COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 24.7.2015

COM(2015) 359 final

RAPORT AL COMISIEI

CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN

AL12-lea RAPORT

PREZENTARE GENERALĂ A MĂSURILOR DE APĂRARE COMERCIALĂ LUATE DE ȚĂRILE TERȚE
ÎMPOTRIVA UNIUNII EUROPENE ÎN ANUL 2014

{SWD(2015) 145 final}

1.Introducere

Antidumpingul, antisubvențiile și măsurile de salvgardare sunt cele trei instrumente de apărare comercială (denumite în continuare „IAC”). Măsurile antidumping („AD”) sau antisubvenții („AS”) vizează contracararea efectelor negative ale practicilor comerciale neloiale, cum ar fi importurile care fac obiectul unui dumping/subvenționate, în timp ce măsurile de salvgardare (SVG) ar trebui să protejeze temporar sectoarele împotriva efectului negativ al creșterii semnificative și neprevăzute a importurilor. Măsurile de salvgardare diferă și de celelalte două instrumente, în măsura în care acestea sunt aplicate la importurile din toate originile, iar măsurile antidumping și antisubvenție sunt specifice unei țări (și chiar unei societăți).

– În aplicarea IPC, normele OMC trebuie să fie respectate cu scrupulozitate. Aplicarea eronată a IPC duce la măsuri inegale și nejustificate care au un impact negativ asupra comerțului liber și echitabil. Acest lucru este valabil în special pentru instrumentul de salvgardare, care este cel mai restrictiv instrument din punct de vedere comercial, și pentru care regulile aplicabile sunt chiar mai stricte decât în cazul măsurilor antidumping și antisubvenții.

În ultimii ani, în combinație cu crizele economice globale, a fost observată o creștere a frecvenței utilizării măsurilor de apărare comercială. În vremuri de criză economică, atunci când consumul intern din anumite sectoare scade, sectoarele caută în mod natural alte puncte de desfacere pentru producția lor și se concentrează pe piețele de export. Prin urmare, este crucial ca aceste posibilități de export să nu fie afectate de măsurile de apărare comercială nejustificate, care restricționează nejustificat accesul pe piață.

Membrii OMC au dreptul să utilizeze IAC. UE însăși este un utilizator al acestor instrumente (cu excepția celor de salvgardare) dar utilizează o abordare echilibrată și moderată și aplică standarde stricte care depășesc angajamentele sale din cadrul OMC. UE se așteaptă ca partenerii săi comerciali să respecte standardele impuse pentru utilizarea acestor instrumente, convenite în cadrul OMC. În acest context, Comisia și-a continuat eforturile pentru promovarea celor mai bune practici în utilizarea instrumentelor de apărare comercială în rândul partenerilor săi comerciali, iar activitatea de monitorizare a fost și mai mult intensificată.

Comisia intervine, ori de câte ori este necesar, pentru a aborda problemele sistemice identificate în utilizarea și aplicarea de către țările terțe a măsurilor de apărare comercială și pentru a asigura compatibilitatea cu normele OMC. Comisia formulează sistematic observații în scris și, de asemenea, participă din ce în ce mai mult la audieri publice în cadrul unor proceduri IAC dintr-o țară terță, în special în cazul în care drepturile și interesele exportatorilor UE sunt afectate în mod nejustificat.

În plus, Comisia furnizează formare detaliată în materie de IAC pentru funcționari ai autorităților de anchetă din țările terțe, în efortul de a răspândi propriile standarde ridicate în cadrul anchetelor în materie de apărare comercială și, prin urmare, de a spori calitatea anchetelor desfășurate de către țările terțe. Astfel de cursuri de formare sunt de obicei organizate o dată pe an, sub forma unui seminar de o săptămână, pentru maximum 25 de participanți din circa cinci țări terțe. Ca urmare a interesului provocat, un al doilea seminar a fost organizat în 2014. Funcționarii din Israel, Kosovo, Pakistan, Panama, Tadjikistan, Ucraina, Vietnam, Republica Dominicană și Turcia au participat la două cursuri de formare organizate în 2014. În plus, experții în materie de IAC ai Comisiei au asigurat formare pentru funcționarii marocani în cadrul unui seminar care a avut loc la Rabat. În cursul anului 2014 au fost primite solicitări suplimentare din Egipt și Tunisia pentru formarea „la fața locului” a funcționarilor din aceste țări de către experții Comisiei în materie de IAC.

