COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Tabloul de bord 2015 privind justiția în UE /* COM/2015/0116 final */
1. INTRODUCERE Ediția din 2015 a tabloului de
bord privind justiția în UE (denumită în continuare „tabloul de bord”) este
prezentată într-un moment în care UE s-a angajat să revitalizeze creșterea
economică și să genereze un nou impuls pentru schimbare. Sistemele judiciare
eficace au un rol esențial în crearea unui mediu favorabil investițiilor,
restabilirea încrederii, asigurarea unei mai mari predictibilități a normelor
și a unei creșteri durabile. Tabloul de bord ajută statele
membre să îmbunătățească eficacitatea sistemelor lor judiciare. Prezenta ediție
își propune să identifice eventualele tendințe și conține noi indicatori și
date mai precise. Rolul important deținut de
sistemele judiciare în creșterea economică completează funcția lor esențială de
a susține valorile pe care se întemeiază Uniunea Europeană. Accesul la un
sistem judiciar eficace este un drept fundamental care stă la baza
democrațiilor europene și este recunoscut de tradițiile constituționale ale
statelor membre. Dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe este
consacrat în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. De asemenea, eficacitatea
sistemelor judiciare este esențială pentru punerea în aplicare a legislației UE
și pentru creșterea încrederii reciproce. Ori de câte ori o instanță națională
aplică legislația UE, aceasta acționează ca o „instanță a Uniunii” și trebuie
să asigure o protecție judiciară efectivă tuturor, cetățeni sau întreprinderi,
celor ale căror drepturi garantate de legislația UE au fost încălcate.
Deficiențele sistemelor judiciare naționale reprezintă un obstacol pentru
funcționarea pieței unice, pentru buna funcționare a justiției în UE și pentru
punerea în aplicare efectivă a acquis-ului UE. Din aceste motive, începând din
2011, reformele judiciare naționale au devenit o parte integrantă a
componentelor structurale ale statelor membre care fac obiectul Programelor de
ajustare economică[1].
Începând din 2012, creșterea calității, a independenței și a eficienței
sistemelor judiciare a fost, de asemenea, o prioritate pentru Semestrul
european, care este ciclul anual de coordonare a politicilor economice al UE.
Analiza anuală a creșterii din 2015 reînnoiește angajamentul de a întreprinde
reforme structurale în domeniul justiției[2]. În statele membre se
desfășoară un amplu proces de reforme în justiție... Informațiile colectate pentru
prezenta ediție a tabloului de bord privind justiția în UE arată că, în 2014,
toate statele membre erau angajate în procesul de reformă a sistemelor lor
judiciare. Sfera, amploarea și situația efectivă a procesului de reformă
variază în mod semnificativ, la fel ca și obiectivele urmărite, care pot fi:
combaterea ineficienței, creșterea calității și a accesibilității, gestionarea
constrângerilor bugetare, întărirea încrederii cetățenilor sau promovarea unui
mediu propice afacerilor. Graficul 1: Cartografierea reformelor în justiție din UE
în 2014 (sursa: Comisia Europeană[3]) Reformele variază de la măsuri
operaționale, cum ar fi modernizarea procesului de gestionare în instanțe,
utilizarea noilor tehnologii ale informației sau elaborarea unor metode
alternative de soluționare a litigiilor, până la măsuri structurale, cum ar fi
restructurarea organizării instanțelor, revizuirea hărții judiciare, simplificarea
normelor procedurale, reforma profesiilor judiciare și juridice și reformarea
asistenței juridice. ... încurajat și susținut
la nivelul UE. Acest proces de reformă face
parte din reformele structurale încurajate la nivelul UE pentru a poziționa
decisiv Europa pe calea redresării economice. Împreună cu investițiile și
responsabilitatea fiscală, reformele structurale reprezintă unul dintre cei
trei piloni ai abordării integrate a politicii economice și sociale a UE în
2015. Reformele structurale care asigură eficacitatea sistemelor judiciare
deschid calea către un mediu mai favorabil afacerilor și cetățenilor. Concluziile tabloului de bord
2014, împreună cu o evaluare specifică de țară efectuată pentru fiecare dintre
statele membre vizate, au ajutat UE să definească recomandări specifice
fiecărei țări în domeniul justiției. În urma unei propuneri a Comisiei,
Consiliul a formulat pentru douăsprezece state membre recomandări [4]
de îmbunătățire, depinzând de țara în cauză, a independenței, a calității
și/sau a eficienței sistemului judiciar. Dintre cele douăsprezece state membre,
erau deja identificate zece în 2013[5]
și șase în 2012[6]
ca întâmpinând dificultăți în funcționarea sistemelor lor judiciare. Comisia
urmărește îndeaproape punerea în aplicare a acestor recomandări, prin
intermediul unui dialog cu autoritățile naționale și cu părțile interesate din
statele membre în cauză. Pentru a sprijini eforturile de
reformă, Comisia a intensificat, de asemenea, dialogul cu statele membre
prin intermediul Grupului său de persoane de contact pentru sistemele
judiciare naționale[7].
