COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 8.10.2015
COM(2015) 505 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
cu privire la acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul financiar 2013 (rezumat)
{SWD(2015) 194 final}
{SWD(2015) 195 final}
Raport cu privire la acțiunile întreprinse în urma cererilor formulate de Parlamentul European în rezoluțiile sale privind descărcarea de gestiune, precum și de Consiliu în recomandarea sa privind descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2013
Observații preliminare
Prezentul document reprezintă raportul Comisiei către Parlamentul European (PE) și Consiliu cu privire la acțiunile întreprinse în urma rezoluțiilor PE privind descărcarea de gestiune 1 și a recomandării Consiliului 2 pentru exercițiul financiar 2013, în conformitate cu articolul 319 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 166 din Regulamentul financiar (RF), articolul 119 alineatul (5) din Regulamentul financiar al celui de al 9-lea Fond European de Dezvoltare (FED) și cu articolul 144 din Regulamentul financiar al celui de al 10-lea FED.
Acesta este primul raport prezentat de Comisia care și-a preluat mandatul la 1.11.2014. Noua comisie urmărește o agendă mai orientată, în funcție de prioritățile politice stabilite de președintele Juncker și acordă o importanță deosebită principiului bunei gestiuni financiare.
Comisia a examinat în detaliu preocupările exprimate de Parlamentul European și de Consiliu în descărcarea de gestiune pe anul 2013.
În rezoluția PE privind descărcarea generală de gestiune, sunt subliniate o serie de chestiuni, cum ar fi îmbunătățirile necesare în cadrul gestiunii partajate, simplificarea, performanța, precum și alte aspecte specifice. Aceste solicitări au fost discutate pe larg în timpul procedurii de descărcare de gestiune, în special cu raportorul și cu membrii Comisiei pentru control bugetar (CONT). Scrisoarea dnei vicepreședinte Georgieva 3 este o mărturie cu privire la angajamentul oficial din partea Comisiei de a pune în aplicare pe deplin și în timp util o serie de acțiuni și măsuri legate de problemele identificate.
Recomandarea Consiliului cuprinde, de asemenea, aspecte importante legate de necesitatea de a se aduce îmbunătățiri în ceea ce privește gestiunea partajată, simplificarea și performanța.
Prezenta comunicare ține seama de acest angajament, în același timp prezentând situația actuală, după caz, în măsura în care au fost întreprinse alte măsuri până în prezent. Comunicarea este însoțită de două documente de lucru ale serviciilor Comisiei (DLSC) care conțin răspunsurile la 319 cereri specifice privind descărcarea de gestiune în ceea ce privește Parlamentul European și la 75 de astfel de cereri în ceea ce privește Consiliul.
Comisia este de acord să ia măsuri noi cu privire la 139 de cereri (115 primite de la Parlamentul European și 24 de cereri primite de la Consiliu). Aceasta consideră că, în cazul a 218 cereri (168 de la Parlamentul European și 50 de cereri de la Consiliu), măsurile necesare au fost luate deja ori sunt în desfășurare, deși, în unele cazuri, rezultatele acestora vor trebui să fie evaluate. În fine, din motive legate de cadrul juridic și bugetar existent ori de rolul sau prerogativele sale instituționale, Comisia nu poate accepta 39 de cereri (36 de la Parlamentul European 4 și 1 de la Consiliu 5 ). O justificare detaliată este furnizată în cele două DLSC anexate.
1. Îmbunătățiri în cadrul gestiunii partajate
1.1.Rezerve ale directorilor generali privind „declarația de asigurare” în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale, al politicii regionale, al ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale (punctele 1-4).
Comisia consideră că rezervele confirmă buna funcționare a procedurilor de control instituite în cadrul Comisiei și al statelor membre (SM). Numărul de rezerve formulate în rapoartele anuale de activitate (RAA) [21 în 2013] este rezultatul unei abordări consolidate și mai orientate a Comisiei, printre altele ca urmare a actualei politici stricte de întrerupere și suspendare a plăților, și nu ca urmare a unei deteriorări a sistemelor de control sau a lipsei de răspundere. Rezervele sunt legate, în general, de planurile de acțiune, care sunt monitorizate îndeaproape de către Comisie.