Prezentul raport descrie tendințele generale ale activităților de protecție comercială de către țările terțe, care afectează negativ sau ar putea afecta exporturile UE (măsurile AD sau AS luate de către țările terțe pot viza fie UE în ansamblu sau unul sau mai multe state membre. De asemenea, raportul oferă o imagine globală a ceea ce înseamnă, în mod concret, monitorizarea țărilor terțe, cu analize detaliate pentru fiecare țară și sumele detaliate în anexă.

2.Tendințe generale

La fel ca în 2013, acțiunile de apărare comercială ale țărilor terțe în 2014 au fost intense.

În timp ce numărul măsurilor în vigoare a scăzut la 140 (de la 152 în 2013), în principal datorită expirării anumitor măsuri, au fost impuse 34 noi măsuri în 2014 (în comparație cu 27 în 2013) și au fost inițiate 41 de noi anchete (comparativ cu 43 în 2013). Astfel, se preconizează că această activitate intensă se va menține, de asemenea, în 2015.

Numărul total al măsurilor în vigoare

Surse: OMC și statisticile UE

În ceea ce privește tipul de instrumente utilizate, dintre cele 140 de măsuri în vigoare, 104 sunt măsuri antidumping, 4 sunt măsuri antisubvenție și 32 sunt măsuri de salvgardare (se reamintește că nu toate măsurile de salvgardare afectează exporturile UE). Cele 34 de noi măsuri impuse în 2014 cuprind 19 măsuri antidumping, o măsură antisubvenție și 14 măsuri de salvgardare. În ceea ce privește noile inițieri, în 2014 au fost inițiate 23 de anchete de salvgardare, 17 anchete antidumping și o anchetă antisubvenții. Numărul de noi anchete de salvgardare în 2013 părea să indice o tendință descrescătoare, în special în comparație cu numărul de anchete antidumping. Dar această tendință nu a fost confirmată în 2014. De fapt, numărul de anchete de salvgardare inițiate în 2014 (23) este la fel de însemnat ca în 2012 fiind mai ridicat doar în 2009, când au fost inițiate 31 de noi anchete de salvgardare.

În 2014, se pare că anumite sectoare au fost vizate în mod specific. Sectorul siderurgic este într-adevăr frecvent afectat de măsuri de apărare comercială, în special în regiunea mediteraneeană, dar și în America Latină. De fapt, 12 noi anchete inițiate în 2014 vizau produse siderurgice. Sectorul chimic urmează îndeaproape, cu 11 noi anchete inițiate în 2014. Industria hârtiei a fost în mod special vizată în 2014, cu 5 noi anchete inițiate, urmată de o alta, inițiată la începutul anului 2015.

Noi anchete inițiate în 2014, pe sectoare

Surse: OMC și statisticile UE

Țara cea mai activă în 2014 a fost India. India are un număr total de 26 de măsuri în vigoare (4 măsuri de salvgardare și 22 antidumping). În 2014, India a instituit 4 noi măsuri antidumping și 4 noi măsuri salvgardare și a inițiat 7 noi anchete de salvgardare și 3 noi anchete antidumping. Aceasta este urmată de China și SUA, cu 18 măsuri în vigoare (16 măsuri antidumping și 2 măsuri antisubvenții pentru China și 17 măsuri antidumping și 1 măsură antisubvenții pentru SUA). În 2014, China a instituit 4 noi măsuri (3 măsuri antidumping și o măsură antisubvenție) și a inițiat o anchetă antidumping. SUA a impus 1 nouă măsură antidumping și nu a inițiat noi anchete.

Măsuri în vigoare la sfârșitul anului 2014, pe țări

Surse: OMC și statisticile UE

În ceea ce privește regiunile, Asia, America Latină și regiunea mediteraneeană au fost cele mai active cu 16, 12 și, respectiv, 10 noi anchete inițiate în 2014.

America Latină are în mod clar o tendință ascendentă, cu 6, 10 și, respectiv, 12 noi anchete inițiate în ultimii 3 de ani.

