în vedere angajamentele asumate de Comisie în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului în cauza COMP/39.398 – Visa MIF,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (7) (Regulamentul CE privind concentrările economice),

—

având în vedere consultarea organizată de Comisie la 27 martie 2013 privind controlul exercitat de UE asupra concentrărilor economice – proiect de revizuire a procedurii simplificate și a regulamentului de punere în aplicare a Regulamentului privind concentrările economice,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2008 privind aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale (8) (Comunicarea privind sectorul bancar),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 decembrie 2008 intitulată „Recapitalizarea instituțiilor financiare în contextul actualei crize financiare: limitarea ajutorului la minimul necesar și garanții împotriva denaturărilor nejustificate ale concurenței” (Comunicarea privind recapitalizarea) (9),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2009 privind tratarea activelor depreciate în sectorul bancar comunitar (10) (Comunicarea privind activele depreciate),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 iulie 2009 privind restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare luate în sectorul financiar, în contextul crizei actuale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat (11) (Comunicarea privind restructurarea),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 decembrie 2008 privind un cadru comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice (12) (Cadrul temporar original),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 decembrie 2010 intitulată „Cadru temporar al Uniunii pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice” (13) (noul cadru temporar, care îl înlocuiește pe cel expirat la 31 decembrie 2010),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind aplicarea, de la 1 august 2013, a normelor privind ajutoarele de stat în legătură cu măsurile de sprijinire a băncilor în contextul crizei financiare („Comunicarea privind sectorul bancar”) (14),

—

având în vedere documentul elaborat de Comisie în atenția CEF referitor la revizuirea orientărilor privind ajutoarele de stat pentru restructurarea băncilor,

—

având în vedere studiul din iunie 2011 elaborat de departamentul pentru politici al Direcției Generale Politici Interne intitulat „Ajutoarele de stat – norme de criză pentru sectorul financiar și economia reală”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutor de stat în cazul compensației acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general (15),

—

având în vedere Decizia 2012/21/UE a Comisiei din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general (16),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public (2011)” (17),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 360/2012 al Comisiei din 25 aprilie 2012 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de minimis acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general (18),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la reforma normelor UE privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general (19),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 februarie 2012 intitulată „Modernizarea ajutoarelor de stat în UE” (COM(2012)0209),

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la modernizarea ajutoarelor de stat (20),

—

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Consiliului din 30 iulie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 994/98 al Consiliului din 7 mai 1998 de aplicare a articolelor 92 și 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale și a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători (COM(2012)0730),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 5 iulie 2012 de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (COM(2012)0725),

—

având în vedere orientările Comisiei privind ajutoarele de stat acordate întreprinderilor feroviare (21),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2013 referitoare la politica regională ca parte a unor sisteme mai ample de ajutoare de stat (22),

—

având în vedere Acordul-cadru din 20 octombrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (23) (denumit în continuare „acordul-cadru”) și mai ales punctele 9, 12, 15 și 16,

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 februarie 2005 referitoare la cel de-al 23-lea raport al Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2003 (24), Rezoluția sa din 4 aprilie 2006 referitoare la raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2004 (25), Rezoluția sa din 19 iunie 2007 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2005 (26), Rezoluția sa din 10 martie 2009 referitoare la rapoartele privind politica în domeniul concurenței pentru anii 2006 și 2007 (27), Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2008 (28), Rezoluția sa din 20 ianuarie 2011 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2009 (29), Rezoluția sa din 2 februarie 2012 referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței (30), Rezoluția sa din 12 iunie 2013 referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței (31) și Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței (32),

—

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 20 iunie 2013 intitulat „Către un control mai eficient al concentrărilor economice”,

—

având în vedere Cartea albă a Comisiei din 9 iulie 2014 intitulată „Către un control mai eficient al concentrărilor economice”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2014 referitoare la acordurile de cooperare ale Uniunii Europene în ceea ce privește punerea în aplicare a politicii în domeniul concurenței – calea de urmat (33),

—

având în vedere declarația comisarului pentru concurență, Margrethe Vestager, din 6 noiembrie 2014, referitoare la anchetele privind ajutoarele de stat în domeniul fiscal,

—

având în vedere Tabloul de bord în domeniul digital al Comisiei pentru anul 2014,

—

având în vedere articolul 52 și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0019/2015),

A.

întrucât anumite sectoare ale pieței unice sunt în continuare separate de frontiere naționale și de bariere artificiale și, în același timp, practici îngrijorătoare, precum dumpingul social sau utilizarea necorespunzătoare a fondurilor structurale, ridică semne de întrebare și ar trebui soluționate, de asemenea, în cadrul politicii UE în domeniul concurenței; întrucât concurența nu funcționează la fel de eficient în toate statele membre;

B.

întrucât politica în domeniul concurenței constituie în sine un mijloc de protejare a democrației europene, în sensul că împiedică supraconcentrarea puterii economice și financiare în mâinile unui număr limitat de entități, ceea ce ar submina capacitatea autorităților politice europene de a acționa în condiții de independență față de importante grupuri industriale și bancare;

C.

întrucât o politică în domeniul concurenței bazată pe condiții echitabile în toate sectoarele constituie unul dintre fundamentele economiei sociale de piață din Europa și un instrument esențial pentru asigurarea funcționării unei piețe interne dinamice, eficiente, sustenabile și inovatoare, pentru impulsionarea creșterii economice și a creării de locuri de muncă și pentru a asigura competitivitatea pe scena mondială; întrucât, prin urmare, criza economică și financiară nu ar trebui să fie un pretext pentru o aplicare mai puțin strictă a normelor privind concurența;

D.

întrucât existența cartelurilor generează pierderi anuale de 181 până la 320 de miliarde EUR, echivalentul a aproximativ 3 % din PIB-ul UE;

E.

întrucât în perioada 2008-sfârșitul lui 2011 valoarea ajutoarelor de stat acordate băncilor în UE s-a ridicat la 1 600 de miliarde EUR;

F.

întrucât se estimează că evaziunea fiscală, frauda fiscală și paradisurile fiscale îi costă pe contribuabilii europeni 1 000 de miliarde EUR anual, denaturând concurența pe piața unică între societățile care plătesc și cele care nu plătesc impozite;

G.

întrucât cetățenii europeni doresc să li se pună la dispoziție servicii publice de înaltă calitate și la un preț accesibil;

H.

întrucât aplicarea strictă a principiilor dreptului concurenței este în primul rând în beneficiul consumatorilor, în timp ce lipsa concurenței duce alocarea neadecvată a resurselor și la scăderea productivității;

I.

