COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 7.12.2015

COM(2015) 599 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Programul european de siguranță a aviației

1.Comunicarea Comisiei din 2011

Comunicarea Comisiei privind „instituirea unui sistem de management al siguranței aviației pentru Europa” 1 , publicată în 2011, a descris provocările în materie de siguranță cu care se confruntă Uniunea și statele sale membre și a concluzionat asupra necesității de a dezvolta o abordare mai proactivă și bazată pe date concrete. Comunicarea a detaliat o serie de acțiuni practice pentru a răspunde acestor provocări.

Unele dintre aceste măsuri au fost puse în aplicare în ultimii ani, în special odată cu adoptarea Regulamentului (UE) nr. 376/2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă 2 . Propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei agenții a Uniunii Europene de Siguranță a Aviației și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului [COM (2015) 613] contribuie și ea la punerea în aplicare a acțiunilor identificate în comunicarea Comisiei din 2011, cu scopul de a stabili și menține un nivel ridicat, uniform, de siguranță a aviației civile și de protecție a mediului în Europa.

Comunicarea Comisiei privind „instituirea unui sistem de management al siguranței aviației pentru Europa” a fost însoțită de un document care descria Programul european de siguranță a aviației 3 .

2.Prima ediție a documentului privind Programul european de siguranță a aviației

Programul european de siguranță a aviației 4 cuprinde un set integrat de regulamente la nivelul Uniunii, împreună cu activitățile și procedurile utilizate pentru managementul comun al siguranței aviației civile la nivel european. Acesta nu este un plan de activități, ci corespunde din punct de vedere funcțional, la nivelul UE, programului național de siguranță în sensul anexei 19 la Convenția de la Chicago.

Documentul privind Programul european de siguranță a aviației explică modul în care siguranța este gestionată în UE și statele sale membre, prin intermediul legislației Uniunii și prin alte politici, practici și acțiuni.

Deși poate include unele elemente prospective (având în vedere că unele activități sau norme pot fi deja adoptate, fără a fi puse în aplicare integral), scopul său principal nu este de a defini o foaie de parcurs pentru viitor. Documentul privind Programul european de siguranță a aviației prezintă un „instantaneu” al ansamblului normelor și proceselor care contribuie, într-o manieră integrată, la prevenirea accidentelor și la siguranța aviației în Uniune.

El nu este destinat să înlocuiască programele de siguranță ale statelor membre, ci mai degrabă să le completeze. Având în vedere că numeroase norme și activități privind siguranța aviației sunt adoptate și coordonate la nivelul UE, statele membre ar trebui să facă trimitere, în propriile programe naționale de siguranță, la Programul european de siguranță a aviației pentru a explica în întregime modul în care este gestionată siguranța aviației pe teritoriul lor național, așa cum se prevede în Convenția de la Chicago. Într-adevăr, deoarece UE legiferează în multe domenii ale siguranței aviației, statele membre nu pot descrie modul în care gestionează siguranța fără a include dimensiunea UE.

În plus, în anumite domenii, responsabilitățile care le revin statelor în temeiul Convenției de la Chicago au fost transferate la nivelul Uniunii. Documentul privind Programul european de siguranță a aviației explică modul în care UE abordează obligațiile internaționale care decurg din acest transfer de responsabilități.

Prin descrierea procedurilor utilizate pentru managementul comun al siguranței la nivel european și, în special, a modului în care Comisia Europeană, statele membre și AESA cooperează pentru detectarea condițiilor care prezintă un risc la adresa siguranței și luarea măsurilor necesare pentru a reduce riscurile de siguranță, Programul european de siguranță a aviației contribuie la clarificarea diferitelor niveluri de responsabilitate în materie de siguranță din cadrul UE și precizează modul în care UE în ansamblul său poate atinge și menține rezultate satisfăcătoare în materie de siguranță. El oferă totodată transparență pentru toate părțile interesate de aspecte din domeniul siguranței.

Documentul referitor la Programul european de siguranță a aviației este aliniat la formatul și structura programului național de siguranță descris în detaliu în anexa 19 la Convenția de la Chicago:

Prima parte a documentului este dedicată politicilor și obiectivelor europene în materie de siguranță. Ea cuprinde în particular descrierea cadrului legislativ european al aviației și explică repartizarea competențelor între statele membre și diferiții actori la nivelul UE. De asemenea, sunt detaliate mecanismele instituite pentru a asigura aplicarea legislației UE.

Cea de-a doua parte se concentrează pe gestionarea riscurilor în materie de siguranță la nivel european. Ea descrie cerințele de siguranță existente, aplicabile industriei și statelor membre și explică modul în care riscurile în materie de siguranță sunt evaluate și atenuate în mod colectiv în cadrul UE.

A treia parte se referă la dimensiunea europeană a asigurării siguranței și detaliază, în special, modul în care se realizează supravegherea siguranței în UE și în statele sale membre.

În fine, a patra parte detaliază activitățile europene în domeniul promovării siguranței, inclusiv pregătirea și cooperarea internațională.

3.Un Program european de siguranță a aviației în continuă evoluție

Pentru a rămâne eficient în ceea ce privește prevenirea accidentelor și atenuarea riscurilor, managementul siguranței trebuie să se adapteze continuu la schimbările de pe piața aviației, la evoluția tehnologică și la apariția unor noi riscuri în materie de siguranță. Documentul privind Programul european de siguranță a aviației trebuie așadar actualizat periodic pentru a reflecta aceste modificări. Această necesitate a actualizării sale cu regularitate de către Comisie a fost recunoscută în comunicarea Comisiei din 2011 (acțiunea 8 din comunicare).

De la publicarea primei versiuni a documentului referitor la Programul european de siguranță a aviației în 2011 au avut loc mai multe schimbări legislative în UE. Noile norme privind limitarea timpului de zbor, operatorii din țări terțe, operațiunile de zbor, managementul traficului aerian (ATM), serviciile de navigație aeriană (ANS), aerodromurile, precum și raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimente sunt câteva exemple de modificări legislative care au avut loc din 2011 până în prezent.

Pe lângă modificarea cadrului juridic, managementul siguranței a evoluat în alte domenii; un exemplu în acest sens este evoluția activităților realizate de AESA în contextul inspecțiilor de standardizare. În plus, dimensiunea europeană a promovării siguranței a fost consolidată, în special după reorganizarea AESA în 2014.

Programul european de siguranță a aviației este completat de Planul european pentru siguranța aviației, care identifică riscurile specifice care afectează în prezent sistemul de siguranță a aviației al Uniunii și propune acțiuni de atenuare pentru a face față acestor riscuri. Până în prezent, procesul de elaborare a Planului european pentru siguranța aviației a fost în mare măsură unul intern al AESA, însă acum este momentul potrivit să i se dea o dimensiune și o responsabilitate cu adevărat europene, în special printr-o implicare mai mare a statelor membre și a industriei. În acest scop, procesul de elaborare și adoptare a Planului european pentru siguranța aviației a fost revizuit pentru a se încorpora învățămintele trase în urma primelor cicluri de punere în aplicare. Întrucât este vorba de un element esențial al sistemului de management al siguranței la nivelul UE, Comisia a considerat că procesul de elaborare, adoptare și actualizare a Planului european pentru siguranța aviației ar trebui descris cu mai multe detalii în documentul referitor la Programul european de siguranță a aviației.

Normele, activitățile și procesele care fac parte din Programul european de siguranță a aviației ar trebui să fie monitorizate, în special pentru evaluarea pertinenței și a eficienței lor. Această monitorizare a rezultatelor în materie de siguranță ar trebui să se bazeze pe indicatori care ar putea include respectarea normelor, frecvența anumitor tipuri de evenimente care afectează siguranța, numărul accidentelor sau al deceselor și gradul de maturitate al sistemelor de management al siguranței.

Acești indicatori sunt folosiți de către state pentru a stabili nivelul acceptabil de performanță a siguranței pe teritoriul național, nivel impus de OACI și care indică nivelul minim de performanță a siguranței aviației civile care ar trebui atins la nivel național. Acesta se stabilește în cadrul fiecărui program național de siguranță.

Nivelul acceptabil de performanță în materie de siguranță care ar trebui atins în Uniune ar putea fi definit și în Planul european pentru siguranța aviației, pentru a monitoriza mai bine performanța în materie de siguranță a sistemului de aviație al UE și a determina modificările care ar trebui efectuate la diverse niveluri pentru a realiza noi îmbunătățiri în materie de siguranță.

Cea de-a doua ediție a documentului privind Programul european de siguranță a aviației, care reflectă schimbările susmenționate și descrie modul în care siguranța aviației este gestionată în prezent în Uniunea Europeană și în statele membre ale acesteia, este adoptată ca anexă la prezentul raport.

(1)

   Comunicare a Comisiei către Consiliu și către Parlamentul European, Instituirea unui sistem de management al siguranței aviației pentru Europa, COM/2011/0670 final.

(2)

   Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2003/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului, și a Regulamentelor (CE) nr. 1321/2007 și (CE) nr. 1330/2007 ale Comisiei (Text cu relevanță pentru SEE); JO L 122, 24.4.2014, p. 18.

(3)

   Programul european de siguranță a aviației, SEC/2011/1261 final.

(4)

   Așa cum este definit la articolul 2 punctul 17 din Regulamentul (UE) nr. 376/2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 7.12.2015

COM(2015) 599 final

ANEXĂ

Documentul privind Programul european de siguranță a aviației
a doua ediție

la

RAPORTUL CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Programul european de siguranță a aviației

Cuprins

1.POLITICI ȘI OBIECTIVE EUROPENE ÎN MATERIE DE SIGURANȚĂ

1.1.Politica europeană de siguranță a aviației

1.2.Cadrul legislativ european în materie de siguranță

1.2.1.Structura cadrului legislativ european în materie de siguranță

1.2.2.Regulamentul (CE) nr. 216/2008 și normele asociate

1.2.3.Investigarea accidentelor și a incidentelor în aviația civilă

1.2.4.Raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă

1.2.5.Lista Uniunii Europene conținând transportatorii aerieni supuși unei interdicții de exploatare în UE

1.3.Responsabilități și sarcini în materie de siguranță în Uniunea Europeană

1.3.1.Procesul decizional în Uniunea Europeană

1.3.2.Competențele și responsabilitățile în materie de siguranță a aviației în sistemul european de siguranță

1.4.Investigarea accidentelor și a incidentelor

1.4.1.Normele aplicabile

1.4.2.Recomandări privind siguranța

1.4.3.Cooperarea cu alte entități

1.5.Asigurarea respectării normelor

1.5.1.Respectarea normelor de către statele membre

1.5.2.Respectarea normelor de către organizațiile reglementate din sectorul aviației

2.MANAGEMENTUL RISCURILOR DE SIGURANȚĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

2.1.Cerințe de siguranță pentru organizații și autorități

2.2.Managementul riscurilor de siguranță la nivelul UE: procesul de elaborare și actualizare a Planului european pentru siguranța aviației

2.2.1Identificarea problemelor de siguranță

2.2.2Evaluarea problemelor de siguranță

2.2.3Definirea și programarea măsurilor de siguranță

2.2.4Punere în aplicare și monitorizare

2.2.5Performanța în materie de siguranță

2.3.Acord privind performanța în materie de siguranță

2.3.1Acord privind performanța în materie de siguranță a organizațiilor

2.3.2Acord privind performanța în materie de siguranță a statelor membre la nivelul UE

3.ASIGURAREA SIGURANȚEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

3.1Supravegherea siguranței

3.1.1Monitorizarea aplicării normelor în statele membre

3.1.2Supravegherea organizațiilor certificate

3.2Colectarea, analizarea și schimbul de date privind siguranța

3.3Direcționarea supravegherii domeniilor care suscită cele mai multe preocupări sau au cele mai mari nevoi, pe baza datelor de siguranță

3.3.1Direcționarea monitorizării statelor membre, pe baza datelor de siguranță

3.3.2Direcționarea supravegherii sectorului aviației, pe baza datelor de siguranță

4.PROMOVAREA SIGURANȚEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

4.1Activități la nivelul UE

4.1.1Comunicarea în materie de siguranță

4.1.2Inițiativa strategică europeană de siguranță (ESSI)

4.2Cooperarea internațională la nivelul UE

4.3Pregătirea la nivelul UE

4.3.1Grupul pentru inițiativele comune de pregătire (CTIG)

4.3.2Conceptul de pregătire

Lista abrevierilor

Introducere

Documentul de față descrie Programul european de siguranță a aviației, detaliind setul integrat de regulamente existente la nivelul Uniunii, împreună cu activitățile și procedurile utilizate pentru managementul comun al siguranței aviației civile la nivel european.

