COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU

privind deschiderea consultărilor cu Burundi în temeiul articolului 96 din Acordul de parteneriat de la Cotonou

Comisia propune ca UE să inițieze consultări cu Burundi, astfel cum se prevede la articolul 96 din Acordul de parteneriat ACP-UE semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou), la care Burundi este parte contractantă 1 . Prezenta propunere urmează unei perioade de intensificare a dialogului politic 2 , pe baza dialogului politic desfășurat deja în temeiul articolului 8 din Acordul de la Cotonou. Acest dialog intensificat, care a avut loc între octombrie 2014 și mai 2015, s-a concentrat asupra climatului politic din Burundi, în special în contextul tensiunilor din perioada premergătoare alegerilor legislative și prezidențiale din vara anului 2015. Aspectele discutate au inclus încălcările drepturilor omului, lipsa unui sistem judiciar independent, violențele politice comise de Imbonerakure, aripa tânără a partidului aflat la guvernare, Consiliul Național de Apărare a Democrației – Forțele de Apărare a Democrației (CNDD-FDD), îngrădirea libertăților civile și restricțiile cu privire la libertatea de exprimare și de întrunire, precum și emiterea de amenințări împotriva dizidenților, inclusiv a celor care sunt membri ai partidului aflat la guvernare.

Deși discuțiile intensificate în temeiul articolului 8 s-au desfășurat cu regularitate și au abordat chestiuni importante, reacția Burundiului în cadrul convorbirilor a demonstrat o minimalizare sistematică a provocărilor identificate și a riscurilor politice asociate cu acestea. Posibilitatea unei crize politice a rămas o amenințare majoră.

Anunțul din 25 aprilie 2015 privind intenția președintelui Pierre Nkurunziza de a candida pentru al treilea mandat a determinat o escaladare a violenței politice. Până în prezent, criza a făcut peste 120 de morți și mii de răniți și a obligat peste 190 000 de persoane să caute refugiu în Tanzania, Uganda, Rwanda și Republica Democratică Congo, agravând riscul unei propagări a violenței în regiunea învecinată. Demonstrațiile opoziției au fost aspru reprimate, numeroase canale mass-media au fost închise și s-a înregistrat o agravare generalizată a utilizării violenței în scopuri politice, la nivelul întregului spectru politic. A existat o lovitură de stat eșuată, precum și atentate, încă în desfășurare, perpetrate de grupuri armate de diferite orientări, cele mai recente fiind asasinarea generalului Adolphe Nshimirimana, tentativa de ucidere a lui Pierre Claver Mbonimpa, un important apărător al drepturilor omului, și uciderea, la 15 august 2015, a colonelului Jean Bikomagu, fost șef al forțelor armate.

Criza actuală ilustrează atât escaladarea violenței, cât și radicalizarea pozițiilor politice, într-o țară care era deja fragilă și fragmentată și care a eșuat în mod sistematic în ceea ce privește garantarea statului de drept și aplicarea principiilor democratice.

Evoluțiile negative din Burundi s-au cristalizat în perioada premergătoare alegerilor legislative și prezidențiale din lunile iunie și iulie. Autoritățile nu și-au îndeplinit angajamentul de a pune în aplicare foaia de parcurs pentru alegeri convenită în 2013, iar comisia electorală (CENI) nu și-a demonstrat independența sa față de guvern. În sens mai larg, climatul politic, în special în ceea ce privește libertățile fundamentale, nu a permis un context electoral deschis și concurențial. Decizia de a continua alegerile a fost luată unilateral, deși era clar că nu erau îndeplinite condițiile necesare. Acest lucru a contribuit la pierderea încrederii în mediul electoral a partenerilor Burundiului și la boicotarea generalizată a alegerilor de către partidele din opoziție. Ca răspuns la aceste evoluții, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/vicepreședintele Comisiei (ÎR/VP) a decis, la 28 mai 2015, după consultarea cu observatorul-șef al UE și membrul Parlamentului European David Martin, să suspende misiunea Uniunii Europene de observare a alegerilor din Burundi. Ulterior, misiunea de observare a alegerilor a fost retrasă definitiv, la 29 iunie 2015. Această decizie a fost motivată de faptul că procesul electoral a continuat să fie grav subminat de restricții asupra mass-mediei independente, de utilizarea excesivă a forței împotriva demonstranților și de intimidarea partidelor de opoziție și a societății civile, precum și de lipsa de încredere în autoritățile electorale.

Ca răspuns la deteriorarea situației politice, atât Comunitatea Africii de Est (CAE), cât și Uniunea Africană au luat inițiative care urmăreau, în primul rând, facilitarea unui dialog între cetățenii burundezi care să poată conduce la un consens politic privind calea de urmat, iar în al doilea rând formularea unor recomandări care, dacă ar fi fost puse în aplicare, ar fi deschis posibilitatea organizării unor alegeri credibile și deschise tuturor. Din păcate, deciziile și recomandările Uniunii Africane și ale Comunității Africii de Est nu au fost puse în aplicare de către autoritățile burundeze.