Discuțiile au evidențiat experiența statelor membre[8] și au
declanșat schimbul de informații cu privire la practicile de susținere a
calității sistemelor judiciare, în special cu privire la metodele de management
al calității, la politicile de comunicare ale instanțelor, la eforturile depuse
pentru aplicarea uniformă a legislației UE și la reformele recente pentru
creșterea eficienței și a calității sistemului judiciar (de exemplu,
referitoare la structura acestuia). Continuarea eforturilor de promovare a
schimbului de bune practici este esențială pentru susținerea calității
reformelor în justiție din statele membre. Fondurile structurale și de
investiții europene (fondurile
ESI)[9] sprijină eforturile statelor membre de a
îmbunătăți funcționarea sistemelor lor judiciare. La începutul noii perioade de
programare 2014-2020, Comisia a inițiat un dialog intensiv cu statele membre cu
privire la stabilirea priorităților de finanțare strategică a fondurilor ESI,
pentru a încuraja o legătură strânsă între politică și finanțare. Pe baza
proiectelor de acorduri de parteneriat, bugetul total alocat investițiilor în
capacitatea instituțională a administrației publice se ridică la aproximativ 5
miliarde EUR pentru următoarea perioadă de programare. Din cele douăsprezece
state membre care au primit în 2014 o recomandare specifică de țară în domeniul
justiției, unsprezece au identificat justiția ca domeniu prioritar de sprijin
pentru fondurile ESI. De asemenea, justiția este o prioritate în programele de
ajustare economică ale Greciei și Ciprului, care vor utiliza fondurile ESI în
acest domeniu. Recomandările specifice de țară, evaluarea specifică de țară și
datele din tabloul de bord sunt elemente esențiale pentru stabilirea de către
statele membre a priorităților lor de finanțare. Statele membre care au
identificat sistemele judiciare ca domeniu prioritar intenționează să utilizeze
fondurile ESI în principal pentru creșterea eficienței sistemului judiciar.
Deși activitățile concrete vor depinde de nevoile specifice ale fiecărui stat
membru, există activități comune mai multor state membre, cum ar fi
introducerea de sisteme de gestionare a cauzelor, utilizarea tehnologiei
informației și comunicațiilor în instanțe, instrumentele de monitorizare și de
evaluare și programele de formare profesională pentru judecători. Amploarea
sprijinului variază de la un stat membru la altul: în timp ce unele state
membre intenționează să susțină o mare parte a sistemelor lor judiciare, altele
se vor concentra numai asupra câtorva instanțe care se confruntă cu probleme
speciale sau sunt selectate pentru proiecte-pilot. Comisia a subliniat
importanța indicatorilor fiabili pentru monitorizarea eficacității sprijinului
și a elaborat documente de orientare privind indicatori de monitorizare
conformi cu cei utilizați în tabloul de bord. Aceștia vor asigura transmiterea
cu regularitate către Comisie a rapoartelor statelor membre privind rezultatele
obținute. Datele respective vor facilita evaluarea sprijinului acordat de UE
pentru creșterea eficacității sistemelor judiciare din statele membre. Ce este tabloul de bord
privind justiția în UE? Tabloul de bord privind justiția
în UE este un instrument de informare al cărui scop este să asiste UE și statele
membre în eforturile lor de îmbunătățire a eficacității justiției, prin
furnizarea de date obiective, fiabile și comparabile privind calitatea,
independența și eficiența sistemelor judiciare din statele membre. Tabloul de bord contribuie la
identificarea potențialelor deficiențe, îmbunătățiri și bune practici. Acesta
indică tendințele identificate în timp în funcționarea sistemelor judiciare
naționale. Tabloul nu prezintă un clasament unic global, ci o imagine de
ansamblu a modului de funcționare a tuturor sistemelor judiciare, bazată pe
diverși indicatori de interes comun pentru statele membre. Tabloul de bord nu promovează un
anumit tip de sistem judiciar, tratând toate statele membre în mod egal.
