15.1.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/116

Raportor:

domnul Bernardo HERNÁNDEZ BATALLER

1.1.

În actuala societate digitală, activismul cibernetic reprezintă un instrument valid pentru responsabilizarea cetățenilor, prin faptul că facilitează și promovează practica socială activă și participarea prin intermediul noilor tehnologii, contribuind în același timp la reducerea excluziunii și a decalajului digital. Conceptul de „activism cibernetic” poate fi definit ca fiind acel activism care încurajează susținerea militantă a unor cauze politice, de mediu, sociale, civice, culturale etc., fără a se baza neapărat pe ideologii definite, ierarhii sau programe, și care utilizează pentru a se dezvolta instrumente tehnologice ce promovează difuzarea și participarea în mod viral. În acest sens, el trebuie distins de inițiativele care nu respectă principiile și valorile democrației și solidarității și al căror scop se îndepărtează de interesul social și de binele public.

1.2.

Este necesar ca, pentru dezvoltarea activismului cibernetic ca instrument, atât Comisia Europeană, cât și statele membre să includă în agendele lor de lucru inițiative și măsuri care să aibă ca scop promovarea de structuri pentru o expansiune corespunzătoare a societății în rețea, facilitând accesul liber și universal, asigurând transparența și confidențialitatea și protejând drepturile la intimitate și securitate a datelor cu caracter personal, acordând o atenție specială celor mai defavorizate grupuri.

1.3.

CESE consideră esențială difuzarea în rândul publicului a cunoștințelor și a gestionării necesare pentru un activism cibernetic inteligent și sigur, motiv pentru care îndeamnă instituțiile UE să promoveze activități de conștientizare, instructive și educative, punând un accent special pe divulgarea de bune practici și pe eradicarea utilizării în scopuri rău intenționate a activismului în rețea. În acest sens, vor trebui puse la dispoziție resursele considerate necesare pentru evaluarea și dezvoltarea exercitării activismului cibernetic.

1.4.

De asemenea, în ceea ce privește guvernanța instituțională, activismul cibernetic promovează medii de codecizie și de putere partajată, prin interacțiunea dintre mai mulți actori (guverne, organizații ale societății civile, actori sociali, cetățeni, întreprinderi), într-o manieră multidirecțională și într-un mod atât proactiv, cât și reactiv.

1.5.

Prin urmare, sprijinul acordat activismului cibernetic implică o configurație repartizată în rețea, care cuprinde atât relațiile pe orizontală între cetățeni, cât și cele pe verticală între aceștia și guvern. Interacțiunea pe orizontală permite promovarea solidarității online, printr-un voluntariat cibernetic activ și dedicat, precum și prin acțiuni și inițiative de cooperare și colaborare. La rândul ei, interacțiunea pe verticală, în sens descrescător, avansează în sectorul guvernării electronice, asigurând transparența și facilitând cetățenilor accesul și comunicarea în chestiunile de ordin public, iar în sens crescător, consolidând reprezentarea cetățenilor în instituții într-un context deschis de democrație electronică, care permite o participare efectivă prin intermediul unor mijloace precum consultările populare sau inițiativele legislative.

1.6.

În final, CESE subliniază necesitatea de a concepe și aplica metodologii de evaluare specifice și indicatori de măsurare a impactului social și economic al activismului cibernetic, precum și de a elabora studii și rapoarte pentru a atinge o mai mare coerență în activitatea sa, în ceea ce privește factorii de reprezentare efectivă și de conducere, continuitatea, crearea de noi structuri și norme sociale etc.

2.1.

Impactul pe care noile tehnologii îl au în societatea actuală se reflectă în acest spațiu virtual intitulat „ecosistem digital”, unde se dezvoltă forme noi de viață care au tendința de a înlocui formele tradiționale de exprimare și de relaționare din colectivitate.

2.2.

În cadrul acestei revoluții tehnologice, pe lângă alte aspecte precum cele economice, culturale sau inovatoare, trebuie să se ia în considerare în mod special acele provocări și oportunități care apar în mediul informațional, al comunicației și al participării, într-un context nou de guvernare în care responsabilitatea comună din rețea poate determina, într-o bună măsură, schimbări importante în structurile și formele de organizare ale societății în viitor.

2.3.