întrucât, din punctul de vedere al costurilor în domeniul energiei, piața unică europeană se află într-o poziție mai precară decât cea din Statele Unite, cu o variație a prețurilor de 31 %, comparativ cu 22 % în Statele Unite;

J.

întrucât crearea unui „pașaport de administrare a pieței unice” ar reduce denaturarea concurenței și fragmentarea pieței unice, stimulând potențialul de creștere al economiei europene;

K.

întrucât dezvoltarea cu succes a IMM-urilor în condiții de concurență liberă reprezintă una dintre condițiile prealabile cele mai importante pentru crearea de locuri de muncă, creștere durabilă, inovare și investiții; întrucât, în multe state membre, IMM-urile – care reprezintă 98 % din întreprinderile din UE – sunt afectate de o criză severă a împrumuturilor;

L.

întrucât libera circulație a bunurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor este esențială pentru creșterea economică; întrucât protecționismul poate limita perspectivele de creștere pe termen lung ale industriilor naționale;

M.

întrucât durata de funcționare a cartelurilor care au fost descoperite variază între șase și 14 ani de la înființare, ceea ce afectează economia și reprezintă o sarcină mai mare pentru clienți și, în final, pentru consumatori;

N.

întrucât brevetul unitar al UE reprezintă un pas înainte în procesul de finalizare a pieței unice și toate statele membre ar trebui să participe la acesta;

O.

întrucât, în urma publicării așa-numitelor documente „LuxLeaks” de către Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație, se impune o anchetă independentă și riguroasă a practicilor decizionale ale statelor membre în domeniul fiscal, precum și a conformității acestora cu normele Uniunii Europene privind controlul ajutoarelor de stat; întrucât independența DG Concurență este deosebit de importantă pentru realizarea cu succes a acestui lucru și îndeplinirea celorlalte obiective ale sale,

1.

salută faptul că dimensiunea economică a UE este stabilită în tratate ca fiind o „economie de piață deschisă, în care concurența este liberă”; subliniază faptul că, pentru atingerea obiectivelor ambițioase în materie de locuri de muncă, creștere economică, investiții și competitivitate globală a economiei europene, este necesară o abordare consolidată privind promovarea concurenței, întrucât concurența sustenabilă și eficace este cea care stimulează investițiile și beneficiile pentru utilizatorii finali și pune în mișcare economia; subliniază rolul esențial al aplicării politicii în domeniul concurenței pentru crearea unor condiții de concurență echitabile, care să favorizeze inovarea, productivitatea, crearea de locuri de muncă și investițiile pentru toți actorii de pe piața unică și la nivelul tuturor modelelor de afaceri, inclusiv al IMM-urilor, respectând pe deplin diversitățile naționale; solicită Comisiei să consolideze normele antitrust și normele privind ajutoarele de stat și controlul concentrărilor economice în vederea realizării unei piețe interne funcționale și a progresului social;

2.

consideră că asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din cadrul pieței interne depinde și de combaterea dumpingului social și de punerea în aplicare a legislației europene în domeniul social și al mediului; solicită Comisiei să țină cont de impactul intervențiilor sale la nivel social și asupra forței de muncă în domeniul ajutoarelor de stat, în special în regiunile cu un nivel ridicat al șomajului, integrând această analiză în deciziile sale;

3.

subliniază necesitatea de a lua măsuri corespunzătoare în domeniul concurenței și al fiscalității pentru a ajuta grupurile industriale și IMM-urile europene să facă față globalizării;

4.

invită Comisia să identifice posibilele dezechilibre dintre statele membre care ar putea denatura concurența, precum și cauzele acestora și impactul lor economic;

5.

subliniază faptul că politica în domeniul concurenței joacă un rol-cheie în consolidarea abordării globale a pieței unice în vederea soluționării dificultăților cu care se confruntă Europa în domeniul economic, social și al mediului; invită Comisia să respecte efectiv nevoile cetățenilor, consumatorilor și IMM-urilor prin plasarea preocupărilor acestora în centrul procesului decizional, astfel încât propunerile privind politicile în domeniul concurenței să poată aduce o valoare adăugată cetățenilor europeni;

6.

reiterează faptul că Comisia ar trebui să aibă în vedere realocarea către DG Concurență a resurselor de la liniile bugetare caduce sau insuficient utilizate; atrage atenția asupra faptului că Comisiei trebuie să i se pună la dispoziție resursele umane adecvate pentru a-și extinde și aprofunda în mod semnificativ anchetele privind ajutoarele de stat în domeniul fiscal, cum ar fi, de exemplu, deciziile fiscale și evaziunea fiscală, astfel încât să se poată lua măsuri suficient de proactive în domeniul concurenței; consideră că Comisia trebuie să dispună, de asemenea, de resurse juridice de calitate pentru a identifica în continuare decalajele care ne-au fost aduse la cunoștință odată cu scoaterea la iveală a regimurilor fiscale specifice practicate de diferite state membre; recomandă, în special, în lumina dezvăluirilor LuxLeaks, consolidarea Unității privind ajutoarele de stat în domeniul fiscal din cadrul DG Concurență;

7.

așteaptă publicarea iminentă a exercițiului de analiză al Comisiei realizat la zece ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1/2003 privind punerea în aplicare a normelor de concurență și solicită Comisiei să implice Parlamentul European în toate inițiativele ulterioare; invită Comisia să ia măsuri adecvate pentru a alinia regulamentul la noua situație juridică, în special ca urmare a adoptării Directivei privind acțiunile în despăgubire;

8.

reamintește Comisiei că în special independența autorităților naționale în domeniul concurenței ar trebui să fie monitorizată îndeaproape;

9.

subliniază faptul că instrumentele politicii în domeniul concurenței nu trebuie să fie utilizate abuziv ca mijloc de punere în aplicare a măsurilor fiscale; îndeamnă Comisia să își precizeze în mod clar preocupările în domeniul fiscalității;

10.

consideră că principiile fundamentale și principalele orientări în domeniul politicii concurenței ar trebui pe viitor să fie elaborate și adoptate în strânsă colaborare cu Parlamentul European, pentru a crește legitimitatea democratică a autorității în domeniul concurenței;

11.

salută abordarea comună adoptată în procesul de modernizare a ajutoarelor de stat, cu scopul de a promova o mai mare eficiență a cheltuielilor publice în contextul unor marje bugetare reduse, în special în statele membre care au fost cel mai grav afectate de criză;

12.

recunoaște faptul că o implementare eficientă a politicii în domeniul concurenței necesită o interpretare judiciară coerentă și consecventă;

13.

