1.Introducere

Protocolul 15 privind perioadele de tranziție pentru libera circulație a persoanelor (Liechtenstein) la Acordul privind Spațiul Economic European („Acordul privind SEE”) prevedea că Liechtenstein poate menține în vigoare până la 1 ianuarie 1998, în ceea ce-i privește pe resortisanții statelor membre CE și ai altor state AELS, limitări cantitative pentru noii rezidenți. Decizia nr. 1/95 a Consiliului SEE din 10 martie 1995 1 privind intrarea în vigoare a Acordului privind Spațiul Economic European pentru Principatul Liechtenstein a inclus o declarație specială a Consiliului SEE privind libera circulație a persoanelor. Potrivit declarației comune respective, la sfârșitul perioadei de tranziție prevăzute în protocolul 15 la Acordul privind SEE trebuie reexaminate dispozițiile în cauză, ținându-se seama de „situația geografică specifică” a Principatului Liechtenstein. .Aceeași declarație oferă unele indicații cu privire la implicațiile acestei situații specifice: „Consiliul SEE recunoaște că Liechtenstein are o zonă locuibilă foarte mică, cu caracter rural, cu un procent neobișnuit de mare de rezidenți și angajați care nu sunt resortisanți. În plus, recunoaște interesul vital al statului Liechtenstein pentru menținerea propriei identități naționale.”

În 1999, după expirarea protocolului 15 privind libera circulație a persoanelor la Acordul privind SEE, Liechtenstein și Uniunea Europeană au convenit cu privire la un acord specific. Cunoscut sub denumirea de „adaptări sectoriale”, acordul respectiv a fost inițial stabilit în Decizia nr. 191/1999 a Comitetului mixt al SEE 2 , fiind inclus ulterior în anexele V (Libera circulație a lucrătorilor) și VIII (Dreptul de stabilire) la Acordul privind SEE. Adaptările sectoriale prevăd că Liechtenstein trebuie să aplice libera circulație a persoanelor. Cu toate acestea,resortisanții statelor SEE care doresc să își stabilească reședința în Liechtenstein trebuie să obțină un permis de ședere. Adaptările stabilesc un număr minim de permise care urmează să le fie eliberate anual resortisanților statelor SEE, ceea ce corespunde unei creșteri nete anuale cu 1,75% (în cazul populației active din punct de vedere economic) și, respectiv, cu 0,5 % (în cazul populației inactive din punct de vedere economic) a numărului de rezidenți resortisanți ai statelor SEE înregistrat în 1998 3 . Obținerea unui permis de ședere nu constituie însă o condiție prealabilă pentru a lucra în Liechtenstein.

Cu ocazia extinderii din 2004, aceste acorduri, adoptate inițial pentru o perioadă de cinci ani, au fost menținute, cu condiția să fie revizuite odată la cinci ani. Prima revizuire a fost efectuată în 2009, iar cea de a doua a fost inițiată în 2014.

Ca parte din această revizuire, prezenta comunicare urmărește, în principal, să stabilească dacă Liechtenstein ar trebui să fie autorizat în continuare să aplice aceste restricții în ceea ce privește numărul de permise de ședere eliberate.

2. Adaptările sectoriale în practică

Liechtenstein publică în fiecare an rapoarte cu privire la modul în care aplică adaptările în cauză. Aceste rapoarte sunt transmise ulterior omologilor din UE și Autorității de Supraveghere a Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS). Informațiile prezentate mai jos se bazează pe raportul prezentat de Liechtenstein în 2014.