Faptul că, în mod sistematic, Comisia identifică deficiențe și riscuri, ia măsuri și elaborează rapoarte privind progresele înregistrate, permite Parlamentului European să supravegheze în permanență situația și evoluția calității gestiunii financiare.
Măsurile de prevenire, de detectare și de corecție puse în aplicare de Comisie pe baza sistemelor de supraveghere și control multianuale oferă asigurări rezonabile că bugetul UE este protejat în mod corespunzător împotriva cheltuielilor efectuate cu încălcarea legislației, dar și a riscurilor care decurg din deficiențe la nivelul sistemelor de gestiune și control ale statelor membre.
1.2.Lanțul de audit unic, responsabilitatea Comisiei și a statelor membre (punctele 44, 47)
Comisia a depus eforturi pentru a realiza un „lanț de audit unic” eficient, care este laitmotivul unei mari părți din rezoluție.
În acest context, principalele surse pe care se bazează Comisia pentru a garanta că resursele au fost utilizate în conformitate cu cadrul juridic și cu principiile bunei gestiuni financiare sunt rezultatele propriilor activități de audit, auditurile Curții de Conturi Europene (CCE) și rapoartele furnizate de OLAF, precum și informațiile prezentate de autoritățile naționale, în special opiniile de audit și statisticile rezultate din controale cu privire la ratele de eroare transmise în cadrul rapoartelor anuale de control, precum și auditurile sistemelor naționale efectuate pe parcursul întregului an.
Un aspect important al auditului unic îl reprezintă declarația de gestiune care introduce o raportare obligatorie consolidată pentru statele membre, semnată de către directorii/șefii agențiilor sau ai organismelor de audit. Această declarație va fi însoțită de un raport care conține o sinteză a tuturor rezultatelor activității de control și de audit efectuate, precum și a măsurilor corective întreprinse ori planificate. Cu toate acestea, emiterea unei declarații naționale [articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul financiar] ar putea constitui un alt element important al auditului unic.
Cu privire la cererea de prezentare a unei recomandări menită să promoveze utilizarea declarațiilor naționale, Comisia, deși susține recomandările grupului de lucru interinstituțional 6 , ar dori să sublinieze că alte acțiuni constituie o modalitate mai potrivită pentru promovarea utilizării acestora, de exemplu integrarea informațiilor în documente publice, cum ar fi raportul anual de activitate (RAA) al Comisiei, colectarea de bune practici, sesiuni de informare în cadrul forumurilor relevante sau promovarea declarațiilor naționale în rândul miniștrilor de finanțe, al parlamentelor naționale și al instituțiilor superioare de audit.
În ceea ce privește solicitarea PE de a publica declarațiile naționale, situațiile sintetice anuale și declarațiile de gestiune, Comisia subliniază că nu are dreptul de a publica astfel de documente.
1.3.Fiabilitatea informațiilor furnizate de statele membre (punctele 24-25, 49-50)
În opinia Comisiei, credibilitatea rapoartelor anuale de activitate nu este afectată de lipsa de fiabilitate a anumitor controale de prim nivel efectuate de statele membre. Imaginea de ansamblu este cu adevărat bună și asigurarea dată se întemeiază pe un proces solid și robust, care include mai multe niveluri de controale:
- controalele de prim nivel prin care se efectuează verificări cu privire la toate cheltuielile, înainte de a fi declarate Comisiei;
- al doilea nivel de control al autorității de certificare (contabilul) înainte de a transmite conturile la Comisie;
- al treilea nivel de control care cuprinde auditurile proiectelor și ale procedurilor în vigoare;
- controalele proprii efectuate de Comisie, care vizează fie organismele naționale de punere în aplicare și de control sau, în mod direct, proiectele care se bazează pe evaluarea a 15 cerințe esențiale.
Pentru propria asigurare, Comisia ține seama de rezultatele activității tuturor acestor niveluri de control, precum și de rezultatele activității de audit a CCE și ale investigațiilor OLAF.
Controalele sunt, de asemenea, eșalonate în timp, iar unele controale au loc după certificarea cheltuielilor către Comisie. În special, riscul rezidual și, prin urmare, reușita punerii în aplicare, vor face obiectul unei evaluări finale, la momentul închiderii conturilor.