ia act de faptul că Comisia Europeană se bazează din ce în ce mai mult pe decizii privind asumarea angajamentelor; consideră, cu toate acestea, că este nevoie ca fondul afirmațiilor să aibă un grad mai mare de transparență și să se creeze un număr mai mare de precedente juridice; este de părere că acest lucru se aplică în special situațiilor în care sunt abordate probleme ale legilor antitrust în domenii noi, precum piețele de produse digitale, în care întreprinderilor ar putea să li se pară dificil de evaluat dacă un anumit comportament reprezintă o încălcare a normelor de concurență;

14.

consideră că, pentru a asigura mai multă transparență și pentru a elimina o parte din dezavantajele deciziilor privind asumarea angajamentelor, menținând totodată principalele beneficii ale acestora, obiecțiile transmise de Comisia Europeană inculpaților ar trebuie publicate;

15.

constată că serviciile de interes economic general reprezintă un procent important din totalul serviciilor furnizate în statele membre și susține că, dacă acestea sunt furnizate într-un mod mai eficient (față de restul serviciilor), se pot realiza câștiguri importante; reafirmă importanța clasificării SIEG drept servicii universal accesibile având o importanță vitală pentru cetățenii europeni, de la asistența medicală la securitatea socială și la asigurarea de locuințe, subliniind totodată responsabilitatea Comisiei de a asigura compatibilitatea compensațiilor acordate pentru SIEG cu normele UE privind ajutoarele de stat;

16.

reiterează faptul că fondurile structurale ale UE nu pot fi utilizate în așa fel încât să sprijine în mod direct sau indirect delocalizarea serviciilor sau a activităților de producție în alte state membre;

17.

consideră că ar trebui cercetate cu mai multă atenție cluburile sportive (în special cele din domeniul fotbalului) care au datorii de milioane la asigurările sociale, neachitate sau a căror achitare nu le-a fost solicitată de către administrațiile publice, întrucât această situație ar putea reprezenta în realitate un ajutor de stat;

18.

subliniază oportunitatea de a evalua efectele cumulate ale impozitului pe profit și ale ajutoarelor de stat;

19.

solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a prezentei directive de către statele membre și să asigure aplicarea uniformă a normelor în întreaga Uniune Europeană;

20.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că amenzile se pot dovedi a nu fi suficient de eficiente dacă sunt utilizate drept unică sancțiune posibilă; solicită din nou elaborarea unor instrumente mai sofisticate pentru a îmbunătăți eficacitatea sistemului de sancțiuni; invită din nou Comisia să aibă în vedere o reexaminare generală a Orientărilor sale din 2006 privind amenzile și solicită ca aceste orientări să fie integrate în Regulamentul (CE) nr. 1/2003; invită Comisia să evalueze posibilitatea suplimentării amenzilor acordate cartelurilor cu sancțiuni individuale, cum ar fi amenzile individuale și demiterea directorilor; invită Comisia să asigure că întreprinderile care încalcă legea nu suferă repercusiuni negative care ar depăși măsurile compensatorii proporționale cu infracțiunea săvârșită;

21.

invită Comisia să înființeze comitete de lucru speciale, la nivel transversal între direcțiile generale, care să monitorizeze sectoarele ale căror caracteristici structurale (precum obstacole importante la intrare sau costurile ridicate asociate schimbării clienților) sporesc probabilitatea încălcării legislației antitrust;

22.

solicită Comisiei să contribuie la crearea unui mecanism instituțional care să garanteze că, ori de câte ori o autoritate națională ia o decizie în domeniul antitrust, se efectuează o verificare automată în cadrul căreia Comisia analizează dacă situații similare afectează și alte piețe geografice din Europa unde își desfășoară activitatea întreprinderile sancționate;

23.

sprijină cooperarea în curs în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței (REC), care permite coerența la nivelul UE în aplicarea la nivel de stat a normelor de concurență și încurajează dezvoltarea în continuare a acesteia;

24.

invită Comisia să stabilească orientări clare privind calendarele și termenele-limită pentru accelerarea procesului de anchetare și evitarea prelungirilor nejustificate; solicită drepturi formale pentru toate victimele și părțile implicate în cazuri de încălcare a normelor antitrust și în cazuri de cartel, punând un accent corespunzător pe principiul prezumției de nevinovăție;

25.

invită Comisia să prezinte o evaluare juridică și economică cuprinzătoare a cazurilor de încălcare a normelor antitrust și a celor privind cartelurile, în special pe piețele cu o evoluție rapidă, pentru o bună înțelegere a structurii și a tendințelor pieței în vederea luării măsurilor ce se impun pentru protejarea consumatorilor;

26.

constată că politica în domeniul concurenței ar trebui să se axeze în special pe protejarea consumatorilor, pe îmbunătățirea bunăstării consumatorilor și pe stimularea inovării și a creșterii economice;

27.

solicită, în acest context, precizarea condițiilor în care societățile-mamă care exercită un grad de influență asupra unei filiale pot răspunde în solidar pentru încălcarea normelor antitrust de către filiala lor, chiar dacă nu au avut o implicare directă;

28.

reafirmă, în ceea ce privește precedentele, necesitatea stabilirii unei legături clare între încălcarea investigată și încălcările precedente săvârșite de compania în cauză;

29.

observă că a crescut numărul de cereri de reducere a amenzii ca urmare a incapacității de plată, în special din partea „întreprinderilor monoprodus” și a IMM-urilor; subliniază necesitatea de a revizui orientările referitoare la stabilirea amenzilor pentru a se ține seama de situațiile speciale ale „întreprinderilor monoprodus” și ale IMM-urilor;

30.

consideră că o poziție dominantă pe piață obținută prin creștere, inovare și succes nu constituie în sine o problemă de concurență; consideră însă că abuzul de poziție dominantă este o problemă gravă de concurență; solicită, prin urmare, Comisiei să garanteze în continuare imparțialitatea și obiectivitatea procedurilor în domeniul concurenței;

31.

solicită Comisiei să abordeze cu determinare toate problemele identificate în anchetele antitrust în curs, precum și luarea tuturor măsurilor necesare pentru a pune capăt practicilor dăunătoare și pentru a restabili concurența loială;

32.

este de acord că, pentru punerea în aplicare a politicii în domeniul concurenței, controlul concentrărilor economice reprezintă un instrument important, deoarece contribuie la menținerea presiunii concurențiale asupra participanților pe piață;

33.

solicită Comisiei să fie atentă la cazurile în care, imediat după finalizarea unei concentrări economice, prețurile de vânzare cresc sau calitatea unui produs scade semnificativ;

34.