Indiferent de modelul sistemului judiciar național sau de tradiția juridică în
care acesta este ancorat, adecvarea duratei procedurilor, independența,
accesibilitatea din punct de vedere financiar și accesul facil sunt unii dintre
parametrii esențiali ai unui sistem judiciar eficace. Tabloul de bord 2015 se concentrează
asupra cauzelor litigioase civile și comerciale și asupra cauzelor
administrative, pentru a susține statele membre în eforturile lor de a deschide
calea către un mediu mai favorabil afacerilor și cetățenilor, care, la rândul
său, stimulează investițiile, și către o piața internă mai dezvoltată în
profunzime și mai echitabilă. Tabloul de bord este un instrument care evoluează
în dialog cu statele membre și cu Parlamentul European, pentru a identifica
parametrii esențiali ai unui sistem judiciar eficace. Parlamentul European a
solicitat Comisiei să extindă în mod progresiv sfera tabloului de bord, iar
reflecția asupra modului de a realiza acest lucru a început. Cum
contribuie tabloul de bord privind justiția în UE la semestrul european? Tabloul de bord privind justiția
în UE oferă informații cu privire la funcționarea sistemelor judiciare și
contribuie la evaluarea impactului reformelor din domeniul justiției. Dacă
indicatorii tabloului de bord arată o performanță slabă, este necesară
întotdeauna o analiză mai aprofundată a motivelor care stau la baza
rezultatului. Această evaluare specifică de țară este efectuată în contextul
semestrului european, prin dialog bilateral cu autoritățile implicate și cu
părțile interesate. Evaluarea ia în considerare particularitățile sistemului
juridic și contextul din statele membre în cauză. Aceasta poate determina în
cele din urmă Comisia să propună Consiliului recomandări specifice fiecărei
țări pentru îmbunătățirea sistemelor judiciare[10]. Care
este metodologia tabloului de bord privind justiția în UE? Tabloul de bord utilizează
diferite surse de informare. Cele mai multe date cantitative sunt furnizate în
prezent de Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției (CEPEJ), înființată de
statele membre ale Consiliului Europei, cu care Comisia a încheiat un contract
pentru efectuarea unui studiu anual specific[11]. Datele sunt
din 2013 și au fost furnizate de statele membre în conformitate cu metodologia
CEPEJ. În anul curent, datele au fost colectate de CEPEJ în mod special pentru
statele membre ale UE[12].
Studiul furnizează și fișe de țară, care redau un context mai amplu și ar
trebui consultate împreună cu graficele. Pentru tabloul de bord 2015,
Comisia a utilizat și informații provenind de la surse suplimentare, și anume
Eurostat, Banca Mondială, Forumul Economic Mondial, rețelele judiciare europene
(în special Rețeaua Europeană a Consiliilor Superioare ale Magistraturii, care
a oferit răspunsuri la un chestionar privind independența judiciară) și Grupul
de persoane de contact pentru sistemele judiciare naționale. Au mai fost
obținute date prin exerciții de colectare de date și studii de teren privind
funcționarea instanțelor naționale în cazul aplicării legislației UE în
domeniul concurenței, al protecției consumatorului, al mărcilor comunitare și
al achizițiilor publice. Cum contribuie sistemele
judiciare eficace la creșterea economică? Sistemele judiciare eficace au un
rol esențial în restabilirea încrederii de-a lungul întregului ciclu economic.