Comisia consideră că informațiile furnizate în rapoartele anuale de activitate, în raportul de sinteză, în comunicarea privind protecția bugetului UE și în conturile anuale oferă o bază adecvată pentru evaluarea capacității de corecție a sistemelor puse în aplicare.
Abordarea prudentă adoptată în comunicarea privind protecția bugetului UE 7 nu ar trebui să fie înțeleasă în sensul că statele membre au comunicat informații nefiabile. Comentariul Comisiei se referă la practica unor autorități de certificare de a raporta drept corecții financiare (CF) o cifră care include CF efectuate de statele membre și de Comisie. Prin urmare, Comisia deduce în mod sistematic din cifrele raportate de statele membre o sumă care este egală cu corecțiile Comisiei, pentru a se evita riscul dublei contabilizări.
DG REGIO și DG EMPL iau măsuri pentru a garanta fiabilitatea informațiilor raportate de statele membre privind CF. Măsurile cuprind:
efectuarea unei evaluări anuale a riscurilor pe baza datelor raportate de statele membre;
contacte cu autoritățile de certificare pentru clarificarea datelor raportate atunci când se constată neconcordanțe;
efectuarea de audituri la fața locului pentru a se verifica sistemul contabil al autorităților de certificare și fiabilitatea datelor raportate privind CF, pe baza rezultatelor evaluării riscurilor; acoperirea unor astfel de audituri a fost sporită în 2014 pentru a se obține o asigurare suplimentară.
În ceea ce privește cererea de a institui proceduri care să permită o corelare între măsurile corective și anul inițial în care a fost efectuată plata, Comisia subliniază faptul că, referitor la perioada de programare 2007-2013, statelor membre le incumbă, în primul rând, responsabilitatea de a institui proceduri fiabile pentru a confirma data, originea și cuantumul măsurilor corective.
Comisia a susținut întotdeauna că nu este posibil să se stabilească o legătură între corecții și anul inițial al plății.
În cazul în care Comisia consideră, pe baza evaluărilor și a analizelor pe care le efectuează, că datele furnizate de statele membre nu sunt corecte, acest lucru va fi clar prezentat în rapoartele anuale de activități întocmite de serviciile sale.
În ceea ce privește cererea conform căreia directorii generali trebuie să precizeze, în rapoartele lor anuale de activitate, ratele de eroare notificate de statele membre și corecțiile aduse de Comisie, aceasta reamintește că aceste informații sunt furnizate în prezent de direcțiile generale pentru toate programele operaționale care fac obiectul rezervelor. Începând din 2014, acest lucru a fost extins la toate programele operaționale, pe o bază ad-hoc.
1.4. Raportul de sinteză și rapoartele anuale de activitate (punctele 26-27, 217-218)
Ca răspuns la solicitarea Parlamentului European, Comisia a clarificat, în raportul de sinteză pentru 2014 8 , modul de calcul al sumei expuse riscului și a prezentat, de asemenea, impactul estimat al măsurilor corective.
În ceea ce privește solicitarea care i-a fost adresată, și anume de a publica în raportul de sinteză o "declarație de asigurare" adecvată, Comisia subliniază faptul că, având în vedere necesitatea de a se consolida controlul financiar, una dintre prioritățile-cheie ale reformei sale administrative și ale acțiunilor de consolidare începând din 2000, cadrul de guvernanță [în special articolul 66 alineatul (9) din Regulamentul financiar] a conferit competențe depline directorilor generali, aceștia răspunzând în mod individual pentru gestionarea financiară. Prin urmare, responsabilitatea gestionării exercitate de directorii generali asigură continuitatea și sustenabilitatea necesare structurii de răspundere.
Comisia reamintește faptul că, pe baza articolului 317 din TFUE, Colegiul își asumă responsabilitatea politică prin adoptarea anuală a raportului de sinteză, care constituie un rezumat al rapoartelor anuale de activitate aferente anului precedent [articolul 66 alineatul (9) din Regulamentul financiar]. Comisia consideră că, prin combinarea rapoartelor anuale de activitate și a raportului de sinteză, se îndeplinesc obiectivele de responsabilitate internă și externă.
În ceea ce privește solicitarea Parlamentului European de clarificări privind instrucțiunile-standard pentru rapoartele anuale de activitate (un posibil aviz negativ, mecanism de sancționare), Comisia subliniază că prezentele instrucțiuni permit deja ordonatorului de credite prin delegație (OCD) să conchidă că acesta nu are o asigurare rezonabilă conform căreia procedurile de control instituite oferă garanțiile necesare cu privire la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente.