Impactul rețelelor sociale online incluzive și al internetului a deschis noi orizonturi în ceea ce privește rolul pe care cetățenii îl pot avea în construcția socială, prin faptul că li se atribuie responsabilitate și un rol central în ceea ce privește conceperea propriului viitor partajat.

2.4.

Această tendință colectivă se accentuează cu timpul la nivel global, lucru care contribuie la întărirea inițiativelor întreprinse deja și la consolidarea suplimentară a capacității de conectare și de interacțiune, generând reacții la acțiunile din domenii de decizie și de putere din ce în ce mai dispersate, cu un nivel ridicat de promptitudine și propagare. În consecință, acțiunile întreprinse dau naștere unor noi acțiuni, într-un proces de cerc virtuos care duce la intensificarea fenomenului.

2.5.

În acest sens, este important ca mișcările cetățenești virtuale să nu fie considerate drept o simplă regrupare a internauților sub formă de „mulțime”, ci drept un smart mob, adică un grup care se comportă într-un mod inteligent sau eficient datorită creșterii exponențiale a legăturilor în rețea. Această rețea de legături permite oamenilor să se conecteze pentru a accesa informații și a interacționa cu alți oameni, permițând astfel crearea unei adevărate coordonări sociale care generează o societate conștientă, implicată și responsabilă.

2.6.

Prin urmare, în scenariul descris aici, cea mai de preț valoare adăugată este implicarea activă a unei societăți civile care nu dorește să renunțe la suveranitatea ei în aspectele care o afectează și care nu numai că este pregătită să își asume această responsabilitate, ci și dovedește că o exercită, astfel cum arată unele date (Tascón, Mario y Quintana, Yolanda: „Ciberactivismo: Las nuevas revoluciones de las multitudes conectadas” – „Activismul cibernetic: noile revoluții ale mulțimilor conectate”, La Catarata, 2012) referitoare la producția zilnică în rețea: 1,6 milioane de postări pe bloguri sau 140 de milioane de tweeturi.

2.7.

Același lucru este valabil și în cazul analizării documentelor privind activismul cibernetic, în ale căror pagini sunt expuse evenimente și mișcări sociale de mare amploare și difuzare, precum Occupy Wall Street, Parcul Gezi, Primăvara Arabă și 15M (15 martie) din Spania, dar și campanii de aderare la cauze filantropice și caritabile conduse de organizații recunoscute din cadrul societății civile, inclusiv cu strângere de fonduri prin mecanisme de crowdfunding sau pur și simplu prin aderarea la platforme care dispun de o finanțare transparentă.

3.1.

Plecând de la diversele propuneri conceptuale care pot fi găsite cu privire la activismul cibernetic, este posibilă formularea unei definiții sincretice a acestuia drept o strategie sau activitate care are ca scop influențarea agendei publice prin mijloace electronice și prin utilizarea noilor tehnologii ca un canal de comunicare, precum și pentru transmiterea de informații în domeniul participării cetățenești.

3.2.

În același timp, din punctul de vedere al mijloacelor de comunicare utilizate în practica activismului cibernetic, acesta poate fi privit ca un set de tehnologii din domeniul informației și al comunicațiilor, care operează în mediile și rețelele sociale ce permit o comunicare electronică rapidă și eficientă între cetățeni, pe fondul unui angajament comun al acestora de a aborda în mod activ nevoile, problemele sau aspectele care prezintă interes general din motive ideologice sau care țin de valori, bazate pe etică și solidaritate.

3.3.

Utilizarea normală și inofensivă a internetului, în favoarea unei cauze sau a unui scop, este în mod clar diferită de alte tipuri de activități (Denning, 2001), cum ar fi cea de activism prin hacking sau de nesupunere civică în mediul online, nu numai în ceea ce privește mijloacele, ci și scopurile, dacă acestea au un caracter infracțional. În cazul activismului digital sau al activismului cibernetic propriu-zis, acțiunile trebuie să fie orientate către binele comun, în general, sau, în particular, către rezistența în fața problemelor sau a circumstanțelor adverse care pot apărea în mod repetat sau neașteptat în cadrul anumitor grupuri de populație, precum și către depășirea lor.

3.4.

Cele mai frecvente operațiuni de activism cibernetic sunt: căutarea de informații pe site-uri; construirea de site-uri de internet care oferă informații și documentație; editarea de publicații online; crearea de comunități virtuale; activitatea de expediere de mesaje în masă prin intermediul poștei electronice; crearea de spații și forumuri de discuții în rețea; planificarea, convocarea și coordonarea de activități; stabilirea de alianțe strategice și de cooperare; promovarea de mișcări asociative; propuneri de sprijinire și/sau de aderare la inițiative colective formulate deja.