Programul european de siguranță a aviației corespunde din punct de vedere funcțional, la nivelul UE, programului național de siguranță în sensul anexei 19 la Convenția de la Chicago.

El nu este destinat să înlocuiască programele de siguranță ale statelor membre, ci mai degrabă să le completeze.

Documentul privind Programul european de siguranță a aviației explică modul în care este gestionată siguranța aviației din perspectivă europeană. Având în vedere că numeroase norme și activități privind siguranța aviației sunt în prezent adoptate și coordonate la nivelul UE, statele membre ar trebui să facă trimitere, în programele lor naționale de siguranță, la Programul european de siguranță a aviației pentru a explica în întregime modul în care este gestionată siguranța aviației pe teritoriul lor național. Într-adevăr, UE a legiferat în anumite domenii ale siguranței aviației, iar statele membre nu pot descrie modul în care gestionează siguranța pe teritoriul lor fără a include dimensiunea UE. În plus, în anumite domenii, responsabilitățile care le revin statelor în temeiul Convenției de la Chicago au fost transferate la nivelul Uniunii. Documentul privind Programul european de siguranță a aviației explică modul în care UE abordează obligațiile internaționale care decurg din această delegare a responsabilităților.

Documentul referitor la Programul european de siguranță a aviației este aliniat la formatul și structura programului național de siguranță descris în detaliu în anexa 19 la Convenția de la Chicago.

Obiectivul Programului european de siguranță a aviației este de a garanta faptul că sistemul de gestionare a siguranței aviației în Uniunea Europeană oferă cel mai înalt nivel de performanță în materie de siguranță, că acest nivel este uniform pe întreg teritoriul Uniunii și continuă să se îmbunătățească în timp, ținând seama de alte obiective relevante, cum ar fi protecția mediului.

Prin descrierea procedurilor utilizate pentru managementul comun al siguranței la nivel european și, în special, a modului în care Comisia Europeană, statele membre și Agenția Europeană de Siguranță a Aviației cooperează pentru detectarea condițiilor care prezintă un risc la adresa siguranței și luarea măsurilor necesare pentru a reduce riscurile de siguranță, documentul privind Programul european de siguranță a aviației contribuie la atingerea obiectivelor care vizează un nivel ridicat de siguranță în întreaga UE, definite la nivelul Uniunii. Prin urmare, documentul garantează faptul că toți cei implicați își cunosc responsabilitățile și că sunt instituite toate normele și procesele necesare pentru a îmbunătăți siguranța aviației și a contribui astfel la prevenirea accidentelor în Europa și dincolo de frontierele acesteia.

1.POLITICI ȘI OBIECTIVE EUROPENE ÎN MATERIE DE SIGURANȚĂ

1.1.Politica europeană de siguranță a aviației

Politica europeană de siguranță a aviației constă într-un set de norme juridice și procese care au fost instituite în Uniunea Europeană pentru a asigura un nivel înalt de siguranță. Ea promovează armonizarea normelor și facilitează libera circulație a produselor, a serviciilor și a persoanelor implicate în aviația civilă.

Obiectivul politicii europene de siguranță a aviației este de a garanta faptul că normele și procesele care contribuie la gestionarea siguranței aviației în Uniunea Europeană oferă cel mai înalt nivel de performanță în materie de siguranță, că acest nivel este uniform pe întreg teritoriul Uniunii și continuă să se îmbunătățească în timp, ținând seama de alte obiective relevante, cum ar fi protecția mediului. În eforturile sale de a atinge acest nivel ridicat de performanță în materie de siguranță, Uniunea Europeană este susținută de statele membre, ale căror politici naționale de siguranță a aviației contribuie la atingerea obiectivului general al politicii europene de siguranță a aviației.

Sistemul de siguranță a aviației se bazează pe o strânsă colaborare între Comisia Europeană, Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (denumită în continuare „AESA” sau „agenția”), statele membre și întreprinderile care participă la piața europeană a aviației.

Nivelul ridicat și uniform de protecție a cetățenilor europeni și a pasagerilor se bazează în principal pe adoptarea unor norme de siguranță comune și a unor măsuri care garantează că produsele, persoanele și organizațiile 1 din cadrul UE se conformează acestor norme.

Acest sistem este completat de investigații solide ale accidentelor și incidentelor care permit identificarea lacunelor în materie de siguranță și luarea măsurilor necesare pentru remedierea acestora. Politica europeană de siguranță a aviației include, de asemenea, utilizarea unor elemente mai proactive și bazate pe date concrete care vizează identificarea riscurilor care reprezintă cea mai mare amenințare la adresa siguranței și luarea de măsuri pentru a le atenua.

1.2.Cadrul legislativ european în materie de siguranță

1.2.1.Structura cadrului legislativ european în materie de siguranță

Articolul 4 alineatul (2) litera (g) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că transportul reprezintă o competență partajată între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia. În plus, articolul 100 alineatul (2) din același tratat permite Parlamentului European și Consiliului să stabilească dispoziții adecvate pentru transportul aerian, în urma unei propuneri din partea Comisiei.

Așadar, cerințele legale în domeniul siguranței aviației pot fi definite la nivel european, prin adoptarea unei legislații europene.

Cadrul legislativ european în materie de siguranță a aviației civile este compus din regulamente ale Parlamentului European și ale Consiliului, completate, acolo unde este necesar, prin regulamente de punere în aplicare ale Comisiei. Actele juridice relevante prevăd mecanisme de evaluare a punerii în aplicare și a eficacității legislației, care pot conduce la revizuirea acesteia.

Diagrama de mai jos rezumă legislația aplicabilă privind siguranța aviației, adoptată la nivelul Uniunii Europene.

Diagrama 1. Legislația aplicabilă a Uniunii Europene în materie de siguranță a aviației

   Regulament al Parlamentului European și al Consiliului

   Regulament al Comisiei

Descrierea detaliată a legislației europene aplicabile în materie de siguranță a aviației poate fi găsită pe site-ul EUR-Lex, la secțiunea Repertoriul legislației Uniunii Europene, capitolul 07.40.30 2 .

1.2.2.Regulamentul (CE) nr. 216/2008 și normele asociate

1.2.2.1.Cerințele legale

Regulamentul (CE) nr. 216/2008 3 (denumit în continuare „Regulamentul nr. 216/2008”) reprezintă elementul central al sistemului de siguranță a aviației din UE. Acesta urmărește stabilirea și menținerea unui nivel înalt și uniform de siguranță a aviației civile în Europa prin instituirea unor norme comune în domeniul aviației civile. Totodată, regulamentul permite recunoașterea reciprocă a certificatelor, introduce o procedură de inspecții de standardizare pentru a monitoriza aplicarea normelor de către statele membre și instituie Agenția Europeană de Siguranță a Aviației.

Regulamentul nr. 216/2008 definește „cerințe esențiale” care stabilesc obiectivele ambițioase și obligațiile impuse autorităților, persoanelor și organizațiilor în vederea atingerii obiectivului regulamentului. Cerințele esențiale pun în aplicare standardele și practicile recomandate prevăzute în anexele la Convenția de la Chicago. Acestea se referă la produsele, piesele și echipamentele aeronautice, la operatorii implicați în transporturile aeriene, precum și la piloți și la persoanele, produsele și organizațiile implicate în pregătirea și examinarea medicală a acestora, la aerodromuri și la managementul traficului aerian, precum și la serviciile de navigație aeriană (ATM/ANS) furnizate în spațiul aerian al teritoriului în care se aplică Tratatul UE.

În aplicarea Regulamentului nr. 216/2008, Comisia Europeană a adoptat o serie de regulamente de punere în aplicare, printre care se numără și cele din diagrama de la secțiunea 1.2.1.

Toate aceste norme se aplică direct în statele membre și nu necesită măsuri naționale de transpunere.

În Uniunea Europeană, responsabilitatea aplicării legislației Uniunii Europene le revine în primul rând statelor membre. Majoritatea sarcinilor de certificare și de supraveghere prevăzute de Regulamentul nr. 216/2008 și de normele de aplicare a acestuia sunt, prin urmare, îndeplinite la nivel național de către autoritățile naționale competente. Cu toate acestea, în anumite cazuri bine definite, AESA este autoritatea competentă, ea fiind împuternicită să emită certificate și să ia măsurile de punere în aplicare conexe.

1.2.2.2.Măsuri adoptate de agenție

Punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 și a regulamentelor de punere în aplicare a acestuia este sprijinită, acolo unde este cazul, de specificații de certificare (CS), de mijloace acceptabile de conformitate (AMC) și de materiale de îndrumare (GM).

Specificațiile de certificare sunt standarde tehnice fără caracter obligatoriu adoptate de agenție, care indică mijloacele de demonstrare a conformității cu Regulamentul (CE) nr. 216/2008 și cu normele sale de punere în aplicare și care pot fi utilizate de organizații în scopul certificării.

Mijloacele acceptabile de conformitate sunt standarde fără caracter obligatoriu adoptate de agenție, care pot fi utilizate de persoane și organizații pentru a stabili conformitatea cu Regulamentul nr. 216/2008 și cu normele de aplicare a acestuia sau cu CS; atunci când AMC sunt respectate, cerințele aferente ale normelor de punere în aplicare sau specificațiile de certificare sunt considerate a fi îndeplinite.

Materialele de îndrumare sunt materiale fără caracter obligatoriu elaborate de agenție, care ajută la exemplificarea semnificației unei cerințe sau specificații și care sunt utilizate pentru a sprijini punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008, a normelor sale de punere în aplicare, a specificațiilor de certificare și a mijloacelor acceptabile de conformitate.

1.2.2.3.Măsuri derogatorii

Având în vedere că aviația este o activitate complexă, normele nu pot acoperi toate situațiile posibile și este necesară o anumită flexibilitate pentru a permite desfășurarea activităților menținând, în același timp, un nivel adecvat de siguranță.

În acest scop, Regulamentul nr. 216/2008 prevede măsuri derogatorii care le permit statelor membre:

să ia măsuri imediate pentru a face față unei probleme de siguranță;

să acorde derogări în cazul unor circumstanțe operaționale urgente și neprevăzute sau al unor necesități operaționale de durată limitată;

să acorde derogări de la dispozițiile prevăzute în normele de aplicare a Regulamentului nr. 216/2008, atunci când poate fi atins un nivel de siguranță echivalent.

În funcție de tipul de măsuri luate, acestea sunt comunicate AESA, Comisiei Europene și celorlalte state membre. În cele mai multe cazuri, AESA are responsabilitatea de a evalua notificările și de a furniza recomandări adresate Comisiei Europene, care adoptă decizia finală pentru a garanta un nivel ridicat și uniform de siguranță și funcționarea corectă a pieței interne.

Măsurile derogatorii luate sau propuse de statele membre în temeiul dispozițiilor privind derogările sunt evaluate nu numai în ceea ce privește echivalența valorii lor, la nivelul siguranței sau a valorii, la nivelul siguranței, a condițiilor aferente lor, ci și în ceea ce privește motivele invocate pentru a justifica necesitatea derogării.

1.2.2.4.Natura Regulamentului nr. 216/2008 și a normelor conexe

Majoritatea cerințelor juridice incluse în Regulamentul nr. 216/2008 și în regulamentele de punere în aplicare a acestuia au forma unor norme imperative, altfel spus a unor norme care se axează asupra anumitor mijloace pentru a atinge un obiectiv dat. Această abordare normativă, care a reprezentat până în prezent un standard internațional, a permis UE să atingă performanța actuală în materie de siguranță. În plus, normele imperative permit certitudinea juridică și un control simplu al conformității.

Cu toate acestea, experiența a demonstrat că simpla respectare a unor norme imperative nu garantează întotdeauna siguranța și că s-ar putea ca ea să nu țină suficient cont de riscurile care afectează mai multe domenii ale aviației. În plus, normele imperative detaliate pot să nu răspundă în mod adecvat nevoilor anumitor sectoare, cum ar fi întreprinderile mici și mijlocii (IMM) și aviația generală, întrucât ele ar putea fi considerate disproporționate și excesiv de complexe. Pentru anumite părți ale sectorului aviației, normele imperative pot încetini dezvoltarea tehnologică a siguranței și introducerea unor îmbunătățiri în materie de eficiență, din cauza faptului că se concentrează pe impunerea unor metode și soluții specifice, mai degrabă decât pe rezultate și nu permit o foarte mare flexibilitate.