salută propunerea Comisiei privind „simplificarea concentrărilor economice” din 5 decembrie 2013 și propunerile din cea mai recentă carte albă (34) a acesteia, însă solicită clarificarea definițiilor conceptelor de cotă de piață, de putere de piață și de definire a pieței;

35.

subliniază necesitatea de a verifica dacă practicile actuale ale controlului concentrărilor economice au în vedere internaționalizarea piețelor, mai ales în ceea ce privește definirea geografică a piețelor; consideră că Comisia ar trebui să aibă în vedere rezultatele unei astfel de verificări în cadrul revizuirii normelor privind controlul concentrărilor economice;

36.

invită Comisia să evalueze cu atenție dacă există într-adevăr lacune legislative în ceea ce privește competența Comisiei de a evalua participanții minoritari nesupuși controlului;

37.

subliniază importanța accesibilității, sustenabilității și securității aprovizionării cu energie, care sunt fundamentale pentru economia europeană și competitivitatea acesteia; consideră că politica în domeniul concurenței ar trebui să țină cont de acest obiectiv triplu atunci când abordează actuala fragmentare a pieței, când asigură o punere în aplicare corectă și la timp a celui de al treilea pachet legislativ de liberalizare pentru gaz și energie, când încurajează separarea serviciilor angro de cele cu amănuntul pentru a împiedica practicile anticoncurențiale și când contribuie la furnizarea de energie accesibilă pentru gospodării și întreprinderi; ia act de faptul că noile „Orientări ale Comisiei privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energia” ar putea să restrângă unele tentative ale statelor membre de promovare a energiei din surse regenerabile; subliniază că reglementarea ajutoarelor de stat pentru sursele sustenabile de energie trebuie să aibă loc într-o măsură cât mai mare în același spirit ca în orice alt domeniu, ținând cont de obiectivele UE pentru 2030 privind clima și energia, precum și de diversitatea situațiilor de la nivel național;

38.

subliniază importanța evitării practicilor monopoliste în vederea realizării unei piețe europene a energiei pe deplin echitabile și competitive; în acest sens, solicită eliminarea furnizorilor monopoliști și a practicilor discriminatorii în ceea ce privește utilizatorii; consideră că piața europeană a gazelor ar trebui să evolueze către o uniune energetică, cu prețuri echitabile și stabile, îmbunătățindu-și diversificarea surselor de energie și accesul la infrastructuri strategice;

39.

solicită Comisiei să cerceteze și să ia măsurile necesare pentru a se asigura că operatorii de sisteme de transport (OST) pun toate liniile de interconexiune existente la dispoziția pieței de energie, în vederea ameliorării funcționalității pieței interne de energie electrică și a susținerii îndeplinirii obiectivelor UE privind clima și energia pentru 2030, cu costuri socioeconomice minime la nivelul Uniunii Europene;

40.

îndeamnă Comisia să prevadă raportarea rezervelor de combustibil fosil și a emisiilor potențiale de CO2 ale întreprinderilor cotate la bursă și a celor care solicită cotarea la bursă pe piața unică, precum și să realizeze o raportare agregată corectă și fiabilă privind aspectele de mediu și să publice nivelurile de rezerve și de emisii utilizând orientările contabile adecvate, deoarece acest lucru este esențial pentru a asigura condiții de concurență echitabile pe piața investițiilor durabile;

41.

solicită Comisiei să analizeze măsura în care concentrarea furnizorilor de materii prime esențiale poate crea condiții inechitabile și poate fi nocivă pentru activitatea sectoarelor clienți și pentru o economie mai eficientă din punctul de vedere al protecției mediului; consideră că o parte dintre aceste materii sunt deosebit de importante pentru implementarea unor tehnologii și inovații eficiente sub aspectul protecției mediului, necesare pentru atingerea obiectivelor de natură ecologică;

42.

reiterează faptul că politica privind concurența ar trebui să contribuie la promovarea transparenței, a standardelor deschise și a interoperabilității, în vederea prevenirii blocajelor tehnologice exercitate asupra consumatorilor și clienților de către oricare dintre participanții la piața de energie; îndeamnă Comisia să monitorizeze îndeaproape nivelul concurenței, având în vedere faptul că cei mai mari trei actori încă reprezintă aproximativ 75 % (energie electrică) și peste 60 % (gaz) din piață, în ciuda deschiderii treptate a piețelor la mijlocul anilor '90; invită Comisia să asigure o concurență corespunzătoare pe piața energiei, pentru a îmbunătăți sprijinul acordat de stat inovării și accesul la sursele regenerabile de energie;

43.

solicită Comisiei să se asigure că regulamentele și directivele din sectorul energetic sunt transpuse și aplicate corect în toate statele membre; solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită cazurilor în care prețurile depășesc media UE, întrucât prețurile mari denaturează concurența și afectează consumatorii;

44.

consideră că piața unică digitală trebuie să constituie punctul central al eforturilor UE în realizarea obiectivelor legate de crearea de locuri de muncă, de creșterea economică și de investiții; recunoaște rolul politicii în domeniul concurenței pentru realizarea pieței unice digitale; consideră că cadrul legislativ al UE trebuie să se adapteze rapid la evoluțiile de pe piață; solicită Comisiei să reexamineze gradul de adecvare pentru era digitală a instrumentelor disponibile în domeniul dreptului concurenței; consideră că prioritățile stabilite în raportul intitulat „Prioritățile în vederea realizării unei piețe unice digitale în regiunea Mării Baltice” ar putea să devină ambiții pentru întreaga UE;

45.

salută anunțul comisarului pentru concurență potrivit căruia Comisia Europeană va cerceta în continuare practicile Google din sectorul comunicațiilor mobile și de pe piața digitală în general; regretă că, în ciuda celor patru ani de investigații și a celor trei seturi de propuneri de angajament, Comisia nu a obținut niciun rezultat palpabil în ceea ce privește principala preocupare în materie de concurență din ancheta sa antitrust împotriva Google, și anume tratamentul preferențial acordat de Google propriilor servicii la afișarea rezultatelor căutărilor; subliniază că este necesar ca Comisia să soluționeze urgent cazul Google, pentru a asigura condiții de concurență echitabile dacă dorește ca strategia sa pentru agenda digitală să fie în continuare credibilă; îndeamnă Comisia să acționeze decisiv în legătură cu toate aspectele problematice care au fost identificate, să ia măsuri ferme pe baza principiului nediscriminării împotriva încălcărilor normelor de concurență de pe piețele digitale dinamice și cu evoluție rapidă cum sunt piețele căutărilor de publicitate online și să găsească o soluție pe termen lung pentru o structură de căutare pe internet echilibrată, echitabilă și deschisă;