Regiunea mediteraneeană și-a sporit, de asemenea, activitatea în 2014, cu 7 noi anchete inițiate (comparativ cu 4 anchete inițiate în 2013). Dar este încă sub nivelul din 2012 (11 noi anchete inițiate).

Una dintre principalele preocupări în ceea ce privește Asia și regiunea mediteraneeană este utilizarea pe scară largă a măsurilor de salvgardare. În Asia, anchetele de salvgardare reprezentau 12 din cele 16 anchete inițiate în 2014, iar în regiunea mediteraneeană 6 din cele 7 anchete noi inițiate. În America Latină, numai 2 din 12 noi anchete au fost anchete de salvgardare.

Noi anchete inițiate în 2014, pe regiuni

 Surse: OMC și statisticile UE    

3.Teme recurente

3.1.Utilizarea măsurilor de salvgardare

Proliferarea inițierilor de noi anchete de salvgardare continuă să dea naștere la preocupări. În 2014, țările terțe au inițiat 23 de noi anchete de salvgardare, comparativ cu 18 în 2013. Această tendință este cu atât mai îngrijorătoare, deoarece în multe dintre anchete, este discutabil dacă normele stricte prevăzute în Acordul OMC privind măsurile de salvgardare sunt respectate. Astfel cum s-a menționat în rapoartele anterioare, instrumentul de salvgardare reprezintă instrumentul cel mai restrictiv și, prin urmare, trebuie să fie folosit numai în circumstanțe cu adevărat excepționale. Deși nu toate anchetele de salvgardare afectează în mod direct exporturile UE, Comisia intervine în mod sistematic în aproape toate anchetele, în scopul de a indica deficiențele grave în multe dintre aceste anchete, chiar în etapa de deschidere a procedurii.

Există multe probleme comune în aceste inițieri de măsuri și anchete de salvgardare. De cele mai multe ori, țările terțe nu anticipează o evoluție neprevăzută, sau reacționează la o creștere a importurilor care nu este suficient de recentă, bruscă, importantă și semnificativă. În plus, situația prejudiciului este deseori incertă și legătura de cauzalitate îndoielnică. În acest context, se reamintește că standardul pentru prejudiciu în anchetele de salvgardare este prejudiciul grav, ceea ce reprezintă un standard mai strict decât prejudiciul important, care este standardul pentru anchetele antidumping și antisubvenții. În ciuda intervențiilor Comisiei, în cooperare cu industria, în cele mai multe cazuri, măsurile sunt totuși impuse. Cu toate acestea, astfel de intervenții au determinat, cel puțin în anumite cazuri, măsuri mai puțin restrictive (scăderea taxei, cotă mai mare, durată mai mică sau liberalizare mai rapidă a măsurilor).

3.2.Utilizarea instrumentelor de către economiile emergente

Nerespectarea normelor OMC în domeniul apărării comerciale conduce la măsuri nejustificate care nu își ating scopul. Comisia a observat că anumite economii emergente sunt gata să utilizeze măsurile de salvgardare indiferent dacă importurile fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții. În special, în cazurile în care importurile au crescut în principal dintr-o singură sursă instrumentul adecvat ar fi adesea măsurile antidumping sau antisubvenție, care sunt ambele instrumente specifice fiecărei țări și oferă un răspuns specific la practicile comerciale neloiale în cauză.

Spre deosebire de măsurile antidumping și antisubvenție, măsurile de salvgardare afectează importurile din toate sursele, și, prin urmare, pot afecta concurența loială. Atunci se analizează mai atent multe dintre anchetele de salvgardare inițiate în cursul anului trecut, din care cea mai mare parte în economiile emergente, acestea implicau adesea sectoare care fie aveau o poziție dominantă pe piața locală sau se aflau într-un proces masiv de consolidare a capacităților. În mod clar este vorba de situații în care utilizarea instrumentului de salvgardare nu este justificată.

Comisia a observat, de asemenea, un efect de „contaminare” în anumite regiuni. Acest lucru a fost observat în regiunea mediteraneeană, când Marocul a început să utilizeze instrumentele în mod regulat începând din 2012 și apoi utilizarea lor a continuat în Egipt, Tunisia și Iordania, în timp ce Turcia este un utilizator mai tradițional, foarte activ al IAC.