Dacă sistemele judiciare garantează buna aplicare a drepturilor și a
contractelor, creditorii sunt mult mai dispuși să împrumute, comportamentul
oportunist al întreprinderilor este descurajat, costurile tranzacțiilor sunt
reduse și investițiile se pot orienta mai ușor către sectoarele inovatoare,
care se bazează deseori pe active necorporale (de exemplu, drepturi de
proprietate intelectuală). Instanțele mai eficiente încurajează intrarea
antreprenorilor pe piață și stimulează concurența. Cercetările arată că există
o legătură proporțională între mărimea întreprinderii și eficacitatea
sistemelor judiciare și că stimulentele mai slabe în favoarea investițiilor și
a angajărilor coexistă cu deficiențele în funcționarea justiției. Impactul
sistemelor judiciare naționale asupra economiei este subliniat de Fondul
Monetar Internațional, Banca Centrală Europeană, OCDE, Forumul Economic Mondial
și Banca Mondială[13]. 2. Indicatorii
tabloului de bord 2015 privind Justiția în UE Tabloul de bord 2015 a evoluat:
această a treia ediție a tabloului de bord încearcă să identifice eventualele
tendințe, adoptând o abordare prudentă și nuanțată, întrucât situația variază
semnificativ, depinzând de fiecare stat membru și de fiecare indicator. De
asemenea, tabloul de bord 2015 conține noi indicatori și date mai precise,
bazate pe noi surse de informații, de exemplu, privind eficiența instanțelor în
domeniul achizițiilor publice și al drepturilor de proprietate intelectuală,
utilizarea și promovarea metodelor alternative de soluționare a litigiilor
(denumite în continuare „ADR” - alternative dispute resolution),
utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor (denumită în continuare
„TIC”) în litigiile implicând sume mici, politicile de comunicare ale
instanțelor, componența și competențele consiliilor magistraturii. Pentru prima
oară, acesta conține și date privind ponderea judecătorilor profesioniști
femei, întrucât o mai accentuată diversitate de gen poate contribui la
creșterea calității sistemelor judiciare. Eficiența
sistemelor judiciare Tabloul de bord 2015 păstrează
indicatorii privind eficiența procedurilor: durata procedurilor, rata de
soluționare a cauzelor și numărul de cauze pendinte. În plus, tabloul de bord
2015 prezintă rezultatul a patru exerciții de colectare de date, care au avut
ca scop furnizarea de date mai precise privind durata procedurilor judiciare
din domeniul concurenței, al protecției consumatorilor, al mărcilor comunitare
și al achizițiilor publice. Eficacitatea sistemelor judiciare în aceste domenii
reglementate de dreptul UE este deosebit de importantă pentru economie. Calitatea sistemelor
judiciare La fel ca edițiile precedente,
tabloul de bord 2015 se concentrează asupra anumitor factori care pot contribui
la creșterea calității justiției, cum ar fi formarea profesională, monitorizarea
și evaluarea activității instanțelor, recurgerea la sondaje privind
satisfacția, bugetul și resursele umane. Tabloul de bord 2015 completează
datele privind disponibilitatea tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC)
cu o examinare mai aprofundată a modului în care instrumentele electronice pot
fi utilizate în practică. De asemenea, din cooperarea cu Grupul de persoane de
contact pentru sistemele judiciare naționale au rezultat informații utile
privind practicile de comunicare ale instanțelor și metodele concrete utilizate
de statele membre pentru a promova soluționarea alternativă a litigiilor (ADR).
În plus, tabloul de bord 2015 furnizează date privind asistența juridică și
echilibrul de gen în sistemul judiciar. Independența
sistemului judiciar Tabloul de bord prezintă datele
privind independența percepută a sistemului judiciar, furnizate de Forumul
Economic Mondial (FEM) în Raportul său anual privind competitivitatea globală.
Deși independența percepută este importantă, deoarece poate influența deciziile
de investiții, protecția efectivă a independenței judiciare într-un sistem
judiciar prin garanții juridice (independența structurală) este și mai
importantă. Tabloul de bord 2014 a prezentat o primă imagine generală a modului
în care sistemele judiciare sunt organizate pentru a proteja independența
judiciară în anumite tipuri de situații în care aceasta se poate afla în
pericol. Comisia a continuat cooperarea cu privire la independența structurală
a sistemului judiciar cu rețelele judiciare europene, în special cu Rețeaua
Europeană a Consiliilor Superioare ale Magistraturii. Tabloul de bord 2015
furnizează informații actualizate privind garanțiile juridice prezentate în
anul precedent și extinde imaginea de ansamblu comparativă a independenței structurale.