Uniunea Europeană a început așadar, în anumite cazuri specifice, să adopte cerințe legale care se concentrează pe un rezultat obligatoriu, lăsând o marjă de manevră în privința mijloacelor folosite pentru a atinge acest rezultat. Astfel de „norme bazate pe performanță” au fost adoptate în special în domenii precum managementul riscului de oboseală și standardele de proiectare în materie de navigabilitate.

În plus, autoritățile și organizațiile au posibilitatea de a propune mijloace alternative de conformitate, și anume mijloace alternative celor stabilite în Regulamentul nr. 216/2008 și în normele de punere în aplicare a acestuia. Este vorba despre mijloace care propun o alternativă la un AMC existent sau despre noi mijloace de stabilire a conformității, în cazurile în care agenția nu a adoptat niciun AMC asociat. Ele oferă entităților reglementate posibilitatea de a găsi alte mijloace pentru a atinge obiectivele regulamentului. Utilizarea acestei posibilități trebuie să fie justificată și aprobată.

Pe viitor, este de așteptat ca Uniunea Europeană să recurgă mai frecvent la cerințe legale bazate pe performanță, acolo unde este cazul, fie la adoptarea unei legislații noi, fie la modificarea celei existente.

1.2.3.Investigarea accidentelor și a incidentelor în aviația civilă

Normele aplicabile investigării accidentelor și a incidentelor sunt definite la nivel european în Regulamentul (UE) nr. 996/2010 4 (denumit în continuare „Regulamentul nr. 996/2010”). Acest regulament asigură un nivel înalt de eficiență, adecvare și calitate a investigațiilor privind siguranța în domeniul aviației civile europene, singurul obiectiv fiind prevenirea accidentelor și incidentelor viitoare, fără a stabili cui îi revine culpa sau răspunderea. El consolidează și mai mult cooperarea între autoritățile responsabile de investigațiile privind siguranța prin înființarea Rețelei europene a autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța aviației civile (ENCASIA) și introduce dispoziții pentru stocarea într-o bază de date a UE a recomandărilor privind siguranța și a răspunsurilor date acestora.

Mai multe informații cu privire la procesele de investigare a accidentelor și incidentelor în cadrul Uniunii Europene figurează în secțiunea 1.4.

1.2.4.Raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă

Regulamentul (UE) nr. 376/2014 5 (denumit în continuare „Regulamentul nr. 376/2014”) cuprinde norme privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimente. Acest act legislativ stabilește cerințe menite să încurajeze o cultură solidă în materie de raportare. El prevede totodată obligația industriei, a statelor membre și a AESA de a colecta și de a analiza date privind evenimentele, în sprijinul procedurilor lor de management al siguranței. În fine, regulamentul garantează protecția corespunzătoare a informațiilor și schimbul acestora între statele membre și cu AESA.

Mai multe informații cu privire la aceste norme figurează în secțiunea 3.2.

1.2.5.Lista Uniunii Europene conținând transportatorii aerieni supuși unei interdicții de exploatare în UE

Regulamentul (CE) nr. 2111/2005 6 (denumit în continuare „Regulamentul nr. 2111/2005”) prevede dispoziții privind întocmirea și publicarea unei liste a UE, bazate pe criterii comune, a transportatorilor aerieni care, din rațiuni de siguranță, sunt supuși unei interdicții de exploatare în Uniune. Lista transportatorilor aerieni care fac obiectul unei interdicții 7 adoptată pe baza acestui regulament este ea însăși un regulament și, prin urmare, are valoare juridică în statele membre ale UE. Lista transportatorilor aerieni care fac obiectul unei interdicții este stabilită în Regulamentul (CE) nr. 474/2006 al Comisiei 8 . Ea este actualizată în mod regulat.

În vederea actualizării listei, Comisia este asistată de „Comitetul pentru siguranță aeriană” compus din experți în domeniul siguranței aeriene din toate statele membre ale UE (plus Islanda, Norvegia și Elveția) și prezidat de Comisie. La propunerea Comisiei, „Comitetul pentru siguranță aeriană” își adoptă avizele cu majoritate calificată 9 .

Decizia de a include sau de a elimina un transportator (sau un grup de transportatori certificați în același stat) de pe listă este luată pe baza criteriilor de siguranță comune prevăzute în Regulamentul nr. 2111/2005. Aceste criterii iau în considerare, de exemplu, existența unor deficiențe în materie de siguranță la nivelul unui transportator aerian, lipsa de capacitate sau de voință a unui transportator aerian sau a autorităților responsabile de supravegherea acestuia de a remedia deficiențele în materie de siguranță, interdicțiile de exploatare impuse de țări terțe, rapoartele de audit întocmite de către țări terțe sau organizații internaționale (OACI) și informațiile fundamentate referitoare la accidente. Toate criteriile se bazează pe standarde internaționale de siguranță a aviației.

1.3.Responsabilități și sarcini în materie de siguranță în Uniunea Europeană

1.3.1.Procesul decizional în Uniunea Europeană

Articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene permite, printre multe altele, adoptarea de măsuri pentru a îmbunătăți siguranța transporturilor aeriene, care urmează să fie adoptate de Parlamentul European și de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor.

Aceste dispoziții legislative sunt propuse de Comisia Europeană, care are drept de inițiativă, și sunt prezentate Parlamentului European și Consiliului, adesea denumiți „colegiuitori”. Parlamentul European, ai cărui membri sunt aleși de către cetățenii europeni, și Consiliul, compus din reprezentanți ai statelor membre, pot modifica textul propus de Comisie, sub rezerva cerințelor tratatelor. Adoptarea de către colegiuitori presupune ca aceștia să cadă într-un final de acord asupra unui text corespunzător.

După ce atât Parlamentul European, cât și Consiliul aprobă textul final, acesta este semnat de către președinții și secretarii generali ai ambelor instituții. După semnare, textele sunt publicate în Jurnalul Oficial.

Regulamentele sunt obligatorii și direct aplicabile în întreaga Uniune Europeană începând de la data menționată în versiunea publicată în Jurnalul Oficial.

Actele adoptate conform procedurii de mai sus pot conferi Comisiei competențe delegate și competențe de executare. Comisia are astfel de competențe numai în cazul în care actul juridic de bază prevede acest lucru.

Competențele de executare sunt cel mai adesea acordate Comisiei cu condiția ca aceasta să prezinte proiectul de act legislativ unui comitet compus din reprezentanți ai statelor membre. Comitetul formulează un aviz cu privire la măsurile propuse de Comisie. Efectele acestor avize variază în funcție de procedura specificată în actul juridic în cauză. În plus față de controlul exercitat de statele membre prin intermediul comitetelor, competențele de executare ale Comisiei pot face, de asemenea, obiectul unor verificări suplimentare efectuate de Parlamentul European și de Consiliu.

În domeniul siguranței aviației civile, pot fi implicate trei comitete:

„Comitetul AESA”, care are competența de a emite avize cu privire la proiectele de regulamente de punere în aplicare a Regulamentelor nr. 216/2008 și nr. 376/2014;

„Comitetul pentru siguranță aeriană”, care este implicat în actualizarea listei transportatorilor aerieni care fac obiectul unei interdicții de exploatare în temeiul Regulamentului nr. 2111/2005;

„Comitetul pentru cerul unic european”, cu competență în ceea ce privește normele în domeniul ATM și ANS.

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede, la rândul său, posibilitatea de a delega anumite competențe Comisiei (articolul 290). Delegațiile de acest tip sunt cuprinse în unele regulamente mai recente. Cu toate acestea, până în prezent, ele nu au fost exercitate de către Comisie.

1.3.2.Competențele și responsabilitățile în materie de siguranță a aviației în sistemul european de siguranță

1.3.2.1.Rezumatul competențelor și al responsabilităților în sistemul european de siguranță

Diagrama 2. Autoritățile competente conform normelor UE

ARIA DE COMPETENȚĂ	STATUL MEMBRU	AESA
Navigabilitate și mediu	Certificarea navigabilității aeronavelor (individuale)	Certificare de tip a aeronavelor, motoarelor și elicelor
	Certificarea de zgomot a aeronavelor	Certificarea pieselor și echipamentelor
		Aprobarea organizațiilor de proiectare
	Aprobarea organizațiilor de producție	Aprobarea organizațiilor de producție din țări terțe Aprobarea organizațiilor de producție situate într-un stat membru la solicitarea statului membru
	Aprobarea întreprinderilor de întreținere	Aprobarea întreprinderilor de întreținere din țări terțe
	Aprobarea întreprinderilor de management al menținerii navigabilității	Aprobarea întreprinderilor de management al menținerii navigabilității din țări terțe
	Acordarea de licențe pentru personalul autorizat pentru certificare
	Aprobarea organizațiilor de pregătire pentru personalul de certificare	Aprobarea organizațiilor de pregătire din țări terțe pentru personalul de certificare
Operațiuni aeriene	Certificarea operatorilor aerieni comerciali	Autorizarea operatorilor din țări terțe
Personalul navigant și medical	Acordarea de licențe și de certificate medicale pentru piloți
	Atestarea membrilor echipajului de cabină
	Aprobarea organizațiilor de pregătire a piloților	Aprobarea organizațiilor din țări terțe de pregătire a piloților
	Aprobarea centrelor de medicină aeronautică	Aprobarea centrelor de medicină aeronautică din țări terțe
	Certificarea FSTD	Certificarea FSTD: - utilizate de organizațiile de pregătire certificate de AESA - situate într-o țară terță - situate într-un stat membru la solicitarea statului membru
	Certificarea instructorilor și examinatorilor și a examinatorilor aeromedicali
ATM/ANS	Certificarea furnizorilor de ATM/ANS	Certificarea furnizorilor de ATM/ANS din țări terțe
		Certificarea furnizorilor de ATM/ANS paneuropeni
	Acordarea de licențe și de certificate medicale pentru controlorii de trafic aerian
	Certificarea organizațiilor de pregătire a controlorilor de trafic aerian	Certificarea organizațiilor din țări terțe de pregătire a controlorilor de trafic aerian și a personalului acestora
	Certificarea examinatorilor aeromedicali și a centrelor de medicină aeronautică
	Certificarea instructorilor
Aerodromuri	Certificarea aerodromurilor, a funcționării acestora și a echipamentelor lor de siguranță
	Certificarea operatorilor de aerodrom

Diagrama 3. Relațiile dintre părțile interesate în sistemul european de siguranță

1.3.2.2.Statele membre

Statele membre nu sunt implicate, ca atare, în adoptarea legislației UE. Cu toate acestea, conform procedurii legislative ordinare, Consiliul compus din reprezentanți ai statelor membre este colegiuitor alături de Parlamentul European (a se vedea secțiunea 1.3.1). Statele membre (însă nu Consiliul ca atare) fac, de asemenea, parte din procesul de luare a deciziilor în cazul actelor de punere în aplicare (a se vedea secțiunea 1.3.1).

În stadiul actual al dreptului Uniunii, statele membre rămân responsabile pentru reglementarea următoarelor domenii:

(a)    navigabilitatea aeronavelor enumerate în anexa II la Regulamentul nr. 216/2008 (de exemplu, anumite aeronave istorice, aeronave experimentale, aeronave ușoare etc.);

(b)    operațiunile aeronavelor în cadrul îndeplinirii unor activități sau servicii militare, vamale, polițienești, de căutare și salvare, de stingere a incendiilor, pază de coastă sau alte activități sau servicii similare;

(c)    ATM/ANS, inclusiv sistemele și componentele, care sunt furnizate sau puse la dispoziție de către autoritățile militare;

(d)    aerodromurile controlate și operate de autoritățile militare;

(e)    aerodromurile care nu îndeplinesc cel puțin unul din următoarele criterii:

(i)    sunt deschise publicului;

(ii)    sunt utilizate pentru transportul aerian comercial;

(iii)    utilizează proceduri instrumentale de apropiere sau de plecare și

a.    dețin o pistă pavată de cel puțin 800 de metri sau

b.    deservesc exclusiv elicoptere;

(f)    la decizia statelor membre, aerodromurile care îndeplinesc toate criteriile specificate la litera (e), dar nu depășesc o anumită dimensiune.