În ceea ce privește mecanismul de sancționare, atât Regulamentul financiar, cât și Statutul funcționarilor (SF) prevăd deja că ordonatorul de credite prin delegație poate face obiectul unor proceduri disciplinare și răspunde pecuniar în cazul unei activități ilegale, al fraudei sau al corupției.
2. Simplificare
Cadrul juridic pentru perioada 2014-2020 oferă o bază pentru continuarea procesului de simplificare prin introducerea unor măsuri, cum ar fi reducerea numărului de programe, alinierea dispozițiilor între fondurile structurale și de investiții europene și alte instrumente ale UE, consolidarea unor opțiuni simplificate în materie de costuri (OSC) sau introducerea unor planuri de acțiune comune și reducerea sarcinii de audit, în conformitate cu principiul proporționalității.
În domeniul agriculturii și al dezvoltării rurale, noul cadru juridic include elemente de simplificare, cum ar fi schema pentru micii fermieri sau costurile-standard și plata unor sume forfetare în cadrul dezvoltării rurale. Cu toate acestea, având în vedere că multe dintre aceste elemente sunt facultative pentru statele membre, efectele lor pe teren depind de opțiunile de punere în aplicare la nivel național. În plus, unele dintre elementele introduse de colegiuitori în cursul procedurii legislative au sporit nivelul de complexitate al propunerilor inițiale ale Comisiei. În plus, Comisia a inițiat un exercițiu de examinare analitică a simplificării, ale cărui rezultate vor fi comunicate în curând părților interesate relevante.
În ceea ce privește politica de coeziune, o gamă largă de posibilități de simplificare au fost oferite statelor membre, pe care, în prezent, acestea trebuie să le preia, evitând, în același timp, suprareglementarea („gold-plating”). În aceeași ordine de idei, normele privind achizițiile publice și ajutoarele de stat au fost, de asemenea, simplificate recent prin îmbunătățirea legislației, care ar trebui să contribuie la reducerea erorilor odată ce va fi pe deplin în vigoare. Mai mult, Comisia a luat inițiativa politică de a institui un grup de experți care să efectueze o evaluare independentă privind adoptarea simplificării de către statele membre și identificarea unor posibilități suplimentare de simplificare a normelor. La 10 iulie 2015, Comisia a adoptat decizia de instituire a Grupului la nivel înalt de experți independenți privind monitorizarea simplificării pentru beneficiarii fondurilor structurale și de investiții europene, care a fost anunțată de comisarul pentru politica regională, dna Corina Crețu, la 9 iunie 2015. Obiectivul grupului este de a evalua valorificarea de către statele membre a posibilităților de simplificare privind accesarea și utilizarea fondurilor, astfel încât să se reducă sarcina administrativă a beneficiarilor.
Începând din 2016, va intra în funcțiune sistemul electronic de gestionare a politicii de coeziune. Cadrul de reglementare pentru perioada 2014-2020 consolidează posibilitatea de a se utiliza OSC și stabilește noi instrumente simplificate, cum ar fi planurile de acțiune comune, care sunt definite în totalitate în funcție de realizările și rezultatele care trebuie obținute și puse în aplicare prin intermediul OSC. Mai mult, Comisia organizează în statele membre, în ceea ce privește crearea de locuri muncă, seminare pe tema simplificării. Aceasta intenționează să prezinte Parlamentului European și Consiliului, până la sfârșitul anului 2015, un raport care va prezenta rezultatele unui studiu privind simplificarea.
OSC și armonizarea normelor între fonduri reduc sarcina administrativă pentru beneficiari și riscul de eroare. Prin urmare, simplificarea contribuie la concentrarea eforturilor pe obținerea de rezultate în cadrul proiectelor și al programelor.
Comisia va monitoriza punerea în aplicare a elementelor de simplificare din fiecare domeniu de politică și, până la sfârșitul anului 2015, va centraliza aceste inițiative separate într-un tablou de bord privind simplificarea administrativă.
Comisia va lua în considerare rezultatele acestei activități de monitorizare și de coordonare atunci când va efectua revizuirea intermediară a MFF (programată pentru sfârșitul anului 2016) și următoarea revizuire a Regulamentului financiar.