Uniunea Africană (UA) a hotărât la data de 28 iunie să ia măsura excepțională de a nu trimite observatori la alegeri (decizie consecventă cu comunicatul din 13 iunie 2015 al Comitetului politic și pentru securitate al Uniunii Africane), declarând că nu erau îndeplinite condițiile necesare pentru organizarea unor alegeri libere, corecte, transparente și credibile, în conformitate cu dispozițiile relevante ale Cartei africane privind democrația, alegerile și guvernanța.

Misiunea de observare trimisă de CAE a observat alegerile prezidențiale și a concluzionat, în declarația sa preliminară din 23 iulie, că „procesul electoral nu a îndeplinit principiile și standardele privind organizarea unor alegeri libere, corecte, pașnice, transparente și credibile, în conformitate cu diferitele principii internaționale, continentale și ale CAE privind observarea și evaluarea alegerilor” 3 .

Misiunea Organizației Națiunilor Unite de observare a alegerilor din Burundi (MENUB) a observat, de asemenea, procesul electoral din ianuarie 2015, în conformitate cu Rezoluția 2137 din 2014 a Consiliului de Securitate, ajungând la concluzii similare. În declarația sa preliminară din 21 iulie, MENUB a declarat că „libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere, condiții esențiale pentru exercitarea efectivă a dreptului de vot, au fost grav afectate [...] libertatea mass-mediei a rămas foarte limitată [...] contextul general nu a permis un proces electoral deschis tuturor, liber și credibil”.

La 23 iulie 2015, ÎR/VP a emis o declarație în numele UE, indicând că UE va declanșa procedurile în vederea pregătirii pentru deschiderea consultărilor în temeiul articolului 96, cu obiectivul de a se asigura că autoritățile burundeze au luat măsurile necesare pentru rezolvarea crizei. UE anunțase în prealabil acest demers, în concluziile Consiliului Afaceri Externe din 22 iunie, în care s-a declarat că „UE reamintește obligațiile care decurg din Acordul de la Cotonou în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, a valorilor democratice și a statului de drept, precum și posibilitatea de a iniția procedurile de consultare prevăzute în acord, inclusiv la articolul 96. În funcție de reacția guvernului burundez la deciziile Consiliului pentru pace și securitate al UA și de evoluțiile viitoare, UE este pregătită să inițieze aceste proceduri, inclusiv în domeniul cooperării, pentru a se asigura că statul Burundi respectă angajamentele în cauză.”

Articolul 9 din Acordul de la Cotonou stabilește elementele esențiale pe care se bazează parteneriatul, inclusiv respectarea principiilor democratice și a statului de drept. Aceleași elemente stau, de asemenea, la baza politicilor interne și internaționale. Pe baza acestei clauze, Comisia Europeană consideră că dialogul cu noile autorități din Burundi este necesar. Situația actuală justifică inițierea de consultări în conformitate cu articolele 9 și 96 din Acordul de la Cotonou, axate pe:

1.principiile democratice (mediul politic și procesul de organizare a alegerilor, sistemul judiciar, abordarea unor aspecte specifice privind statul de drept, inclusiv intimidarea și hărțuirea, arestările și încarcerările arbitrare). Acest aspect ar include urmărirea, în sprijinul deciziilor și al facilitării UA și CAE, a unui cadru de consens cu privire la viitorul democratic al acestei țări, ținând seama de activitățile deja în desfășurare, precum trimiterea pe teren a unor observatori în domeniul drepturilor omului și a unor observatori militari din partea Uniunii Africane, cu sprijin din fondurile UE;

2.drepturile omului (de exemplu respectarea libertăților fundamentale, evitarea utilizării disproporționate a forței împotriva demonstranților și încetarea utilizării torturii).

Obiectivul global al dialogului privind aceste aspecte ar fi acela de a încuraja Burundi să se angajeze să ia măsuri, într-un termen specificat, în ceea ce privește domeniile critice ale democrației, drepturilor omului și statului de drept, pe baza principiilor prevăzute în acordurile de la Arusha.

Acest dialog ar oferi autorităților burundeze ocazia să își precizeze poziția asupra problemelor ridicate de UE. Comisia ar putea apoi să decidă dacă, pe această bază, ar putea susține eforturile depuse de această țară pentru a îmbunătăți respectarea articolului 9 din Acordul de parteneriat de la Cotonou.

Prin urmare, Comisia propune Consiliului să invite Republica Burundi la consultări în temeiul articolelor 9 și 96 din Acordul de la Cotonou. Un proiect de scrisoare în acest sens este anexat la prezenta propunere.

Comisia propune ca activitățile de cooperare în curs de desfășurare finanțate prin Fondul european de dezvoltare sau prin alte instrumente înscrise în bugetul general al UE să continue pe durata consultărilor, sub rezerva respectării condițiilor speciale prevăzute în acordurile de finanțare.