Deși cea mai mare parte a legislației privind siguranța aviației este adoptată la nivel european, statele membre rămân responsabile de asigurarea siguranței aviației pe teritoriul lor și în spațiul lor aerian. Cea mai mare parte a sarcinilor de certificare prevăzute de Regulamentul nr. 216/2008 și de normele de aplicare aferente sunt executate la nivel național, cum ar fi aprobarea organizațiilor naționale și acordarea de licențe pentru personal. Statele membre supraveghează acest personal și aceste organizații, efectuează audituri, evaluări, inspecții și iau măsuri pentru a preveni nerespectarea dispozițiilor.

Cu toate acestea, în anumite domenii, certificatele sunt eliberate la nivel european. În aceste domenii, statele membre au transferat Uniunii responsabilitățile care le revin în temeiul Convenției de la Chicago (a se vedea diagrama 2 de mai sus pentru detalii).

Statele membre au de asemenea misiunea, în conformitate cu standardele OACI, de a elabora programe naționale de siguranță, care să fie aliniate la Programul european de siguranță a aviației și să sprijine realizarea politicii europene de siguranță a aviației.

1.3.2.3.Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA)

Agenția Europeană de Siguranță a Aviației a fost instituită în 2002 pentru a asigura îmbunătățirea procedurilor în toate domeniile reglementate de Regulamentul nr. 216/2008, astfel încât anumite sarcini îndeplinite la nivelul UE să fie efectuate de un organism unic specializat. Personalul AESA este compus din peste 700 de experți în domeniul aviației și administratori din toate statele membre ale UE. Agenția are sediul principal la Köln (Germania), un birou în Bruxelles și alte 3 birouri în Washington (SUA), Montreal (Canada) și Beijing (China).

AESA este independentă pe plan tehnic și dispune de autonomie juridică, administrativă și financiară. Ea are personalitate juridică și își exercită sarcinile și responsabilitățile care îi sunt conferite prin Regulamentul nr. 216/2008.

Consiliul de administrație al AESA, care reunește reprezentanți ai statelor membre și ai Comisiei Europene, definește programul de lucru, stabilește bugetul și monitorizează funcționarea agenției.

AESA acționează în calitate de autoritate competentă în domeniile aviației detaliate în diagrama 2 de mai sus. În acest context, începând cu 2003, AESA este responsabilă de certificarea de tip a aeronavelor în UE. Certificatul eliberat de AESA atestă că tipul de aeronavă îndeplinește cerințele de siguranță stabilite de legislația europeană. AESA monitorizează performanța tipurilor de aeronave de-a lungul întregului ciclu de viață al aeronavelor fabricate pe baza proiectului de tip. În acest context, ea poate ordona luarea de măsuri în cazurile în care identifică o situație care amenință siguranța. În acest scop, agenția emite „directive privind navigabilitatea” care se adresează titularului de certificat de tip și care trebuie urmate de operatori în cadrul lucrărilor de întreținere a aeronavelor lor.

AESA își asumă, de asemenea, diferitele sarcini și responsabilități descrise în diagrama 3 de mai sus. Acestea includ în special pregătirea și adoptarea avizelor menite să sprijine Comisia la pregătirea componentelor tehnice ale regulamentelor de punere în aplicare.

Pentru elaborarea acestor avize, AESA este asistată de organisme consultative care oferă consiliere cu privire la conținutul, prioritățile și implementarea programului de reglementare al agenției. De asemenea, agenția pregătește și adoptă măsurile (CS, AMC și GM) de sprijinire a punerii în aplicare a acestor norme tehnice comune.

În plus, AESA efectuează inspecții de standardizare în statele membre, pentru a monitoriza aplicarea de către acestea a dispozițiilor Regulamentului nr. 216/2008 și a normelor sale de aplicare (a se vedea și secțiunea 3.1.1). Ea prezintă rapoarte Comisiei.

De asemenea, agenția asigură, în numele Comisiei, supravegherea administratorului rețelei în ceea ce privește funcțiile rețelei de management al traficului aerian din cadrul cerului unic european (SES). În plus, ea poate investiga organizații.

AESA este, de asemenea, abilitată să autorizeze transportatorii aerieni comerciali din țări terțe care efectuează zboruri către, în interiorul sau dinspre cele 28 de state membre ale UE și statele AELS (Islanda, Norvegia, Liechtenstein și Elveția). În ceea ce privește evaluarea operatorilor străini, AESA își asumă doar partea referitoare la siguranță. Permisele de exploatare continuă să fie emise de autoritățile naționale. În plus, AESA coordonează inspecțiile la platformă în cadrul SAFA (Programul de evaluare a siguranței aeronavelor străine), care se referă la siguranța aeronavelor străine care folosesc aeroporturile din Uniune.

La un nivel mai general, AESA oferă consiliere tehnică pentru Comisia Europeană și statele membre, atunci când este necesar.

Ea își asumă, de asemenea, sarcini în materie de colectare a datelor, analiză și cercetare pentru a îmbunătăți siguranța aviației. În acest context, agenția este sprijinită de Rețeaua de analiști în domeniul siguranței aviației (NoA), de Echipa europeană pentru siguranța aviației comerciale (ECAST), de Echipa europeană pentru siguranța elicopterelor (EHEST) și de Echipa europeană pentru siguranța aviației generale (EGAST).

AESA este, de asemenea, membră a celulei europene de coordonare a crizelor în sectorul aviației, care are rolul de a coordona gestionarea răspunsului la crizele de rețea în sectorul aviației.

În fine, AESA este responsabilă de întocmirea și adoptarea Planului european pentru siguranța aviației (EPAS) 10 (a se vedea secțiunea 2.2 pentru informații detaliate privind EPAS și procesul de adoptare a acestuia).

1.3.2.4.Comisia Europeană

Comisia Europeană este responsabilă de pregătirea propunerilor legislative europene conform procedurii legislative ordinare (a se vedea și secțiunea 1.3.1), precum și de pregătirea și adoptarea actelor de punere în aplicare și a actelor delegate în cazurile prevăzute în actul juridic de bază.

După adoptarea legislației UE, statelor membre le revine responsabilitatea principală pentru aplicarea ei corectă și în termenele prevăzute. Comisia monitorizează aplicarea corectă a legislației de către statele membre (a se vedea și secțiunea 3.1.1).

În acest context, Comisia poate lua măsuri dacă un stat membru este suspectat de încălcarea dreptului Uniunii. În cazul în care nu se poate găsi o soluție într-un stadiu incipient, Comisia poate iniția o procedură oficială de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și, dacă este necesar, poate trimite statul membru în fața Curții Europene de Justiție.

Parlamentul European și Consiliul decid cu privire la bugetul anual al UE, iar Comisia este responsabilă de execuția acestuia. În acest context, Comisia asigură alocarea unor fonduri adecvate pentru activitățile efectuate de AESA care depind de finanțarea UE.

În fine, Comisia Europeană este responsabilă de pregătirea, actualizarea și adoptarea documentului privind Programul european de siguranță a aviației. Pentru a elabora documentul privind Programul european de siguranță a aviației, Comisia este sprijinită de un grup de lucru compus din reprezentanți ai statelor membre și ai AESA. Atunci când este cazul, Comisia, asistată de acest grup de lucru, pregătește o actualizare a documentului menționat pentru a reflecta modificările introduse în Programul european de siguranță a aviației. De asemenea, ea consultă statele membre și Consiliul de administrație al AESA. Prima ediție a documentului privind Programul european de siguranță a aviației a fost publicată în anul 2011. Prezentul document este cea de-a doua ediție. O a treia ediție ar urma să fie publicată în jurul anului 2019 pentru a reflecta modificările care vor fi probabil aduse, la nivel structural, cadrului referitor la programele naționale de siguranță în contextul revizuirii anexei 19 a OACI, precum și modificările care decurg din revizuirea Regulamentului nr. 216/2008 propusă de Comisie în 2015.

1.3.2.5.Eurocontrol

Eurocontrol nu este un organism al UE, ci se bazează pe un acord multilateral la care sunt părți și o serie de țări terțe. Eurocontrol furnizează AESA și statelor membre expertiză tehnică pentru asigurarea unor operațiuni de trafic aerian sigure în regiunea europeană. Eurocontrol lucrează împreună cu parteneri din sectorul aviației pentru a sprijini punerea în aplicare a cerului unic european (SES).

Uniunea a semnat și a încheiat un protocol cu privire la aderarea sa la Eurocontrol, dar acesta nu a intrat încă în vigoare. În decembrie 2012, UE și Eurocontrol au încheiat un acord care asigură un cadru general pentru cooperarea consolidată. Părțile convin să întărească și să consolideze cooperarea dintre UE și Eurocontrol pentru a permite Eurocontrol să sprijine UE în punerea în aplicare a SES și a altor politici conexe ale UE în interiorul UE și, în afara granițelor sale, în acele state care se angajează să respecte SES.

1.4.Investigarea accidentelor și a incidentelor

1.4.1.Normele aplicabile

Responsabilitatea de a investiga accidentele și incidentele pentru a îmbunătăți siguranța aviației prin determinarea cauzelor acestora și de a face recomandări de siguranță menite să împiedice reapariția lor le revine statelor membre. 

Regulamentul nr. 996/2010 prevede temeiul juridic la nivelul UE pentru investigarea și prevenirea accidentelor și a incidentelor. Acesta asigură un nivel înalt de eficiență, adecvare și calitate a investigațiilor privind siguranța în domeniul aviației civile europene, unicul obiectiv fiind prevenirea accidentelor și a incidentelor viitoare, fără a stabili cui îi revine culpa sau răspunderea. Aceste norme asigură în principal independența autorității responsabile cu investigarea accidentelor și incidentelor (autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța - SIA) față de alte autorități aeronautice naționale și de orice altă parte sau entitate ale cărei activități ar putea intra în conflict cu sarcina încredințată autorității responsabile de investigațiile privind siguranța sau ar putea influența obiectivitatea acesteia. Normele prevăd că activitățile SIA pot fi extinse la culegerea și analiza informațiilor legate de siguranța aviației, în special în scopul prevenirii accidentelor. Aceste activități, studii sau analize ale unei serii de investigații pot conduce, de asemenea, la formularea unor recomandări privind siguranța, care trebuie luate în considerare de către destinatar și, dacă este cazul, trebuie urmate de măsuri care să asigure prevenirea eficientă a accidentelor și incidentelor survenite în aviația civilă.

1.4.2.Recomandări privind siguranța

Regulamentul nr. 996/2010 prevede că destinatarul unei recomandări privind siguranța trebuie să informeze SIA care a emis respectiva recomandare, în termen de 90 de zile lucrătoare de la data primirii scrisorii, cu privire la acțiunile întreprinse sau avute în vedere și, dacă este cazul, cu privire la timpul necesar pentru realizarea acestora, iar dacă nu se ia nicio măsură, cu privire la motivele acestei decizii. În termen de 60 de zile de la primirea răspunsului, SIA informează respectivul destinatar dacă consideră că răspunsul său este adecvat și prezintă o justificare în cazul în care nu este de acord cu decizia de a nu lua măsuri.

SIA au pus în aplicare proceduri pentru înregistrarea răspunsurilor la recomandările emise privind siguranța, iar entitățile destinatare ale unei recomandări privind siguranța au pus în aplicare proceduri pentru monitorizarea progresului acțiunilor întreprinse ca urmare a recomandărilor primite privind siguranța. Mai exact, AESA a elaborat o procedură pentru tratarea recomandărilor privind siguranța care îi sunt adresate și furnizează rapoarte privind progresele înregistrate și statistici cu privire la tratarea acestor recomandări.

Legislația prevede, de asemenea, cerințe de înregistrare atât a recomandărilor privind siguranța, cât și a răspunsurilor aferente, într-o bază de date europeană (Sistemul de informații pentru recomandările privind siguranța - SRIS). Totodată, autoritățile responsabile de investigațiile privind siguranța înregistrează în baza de date europeană comună toate recomandările privind siguranța primite de la țări terțe.