46.

invită Comisia să se axeze pe mobilizarea instrumentelor de politică din domeniul concurenței și pe expertiza de piață, pentru ca acestea să contribuie, în mod corespunzător, la agenda privind creșterea și locurile de muncă, inclusiv în domeniul pieței unice digitale; în acest context, consideră important să se continue dezvoltarea unei abordări economice și a unei abordări juridice a evaluării chestiunilor legate de concurență și să se îmbunătățească monitorizarea pieței pentru a sprijini activitățile mai extinse ale Comisiei;

47.

subliniază faptul că, în domeniul serviciilor de internet în bandă largă de nouă generație, fostele monopoluri dețin o cotă de piață uluitoare de peste 80 %; reamintește că o concurență eficace este cel mai bun vector al unor investiții eficiente și asigură beneficii maxime pentru consumatori din punctul de vedere al opțiunilor, prețurilor și calității; prin urmare, solicită Comisiei să pună în aplicare în mod corespunzător normele Uniunii Europene privind concurența, atât ex post, cât și ex ante, cu scopul de a preveni un grad excesiv de concentrare a piețelor și abuzul de poziție dominantă, întrucât o presiune concurențială este fundamentală pentru a garanta că consumatorii pot obține beneficii maxime din servicii de calitate superioară la prețuri accesibile;

48.

subliniază faptul că este puțin probabil ca limitarea concurenței să conducă la creșterea investițiilor în domeniul serviciilor în bandă largă, chiar și în zonele îndepărtate, întrucât acoperirea integrală a serviciilor în bandă largă s-a realizat în Europa printr-un cadru de reglementare care a asigurat accesul la rețelele operatorilor care dețin o poziție dominantă;

49.

consideră că investițiile în infrastructura în bandă largă de nouă generație sunt în mod clar fundamentale pentru realizarea unei economii și a unei societăți digitale, însă, pentru maximizarea investițiilor, politicile din domeniul telecomunicațiilor ar trebui să le permită tuturor participanților să facă investiții eficiente, oferindu-le acces real la active de rețea ce nu pot fi reproduse, precum și la produse cu acces angro adaptate în acest scop;

50.

solicită Comisiei să adopte deciziile și propunerile sale de politică pe baza unei analize riguroase și imparțiale a unor seturi de date corecte, pertinente și independente; subliniază în special îndoielile legate de corectitudinea datelor prezentate privind performanțele deficitare ale Uniunii Europene în domeniul serviciilor în bandă largă de mare viteză, inclusiv în ceea ce privește vitezele de care beneficiază utilizatorii finali, investițiile în infrastructură și situația financiară a sectorului în cadrul unei comparații la nivel mondial;

51.

reamintește că neutralitatea rețelei are o importanță capitală pentru a asigura absența discriminării între serviciile de internet și garantarea deplină a concurenței;

52.

subliniază faptul că soluționarea fragmentării pieței unice digitale, inclusiv prin analizarea naturii barierelor existente în calea sectoarelor-cheie de pe această piață, garantarea unui internet deschis și consacrarea neutralității internetului în legislația UE, pentru a asigura că întregul trafic de pe internet este tratat în mod egal, fără discriminare, restricții sau interferențe, sunt esențiale pentru a stimula concurența și a impulsiona creșterea și competitivitatea și încrederea consumatorilor în sectorul digital; este de părere că standardele deschise și interoperabilitatea contribuie la concurența echitabilă; subliniază nevoia unei politici în domeniul concurenței care să rămână viabilă în timp și care să ia în considerare noi metode de vânzare online;

53.

subliniază că eforturile pentru stimularea unei concurențe libere și echitabile, inclusiv prin dezvoltarea pieței unice digitale, precum și alte aspecte ale sectorului serviciilor, ar trebui să acționeze în interesul consumatorilor și al IMM-urilor; reiterează faptul că astfel de eforturi vor consolida posibilitatea de a alege pentru consumatori și vor dezvolta un mediu în care IMM-urile și microîntreprinderile pot da dovadă de mai multă inovație și creativitate; consideră că adoptarea rapidă a unor măsuri de către organismele de reglementare și autoritățile de aplicare a legii pentru combaterea practicilor înșelătoare și neloiale este esențială pentru punerea în aplicare a politicilor în domeniul concurenței;

54.

invită Comisia să analizeze modul în care intensificarea consumului colaborativ poate fi integrată în legislația europeană; consideră că o astfel de adaptare este necesară pentru a dispune de condiții competitive egale care să asigure o concurență echitabilă între toți participanții;

55.

consideră că societățile care activează în așa-numita economie bazată pe consumul colaborativ trebuie să plătească impozite și să respecte reglementările la fel ca întreprinderile tradiționale, deoarece contrariul nu numai că ar reprezenta o denaturare a concurenței, ci ar avea și consecințe fiscale negative pentru finanțele statelor membre;

56.

subliniază faptul că o analiză eficientă a comportamentului întreprinderilor care dețin poziții dominante, precum și o reacție rapidă în cazul abuzurilor sunt deosebit de importante, întrucât practicile ilegale pot provoca ieșirea timpurie de pe piață a concurenților inovatori și de mici dimensiuni;

57.

constată că absența reglementărilor în domeniul economiei bazate pe consumul colaborativ acordă unor întreprinderi un avantaj neloial, reducând, totodată, stimulentele pentru investiții în sectoarele vizate;

58.

invită statele membre să pună în aplicare la timp noile norme ale UE privind achizițiile publice, inclusiv dispozițiile privind criteriile legate de obiectul contractului, incluzând caracteristicile sociale, de mediu și inovatoare, și cele privind guvernarea electronică, achizițiile publice electronice și împărțirea în loturi, pentru a stimula concurența echitabilă și a asigura ofertele cele mai avantajoase din punct de vedere economic pentru autoritățile publice; îndeamnă Comisia să asigure aplicarea deplină a acestor norme pentru a combate denaturarea concurenței provocată de aranjarea licitațiilor publice, abuzurile de poziție dominantă, discriminare și lipsa accesului pentru IMM-uri; invită Comisia să își stabilească acțiunile într-un cadru global, corelând politica Uniunii din domeniul concurenței în Europa cu promovarea deschiderii piețelor achizițiilor publice pentru furnizorii din afara UE;

59.

subliniază importanța unor orientări detaliate și clare ale Comisiei destinate întreprinderilor, în special IMM-urilor, și autorităților publice, care să le faciliteze interpretarea normelor recent adoptate privind achizițiile publice și, în special, a noilor flexibilități pe care acestea le oferă;

60.