În special, acesta compară actualele consilii ale magistraturii din UE din
punctul de vedere al componenței și al principalelor competențe și precizează
ce putere a statului adoptă criteriile de determinare a resurselor financiare
ale sistemului judiciar și care sunt aceste criterii. Contextul analizei Eficiența, calitatea și
independența sunt principalii parametri care intervin în analiza eficacității
sistemelor judiciare. Datele privind volumul de muncă al instanțelor din
statele membre furnizează informații importante despre contextul în care
operează sistemele judiciare (de exemplu, sarcinile instanțelor, gradul de
litigiozitate). Indiferent de diferențele dintre statele membre, fiecare sistem
judiciar trebuie să fie în măsură să administreze volumul de muncă într-un
interval de timp rezonabil, satisfăcând în același timp așteptările în materie
de calitate și independență. Graficul
2: Numărul de noi cauze civile, comerciale, administrative și de altă natură la
100 de locuitori* (în prima instanță, 2010, 2012 și 2013) (sursa: studiul
CEPEJ) * Această categorie include toate cauzele
litigioase și nelitigioase civile și comerciale, cauzele privind aplicarea
legii, cauzele privind registrul funciar, cauzele de drept administrativ
(litigioase sau nelitigioase) și alte cauze non-penale. IT: Posibila
interpretare eronată în ceea ce privește comparația între 2010, 2012 și 2013 ar
putea fi explicată prin punerea în aplicare a unei clasificări diferite a
cauzelor civile. Graficul 3: Numărul de noi cauze litigioase civile și
comerciale la 100 de locuitori* (în prima instanță, 2010, 2012 și 2013) (sursa:
studiul CEPEJ) * Cauzele litigioase civile și comerciale se
referă la litigiile dintre părți, de exemplu litigiile legate de contracte,
conform metodologiei CEPEJ. În schimb, cauzele civile (și comerciale)
nelitigioase se referă la procedurile necontestate, de exemplu, ordine de plată
necontestate. Cauzele comerciale sunt soluționate de instanțe comerciale
speciale în unele țări, în timp ce în altele acestea sunt de competența
instanțelor ordinare (civile). IT: Posibila interpretarea eronată privind
comparația între 2010, 2012 și 2013 ar putea fi explicată prin punerea în
aplicare a unei clasificări diferite a cauzelor civile. 3. PRINCIPALELE CONcluziI ALE TABLOULUI DE BORD
2015 PRIVIND JustiȚIA în UE
3.1 Eficiența
sistemelor judiciare
Întârzierea
justiției este denegarea justiției. Hotărârile în timp util sunt esențiale
pentru întreprinderi și investitori. În deciziile lor de investiții,
întreprinderile iau în considerare riscul de a fi implicate în litigii
comerciale, litigii de muncă sau fiscale sau în cazuri de insolvență. Eficiența
cu care un sistem judiciar dintr-un stat membru soluționează litigiile este
foarte importantă. De exemplu, executarea legală a unui contract de furnizare
sau de servicii devine foarte costisitoare cu cât litigiul durează mai mult și
chiar lipsită de sens dincolo de o anumită perioadă de timp, întrucât
probabilitatea recuperării banilor din plăți și penalități se diminuează. 3.1.1 Durata
procedurilor Durata procedurilor reprezintă
timpul (în zile) necesar pentru soluționarea unei cauze în instanță, ceea ce
înseamnă timpul necesar pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre în prima
instanță. Indicatorul „durata lichidării stocului de cauze pendinte” reprezintă
numărul de cauze nesoluționate împărțit la numărul de cauze soluționate la
sfârșitul anului înmulțit cu 365 de zile[14].
În afară de graficele 13-17, toate graficele se referă la procedurile în primă
instanță și compară, în cazul în care sunt disponibile, datele pentru 2010 cu
datele pentru 2012 și 2013[15].