1.4.3.Cooperarea cu alte entități

Regulamentul nr. 996/2010 consolidează în continuare cooperarea între SIA prin înființarea Rețelei europene a autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța aviației civile (ENCASIA), formată din directorii autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța ale fiecărui stat membru și/sau, în cazul autorităților multimodale, din directorii departamentelor de aviație ale acestora, sau reprezentanții lor. ENCASIA vizează ameliorarea continuă a calității investigațiilor desfășurate de autoritățile responsabile pentru investigațiile privind siguranța și consolidarea independenței acestora, prin încurajarea respectării unor standarde înalte în domeniul metodelor de investigare și al formării investigatorilor. În special ENCASIA consiliază instituțiile UE cu privire la toate aspectele legate de investigațiile privind siguranța, promovează schimbul de informații utile pentru îmbunătățirea siguranței aviației, coordonează și organizează evaluări inter pares și activități de pregătire și promovează cele mai bune practici în materie de investigații privind siguranța. În fine, ENCASIA este însărcinată cu analiza recomandărilor privind siguranța emise sau primite de către statele membre ale UE, în vederea identificării recomandărilor importante privind siguranța care au relevanță la nivelul Uniunii.

Regulamentul nr. 996/2010 impune autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța din UE obligația, în conformitate cu anexa 13 la Convenția de la Chicago, de a invita AESA și autoritățile naționale aeronautice civile din statul sau statele membru vizate să participe la investigațiile privind siguranța. AESA are rolul de a acționa în calitate de consilier în sprijinul investigatorului-șef sau al reprezentantului acreditat al autorității responsabile de investigațiile privind siguranța care efectuează investigația sau participă la aceasta, fără însă a aduce atingere statutului independent al investigației. În mod similar, autoritățile aeronautice civile naționale din statele membre ale UE pot participa, la rândul lor, în calitate de consilieri, la investigația privind siguranța. AESA și autoritățile aeronautice civile naționale sprijină investigația la care participă furnizând informațiile, consultanții și echipamentele solicitate de SIA responsabilă de investigație.

Regulamentul vizează, de asemenea, îmbunătățirea coordonării investigațiilor între SIA și alte autorități susceptibile de a fi implicate în activitățile legate de investigațiile privind siguranța, cum ar fi autoritățile judiciare, autoritățile aeronautice civile și autoritățile de căutare și salvare.

1.5.Asigurarea respectării normelor

1.5.1.Respectarea normelor de către statele membre

Încălcările pot fi identificate în diverse moduri, inclusiv prin rezultatele inspecțiilor de standardizare efectuate de AESA, care asistă Comisia în procesul de monitorizare a punerii în aplicare a legislației în materie de siguranță a aviației. Pentru fiecare inspecție de standardizare, AESA întocmește un raport de inspecție, în care abordează problemele identificate în cursul inspecției și care se transmite statului membru în cauză și Comisiei. În cazurile în care constatările de neconformitate identificate nu sunt tratate în mod adecvat, dosarul este transmis Comisiei, care poate iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.

Atunci când o posibilă încălcare a dreptului UE de către un stat membru este adusă la cunoștință Comisiei, aceasta încearcă să rezolve rapid problema de fond cu statul membru în cauză, printr-un dialog structurat (EU Pilot). Statele membre pot furniza Comisiei elemente de fapt sau de drept suplimentare cu privire la o potențială încălcare a legislației Uniunii, cu obiectivul de a găsi o soluție conformă cu legislația UE și de a evita, astfel, necesitatea unei proceduri oficiale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.

În cazul în care consideră că o problemă de conformitate cu legislația UE persistă, Comisia poate iniția o procedură oficială de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolul 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

1.5.2.Respectarea normelor de către organizațiile reglementate din sectorul aviației

1.5.2.1.Sancțiuni

Reglementările aplicabile în materie de siguranță a aviației le impun statelor membre obligația de a stabili sancțiuni pentru încălcarea dispozițiilor lor și, dacă este cazul, a normelor lor de aplicare. Sancțiunile în cauză trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.

În plus, în cazurile de încălcare a Regulamentului nr. 216/2008 și a normelor sale de punere în aplicare și atunci când agenția este autoritatea competentă și ea supraveghează o întreprindere, Comisia poate, la solicitarea AESA, să impună amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu persoanelor și întreprinderilor cărora AESA le-a eliberat un certificat. Aceste amenzi și penalități cu titlu cominatoriu trebuie să fie disuasive și proporționale atât cu gravitatea situației, cât și cu capacitatea economică a titularului de certificat în cauză, ținându-se seama, în special, de măsura în care a fost compromisă siguranța.

1.5.2.2.Acțiuni privind certificatele și alte măsuri

Regulamentul nr. 216/2008 impune statelor membre, Comisiei și AESA obligația de a coopera pentru a asigura respectarea regulamentului și a normelor sale de aplicare. Pe lângă supravegherea certificatelor pe care le-au eliberat, statele membre au obligația de a desfășura investigații, inclusiv inspecții la platformă, și de a lua orice măsură care se impune, inclusiv reținerea la sol a aeronavelor. În cazul în care autoritatea competentă (autoritatea națională sau AESA) constată sau este informată că titularii de certificate nu respectă normele, ea poate sau trebuie să modifice (să limiteze), să suspende sau să revoce certificatul în conformitate cu dispozițiile aplicabile din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 și din normele sale de aplicare.

În plus, Comisia, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru sau a AESA, poate iniția o procedură pentru a decide dacă un certificat eliberat în conformitate cu Regulamentul nr. 216/2008 și regulamentele sale de punere în aplicare respectă în mod efectiv dispozițiile acestora. În caz de nerespectare, Comisia solicită autorității competente să ia măsuri corective adecvate, cum ar fi limitarea sau suspendarea certificatului respectiv. În plus, odată ce Comisia emite o astfel de decizie, obligația de recunoaștere reciprocă a certificatelor încetează să se aplice celorlalte state membre. Odată ce Comisia dispune de suficiente dovezi care să ateste că s-au luat măsuri corective corespunzătoare, ea va decide restabilirea recunoașterii reciproce.

În plus față de aceste măsuri, statele membre au instituit politici naționale de aplicare a legii pentru a asigura aplicarea corectă a legislației la nivel național.

2.MANAGEMENTUL RISCURILOR DE SIGURANȚĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Uniunea Europeană se îndreaptă către un sistem de siguranță bazat într-o mai mare măsură pe anticipare și pe date concrete. Aceste cerințe nu pot funcționa eficient în mod izolat la nivelul UE, ci trebuie să se aplice întregului sistem, la toate nivelurile. Standardele OACI, în capitolul 4 din anexa 19, stabilesc cerințele aplicabile sistemelor de management al siguranței pentru prestatorii de servicii și impun ca toate sistemele de management al siguranței să fie acceptabile pentru statul responsabil de certificarea corespunzătoare. În plus, anexa 19 a OACI prevede obligația statelor de a elabora un program de management al siguranței, „programul național de siguranță”, care să prevadă politici și obiective clare, o modalitate de a gestiona riscurile de siguranță și de a asigura siguranța și, în fine, activități de promovare a siguranței.

În acest moment, UE nu le cere statelor membre să adopte un program național de siguranță, în această formă. Ea a reflectat însă spiritul standardelor OACI relevante în mai multe regulamente europene, în particular în normele de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008.

2.1.Cerințe de siguranță pentru organizații și autorități

Elaborarea normelor de punere în aplicare a Regulamentului nr. 216/2008 a dus la adoptarea a două seturi distincte de cerințe aplicabile autorităților, respectiv organizațiilor:

a.Cerințele aplicabile autorităților țin seama în mod corespunzător de cele opt elemente critice ale unui sistem de supraveghere a siguranței definite de OACI, sprijinind astfel punerea în aplicare a programelor naționale de siguranță și promovând în același timp obiectivul de standardizare prevăzut în Regulamentul nr. 216/2008. Ele includ, în plus, elemente care sunt esențiale pentru instituirea unui sistem de management al siguranței aviației cuprinzător la nivelul UE, care să conțină responsabilitățile UE și pe cele ale statelor membre în materie de management al siguranței.

b.Cerințele aplicabile organizațiilor, în cele mai multe dintre domeniile aviației, includ cerințe generale consolidate pentru sistemele de management (al siguranței). În prezent, sunt în curs de adoptare norme care prevăd sisteme de management în domeniul navigabilității inițiale și al menținerii navigabilității. Cerințele aplicabile organizațiilor sunt concepute pentru a integra standardele OACI în așa fel încât să se asigure compatibilitatea cu sistemele de management existente și să se încurajeze managementul integrat. Cerințele privind sistemul de management sunt adaptate în funcție de mărimea, natura și complexitatea activităților organizațiilor aeronautice, precum și de modelul de afaceri pe care îl urmează acestea, asigurându-se astfel o aplicare proporțională.

Pentru diferitele domenii tehnice, aceste cerințe generale aplicabile autorităților și organizațiilor sunt completate cu cerințe mai specifice (de exemplu, cerințe de monitorizare a datelor de zbor pentru operatorii aerieni).

Cerințele aplicabile autorităților și organizațiilor au fost concepute astfel încât să reflecte niveluri de siguranță similare pentru toate domeniile care intră sub incidența Regulamentului nr. 216/2008. În particular, cerințele comune pentru sistemul de management constituie un singur cadru de management al siguranței pentru toate organizațiile autorizate care intră sub incidența Regulamentului nr. 216/2008.

În plus față de aceste cerințe, Regulamentul nr. 376/2014 garantează că organizațiile și autoritățile competente identifică pericolele și gestionează riscurile de siguranță prin colectarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă.

2.2.Managementul riscurilor de siguranță la nivelul UE: procesul de elaborare și actualizare a Planului european pentru siguranța aviației

Planul european pentru siguranța aviației reprezintă elementul central al procesului de management al riscurilor de siguranță la nivel european și implică statele membre, sectorul și AESA.

Acest proces constă în sarcinile descrise în diagrama de mai jos.

Diagrama 4. Procesul de management al riscurilor de siguranță la nivelul UE

1.Identificarea problemelor de siguranță (sau a pericolelor) care afectează sistemul de aviație european;

2.Evaluarea problemelor de siguranță (sau a pericolelor), care vizează evaluarea riscurilor asociate cu efectele cauzate de problemele de siguranță (sau pericolele) identificate în faza anterioară;

3.Definirea și programarea acțiunilor de siguranță, care constă în identificarea strategiilor (sau a măsurilor de atenuare) pentru a soluționa problemele (sau pericolele) al căror nivel de risc nu poate fi tolerat după evaluare;

4.Punerea în aplicare și monitorizarea, care vizează urmărirea statutului și raportarea cu privire la strategiile convenite; și

5.Performanța în materie de siguranță, care vizează examinarea domeniilor de risc identificate pentru a evalua dacă riscurile identificate anterior au fost atenuate și a le compara cu indicatorii de performanță în materie de siguranță.

2.2.1Identificarea problemelor de siguranță

În etapa de identificare a problemelor de siguranță, sistemul european de aviație este examinat în permanență și în mod preventiv în căutarea problemelor de siguranță, cu scopul de a identifica problemele care necesită măsuri de atenuare la nivelul UE și/sau la nivelul statelor membre.

Identificarea problemelor de siguranță poate avea la bază informațiile la care agenția are acces, dar și sistemele de management existente la nivelul autorităților statelor membre sau al organizațiilor din sector. Acest proces poate fi inițiat de la bază spre vârf (de la identificarea unor probleme de siguranță specifice de către părțile interesate care se confruntă cu ele în mod direct) sau de la vârf spre bază (de la analizarea principalelor domenii de risc din cadrul sistemului de aviație).

O modalitate de a identifica probleme de siguranță este analiza sistematică a datelor referitoare la evenimente, în special pe categorii de accidente (de exemplu, pierderea controlului în zbor, coliziune în zbor etc.) sau pe domenii ale aviației (transport aerian comercial, aviație de afaceri, aviație generală etc.).

Cu toate acestea, analiza datelor referitoare la evenimente poate detecta numai problemele de siguranță evidențiate de investigarea evenimentelor. Prin urmare, în vederea identificării unor astfel de probleme la scară mai largă, trebuie luate în considerare și alte surse de informații, cum ar fi recomandările privind siguranța, studiile de siguranță existente, informațiile colectate prin intermediul unor foruri recunoscute [Rețeaua de analiști în domeniul siguranței aviației (NoA), echipele din cadrul Inițiativei strategice europene de siguranță (ESSI) și Grupurile de colaborare și analiză (CAG) asociate, Human Factors Network, ENCASIA etc.], avizele de specialitate, informațiile rezultate din activitățile de supraveghere și monitorizare sau tehnicile de prognoză.