invită Comisia să monitorizeze atent centralizarea achizițiilor pe piețele de achiziții publice pentru a evita concentrarea excesivă a puterii de cumpărare și înțelegerile anticoncurențiale și să mențină posibilitățile de acces la piață ale IMM-urilor în conformitate cu inițiativa în favoarea întreprinderilor mici („Small Business Act”);

61.

invită Comisia ca, atunci când realizează proceduri de achiziții publice prin intermediul direcțiilor sale generale și al agențiilor, să atribuie mai degrabă mai multe contracte de valoare mică și contracte de peste 193 000 EUR decât să recurgă aproape în exclusivitate la contractele-cadru, care constituie un obstacol în calea deschiderii pieței achizițiilor publice pentru IMM-urile europene, întrucât aduc beneficii numai societăților și consorțiilor mari situate în apropierea nucleelor decizionale;

62.

solicită a patra oară consecutiv să se pună capăt cât mai curând regimului de acordare de ajutoare de stat pe timp de criză pentru sectorul bancar; admite faptul că Comunicarea Comisiei din august 2013 privind sectorul bancar nu este suficientă pentru a proteja contribuabilii europeni și pentru a limita sumele pe care băncile le pot primi sub formă de ajutoare; subliniază că ajutoarele de stat acordate sectorului bancar nu au dus nici la creșterea creditării, nici la restabilirea încrederii; îndeamnă Comisia să supravegheze îndeaproape sectorul bancar în vederea intensificării concurenței pe piețele bancare europene, maximizând astfel beneficiile pentru cetățenii Uniunii; subliniază că este important să se revină la aplicarea convențională a controlului ajutoarelor de stat, de îndată ce acest lucru este viabil pentru sectorul bancar;

63.

subliniază contribuția punerii în aplicare a politicii de combatere a cartelurilor la creșterea transparenței sectorului serviciilor financiare;

64.

regretă faptul că Comisia nu a luat nicio măsură împotriva abuzurilor comise în restructurarea băncilor private, inclusiv împotriva celor care i-au afectat pe micii deponenți și pe micii proprietari de instrumente financiare, precum acțiuni preferențiale, care, în numeroase cazuri, fuseseră comercializate fără respectarea deplină a legislației Uniunii Europene;

65.

solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape sectorul financiar, pentru a consolida concurența și protecția investitorilor și a consumatorilor pe piața europeană bancară și de investiții; constată că consolidarea din sectorul bancar a sporit cota de piață a mai multor instituții financiare, care au ajuns la un nivel superior celui dinaintea crizei, iar industria investițiilor financiare a crescut simultan, fără niciun beneficiu pentru economia reală în cadrul Uniunii; consideră că, pentru a se menține o piață unică pe deplin funcțională, participanții din industria financiară trebuie să beneficieze de condiții de concurență echitabile și trebuie luate măsuri pentru a se evita reducerea transparenței și dezvoltarea unor structuri de tip cartel;

66.

recunoaște rolul important pe care controlul ajutoarelor de stat l-a avut încă de la începutul crizei, ca mecanism de restructurare și rezoluție pentru băncile aflate în dificultate;

67.

consideră că, în timpul crizei, controlul ajutoarelor de stat ar trebui să se concentreze în egală măsură pe stabilizarea sistemului bancar și pe combaterea segmentării neloiale a condițiilor de acordare a creditelor și a discriminării de care suferă IMM-urile pe piața unică;

68.

consideră că Comisia ar trebui să aibă în vedere posibilitatea ca ajutoarele de stat pentru bănci să fie legate de condițiile de acordare de credite IMM-urilor;

69.

este de părere că normele bancare ar trebui să țină cont de faptul că instituțiile mici au mai puține resurse pentru a asigura conformitatea și, prin urmare, aceste norme ar trebui să fie cât mai simple, pentru a nu se crea distorsiuni în favoarea băncilor mari;

70.

îndeamnă Comisia să monitorizeze îndeaproape acele piețe din sectorul bancar caracterizate de un grad de concentrare ridicat sau în creștere, în special ca urmare a restructurării provocate de criză; reamintește că piețele oligopoliste sunt în special favorabile practicilor anticoncurențiale; este îngrijorat de faptul că această concentrare ar putea afecta în cele din urmă consumatorii;

71.

îndeamnă Comisia să se asigure că, înainte de a primi orice ajutor de stat, băncile își vând participațiile în alte societăți, reducând astfel povara suportată de contribuabili;

72.

consideră că trebuie să se acorde o atenție deosebită fragmentării pieței de plăți electronice cu cardul, inclusiv unor probleme precum imposibilitatea de a utiliza un anumit serviciu atunci când consumatorii se mută într-un alt stat membru;

73.

salută hotărârea CJUE din 11 septembrie 2014 privind comisioanele anticoncurențiale la cardurile de credit, precum și acțiunile încununate de succes ale Comisiei menite să garanteze că procesul de standardizare în sectorul plăților nu afectează intrarea pe piață și inovația; reiterează poziția Parlamentului conform căreia ar trebui introduse plafoane pentru comisioanele la plățile cu cardul în vederea reducerii costurilor inutile pentru consumatori; solicită, în acest context, Comisiei să accelereze procesul de cartografiere a activității de standardizare pentru plățile mobile, garantând, în același timp, că măsurile adoptate nu exclud noii participanți la piață și nici nu favorizează actorii dominanți, și că, pentru a facilita viitoarele evoluții tehnologice, cadrul reglementar este neutru sub aspect tehnologic;

74.

consideră că ar trebui monitorizate cu atenție externalitățile generate de evoluțiile acestui sector; își exprimă îngrijorarea cu privire la dezvoltarea unor standarde diferite la nivelul concurenților egali ca urmare a standardizării regulamentelor financiare;

75.

constată că începând din 2008 s-au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește reglementarea sectorului financiar; subliniază necesitatea de a soluționa problema instituțiilor financiare care sunt prea mari pentru a fi lăsate să eșueze („too big to fail”) și care, prin urmare, beneficiază în continuare de subvenții implicite; consideră că o analiză cuprinzătoare a aspectelor legate de concurență din noul regulament financiar al UE ar trebui inclusă în viitorul raport al ECON referitor la evaluarea impactului și la bilanțul legislației în materie de servicii financiare, pentru a asigura competitivitatea băncilor din UE cu instituțiile internaționale, în toate situațiile;

76.