Deși diferitele căi de atac pot avea un impact major asupra duratei
procedurilor, eficiența unui sistem judiciar ar trebui să se reflecte încă din
prima instanță, întrucât aceasta este o etapă obligatorie pentru fiecare
persoană care se prezintă în fața justiției. Graficul 4:
Timpul necesar pentru soluționarea cauzelor civile, comerciale,
administrative și de altă natură* (în prima instanță/în zile) (sursa:
studiul CEPEJ[16]) * Această categorie include toate cauzele
civile și comerciale litigioase și nelitigioase, cauzele privind aplicarea
legii, cauzele privind registrul funciar, cauzele de drept administrativ
(litigioase sau nelitigioase) și alte cauze non-penale. Comparațiile ar trebui
efectuate cu precauție, întrucât unele state membre au raportat modificări ale
metodologiei de colectare sau de categorizare a datelor (CZ, EE, IT, CY, LV,
HU, SI) sau au formulat restricții privind caracterul complet al datelor, care
nu pot acoperi toate landurile sau toate instanțele (DE, LU). Graficul
5: Timpul necesar pentru soluționarea cauzelor litigioase civile și
comerciale*
(în prima instanță/în zile) (sursa: studiul CEPEJ) * Cauzele civile (și comerciale) litigioase se
referă la litigiile dintre părți, de exemplu litigiile legate de contracte,
conform metodologiei CEPEJ. În schimb, cauzele civile (și comerciale)
nelitigioase se referă la procedurile necontestate, de exemplu, ordine de plată
necontestate. Cauzele comerciale sunt soluționate de instanțele comerciale
speciale în unele țări, în timp ce în altele acestea sunt de competența
instanțelor ordinare (civile). Comparațiile ar trebui efectuate cu precauție,
întrucât unele state membre au raportat modificări ale metodologiei de colectare
sau de categorizare a datelor (CZ, EE, IT, CY, LV, HU, SI) sau au formulat
restricții privind caracterul complet al datelor, care nu pot acoperi toate
landurile sau toate instanțele (DE, LU). NL a furnizat o durată măsurată a
lichidării stocului de cauze pendinte, dar aceasta nu este calculată de CEPEJ. Graficul 6: Timpul necesar
pentru soluționarea cauzelor administrative* (în prima instanță/în zile)
(sursa: studiul CEPEJ) * Cauzele de drept administrativ se referă la
litigii între cetățeni și autoritățile locale, regionale sau naționale, conform
metodologiei CEPEJ. Cauzele de drept administrativ sunt soluționate de
instanțele administrative speciale în unele țări, în timp ce în altele acestea
sunt de competența instanțelor ordinare (civile). Comparațiile ar trebui
efectuate cu precauție, întrucât unele state membre au raportat modificări ale
metodologiei de colectare sau de categorizare a datelor (HU), o reorganizare a
sistemului judiciar administrativ (HR) sau au formulat restricții privind caracterul
complet al datelor, care nu pot acoperi toate landurile sau toate instanțele
(DE, LU). Modificările privind cauzele noi ar putea explica variațiile din LT. 3.1.2 Rata de soluționare a cauzelor Rata de soluționare a cauzelor
este raportul dintre numărul de cauze soluționate și numărul de cauze noi.
Aceasta măsoară capacitatea instanței de a face față volumului de cauze noi.
Durata procedurilor este legată de ritmul în care instanțele pot soluționa
cauzele („rata de soluționare a cauzelor”) și de numărul de cauze care așteaptă
încă să fie soluționate („cauze pendinte”). Dacă rata de soluționare a cauzelor
este de aproximativ 100 % sau mai mare, înseamnă că sistemul judiciar este
capabil să soluționeze cel puțin numărul de cauze noi introduse. Dacă rata de
soluționare a cauzelor este mai mică de 100 %, înseamnă că instanțele
soluționează un număr de cauze mai mic decât numărul de cauze noi introduse și,
prin urmare, la sfârșitul anului, numărul de cauze nesoluționate se adaugă la
cauzele pendinte. Dacă situația persistă timp de mai mulți ani, acest lucru
poate indica o problemă sistemică, întrucât creșterea stocului de cauze
pendinte mărește și mai mult volumul de muncă al instanțelor și conduce la
creșterea în continuare a duratei procedurilor. Graficul 7: Rata de soluționare a cauzelor civile,
comerciale, administrative și de altă natură* (în prima instanță/în % – valorile mai mari