Pentru identificarea problemelor de siguranță și evaluarea acestora, interfața cu statele membre este asigurată de NoA. NoA este o resursă-cheie în cadrul procesului de evaluare a riscului, grație analizei evenimentelor cuprinse în Fișierul european centralizat (ECR) (a se vedea și secțiunea 3.2) și furnizării de date provenind de la statele membre. Aceste activități permit, acolo unde este necesar, validarea rezultatelor și consolidarea legăturii dintre eforturile desfășurate la nivel european și la nivel național.

Echipele ESSI (a se vedea și secțiunea 4.1.2) sprijină procesul de evaluare a riscurilor prin furnizarea de informații operaționale, acolo unde este necesar. În fine, CAG sprijină validarea datelor și a evaluărilor de risc în domeniile lor de competență, precum și elaborarea unor posibile măsuri de atenuare.

Pentru a facilita raportarea problemelor de siguranță către agenție, persoanele, organizațiile sau autoritățile au la dispoziție un formular de identificare a problemelor de siguranță.

2.2.2Evaluarea problemelor de siguranță

AESA, sprijinită de grupurile părților interesate relevante, efectuează o evaluare a nivelului de risc asociat consecințelor fiecăreia dintre problemele de siguranță raportate.

AESA gestionează un portofoliu de riscuri de siguranță (SRP). Portofoliul conține înregistrări privind problemele de siguranță identificate de agenție și de părțile interesate externe, o evaluare a nivelului de risc, o evidență a acțiunilor întreprinse, precum și o evaluare a nivelului de risc rezidual după implementarea măsurilor.

Evaluarea riscurilor este o analiză, exprimată în termeni de frecvență și gravitate preconizate, a consecințelor unei probleme de siguranță, luând drept referință ansamblul scenariilor posibile, combinate cu determinarea unui nivel de risc acceptabil, tolerabil sau inacceptabil.

SRP este un document dinamic, revizuit la intervale regulate, pe măsură ce sunt disponibile noi informații. Pentru constituirea SRP, agenția:

analizează ultimele date de siguranță disponibile sau alte informații pentru a stabili dacă trebuie identificate și evaluate noi probleme de siguranță sau dacă evaluarea problemelor de siguranță existente este pusă sub semnul întrebării;

examinează și validează evaluarea problemelor de siguranță;

propune stabilirea acceptabilității nivelului de risc asociat unei probleme de siguranță;

propune măsuri de siguranță;

monitorizează progresele măsurilor de siguranță în curs;

propune indicatori de performanță în domeniul siguranței;

monitorizează performanța în materie de siguranță și

validează conținutul materialelor de analiză/de promovare a siguranței ale AESA.

Imediat ce SRP este actualizat, el este adus la cunoștința organelor consultative în vederea consultării. În această etapă a procesului, organismele consultative își exprimă opinia cu privire la riscurile de siguranță care pot fi tolerate și la cele în privința cărora trebuie luate măsuri.

2.2.3Definirea și programarea măsurilor de siguranță

Riscurile care au fost considerate intolerabile în faza anterioară trebuie să facă obiectul unor măsuri. Agenția face o primă recomandare cu privire la măsurile care trebuie luate pentru a atenua un anumit risc. Recomandarea urmărește să identifice opțiunile care aduc cele mai mari beneficii în materie de siguranță cu cel mai mic cost posibil, pe baza unei evaluări preliminare a impactului.

Evaluarea preliminară a impactului se efectuează în momentul în care sunt examinate strategiile de atenuare. Ea pune în balanță impactul posibil al unei măsuri și beneficiile acesteia, ținând cont de posibilitățile de atenuare și luând în calcul, ca posibile soluții, reglementarea, supravegherea și promovarea siguranței.

Înainte de punerea în aplicare a oricărei strategii, este esențial să se identifice în mod clar, încă de la început, rezultatul dorit și modul în care va fi evaluată eficacitatea acestuia. Acest lucru permite să se evalueze în ce măsură strategiile planificate sunt eficace într-o etapă viitoare.

În momentul în care sunt găsite cele mai bune opțiuni posibile, agenția identifică părțile interesate care sunt cele mai potrivite pentru a conduce inițiativele și inițiază o fază de consultare menită să faciliteze implicarea acestor părți interesate.

Propunerile de atenuare a unui risc pot include măsuri legislative, activități de supraveghere a siguranței specifice sau proiecte de promovare a siguranței (broșuri, videoclipuri, proiecte de cercetare, cursuri de pregătire sau campanii de cooperare internațională).

Măsurile care trebuie luate sunt determinate de AESA și de organismele consultative competente (pentru statele membre și sector).

Faza de consultare se încheie cu un acord privind o serie de proiecte destinate a combate riscurile identificate, înregistrate corespunzător în SRP și încorporate în mod oficial în Planul european pentru siguranța aviației. Proiectele sunt apoi integrate în diversele programe ale AESA, atunci când AESA trebuie să preia inițiativa, sau în programele și planurile pertinente ale statelor membre, atunci când competența le revine acestora.

Statele membre ar trebui să includă aceste măsuri la nivel național, iar implementarea lor ar trebui revizuită în timpul inspecțiilor de standardizare pentru a fi monitorizată sau pentru a se putea justifica faptul că măsura nu este eficientă în planul siguranței, în mediul specific al unui anumit stat membru.

Planul european pentru siguranța aviației poate include, ținând seama de obiectivul politicii europene de siguranță a aviației, un nivel acceptabil de performanță în materie de siguranță care trebuie atins în Uniune.

Aprobarea finală a Planului european pentru siguranța aviației are loc în cadrul Consiliului de administrație al AESA.

2.2.4Punere în aplicare și monitorizare

După ce măsurile de atenuare sunt corect înregistrate, aprobate și integrate în planurile și programele adecvate, începe faza de punere în aplicare și de monitorizare.

Această etapă vizează urmărirea stadiului de implementare a strategiilor care au fost prevăzute în Planul european pentru siguranța aviației. Ea începe cu identificarea liderilor de proiect pentru fiecare dintre acțiunile Planului european pentru siguranța aviației. Liderii de proiect includ nu numai personalul AESA, ci și reprezentanți ai statelor membre și industriei de profil care s-au angajat să ia măsuri prin Planul european pentru siguranța aviației.

Pentru acțiunile care au fost integrate în programele și planurile agenției, este utilizat mecanismul general de monitorizare instituit de Departamentul strategie și programe al AESA.

În cazul în care acțiunile sunt desfășurate sub conducerea statelor membre, raportarea se face prin intermediul rețelei de puncte de contact desemnate. În acest caz, în primul trimestru al unui an se distribuie rețelei un model de raportare specific, iar rapoartele sunt colectate în cursul celui de-al treilea trimestru, atunci când toate datele sunt sintetizate în vederea pregătirii raportului final.

Problemele legate de implementarea Planului european pentru siguranța aviației sunt discutate în cadrul Forumului SSP, unde sunt abordate și chestiuni legate de programele naționale de siguranță.

După ce au fost consultate toate părțile interesate, se supune aprobării Consiliului de administrație al AESA un raport final care prezintă pe scurt stadiul tuturor acțiunilor angajate. Raportul identifică principalele provocări întâmpinate în cursul unui anumit an, precum și domeniile în care au fost înregistrate progrese importante în direcția îndeplinirii obiectivelor.

2.2.5Performanța în materie de siguranță

Această fază evaluează dacă riscurile identificate anterior și înregistrate în SRP au fost, într-adevăr, atenuate ca urmare a punerii în aplicare a măsurilor convenite. Riscul rezidual care rămâne în urma punerii în aplicare a strategiilor de atenuare este evaluat prin revizuirea SRP la intervale prestabilite.

De asemenea, portofoliul de riscuri constituie baza pentru stabilirea unui set de domenii de risc care să fie monitorizate în mod regulat prin indicatori de performanță în domeniul siguranței (SPI). Monitorizarea domeniilor de risc prin intermediul SPI se bazează pe disponibilitatea datelor și pe sprijinul oferit de NoA.

În cazul în care evaluările stabilesc că riscurile nu au fost atenuate în mod corespunzător, ar putea fi necesară o reconsiderare a strategiilor de atenuare sau o evaluare suplimentară.

2.3.Acord privind performanța în materie de siguranță

2.3.1Acord privind performanța în materie de siguranță a organizațiilor

AESA abordează performanța organizațiilor în contextul Planului european pentru siguranța aviației. Cu toate acestea, ea nu a ajuns încă la un acord privind obiectivele de performanță în domeniul siguranței cu organizațiile de care este responsabilă.

La nivelul statelor membre, au fost lansate discuții pentru a se conveni asupra performanțelor de siguranță cu organizațiile naționale. Cu toate aceste, în ceea ce privește obiectivele de performanță în materie de siguranță, majoritatea statelor membre au ajuns în prezent la un acord doar în domeniul ATM/ANS.

La nivelul UE a fost instituit un sistem de performanță 11 în domeniul ATM/ANS cu scopul de a contribui la dezvoltarea durabilă a sistemului de transport aerian prin îmbunătățirea eficienței globale a serviciilor de navigație aeriană în cele patru domenii esențiale de performanță - siguranță, mediu, capacitate (întârziere) și rentabilitate.

Sistemul de performanță a fost introdus pentru prima dată în 2009, în contextul cerului unic european. El prevede stabilirea de obiective de performanță la nivelul Uniunii pentru perioade de referință fixe de 3-5 ani în cele patru domenii-cheie de performanță. Statele membre, la nivelul blocurilor funcționale de spațiu aerian (FAB), trebuie să elaboreze planuri de performanță care să includă obiective obligatorii la nivel național sau la nivelul blocurilor funcționale de spațiu aerian conforme cu obiectivele de performanță de la nivelul Uniunii.

Obiectivele la nivelul Uniunii pentru a doua perioadă de referință (PR 2, 2015-2019) au fost stabilite în 2014. În ceea ce privește siguranța, au fost stabilite obiective la nivelul Uniunii cu privire la nivelul de eficacitate al managementului siguranței (EoSM) și la aplicarea clasificării după gravitate bazate pe metodologia instrumentului de analiză a riscurilor (RAT).

Pentru punerea în aplicare a sistemelor de performanță ale cerului unic european, Comisia este asistată de organismul independent de evaluare a performanțelor desemnat prin Decizia de punere în aplicare 2014/672/UE a Comisiei 12 .

2.3.2Acord privind performanța în materie de siguranță a statelor membre la nivelul UE

Până în prezent, nu există obiective specifice de performanță în materie de siguranță impuse statelor membre de către UE, în afara celor descrise mai sus în contextul cerului unic european.

Cu toate acestea, sunt în curs de desfășurare activități în contextul Planului european pentru siguranța aviației, în vederea creării unor indicatori de performanță corespunzători. În plus, așa cum s-a menționat în secțiunea 2.2.3, planul poate indica un nivel acceptabil de performanță în materie de siguranță care trebuie atins în Uniune.

În fine, anumite state membre au adoptat voluntar obiective de performanță naționale.

3.ASIGURAREA SIGURANȚEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

3.1Supravegherea siguranței 13

Supravegherea siguranței în Uniunea Europeană include activități de supraveghere și monitorizare a organizațiilor care au fost aprobate de AESA și a celor aprobate de către statele membre. Ea include, de asemenea, monitorizarea statelor membre pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a legislației europene în materie de siguranță a aviației.

3.1.1Monitorizarea aplicării normelor în statele membre

Regulamentul de punere în aplicare (CE) nr. 628/2013 al Comisiei 14 (denumit în continuare „Regulamentul nr. 628/2013”) prevede metodele de lucru pentru efectuarea inspecțiilor de standardizare și pentru monitorizarea aplicării legislației relevante în materie de siguranță de către autoritățile competente ale statelor membre. Aceste inspecții de standardizare și acțiunile ulterioare sunt efectuate de AESA (a se vedea secțiunile 3.3.1 și 1.5.1).

3.1.2Supravegherea organizațiilor certificate

Supravegherea siguranței reprezintă partea procesului de reglementare a siguranței care vizează asigurarea respectării efective a cerințelor de siguranță și a procedurilor conexe cuprinse în legislația europeană.

Supravegherea siguranței asigură faptul că sectorul european al aviației oferă un grad de siguranță conform celui definit de normele europene. Responsabilitatea fiecărui stat membru și a AESA pentru supravegherea siguranței este, prin urmare, piatra de temelie pe care se bazează operarea aeronavelor în condiții de siguranță și recunoașterea reciprocă a licențelor și certificatelor pe teritoriul Uniunii Europene.