Autoritățile din Liechtenstein pot elibera anual un număr minim de 56 de noi permise de ședere și de aproximativ 300 de noi permise de ședere pe termen scurt (dar nu mai mare de 12 luni) pentru cetățenii SEE activi din punct de vedere economic în Liechtenstein. În fiecare an, Liechtenstein își îndeplinește obligațiile privind cota de noi permise. În general, numărul permiselor pe termen scurt nu depășește 300. Este disponibilă o cotă suplimentară pentru persoanele care nu desfășoară o activitate economică și care doresc să își stabilească reședința în Liechtenstein. Această cotă este de aproximativ 20 de permise pe an. Membrii familiilor deținătorilor de permise de ședere nu fac obiectul niciunei restricții care să-i împiedice să se alăture soțului(soției)/familiei și să își stabilească reședința în Liechtenstein. De asemenea, aceste persoane beneficiază la rândul lor de dreptul de a desfășura o activitate economică.

Anul	Numărul de cereri depuse de persoane active din punct de vedere economic	Numărul de cereri depuse de persoane inactive din punct de vedere economic
2001	502	53
2002	516	45
2003	467	31
2004	500	24
2005	436	16
2006	555	26
2007	615	33
2008	801	44
2009	657	33
2010	587	25
2011	598	41
2012	483	27
2013	464	16

Revizuirea efectuată în 2009 nu a adus nicio modificare acordurilor specifice.

3. Revizuirea din 2014

Procesul actual de revizuire a început în 2014.

Cele mai recente cifre furnizate de Liechtenstein (a se vedea tabelul de mai sus) indică o scădere semnificativă a numărului de cereri de permise de ședere depuse de persoane active și inactive din punct de vedere economic, după nivelul maxim, înregistrat în 2008. Cu toate acestea, numărul de cereri este de 16-23 de ori mai mare decât cota minimă de permise care pot fi eliberate, în special pentru persoanele active din punct de vedere economic.

În cadrul consultărilor purtate de Comisia Europeană, Serviciul European de Acțiune Externă și Liechtenstein cu privire la o eventuală modificare a normelor în vigoare, Liechtenstein a invocat faptul că a înregistrat o capacitate de absorbție destul de limitată, care nu s-a modificat în perioada care face obiectul revizuirii. Liechtenstein a susținut, de asemenea, că declarația comună privind adaptările sectoriale de care beneficiază, anexată la acordul din 2014 privind participarea Croației la SEE, a reconfirmat faptul că, practic, capacitatea de absorbție a Principatului Liechtenstein a rămas neschimbată 4 . Prin urmare, Liechtenstein a sugerat să nu se aducă nicio modificare acordurilor specifice în cauză, iar următoarea revizuire să aibă loc până în mai 2019.

În cursul revizuirii, Comisia a examinat dacă au avut loc schimbări în ceea ce privește situația geografică specifică Principatului Liechtenstein și împrejurările descrise în Decizia nr. 1/95 a Consiliului SEE, și anume că (a) Liechtenstein are o zonă locuibilă foarte mică, de tip rural; și (b) Liechtenstein înregistrează un procent neobișnuit de mare de rezidenți și angajați care nu sunt resortisanți și este în interesul său vital să își păstreze identitatea națională.

Rezultatul evaluării se prezintă după cum urmează:

(a) Liechtenstein ocupă un teritoriu de 160 de kilometri pătrați, care a rămas neschimbat;

(b) populația Principatului Liechtenstein este de 36 925 de locuitori. Aceasta a crescut cu peste 4 000 de persoane din 1998 [32 227], anul de referință pentru adaptări, și cu aproximativ 1 300 de persoane din 2009 [35 851], anul revizuirii anterioare. Deși nu par importante în termeni reali, aceste creșteri corespund unor proporții de 14 % și, respectiv, 3 %. De asemenea, a crescut și proporția cetățenilor străini, la 33,5 % în 2012, față de 33,3 % în anul anterior, jumătate dintre aceștia fiind resortisanți ai statelor SEE. Numărul de lucrători este aproape egal cu numărul de rezidenți (peste 35 800 de persoane). 52 % dintre lucrători fac naveta din țările învecinate.

Aceste cifre par să confirme caracterul geografic special și capacitatea de absorbție limitată a Liechtensteinului.