se arată preocupat de posibilele practici fiscale ilegale ale societăților comerciale din statele membre și solicită Comisiei să își finalizeze cât mai curând posibil investigațiile privind deciziile fiscale aflate în curs de desfășurare, recurgând la toate dovezile de care dispune; solicită să se acorde prioritate investigațiilor referitoare la reducerea taxelor care ar putea constitui ajutoare de stat ilegale; subliniază faptul că o concurență fiscală echitabilă este esențială pentru integritatea pieței interne, pentru sustenabilitatea finanțelor publice și pentru a avea condiții de concurență echitabile;

77.

evidențiază publicarea așa-numitelor documente „LuxLeaks” de către Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație; salută angajamentul asumat de comisarul pentru concurență în vederea cercetării riguroase și independente a practicilor statelor membre în materie de decizii fiscale și a conformității acestora cu dreptul Uniunii din domeniul concurenței; observă că eludarea impozitelor de către unele întreprinderi denaturează concurența pe piața unică; încurajează Comisia să dea dovadă de vigilență în aplicarea normelor UE privind controlul ajutoarelor de stat;

78.

invită Președintele Comisiei să asigure independența anchetelor actuale și viitoare privind practicile statelor membre în materie de decizii fiscale, desfășurate sub supravegherea comisarului pentru concurență; insistă ca Parlamentul să fie informat cu privire la evoluția anchetelor, pentru a asigura că acestea se realizează în mod transparent și independent; solicită Comisiei să prezinte cât de curând posibil un raport privind constatările sale; reamintește angajamentul asumat de comisarul pentru concurență de a ține cont de implicațiile mai largi pentru concurență ale practicilor agresive de evaziune fiscală derulate de întreprinderi și încurajate de state și de a-și extinde investigația în cazul în care acest lucru este considerat necesar după colectarea faptelor;

79.

invită Comisia să analizeze, în viitoarea sa revizuire a reformei PAC, cofinanțarea pentru fondurile transferate, solicită simplificarea măsurilor vizând zonele de interes ecologic (ZIE) care se concentrează pe competitivitate și reexaminarea neutră din perspectiva concurenței a factorilor ZIE pentru culturile secundare și pentru culturile fixatoare de azot;

80.

invită Comisia, având în vedere recenta sa analiză privind impactul economic al comerțului modern cu amănuntul asupra selecției și a inovării în sectorul alimentar din UE, să ia în considerare potențialul impact al marilor magazine care domină piața într-o asemenea măsură încât puterea lor colectivă de cumpărare denaturează concurența dintre lanțurile de aprovizionare, atât în Europa, cât și în țările în curs de dezvoltare;

81.

observă că acest sector este fragmentat din cauza reglementării de la nivel național; salută contribuția politicii UE în domeniul concurenței la eliminarea obstacolelor artificiale din calea accesului la piața din acest sector;

82.

solicită tratarea în regim special a produselor medicamentoase și a procedurilor medicale inovatoare la evaluarea situațiilor de stabilire temporară a prețurilor;

83.

constată că politica privind concurența poate contribui la îmbunătățirea accesului la produse farmaceutice generice;

84.

invită Comisia și statele membre să asigure condiții de concurență echitabile care să permită existența unei concurențe libere, dar echitabile pentru toate modurile de transport; consideră însă că trebuie să se țină seama de multitudinea de dispoziții naționale specifice în domeniul transporturilor; subliniază faptul că sectorul transporturilor este o componentă esențială a infrastructurii, care garantează supraviețuirea și bunăstarea locuitorilor și a întreprinderilor din zonă, în special în regiunile subpopulate și în insulele periferice;

85.

invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a garanta concurența echitabilă și o mai bună calitate a serviciilor în sectorul feroviar, precum și în gestionarea rețelelor portuare și de aeroporturi, în special în situațiile în care administrarea acestora este un monopol centralizat de stat; subliniază că concurența nu implică neapărat privatizarea serviciilor existente; invită, de asemenea, Comisia să asigure că transportatorii nu fac abuz de poziția lor dominantă în anumite aeroporturi;

86.

consideră că Comisia ar trebui să consolideze în continuare legăturile dintre politica privind concurența și politica din domeniul transporturilor, cu scopul de a îmbunătăți competitivitatea sectorului european al transporturilor, și să facă în continuare progrese în direcția realizării pieței unice a transporturilor;

87.

îndeamnă Comisia să finalizeze implementarea spațiului feroviar unic european, să asigure transparența deplină a fluxurilor monetare dintre administratorii infrastructurilor și întreprinderile feroviare și să verifice dacă în fiecare stat membru funcționează o autoritate de reglementare independentă și solidă;

88.

subliniază că piața unică a sectorului transportului feroviar de mărfuri este afectată de transpunerea incorectă sau incompletă a legislației UE în statele membre și de piedicile în calea mobilității transfrontaliere care dăunează concurenței și creșterii; solicită Comisiei să verifice dacă obstacolele tehnice sau cele de pe piață, care variază de la un stat membru la altul, cum ar fi ecartamentele, furnizarea de energie și sistemele de semnalizare, pot fi considerate drept încălcări ale normelor din domeniul concurenței;

89.

invită Comisia să ofere o prezentare justificată, în care să stabilească lista transportatorilor aerieni care beneficiază de avantaje în raport cu alți furnizori de servicii datorită unor condiții speciale sau prin presupuse abuzuri de poziție dominantă în anumite aeroporturi;

90.

își exprimă preocuparea cu privire la punerea în aplicare și implementarea cu întârziere de către statele membre a regulamentelor legate de transportul rutier internațional, ca de exemplu regulamentul privind cabotajul și timpul de odihnă în transportul rutier, precum și la potențialele practici de dumping social din cadrul serviciilor de transport în sens mai larg, și este de părere că aceste probleme ar trebui soluționate;

91.

salută inițiativa Comisiei care vizează societățile internaționale de închirieri de mașini și are drept scop stoparea practicilor care împiedică consumatorii să beneficieze de cele mai bune prețuri disponibile în funcție de țara lor de reședință; subliniază faptul că consumatorii nu ar trebui să fie împiedicați să beneficieze de cel mai bun preț disponibil la achiziționarea de bunuri sau servicii în interiorul pieței unice;

92.

invită Comisia să ia măsuri în vederea reducerii fragmentării în sectorul închirierilor de mașini, întrucât, în prezent, reglementările naționale măresc considerabil costul deplasărilor transfrontaliere, afectând astfel piața unică;

93.

subliniază faptul că eforturile de încurajare a unei Uniuni Europene competitive trebuie să acționeze întotdeauna în interesul populației; recunoaște relația dintre o politică eficace a UE în domeniul concurenței și necesitatea unor investiții ample în servicii publice vitale, inclusiv în serviciile de transport;

94.