Odată cu introducerea cerințelor aplicabile autorităților, această supraveghere include o monitorizare continuă a performanței organizațiilor în materie de siguranță care ia în considerare riscurile specifice care rezultă din activitățile acestora (a se vedea secțiunea 3.3.2).

3.2Colectarea, analizarea și schimbul de date privind siguranța

Informațiile privind siguranța sunt o resursă importantă pentru detectarea pericolelor potențiale pentru siguranță. O serie de regulamente ale UE prevăd colectarea, analizarea și, acolo unde este cazul, schimbul de date și informații pertinente. Acestea includ, în particular, informații cu privire la evenimentele din aviația civilă (în 2015, Fișierul european centralizat conține peste 1 000 000 de evenimente), la transportatorii aerieni străini în cadrul sistemului SAFA (în 2015, baza de date a SAFA conține peste 130 000 de rapoarte), la recomandările în materie de siguranță formulate în virtutea sistemului de informații pentru recomandările privind siguranța (în 2015, baza de date a SRIS conține peste 1 200 de recomandări privind siguranța) și informațiile colectate, analizate și schimbate în contextul autorizațiilor pentru operatorii din țări terțe și al listei europene a aeronavelor interzise.

În UE, colectarea, analiza și schimbul de informații privind evenimentele sunt reglementate prin Regulamentul nr. 376/2014. Acest act legislativ impune fiecărei organizații, fiecărui stat membru și AESA obligația de a institui un sistem care să permită colectarea și stocarea informațiilor despre evenimentele relevante. Evenimente colectate sunt analizate și, atunci când este cazul, sunt luate măsuri de atenuare. Toate evenimentele colectate, precum și informațiile relevante referitoare la analiza lor și la acțiunile ulterioare, sunt transferate către Fișierul european centralizat.

Informațiile privind evenimentele transmise către Fișierul european centralizat sunt puse la dispoziția statelor membre (autoritatea aeronautică națională și autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța), a AESA și a Comisiei. Rețeaua de analiști în domeniul siguranței aviației (NoA) instituită în temeiul Regulamentului nr. 376/2014 are obligația de a analiza Fișierul european centralizat ca măsură de sprijin a Planului european pentru siguranța aviației.

O parte esențială a sistemului instituit prin Regulamentul nr. 376/2014 este definiția „culturii juste”, al cărei obiectiv este de a asigura disponibilitatea permanentă a informațiilor privind siguranța prin crearea unui climat de încredere, în care persoanele să se simtă în siguranță pentru a raporta evenimentele. Această „cultură justă” este instituită prin principii-cheie definite în regulament, cum ar fi protecția împotriva învinuirii și a sancționării (cu excepția abaterilor săvârșite cu intenție sau a comportamentului inacceptabil).

3.3Direcționarea supravegherii domeniilor care suscită cele mai multe preocupări sau au cele mai mari nevoi, pe baza datelor de siguranță

3.3.1Direcționarea monitorizării statelor membre, pe baza datelor de siguranță

La nivelul UE, inspecțiile de standardizare efectuate de agenție în statele membre urmează o abordare bazată pe riscuri. Ca atare, frecvența inspecțiilor, domeniul de aplicare și nivelul investigațiilor, precum și dimensiunea și componența echipei sunt adaptate la situația specifică din fiecare stat membru și din fiecare sector.

Această monitorizare se efectuează în mod continuu, vizează întregul sistem de aviație și este bazată pe riscuri, ținând seama de toate informațiile disponibile ale AESA. În acest scop, AESA evaluează capacitatea autorităților competente de a-și îndeplini responsabilitățile de supraveghere a siguranței. Acest lucru implică colectarea și analizarea datelor, realizarea inspecțiilor necesare și monitorizarea constatărilor pentru a se asigura punerea în aplicare la timp a modificărilor și a măsurilor corective corespunzătoare.

Standardizarea este o parte a colectării datelor de siguranță la nivelul UE necesară pentru a identifica pericolele și permite direcționarea, pe baza datelor de siguranță, a supravegherii domeniilor care suscită cele mai multe preocupări sau au cele mai mari nevoi.

Strategia de standardizare se concentrează asupra următoarelor domenii-cheie:

Punerea în aplicare a unei abordări de monitorizare continuă: Regulamentul nr. 628/2013 instituie un sistem de monitorizare a aplicării uniforme a normelor europene de siguranță a aviației, care ar trebui să fie extins la toate domeniile aviației.

Planificarea bazată pe riscuri a inspecțiilor de standardizare: în cadrul abordării de monitorizare continuă, frecvența inspecțiilor, domeniul de aplicare și nivelul investigațiilor, precum și dimensiunea și componența echipei sunt adaptate la situația specifică din fiecare stat membru și din fiecare sector. Acest lucru duce la o utilizare mai flexibilă și mai eficientă a resurselor și la reducerea sarcinii pentru statele care obțin rezultate bune și, prin urmare, pot fi inspectate mai rar. Verificarea respectării normelor este integrată treptat în monitorizarea performanței sistemelor/proceselor, pentru a analiza eficacitatea sistemică a sistemelor de management ale autorităților competente și a programelor naționale de siguranță.

Integrarea activităților de standardizare ale AESA și a programului USOAP al OACI: actualul acord de lucru promovează o mai strânsă cooperare și integrare a activităților între AESA și OACI. Dialogul permanent, schimbul de informații și de date, participarea la inspecțiile și auditurile celeilalte părți sunt instrumentele identificate în acest scop cu obiectivul ca atât standardele și cerințele UE, cât și cele ale OACI să fie respectate, pe cât posibil, printr-o singură procedură integrată.

Implicarea personalului autorităților competente în activitățile de standardizare: obiectivul este realizarea unei standardizări proactive și promovarea unui nivel adecvat de calificare a personalului în întreaga Europă. În plus, reuniunile de standardizare oferă un cadru pentru a conveni asupra unei înțelegeri comune a cerințelor, a formula interpretări și a face schimb de bune practici, sprijinind astfel punerea în aplicare uniformă a normelor.

Consolidarea mecanismului de feedback în materie de reglementări: mecanismul de feedback actual este în curs de simplificare și consolidare pentru a evalua în mod sistematic eficacitatea normelor și a integra rezultatul activităților de standardizare în activitățile de management al siguranței, de legiferare și de promovare a siguranței.

3.3.2Direcționarea supravegherii sectorului aviației, pe baza datelor de siguranță

Pentru a sprijini monitorizarea continuă a performanței în materie de siguranță a organizațiilor, în conformitate cu cerințele aplicabile autorităților prevăzute în legislația UE, a fost elaborată o documentație care include definiții și concepte pentru desfășurarea supravegherii bazate pe riscuri și pe performanță. Aceasta se concentrează pe identificarea riscurilor în domeniul aviației și pe eficacitatea măsurilor de atenuare a acestora, mai degrabă decât pe simpla verificare a conformității cu cerințele aplicabile.

Această direcționare bazată pe date a supravegherii diminuează totodată problemele legate de numărul, dimensiunea și complexitatea tot mai mare a entităților reglementate și de resursele limitate de care dispun statele membre și AESA.

Un astfel de sistem de supraveghere care încurajează o gândire și un comportament specifice managementului siguranței permite organizațiilor să gestioneze riscuri care nu sunt prevăzute în reglementări și stimulează punerea în aplicare a managementului siguranței printr-o posibilă reducere a sarcinilor de supraveghere. El sprijină, de asemenea, punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor referitoare la sistemul de management prevăzute în normele de punere în aplicare destinate organizațiilor.

4.PROMOVAREA SIGURANȚEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Promovarea siguranței reprezintă o parte esențială a unui program de siguranță și a unui management eficient al siguranței. Riscurile de siguranță pot fi atenuate prin creșterea gradului de informare cu privire la lecțiile învățate în domeniul siguranței, prin transmiterea celor mai bune practici și prin explicarea procedurilor și a normelor de siguranță. În sistemul de aviație european, aceasta face parte din menținerea unei bune culturi a siguranței.

Promovarea siguranței implică activități generale sau țintite de comunicare și difuzare a informațiilor privind siguranța către părțile interesate din domeniul aviației. Activitatea se bazează pe procese de tratare a informațiilor care analizează datele și generează acțiuni de atenuare a riscurilor de siguranță, conform descrierii din secțiunea 3.2.

O serie de activități de promovare a siguranței sunt realizate de către statele membre la nivel național și sunt detaliate în programele lor de siguranță.

La nivel european, majoritatea activităților de promovare a siguranței sunt coordonate de AESA. În acest context, AESA instituie în prezent o activitate de programare integrată care să garanteze că activitățile de reglementare și de promovare a siguranței abordează riscurile de siguranță în cel mai eficient mod posibil, completându-se reciproc în anumite domenii. În acest context, AESA creează pachete specifice de promovare a siguranței europene pentru a spori impactul produselor de promovare a siguranței. În paralel, sunt consolidate activitățile de parteneriat în materie de siguranță.

4.1Activități la nivelul UE

4.1.1Comunicarea în materie de siguranță

Transmiterea de informații privind siguranța contribuie la o cultură solidă a siguranței. Produsele de comunicare în materie de siguranță în Uniunea Europeană includ rapoarte privind analizele de siguranță; buletine informative, pliante și postere; material audiovizual; seturi de instrumente, manuale și ghiduri; planuri și programe; ateliere și alte evenimente în domeniul siguranței.

4.1.1.1Comunicarea obligatorie în materie de siguranță

Regulamentul nr. 216/2008 prevede obligația AESA de a publica un raport anual privind siguranța 15 , pentru a informa publicul cu privire la nivelul general al siguranței în domeniul aviației civile. Acest raport prezintă informații cu privire la siguranța aviației civile la nivel european și mondial.

Regulamentul nr. 996/2010 prevede înființarea unei baze de date care să conțină recomandări privind siguranța. Această bază de date este accesibilă publicului online 16 .

4.1.1.2Comunicarea facultativă în materie de siguranță

AESA publică buletine informative privind siguranța 17 (Safety Information Bulletins - SIB) pentru a informa părțile interesate. SIB sunt puse la dispoziția publicului și sunt revizuite și actualizate în mod periodic. Agenția publică, de asemenea, o analiză a progreselor realizate cu privire la aplicarea recomandărilor de siguranță 18 .

4.1.1.3Ateliere și conferințe în domeniul siguranței

AESA desfășoară campanii de siguranță pentru a aborda problemele specifice de siguranță care au la bază evenimentele, riscurile de siguranță identificate, problemele emergente sau auditurile de siguranță.

De asemenea, AESA organizează în mod regulat ateliere și conferințe care au scopul de a disemina informații privind siguranța la nivel european și de a oferi ocazia de a purta discuții pe subiecte legate de siguranță, inclusiv rezultatele inspecțiilor. În plus, agenția organizează anual o conferință pe tema siguranței.

Comisia Europeană organizează periodic conferințe și seminarii pe teme legate de siguranța aviației. În plus, ea organizează ateliere și activități care vizează să sprijine diseminarea și înțelegerea corespunzătoare a anumitor norme de siguranță, cum ar fi Regulamentele nr. 376/2014 și nr. 996/2010.

4.1.1.4Informații online

O gamă largă de informații și de documente sunt puse la dispoziția publicului pe site-ul internet al AESA 19 și pe site-ul Comisiei Europene dedicat politicii europene de siguranță a aviației 20 .

În plus, sunt utilizate frecvent rețele cu acces limitat în vederea schimbului de informații privind siguranța între AESA, Comisie și statele membre, precum și cu sectorul de profil.

4.1.2Inițiativa strategică europeană de siguranță (ESSI)

Inițiativa strategică europeană de siguranță (ESSI) este un grup pentru siguranța aviației care reunește reprezentanți ai autorităților publice și ai sectorului de profil. Obiectivul său principal este de a îmbunătăți siguranța aviației prin activități voluntare destinate sporirii rentabile a siguranței. ESSI are trei echipe: Echipa europeană pentru siguranța aviației comerciale (ECAST), Echipa europeană pentru siguranța elicopterelor (EHEST) și Echipa europeană pentru siguranța aviației generale (EGAST). Echipele pentru siguranță organizează reuniuni plenare pentru a stabili orientări, a aloca sarcini grupurilor de lucru și a revizui rezultatele în materie de siguranță. Echipele pentru siguranță sunt coprezidate de un reprezentant din partea comunității aviației și unul din partea AESA.