3.5.

În plus, ar putea fi catalogate drept activism cibernetic și acțiunile de tipul apelului politic la nivel mondial prin intermediul internetului sau acțiunile de tip web squared, care sunt acțiuni colective prin care persoane dispersate în teritoriu (la nivel local sau mondial) se unesc în urma comunicării pe care o primesc prin intermediul dispozitivelor mobile și se întâlnesc într-un spațiu fizic anume.

3.6.

În concluzie, activismul online sau activismul cibernetic reprezintă un instrument foarte eficient și puternic, care permite, în același timp, transferul de informații și de cunoștințe în materie de probleme importante care pot fi necunoscute populației, aceasta neavând așadar capacitatea de a genera un răspuns adecvat în ceea ce privește mobilizarea socială. Însă viabilitatea acestui fenomen ca alternativă la canalele de revendicare convenționale rămâne încă a fi dovedită.

4.1.

Abordarea activismului cibernetic în Uniunea Europeană ține seama, pe de o parte, de politicile de promovare a unei societăți digitale și, pe de alta, de politicile sociale și de participare, fiind nevoie să se ia în considerare, de asemenea, accentul pus pe aplicarea principiilor de bună guvernanță în cadrul administrațiilor publice.

4.2.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede la articolul 11 că „orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere”; trebuie respectate inclusiv „libertatea și pluralismul mijloacelor de informare”.

4.3.

De asemenea, articolul 12 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care privește libertatea de întrunire și de asociere, prevede că „orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere la toate nivelurile și în special în domeniile politic, sindical și civic”.

4.4.

În plus, trebuie luat în considerare și articolul 8 din Cartă, care face referire la faptul că „orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc” și stipulează că „asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate și pe baza consimțământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege”. De asemenea, „orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum și dreptul de a obține rectificarea acestora”. Nu mai puțin important este accentul care se pune pe principiul egalității de șanse, ca drept fundamental împotriva excluderii digitale, mai ales atunci când vizează grupurile vulnerabile.

4.5.

Pe de altă parte, Agenda digitală pentru Europa abordează, printre altele, următoarele aspecte, de care statele membre au obligația să se ocupe:

4.6.

Cetățenia activă cuprinde participarea cetățenilor, a grupurilor de cetățeni și a organizațiilor societății civile, în special a partenerilor sociali, la procesul de elaborare a politicilor (dialog pe verticală între societatea civilă și administrațiile publice), precum și interconectarea și cooperarea acestora (dialog pe orizontală).

5.1.

Este evident faptul că într-o societate digitală precum cea actuală, oportunitățile de schimbare socială pe care le oferă internetul și rețelele sociale sunt imense. Fără limite de spațiu și timp, cetățenii pot contribui într-un mod simplu și accesibil la producerea de schimbări semnificative în jurul lor și, de asemenea, în afara mediului lor obișnuit, ajutând în mod dezinteresat mii de persoane.

5.2.

Departe de a cădea în așa-numitul slacktivism sau activism leneș, noile tehnologii ale informației și comunicațiilor pot satisface preocupările cetățenilor, pot participa la gestionarea problemelor și la apărarea drepturilor și intereselor lor și pot colabora într-un mod activ și responsabil cu acele inițiative care contribuie la exprimarea ideilor, principiilor și valorilor, ceea ce favorizează realizarea pe plan personal și evită izolarea socială, transformându-se, de asemenea, într-un factor de coeziune și integrare comunitară.

5.3.

Voluntariatul virtual sau voluntariatul online constă în desfășurarea de acțiuni de voluntariat prin utilizarea noilor tehnologii în domenii în care prezența fizică un este necesară, prin intermediul unor acțiuni care acordă sprijin unor campanii, diseminării și prelucrării de informații, asistenței în situații de urgență și oricăror altor acțiuni care pot fi desfășurate pe internet într-o manieră altruistă și dedicată unei cauze sau unui obiectiv specific.

5.4.