3.3.Lipsa transparenței

Un element-cheie în cadrul fiecărei anchete în materie de apărare comercială se referă la drepturile de apărare ale părților afectate. Este la latitudinea autorităților responsabile de anchete să se asigure că un dosar neconfidențial relevant este pus la dispoziție pentru ca părțile să se consulte în timp util. Un astfel de dosar trebuie să conțină o versiune neconfidențială a fiecărui document aflat la dosar și/sau rezumate utile ale informațiilor furnizate în mod confidențial. Din păcate, în multe anchete, în special cu puțini sau un singur reclamant, în dosarul neconfidențial nu sunt furnizate multe informații. În astfel de cazuri, Comisia intervine pentru ca autoritățile însărcinate cu ancheta să ofere, cel puțin, informații sub formă de indici sau de intervale, astfel încât părțile să poată avea cel puțin o perspectivă generală a situației.

4.Activitatea OMC

Comisia joacă un rol activ în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) pentru a asigura respectarea deplină a legislației OMC.

În cazul în care măsurile adoptate de către alți membri ai OMC încalcă normele OMC, Comisia poate cere constituirea unui grup special al OMC.

De exemplu, în august 2013, Comisia a solicitat constituirea unui grup special împotriva măsurilor antidumping impuse de China pentru importurile de anumite țevi de oțel. Procedura a avut loc în principal în 2014 și a condus la un rezultat favorabil pentru UE (mai multe detalii în continuare). În 2014, Comisia a solicitat, de asemenea, crearea unui comitet privind măsurile antidumping impuse de Rusia pentru importurile de vehicule utilitare ușoare. Procedura va continua pe parcursul anului 2015.

În plus, Comisia intervine, de asemenea, în calitate de terț în cadrul grupurilor de lucru ale OMC solicitate de către țări terțe, cu obiectivul principal de a aborda și a monitoriza chestiunile de interes sistemic, care pot afecta, de asemenea, utilizarea de către UE a instrumentelor de apărare comercială. Astfel de intervenții au, de asemenea, un interes ofensiv, întrucât Comisia se pronunță pentru standarde mai ridicate în anchetele de apărare comercială în străinătate. Printre altele, în 2014, Comisia a intervenit ca parte terță în cazuri precum, Statele Unite – Măsuri antidumping și compensatorii în ceea ce privește mașini de spălat rezidențiale mari din Coreea (WT/DS464), precum și Statele Unite – Măsuri antidumping în ceea ce privește anumiți creveți din Vietnam (AB- 2015-01) (DS 429).

În cele din urmă, Comisia participă de asemenea în mod activ în cadrul comitetelor corespunzătoare ale OMC de la Geneva. În cadrul comitetelor antidumping/antisubvenție, acțiunile întreprinse de alți membri ai OMC sunt examinate în contextul exercițiilor de raportare lunară și semestrială la OMC. O atenție deosebită este acordată comitetului de salvgardare, dată fiind utilizarea tot mai intensă a acestui instrument, care reprezintă un motiv de îngrijorare. Comisia invocă cazuri individuale, în care UE are un interes economic sau sistemic. În plus, Comisia ia parte, de asemenea, la un grup de discuții mai generale privind aspecte de protecție, care are loc în cadrul acestui grup al OMC. Principalul obiectiv este acela de a face schimb de opinii cu privire la practicile respective ale membrilor OMC.

5.Principalele realizări

5.1.Egipt – încheierea unei anchete antisubvenție fără impunerea de măsuri

În iunie 2014, Egiptul a inițiat o anchetă antisubvenție privind importurile de brânză Edam din Țările de Jos. Subvențiile vizate erau programe UE, precum și olandeze. Comisia a cooperat în cadrul anchetei și a asistat, de asemenea, autoritățile olandeze. În plus, Comisia a depus o cerere, subliniind faptul că programele de subvenții în cadrul anchetei erau nespecifice și, astfel, nu ar da naștere la sancțiuni în temeiul normelor OMC. În plus, a exprimat îndoieli serioase cu privire la analiza prejudiciului și a legăturii de cauzalitate. De asemenea, Comisia a participat la consultări, care au avut loc la Cairo. În martie 2015, ancheta a fost încheiată fără instituirea de măsuri. Autoritățile egiptene au concluzionat că programele de subvenție erau nespecifice și, prin urmare, programele nu pot fi puse în practică, iar ancheta lor internă nu a putut constata că industria națională a suferit un prejudiciu semnificativ.