4.1.2.1Aviația comercială

ECAST se ocupă de operațiunile aeronavelor mari cu aripi fixe și își propune să sporească siguranța aviației comerciale în Europa și la nivel mondial, în beneficiul cetățenilor europeni. ECAST este un parteneriat între AESA, alte autorități europene și sectorul aviației. ECAST cooperează cu CAST din SUA și cu alte inițiative majore în materie de siguranță de la nivel mondial, în special grupurile regionale de siguranță a aviației (RASG) ale OACI.

4.1.2.2Elicoptere

EHEST reunește producători și operatori de elicoptere, organizații de cercetare, autorități și investigatori ai accidentelor din întreaga Europă. EHEST colaborează îndeaproape cu Echipa internațională pentru siguranța elicopterelor (IHST).

4.1.2.3Aviație generală

EGAST reunește reprezentanți din partea comunității aviației generale, a asociațiilor și cluburilor, a sectorului de profil, a AESA și a altor autorități din Europa. Aceasta este un forum pentru schimbul de bune practici, colectarea de date și promovarea siguranței. Pe baza lucrărilor desfășurate de către membrii săi, echipa amplifică eforturile acestora. EGAST colaborează cu Comitetul director mixt pentru aviația generală (GA JSC), coprezidat de FAA și de Fundația pentru siguranța aeriană a Asociației proprietarilor și piloților de aeronave (AOPA).

4.2Cooperarea internațională la nivelul UE

Siguranța aviației este din ce în ce mai mult un efort de cooperare la nivel mondial. În acest context, politica în domeniul siguranței aviației din UE are o dimensiune internațională din ce în ce mai puternică.

Comisia, AESA și statele membre coordonează îndeaproape o serie de activități internaționale în materie de siguranță a aviației. Scopul este de a întări siguranța și protecția mediului la nivel mondial, de a susține libera circulație a produselor și a serviciilor și de a promova standardele de siguranță europene și mondiale.

Pentru a atinge aceste obiective, UE colaborează cu țări partenere și organizații regionale atât la nivel normativ, cât și la nivel operațional. Această cooperare se realizează prin punerea în aplicare a unor acorduri internaționale și acorduri de lucru, precum și prin activități de asistență și de cooperare tehnică. Asistența tehnică are drept obiectiv îmbunătățirea siguranței aviației în țările sau regiunile în curs de dezvoltare; cooperarea și parteneriatele tehnice sunt dezvoltate cu țările emergente și țările dezvoltate.

4.3Pregătirea la nivelul UE

În UE, activitățile de pregătire includ organizațiile din sectorul aviației care sunt implicate în implementarea Programului european de siguranță a aviației: AAC din statele membre, SIA și industria de profil.

În conformitate cu Regulamentul nr. 376/2014, Comisia și agenția trebuie să sprijine statele membre furnizând o pregătire corespunzătoare. Această pregătire este asigurată, în mod special, în contextul NoA și al Comitetului director al ECCAIRS.

În temeiul Regulamentului nr. 216/2008, organizațiile și autoritățile competente sunt responsabile de menținerea nivelului de pregătire al personalului lor, în așa fel încât nivelul de competență al acestora să asigure îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor lor. În plus, autoritățile competente sunt obligate să faciliteze îndeplinirea de către organizații a obligațiilor lor de a pune în aplicare un sistem de management, oferind programe educaționale sau de pregătire relevante, acolo unde este fezabil sau adecvat.

Totodată, sunt în curs de dezvoltare noi capacități de pregătire pentru a garanta că toate persoanele implicate au competențe adecvate pentru a asigura punerea în aplicare cu succes a abordării bazate pe performanță.

În mod similar, AESA depune eforturi pentru a menține un nivel ridicat de cunoștințe și competență, rămânând în același timp la curent cu ultimele evoluții din aviație, înregistrate în domeniile sale de activitate, prin dezvoltarea și furnizarea de cursuri de pregătire nu numai angajaților, ci și părților interesate, inclusiv celor care reprezintă statele membre și industria de profil.

De asemenea, agenția a elaborat și menține un sistem de examinare online prin intermediul site-ului său internet, cu ajutorul unei baze de întrebări. Acest serviciu este oferit în mod voluntar studenților organizațiilor de pregătire sau studenților autodidacți printr-un sistem de centre de examinare, care oferă posibilitatea de a primi un certificat.

De asemenea, AESA oferă asistență autorităților partenere în vederea îndeplinirii obligațiilor lor internaționale (de exemplu, reglementările OACI, cele ale UE) și pune în aplicare proiectele de cooperare ale UE în sectorul aviației civile în mai multe regiuni ale lumii, inclusiv țările vecine, regiunea Asia-Pacific și Africa.

4.3.1Grupul pentru inițiativele comune de pregătire (CTIG)

Grupul pentru inițiativele comune de pregătire (CTIG) este un grup care reunește reprezentanți ai autorităților în vederea schimbului de experiență și al coordonării inițiativelor de pregătire care vizează calificarea personalului autorităților de reglementare. Lucrările grupului sunt considerate materiale de îndrumare, care oferă recomandări cu privire la cele mai bune practici convenite.

Activitățile CTIG se axează pe următoarele aspecte:

definirea unei viziuni comune a rolului inspectorilor, al inginerilor și al altor experți din cadrul autorităților, precum și a pregătirii acestora în ceea ce privește calificarea și experiența;

identificarea bunelor practici comune și a noilor tendințe în materie de pregătire, de evaluare a cunoștințelor, de evaluare a competențelor și de calificare a personalului autorităților;

identificarea, dezvoltarea, punerea în aplicare și coordonarea activităților de pregătire comune, cum ar fi identificarea nevoilor, a cursurilor și a programelor;

schimbul de informații privind cursurile de interes comun pentru AESA, autoritățile aeronautice naționale și alte părți interesate.

4.3.2Conceptul de pregătire

AESA a lansat Academia virtuală AESA pentru a se asigura că sunt disponibile cursuri de pregătire armonizate și de înaltă calitate, în special pentru personalul autorităților aeronautice naționale. Pentru această ofertă de pregătire flexibilă și de mare anvergură (din punct de vedere geografic și lingvistic), agenția se bazează pe prestatori externi calificați, atent selecționați prin intermediul unei proceduri de aprobare corespunzătoare. Această pregătire se axează în special pe sprijinirea și îmbunătățirea calificării personalului din statele membre implicat în activități de aprobare și de supraveghere.

Lista abrevierilor

AMC	Mijloace acceptabile de conformitate
ANS	Servicii de navigație aeriană
ATM	Managementul traficului aerian
AAC	Autoritatea Aeronautică Civilă
CAG	Grupuri de colaborare și analiză
CS	Specificații de certificare
CTIG	Grupul pentru inițiativele comune de pregătire
AESA	Agenția Europeană de Siguranță a Aviației
ECAST	Echipa europeană pentru siguranța aviației comerciale
ECCAIRS	Centrul european de coordonare a sistemelor de raportare a accidentelor și incidentelor
ECR	Fișierul european centralizat
AELS	Asociația Europeană a Liberului Schimb
EGAST	Echipa europeană pentru siguranța aviației generale
EHEST	Echipa europeană pentru siguranța elicopterelor
ENCASIA	Rețeaua europeană a autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța aviației civile
EPAS	Planul european pentru siguranța aviației
ESSI	Inițiativa strategică europeană de siguranță
UE	Uniunea Europeană
FAB	Blocuri funcționale de spațiu aerian
GM	Materiale de îndrumare
OACI	Organizația Aviației Civile Internaționale
NoA	Rețeaua de analiști în domeniul siguranței aviației
SAFA	Evaluarea siguranței aeronavelor străine
SES	Cerul unic european
SIA	Autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța
SIB	Buletine de informare privind siguranța
SPI	Indicator de performanță în domeniul siguranței
SRP	Portofoliul de riscuri de siguranță
SSP	Program național de siguranță
TCO	Operator dintr-o țară terță
USOAP	Programul universal de auditare a supravegherii siguranței (OACI)

(1)

   În sensul prezentului document, „organizație” înseamnă o organizație din industria de profil care oferă produse sau servicii din domeniul aviației.

(2)

    http://eur-lex.europa.eu/browse/directories/legislation.html?locale=ro ; Politica în domeniul transporturilor; Transport aerian; Siguranța aeriană

(3)

   Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației și de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 și a Directivei 2004/36/CE (Text cu relevanță pentru SEE); JO L 79, 19.3.2008, p. 1.

(4)

   Regulamentul (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind investigarea și prevenirea accidentelor și incidentelor survenite în aviația civilă și de abrogare a Directivei 94/56/CE (Text cu relevanță pentru SEE); JO L 295, 12.11.2010, p. 35.

(5)

   Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2003/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului, și a Regulamentelor (CE) nr. 1321/2007 și (CE) nr. 1330/2007 ale Comisiei (Text cu relevanță pentru SEE); JO L 122, 24.4.2014, p. 18.

(6)

   Regulamentul (CE) nr. 2111/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2005 de stabilire a unei liste comunitare a transportatorilor aerieni care se supun unei interdicții de exploatare pe teritoriul Comunității și de informare a pasagerilor transportului aerian cu privire la identitatea transportatorului aerian efectiv și de abrogare a articolului 9 din Directiva 2004/36/CE (Text cu relevanță pentru SEE); JO L 344, 27.12.2005, p. 15.

(7)

   Mai multe informații sunt disponibile la adresa http://ec.europa.eu/transport/modes/air/safety/air-ban/index_ro.htm  

(8)

   Regulamentul (CE) nr. 474/2006 al Comisiei din 22 martie 2006 de stabilire a listei comunitare a transportatorilor aerieni care fac obiectul unei interdicții de exploatare pe teritoriul Comunității menționate la capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 2111/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE); JO L 84, 23.3.2006, p. 14.

(9)

   Detaliile procedurale sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie; JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(10)

   Planul european pentru siguranța aviației (European Plan for Aviation Safety) era denumit anterior Planul european de siguranță a aviației (European Aviation Safety Plan). Denumirea sa a fost schimbată pentru a se evita confuziile între Programul european de siguranță a aviației (European Aviation Safety Programme - EASP) și Planul european de siguranță a aviației (European Aviation Safety Plan - EASP).

(11)

   Articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 549/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 de stabilire a cadrului pentru crearea cerului unic european (regulamentul-cadru); JO L 96, 31.3.2004, p. 1 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 390/2013 al Comisiei din 3 mai 2013 de instituire a unui sistem de performanță pentru serviciile de navigație aeriană și pentru funcțiile de rețea (Text cu relevanță pentru SEE), JO L 128, 9.5.2013, p. 1.

(12)

   Decizia de punere în aplicare 2014/672/EU a Comisiei din 24 septembrie 2014 privind prelungirea desemnării organismului de evaluare a performanțelor cerului unic european; JO L 281, 25.9.2014, p. 5.

(13)

   În sensul prezentului document, „supravegherea” se referă atât la supravegherea organizațiilor certificate de către autoritatea lor competentă, cât și la monitorizarea aplicării normelor în statele membre ale UE, efectuată de AESA în contextul inspecțiilor de standardizare.

   Supravegherea siguranței în UE este reglementată în principal de Regulamentul nr. 216/2008 și de normele de aplicare ale acestuia (a se vedea diagrama 1 pentru mai multe informații privind legislația aplicabilă).

(14)

   Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 628/2013 al Comisiei din 28 iunie 2013 privind metodele de lucru ale Agenției Europene de Siguranță a Aviației pentru efectuarea inspecțiilor de standardizare și pentru monitorizarea aplicării normelor din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 736/2006 al Comisiei (Text cu relevanță pentru SEE); JO L 179, 29.6.2013, p. 46.

(15)

    http://easa.europa.eu/newsroom-and-events/general-publications  

(16)

    http://eccairs-dds.jrc.ec.europa.eu/pubsris/default.asp  

(17)

    http://ad.easa.europa.eu/sib-docs/page-1  

(18)

    http://easa.europa.eu/easa-and-you/safety-management/accident-and-incident-investigation-support/safety-recommendations  

(19)

    http://easa.europa.eu/  

(20)

    http://ec.europa.eu/transport/modes/air/safety/index_en.htm