Atunci când acest voluntariat virtual se limitează doar la oferirea de sprijin, diseminarea și comunicarea de campanii, intră în domeniul de aplicare al activismului cibernetic, exprimându-se, în acest caz, prin participarea la acțiuni de protest și reclamații online (strângere de semnături, contribuții personale, acțiuni de propagare exponențială a informației etc.).

5.5.

Urmărind să intensifice și să amplifice acțiunile care pot fi întreprinse, diverse platforme și site-uri web responsabilizează milioane de oameni, prin creșterea gradului lor de conștientizare și de motivare, să acționeze în contextul problemelor urgente și importante, indiferent de dimensiunea geografică de care aparțin acestea și de natura situației respective (economică, socială, de mediu, politică etc.).

5.6.

Acest model de mobilizare prin intermediul internetului permite reunirea a mii de voluntari și de eforturi individuale care, în pofida anonimatului sau lipsei de relevanță, devin semnificative prin faptul că pot să se transforme rapid într-o forță colectivă puternică, cu capacitatea de a influența mediile de putere și de decizie corespunzătoare.

6.1.

Cu toate că potențialul și beneficiile activismului cibernetic au fost demonstrate, strategiile utilizate în mediile sociale aduc uneori laolaltă un număr de persoane, dar un creează comunități virtuale stabile, ceea ce împiedică într-o anumită măsură durabilitatea schimbărilor sociale dorite. În acest sens, evaluarea obiectivă asociată cu criterii privind calitatea și cu principii, precum beneficiile sociale ale inițiativei, trebuie să contribuie la stabilirea unei metodologii în acest sens.

6.2.

Se consideră oportună facilitarea dezvoltării proactive a activismului cibernetic și a voluntariatului digital în măsura în care mediul rețelelor sociale și portalurile de internet oferă o accesibilitate mai mare, promptitudine și masă critică pentru participarea socială și responsabilitatea cetățenească comună, printr-o economisire considerabilă de costuri în ceea ce privește gestionarea, coordonarea și punerea în practică a activităților. De asemenea, ele înlesnesc îndeplinirea condițiilor pentru incluziune: accesibilitate, responsabilitate și preț rezonabil.

6.3.

Prin urmare, Comitetul Economic și Social European solicită Comisiei Europene și statelor membre ca, în limitele propriilor competențe, să adopte măsurile necesare pentru a favoriza implementarea și dezvoltarea de mecanisme pentru activismul și participarea cibernetică într-un mod eficace, care să stimuleze și să întărească angajamentul social și să promoveze voluntariatul.

6.4.

De asemenea, trebuie încurajată stabilirea de standarde și criterii de evaluare relevante care să le acrediteze și să le legitimeze și care să aducă transparență și însemnătate proceselor de conștientizare și de mobilizare, precum și să poată determina beneficiile sociale generate.

6.5.

În egală măsură, trebuie să se asigure protejarea efectivă și exercitarea drepturilor cetățenilor europeni care au fost recunoscute în acest domeniu, astfel cum s-a afirmat, în special în ceea ce privește facilitarea accesului și a libertății de informare, precum și să se garanteze fluxul de schimb de informații, integritatea, confidențialitatea și continuitatea acestuia în cadrul rețelelor, fără a compromite în vreun fel rapiditatea de transmitere a comunicărilor respective. Aceste garanții vor fi asigurate într-un mod proporțional, în funcție de nevoile grupurilor vulnerabile.

6.6.

Pe de altă parte, datorită importanței pe care o au în mediul activismului cibernetic, trebuie menționate justiția activă în rețea și valorile pe care le reprezintă încrederea și reputația, în scopul creșterii garanțiilor în spațiul virtual.

6.7.

Instituțiile relevante trebuie să garanteze că cetățenii au la dispoziție infrastructuri și instrumente tehnologice care să le permită să își desfășoare în permanență și în mod normal activitatea virtuală, adaptând în continuare structurile sociale la noile tehnologii și promovând acțiunile formatoare și educative necesare, pentru a-i îndruma în ceea ce privește utilizarea instrumentelor respective, precum și să reducă decalajul digital existent în vederea unei coeziuni teritoriale, sociale și economice mai mari.

6.8.

În cele din urmă, trebuie elaborate și aprobate programe de sensibilizare menite să sensibilizeze cetățenii cu privire la participarea socială și la voluntariat prin intermediul noilor tehnologii, acordând asistență prin colaborare acelor entități și inițiative care funcționează în aceste domenii, într-un context de bună guvernanță instituțională.