5.2.Africa de Sud – reducerea taxei finale

În cadrul anchetei în ceea ce privește părțile de pui congelate din Germania, Țările de Jos și Regatul Unit, Africa de Sud (ITAC) a propus taxe definitive pentru importurile din cele trei state membre. În urma observațiilor primite de la părțile interesate, inclusiv intervenția Comisiei, în special în ceea ce privește marjele de dumping și calculele pentru Regatul Unit, ITAC și-a redus în mod semnificativ aceste rate individuale, atât pentru producătorii din Regatul Unit (de la 18,68 % la 13,07 %), cât și pentru „toate celelalte societăți” din Regatul Unit (de la 34,7 % la 22,3 %).

5.3.Turcia – reducerea impactului negativ al măsurilor

Turcia a instituit măsuri de salvgardare privind acidul tereftalic purificat (PTA). Cu toate acestea, în urma unor intervenții active ale Comisiei în sprijinul industriei UE, nivelurile taxelor impuse sunt relativ scăzute (4 %) și vor dura doar 2 ani. Comisia a evidențiat, de asemenea, deficiențe în ceea ce privește analiza legăturii de cauzalitate și a subliniat că, având în vedere creșterea consumului, taxele ar putea pune în pericol nivelurile suficiente de aprovizionare.    

5.4.Maroc – angajament acceptat

În decembrie 2012, Marocul a inițiat o anchetă antidumping privind importurile de insulină. Au fost impuse taxe provizorii în aprilie 2014 și impunerea de taxe definitive de 13,89 % a fost propusă în august 2014. În urma intervențiilor Comisiei de sprijinire a industriei UE, autoritățile marocane au acceptat un angajament din partea producătorului danez în cauză și, prin urmare, taxele au fost suspendate.    

5.5.SUA – încetarea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, fără continuarea acestora

Comisia s-a implicat activ în prima reexaminare completă în perspectiva expirării măsurilor antidumping instituite în 2008 privind importurile de hârtie termică subțire din Germania. La 28 mai 2014, Departamentul Comerțului din SUA a constatat că revocarea ordinului ar putea duce la continuarea sau reapariția dumpingului. Ulterior, în octombrie 2014, Comisia a intervenit în cursul audierii publice pe lângă Comisia pentru comerț internațional din SUA pentru a sprijini industria germană. În urma unui vot favorabil al Comisiei pentru comerț internațional din SUA, ordinul antidumping a fost revocat la 17 decembrie 2014.

5.6.Australia – taxă redusă sau nulă pentru mai multe societăți

La 9 iulie 2013, autoritățile australiene au inițiat o anchetă antidumping privind produsele transformate pe bază de tomate din Italia. Comisia a intervenit în mai multe rânduri în sprijinul industriei italiene pe lângă Comisia antidumping australiană. În plus, în cursul vizitelor de verificare, un expert al Comisiei a fost prezent pentru a sprijini societățile implicate. Prin urmare, un procent de 45 % din exporturi au fost excluse din domeniul de aplicare al măsurii și taxele pentru ceilalți exportatori care au cooperat au fost relativ scăzute (în medie 4 %).

Din nefericire, autoritățile australiene au inițiat o nouă anchetă numai câteva luni mai târziu, în 2015, pentru a reanaliza importurile de la cele două societăți anterior excluse din domeniul de aplicare al măsurii. Comisia va continua să intervină în sprijinul exportatorilor italieni din moment ce motivele pentru inițierea unei noi anchete par extrem de improbabile.    

5.7.Filipine – încheierea unei anchete de salvgardare fără impunerea de măsuri

În septembrie 2012, autoritățile din Filipine au deschis o anchetă de salvgardare împotriva importurilor de fier galvanizat și foi și bobine din fier galvanizat prevopsit. Comisia a intervenit într-un stadiu timpuriu al anchetei, pentru a evidenția faptul că dovezile prezentate nu erau suficiente pentru a justifica impunerea măsurilor. Ancheta, care a ridicat preocupări generale cu privire la o posibilă utilizare abuzivă a instrumentului de salvgardare, a fost în cele din urmă încheiată fără instituirea de măsuri în februarie 2015, pe motiv că importurile nu au cauzat niciun prejudiciu industriei naționale.