3. Performanță (punctele 303-310).
Noua generație de programe de cheltuieli pentru MFF 2014-2020 va contribui la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, deoarece aceasta este orientată mai mult spre performanțe, astfel cum se descrie în detaliu în scrisoarea dnei vicepreședinte Georgieva, menționată anterior.
Ca urmare a Rezoluției Parlamentului European din 3.12.2013 privind „cadrul de control intern integrat” (punctul 40) 9 , în cursul anului 2015 Comisia a luat măsurile necesare pentru a institui Grupul de lucru interinstituțional privind întocmirea bugetului în funcție de performanțe .
Parlamentul European solicită ca planul de gestiune al directorilor generali să aibă un număr limitat de obiective pe care aceștia le raportează în rapoartele lor anuale de activitate. Comisia subliniază faptul că rapoartele anuale de activitate pentru anul 2013 au arătat progresele înregistrate în realizarea obiectivelor de referință și a obiectivelor pe termen lung definite în planurile de gestiune pentru 2013 și au inclus, de asemenea, un rezumat al evaluărilor și al auditurilor de performanță efectuate.
În rezoluție se solicită includerea a două analize în următorul raport de evaluare, atât în ceea ce privește eficiența și eficacitatea, cât și rezultatele obținute în materie de creștere economică și crearea de locuri de muncă prin planul de investiții 10 și, respectiv, prin planul privind creșterea economică și crearea de locuri de muncă.
În ceea ce privește prima analiză și ca urmare a acordului la care s-a ajuns între Parlamentul European și Consiliu (5.6.2015), Comisia va prezenta: (a) o evaluare privind utilizarea și funcționarea garanției UE, însoțită de un aviz al Curții de Conturi Europene și (b) un raport care să conțină o evaluare independentă privind punerea în aplicare a Regulamentului financiar.
În a doua analiză, Comisia subliniază faptul că raportul de evaluare oferă date cu privire la planul de creștere economică și locuri de muncă adoptat de Consiliul European în iunie 2012, în măsura în care acțiunile au fost finanțate de la bugetul UE.
Alte două cereri vizează coordonarea în cadrul organizării interne a Comisiei. În cadrul noilor metode de lucru, Comisia stabilește modul în care se asigură că activitatea sa se încadrează în domeniile-cheie ale orientărilor politice la nivelul serviciilor Comisiei și își propune să dezvolte o cultură mai solidă a performanței privind bugetul UE. În plus, politicile UE sunt gestionate și coordonate ținând seama de natura transversală a activităților direcțiilor generale.
În acest context, a fost înființată o rețea de comisari axată pe un buget al UE orientat spre rezultate.
4. Aspecte specifice
4.1 Conflictul de interese (punctul 56)
În ceea ce privește solicitarea PE de a examina situația actuală a legislației în statele membre în acest domeniu, Comisia reamintește că, în termeni generali, evitarea conflictelor de interese la nivel național intră în sfera de competență a statelor membre, inclusiv atunci când un posibil conflict de interese implică gestionarea fondurilor din bugetul Uniunii.
În ceea ce privește solicitarea de a prezenta recomandări sau soluții cu forță juridică obligatorie, Comisia reamintește că sunt instituite deja dispozițiile juridice 11 necesare pentru a se evita conflictele de interese atunci când se execută bugetul UE în cadrul gestiunii partajate.
În special, în ceea ce privește dispozițiile din Regulamentul financiar, statelor membre le revine responsabilitatea de a lua măsurile necesare pentru a se evita conflictele de interese atât în cadrul activității de management, cât și al celei de control.
În plus, Regulamentul privind dispozițiile comune prevede că programul operațional trebuie să asigure separarea adecvată a funcțiilor în cazul în care autoritatea de management are și calitatea de beneficiar.
În același sens, normele privind achizițiile publice prevăd că statele membre se asigură că autoritățile contractante iau măsurile adecvate pentru prevenirea, identificarea și remedierea în mod eficace a conflictelor de interese apărute în desfășurarea procedurilor de achiziție, astfel încât să se evite orice denaturare a concurenței și să se asigure un tratament egal pentru toți operatorii economici.