îndeamnă Comisia să analizeze practicile restrictive și abuzive ale federațiilor sportive internaționale, de exemplu, retrăgându-le membrilor acestora dreptul de a participa la evenimente sportive alternative, care nu sunt sancționate de federațiile în cauză, și interzicându-le pe viață sportivilor, oficialităților și antrenorilor să participe la competiții precum Jocurile Olimpice și campionatele mondiale în cazul nerespectării dispozițiilor;

95.

susține includerea unui capitol legat de concurență, care să conțină prevederi privind încălcarea normelor antitrust, concentrările economice, întreprinderile de stat, subvențiile și inegalitatea accesului pe piață, în Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții; solicită o prezentare imparțială de către mass-media a măsurilor conținute de astfel de acorduri, precum și a problemelor și a progreselor legate de acestea;

96.

recunoaște și sprijină necesitatea ca Comisia să consolideze rolul politicii în domeniul concurenței în cooperarea economică internațională, inclusiv prin cooperarea cu autoritățile competente în materie de concurență din întreaga lume; reamintește că această cooperare în materie de reglementare și punere în aplicare contribuie la asigurarea unor condiții echitabile pentru întreprinderile europene care își desfășoară activitatea pe piețele mondiale;

97.

subliniază faptul că, în ceea ce privește punerea în aplicare eficace a principiilor dreptului concurenței în era globalizării, cooperarea internațională este esențială; prin urmare, solicită Comisiei Europene să sprijine cooperarea internațională mai strânsă în domeniul concurenței;

98.

invită Comisia Europeană să investigheze posibilitatea încheierii unor acorduri de concurență cu mai multe state terțe care să faciliteze schimbul de informații dintre autoritățile de anchetă; subliniază că, în acest context, acordul de concurență încheiat recent cu Elveția poate servi drept model pentru alte acorduri de acest fel;

99.

subliniază faptul că acordul-cadru prevede un tratament egal al Parlamentului și al Consiliului în ceea ce privește accesul la reuniuni și furnizarea de informații în contextul elaborării legislației sau a instrumentelor legislative fără caracter obligatoriu cu privire la politica în domeniul concurenței;

100.

subliniază rolul esențial al Parlamentului European în reprezentarea intereselor consumatorilor europeni în vederea unei implementări corespunzătoare a normelor din domeniul concurenței;

101.

salută rolul Parlamentului în calitate de colegiuitor în cazul Directivei privind acțiunile în despăgubire în materie de încălcare a normelor antitrust și consideră lucrările privind elaborarea acestei directive drept un model pentru viitoarea cooperare interinstituțională pe chestiuni de concurență;

102.

reiterează faptul că, în formularea politicii în domeniul concurenței, Comisia trebuie să fie pe deplin responsabilă și să adopte acțiuni subsecvente rezoluțiilor Parlamentului;

103.

invită comisarul pentru concurență să își asume angajamentul de a participa la reuniuni cu comisia/comisiile competente ale Parlamentului, precum și cu grupul de lucru al Comisiei pentru afaceri economice și monetare;

104.

consideră că Parlamentul European ar trebui să fie implicat în politica din domeniul concurenței prin procedura de codecizie; regretă că articolele 103 și 109 din TFUE prevăd doar consultarea Parlamentului; consideră că acest deficit democratic nu poate fi tolerat; propune ca acest deficit să fie eliminat cât mai curând posibil, prin măsuri interinstituționale în domeniul politicii de concurență, și să fie corectat cu ocazia următoarei modificări a tratatului;

105.

subliniază rolul jucat de comisarul pentru concurență în promovarea locurilor de muncă și a creșterii, precum și în ceea ce privește piața unică digitală, politica energetică, serviciile financiare, politica industrială și combaterea evaziunii fiscale;

106.

îndeamnă Comisia să elaboreze orientări și proceduri în cadrul REC, asigurând o supraveghere eficientă a felului în care deciziile cu caracter fiscal ale statelor membre respectă normele privind ajutoarele de stat;

107.

salută angajamentul asumat de Comisie cu privire la punerea eficace în aplicare a normelor în materie de concurență în ceea ce privește încălcarea normelor antitrust și a normelor privind cartelurile, concentrările economice și ajutoarele de stat, aliniind instrumentele din domeniul concurenței la evoluțiile pieței și, totodată, promovând o cultură inovatoare în domeniul concurenței, atât în UE, cât și la nivel mondial;

108.

invită Comisia să evalueze modul în care a gestionat cazurile recente de încălcare a normelor antitrust și să abordeze problemele formale ridicate;

109.

invită Comisia să elaboreze propuneri coordonate privind concurența în domeniul fiscal și să le prezinte Consiliului;

110.

solicită Comisiei să prezinte în continuare anual Parlamentului European un raport privind evoluțiile și efectele aplicării politicii în domeniul concurenței;

111.

salută angajamentele asumate de noul comisar în timpul audierii sale, în special în ceea ce privește cooperarea pe viitor și consolidarea relațiilor cu Parlamentul European;

112.

invită Comisia Europeană să promoveze mai puternic politica de concurență activă ca bază a unei economii sociale de piață;

113.

consideră că ar trebui să se pună cât de curând la dispoziția consumatorilor și a companiilor un tablou de bord sub forma unei agende;

114.

ia act de lipsa continuă de claritate care există în numeroase state membre în ceea ce privește considerarea finanțării Centrelor Europene ale Consumatorilor drept finanțare ilegală din partea statului; este preocupat de faptul că, drept urmare, finanțarea unor astfel de centre este pusă în pericol; invită Comisia să informeze statele membre cât mai curând posibil cu privire la necesitatea de a oferi o notificare referitoare la astfel de fonduri, în scopul de a garanta continuitatea operațiunilor de sprijinire a Centrelor Europene ale Consumatorilor;

115.

solicită Comisiei Europene și statelor membre să asigure respectarea strictă de către autoritățile de la toate nivelurile politice a normelor privind ajutoarele de stat;

116.

solicită înființarea unui organism comun care să reunească reprezentanți ai Parlamentului European, ai Consiliului, ai Comisiei, cât și din domeniul științific, care să analizeze evoluțiile pe termen lung și viitoarea elaborare a politicilor privind concurența în sectoare de viitor, cum ar fi economia digitală sau sectorul energetic;

117.

solicită o analiză fără compromisuri a ceea ce constituie o politică fiscală națională responsabilă, în special în ceea ce privește politicile fiscale abuzive, regulile fiscale și scutirile care denaturează concurența, astfel ca pe viitor să se poată lua măsuri eficiente împotriva acestora;

118.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și autorităților naționale din domeniul concurenței.