5.8.China – încheierea unei anchete antidumping fără impunerea de măsuri

În iunie 2014, China a deschis o anchetă antidumping împotriva importurilor de echipamente pentru hemodializă originare din UE și Japonia. Principalii exportatori din UE afectați de anchetă erau stabiliți în Germania, Suedia și Italia. Comisia a intervenit pe lângă autoritățile chineze, subliniind deficiențele tehnice în plângere și a furnizat asistență tehnică pentru exportatorii în cauză. Plângerea a fost în cele din urmă retrasă, iar cazul a fost încheiat în decembrie 2014, fără instituirea de măsuri.

5.9.China - succesul lucrărilor grupului OMC

În noiembrie 2012, UE (și Japonia) a solicitat constituirea unui grup special al OMC privind măsurile antidumping impuse de China împotriva importurilor de anumite tuburi din oțel inoxidabil. Comisia a identificat deficiențe semnificative în cadrul acestei anchete. Cea mai mare parte din lucrările grupului a avut loc în 2014, iar rezultatele au fost publicate la începutul anului 2015. În concluziile sale, grupul a confirmat o serie de aspecte importante semnalate de UE (neasigurarea de către China a unei comparații echitabile între prețul de export și valoarea normală, precum și analiza sa de neimputare eronată). Se consideră că, pentru a pune în aplicare în mod corect concluziile grupului, China ar trebui să elimine măsurile care nu sunt compatibile cu OMC. Cauza a făcut obiectul unui recurs, iar organul de apel examinează în prezent raportul grupului.

Concluziile grupului sunt de o importanță sistemică. Acestea subliniază deficiențele recurente în materie de anchete de apărare comercială desfășurate de China. Aceasta ar fi a doua oară când UE a contestat cu succes taxele antidumping impuse de China în cadrul OMC. În urma hotărârii anterioare (DS425), China a abrogat taxele antidumping incompatibile cu normele OMC pentru scanerele cu raze X.

În acest context, după o amplă publicitate a cazurilor privind vinul și polisiliciul în 2013, în 2014 nu au existat indicii ale inițierii de către China a unor noi anchete ca reacție la ancheta inițiată de către UE. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că această practică necorespunzătoare este încetată definitiv, iar Comisia va continua să fie vigilentă în acest sens.

6.Concluzii

Activitatea de apărare comercială împotriva UE sau a statelor sale membre a rămas, în 2014, similară cu cea din 2013. Deși numărul total al măsurilor a scăzut, numărul de noi anchete, în special al noilor anchete de salvgardare, este semnificativ.

În 2014, Comisia și-a continuat eforturile pentru a atenua impactul negativ al măsurilor de apărare comercială impuse de țările terțe, prin intervenții, atât la nivel tehnic, cât și, în anumite cazuri, la nivel politic. În anumite cazuri, astfel de intervenții au fost încununate de succes, astfel cum este descris mai sus.

Cu toate acestea, multe dintre problemele întâlnite în ultimii ani persistă, iar unele chiar într-o manieră agravată, în special proliferarea utilizării măsurilor de salvgardare și modul discutabil în care acest instrument este utilizat de un număr de țări terțe. În general, măsurile de apărare comercială nejustificate sunt în mod evident împotriva strategiei UE în favoarea piețelor deschise și a accesului pe piață al produselor comercializate în mod echitabil.

Măsurile de apărare comercială aplicate de țările terțe, precum și anchetele în curs de desfășurare, au un impact important asupra exporturilor UE. Prin urmare, Comisia își va continua eforturile de promovare a standardelor ridicate pe care UE se aplică, în ceea ce privește utilizarea instrumentelor, în rândul partenerilor noștri comerciali. Aceasta își va intensifica, de asemenea, intervențiile și furnizarea de sprijin tehnic și consultanță pentru exportatorii din UE, în special atunci când aceștia se confruntă cu potențiala utilizare abuzivă a instrumentelor de protecție comercială de către țările terțe. Aceste eforturi sunt în deplină concordanță cu alte eforturi ale Comisiei în materie de acces la piață. În acest sens, activitățile Comisiei Europene în ceea ce privește utilizarea de către țările terțe a instrumentelor de apărare comercială depășesc cu mult simpla monitorizare.