4.2 Prefinanțare de preaderare (punctul 215)
În ceea ce privește închiderea a nouă operațiuni legate de programele naționale de preaderare, Comisia subliniază că acestea au fost afectate doar de o eroare temporară de procedură contabilă. Comisia a susținut în mod constant că această eroare nu a avut un impact asupra fiabilității conturilor, și nici asupra legalității și regularității operațiunilor în cauză.
În plus, punctul respectiv reflectă doar parțial concluziile formulate de Curtea de Conturi Europeană și răspunsurile aferente ale Comisiei incluse în raportul anual pe 2013 al Curții de Conturi.
În ceea ce privește conformitatea practicii din cadrul Direcției Generale Extindere cu articolul 88 din Regulamentul financiar și cu articolul 100 din normele de aplicare ale acestuia, Comisia subliniază că aceste dispoziții se referă în mod expres la validarea cheltuielilor, care nu a avut loc în niciuna dintre aceste operațiuni. Prin urmare, Comisia nu este de acord că acest articol nu a fost respectat: în nicio etapă nu a existat cu țara beneficiară, cu privire la aceste operațiuni, o comunicare în care să se precizeze că au fost validate de către Comisie cheltuielile conexe.
Comisia remarcă faptul că procedura contabilă temporară a fost în vigoare numai doi ani și că a fost anulată în al treilea an. În prezent, Direcția generală a pus în aplicare un sistem pentru țările beneficiare în cauză, menit să asigure că recunoașterea costurilor în evidența contabilă este în deplină conformitate cu regulamentul.
4.3 IMG (punctele 234-235).
În rezoluție se solicită motivele referitoare la scurgerea de informații din raportul final redactat de OLAF în ceea ce privește IMG, precum și adoptarea unei decizii privind statutul juridic al acestei organizații. Comisia va informa, în limitele confidențialității, Parlamentul European cu privire la rezultatele investigațiilor sale referitoare la circumstanțele presupusei scurgeri neautorizate.
În ceea ce privește statutul juridic al IMG, Comisia a precizat deja că, având în vedere noile elemente de fapt conținute în raportul final întocmit de OLAF, nu va mai semna alte acorduri cu IMG în cadrul procedurii speciale aplicabile organizațiilor internaționale până ce IMG nu își va fi clarificat statutul.
Comisia ar dori să reamintească faptul că Regulamentul financiar și normele de aplicare oferă un cadru juridic clar în ceea ce privește atribuirea de granturi fără cerere de oferte și atribuirea de contracte de achiziții publice în cadrul unei proceduri negociate fără publicare prealabilă (în gestiune directă). Temeiurile juridice prezintă situațiile specifice în care se poate recurge la atribuirile directe, de exemplu ajutorul umanitar, protecția civilă sau ajutoarele pentru gestionarea crizelor, ajutorul de urgență, situațiile de monopol, organismele identificate în actul de bază de către organul legislativ sau acțiunile specifice care necesită un anumit tip de beneficiar în ceea ce privește competența sa tehnică, un nivel ridicat de specializare sau, îndeosebi, o competență administrativă specială. În cazul achizițiilor publice, numărul de proceduri negociate care au rezultat și au fost utilizate timp de un an se raportează, în conformitate cu articolul 53 din normele de aplicare, în fiecare raport anual de activitate (anexa 3, tabelele 11 și 12).
Este important de remarcat faptul că nu există nicio legătură între aceste situații specifice și statutul juridic al beneficiarului sau al contractantului. În următoarele cazuri specifice este irelevant dacă o entitate este o organizație internațională sau nu: presupusul privilegiu pe care o entitate ar putea să îl obțină prin faptul că este clasificată ca atare nu va apărea în gestiunea directă ci, mai degrabă, prin obținerea accesului inclusiv la gestionarea comună anterioară, în prezent gestionare indirectă.
Rezoluția prevede, de asemenea, informarea Parlamentului European cu privire la investigația OLAF inițiată în 2011, precum și punerea la dispoziția acestuia a unei liste care să cuprindă toate organizațiile, companiile, alte organisme sau persoane - cu prezentarea în detaliu a statutului lor juridic -, care au beneficiat de contracte din partea Comisiei fără o cerere de propuneri.
În ceea ce privește prima cerere, Comisia a informat cu regularitate președintele CONT și membrii săi. În special, Comisia reamintește că, la data de 17.6.2015, președintele CONT și membrii săi au fost informați, în cursul unei reuniuni „cu ușile închise”, cu privire la impactul măsurilor adoptate de Comisie în legătură cu raportul OLAF referitor la IMG. Comisia face trimitere la aceste informații.
În ceea ce privește cea de a doua solicitare, Comisia consideră că furnizarea listei cu beneficiarii contractelor adjudecate prin procedură negociată sau ai granturilor atribuite în mod direct și corelarea acestora cu statutul lor juridic ar însemna un volum de muncă disproporționat, întrucât aceste date nu pot fi extrase cu ușurință din bazele de date centrale. În plus, cazurile de atribuire directă sunt enumerate în mod clar în rapoartele anuale de activitate, astfel cum s-a menționat mai sus.
4.4 OLAF (punctele 280-287)
Solicitările Parlamentului în acest domeniu se referă, în principal, la relațiile dintre OLAF și Comitetul de Supraveghere (CS). Comisia poate asigura Parlamentul European cu privire la faptul că acestea sunt luate în considerare în mod corespunzător.
În special, în ceea ce privește independența Comitetului de Supraveghere, OLAF a întreprins, în conformitate cu Regulamentul 883/2013, în măsura în care este posibil, măsuri care să garanteze funcționarea independentă și autonomia financiară a Comitetului de Supraveghere și a bugetului acestuia. Comisia analizează posibilitatea consolidării în continuare a acestuia, în special în ceea ce privește resursele umane și gestionarea bugetului conform cadrului juridic existent. Parlamentul European va fi informat în timp util. În același sens, referitor la solicitarea de a consulta Comitetul de Supraveghere înainte de modificare a instrucțiunilor adresate personalului cu privire la procedurile de investigare și înainte de stabilirea priorităților politicii de investigare, OLAF consultase deja Comitetul de Supraveghere cu privire la orientările adresate personalului în legătură cu procedurile de investigare și cu prioritățile sale privind politica de investigare, în conformitate cu Regulamentul nr. 883/2013 și cu acordurile de colaborare dintre OLAF și Comitetul de Supraveghere, și se angajează să continue această abordare și în viitor.
În ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor Comitetului de Supraveghere, Comisia poate asigura Parlamentul European că toate recomandările Comitetului de Supraveghere au fost luate în considerare cu atenție de către OLAF și că se investesc resurse considerabile pentru ca o mare parte din aceste recomandări să fie puse în practică. 2014 a fost primul an în care Comitetul de Supraveghere a întreprins acțiuni subsecvente în urma recomandărilor pe care le formulase în anii anteriori. În prezent este în curs de instituire o procedură privind modul de a se da curs acestor recomandări. OLAF și Comitetul de Supraveghere conlucrează pentru a realiza o bună cooperare în acest sens. Legalitatea investigațiilor inițiate de OLAF în cadrul reorganizării sale din 1.2.2012 a fost analizată în raportul 3/2014 din 20.1.2015 al Comitetului de Supraveghere. OLAF a prezentat observațiile sale cu privire la raportul Comitetului de Supraveghere la 9.2.2015, acestea fiind anexate la raportul Comitetului, transmis instituțiilor la data de 12.2.2015. Statisticile privind durata investigațiilor sunt cuprinse în rapoartele anuale întocmite de OLAF. În plus, directorul general al OLAF a solicitat Comitetului de Supraveghere să emită un aviz cuprinzător cu privire la statisticile OLAF; Comitetul de Supraveghere a inclus acest aviz în programul său de lucru pentru anul 2015.
* * *
Ares(2015)971353, 4.3.2015.
A se vedea punctele 2, 10, 12, 28-27, 34-35, 40, 44-45, 58, 91, 94, 103, 110, 137-138, 141, 143-144, 148, 152, 156, 169, 218, 222, 224, 268-269, 271, 282-283, 290, 294-295, 297 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind rezoluțiile PE.
A se vedea punctul 50 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind recomandarea Consiliului.
COM(2014)688 final.
COM(2014)618 final.
COM(2015)279 final.
Disponibil la: http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-2013-0319+0+DOC+XML+V0//RO
COM (2015) 10 final.
Articolul 32 alineatul (3) și articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul financiar, articolul 125 alineatul (7) din Regulamentul privind dispozițiile comune (RDC) și articolul 24 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile publice.