de 100 % indică faptul că numărul de cauze soluționate depășește numărul
de cauze noi, în timp ce valorile mai mici de 100 % indică faptul că
numărul de cauze soluționate este mai mic decât numărul de cauze noi) (sursa:
studiul CEPEJ) * Comparațiile ar trebui efectuate cu
precauție, întrucât unele state membre au raportat modificări ale metodologiei
de colectare sau de categorizare a datelor (CZ, EE, IT, CY, LV, HU, SI) sau au
formulat restricții privind caracterul complet al datelor, care nu pot acoperi
toate landurile sau toate instanțele (DE, LU). Modificările privind cauzele noi
ar putea explica variațiile din LT și SK. În LV, factorii externi și interni, cum ar fi
noile proceduri de insolvență, ar putea explica variațiile. Graficul 8: Rata de
soluționare a cauzelor litigioase civile și comerciale* (în prima
instanță/în %) (sursa: studiul CEPEJ) * Comparațiile ar trebui efectuate cu
precauție, întrucât unele state membre au raportat modificări ale metodologiei
de colectare sau de categorizare a datelor (CZ, EE, IT, CY, LV, HU, SI) sau au
formulat restricții privind caracterul complet al datelor, care nu pot acoperi
toate landurile sau toate instanțele (DE, LU). NL a furnizat o durată măsurată
a lichidării stocului de cauze pendinte, dar aceasta nu este calculată de
CEPEJ. Graficul 9: Rata de
soluționare a cauzelor administrative* (în prima instanță/în %) (sursa:
studiul CEPEJ) * Comparațiile ar trebui efectuate cu
precauție, întrucât unele state membre au raportat modificări ale metodologiei
de colectare sau de categorizare a datelor (HU), o reorganizare a sistemului
judiciar administrativ (HR) sau au formulat restricții privind caracterul
complet al datelor, care nu pot acoperi toate Landurile sau toate instanțele
(DE, LU). Modificările privind cauzele noi ar putea explica variațiile din LT. 3.1.3 Cauzele pendinte Numărul de cauze pendinte
reprezintă numărul de cauze care se află încă în curs de soluționare la
sfârșitul unei perioade. De asemenea, acesta influențează durata lichidării
stocului de cauze pendinte. Prin urmare, pentru a îmbunătăți durata
procedurilor, sunt necesare măsuri destinate reducerii numărului de cauze
pendinte. Graficul 10: Numărul de cauze
pendinte civile, comerciale, administrative și de altă natură* (în prima
instanță/la 100 de locuitori) (sursa: studiul CEPEJ) * Comparațiile ar trebui efectuate cu
precauție, întrucât unele state membre au raportat modificări ale metodologiei
de colectare sau de categorizare a datelor (CZ, EE, IT, CY, LV, HU, SI) sau au
formulat restricții privind caracterul complet al datelor, care nu pot acoperi
toate landurile sau toate instanțele (DE, LU). Modificările privind cauzele noi
ar putea explica variațiile din LT și SK. În DK, digitalizarea registrului
funciar ar putea explica scăderea numărului de cauze pendinte. Graficul 11: Numărul de cauze litigioase civile și
comerciale pendinte* (în prima instanță/la 100 de locuitori) (sursa:
studiul CEPEJ) * Comparațiile ar trebui efectuate cu
precauție, întrucât unele state membre au raportat modificări ale metodologiei
de colectare sau de categorizare a datelor (CZ, EE, IT, CY, LV, HU, SI) sau au
formulat restricții privind caracterul complet al datelor, care nu pot acoperi
toate landurile sau toate instanțele (DE, LU). Modificările privind cauzele noi
ar putea explica variațiile din EL, LT și SK. Graficul 12: Numărul de cauze administrative pendinte* (în prima instanță/la 100 de locuitori)
(sursa: studiul CEPEJ) * Comparațiile ar trebui efectuate cu
precauție, întrucât unele state membre au raportat modificări ale metodologiei
de colectare sau de categorizare a datelor (HU), o reorganizare a sistemului
judiciar administrativ (HR) sau au formulat restricții privind caracterul
complet al datelor, care nu pot acoperi toate landurile sau toate instanțele
(DE, LU). Modificările privind cauzele noi ar putea explica variațiile din LT
și SK. 3.1.4 Eficiența în domenii
specifice Pentru a completa datele
generale referitoare la cauzele civile, comerciale și administrative, tabloul
de bord 2015 prezintă informații cu privire la durata medie a procedurilor în
anumite domenii care sunt relevante pentru mediul de afaceri. Sistemele de
colectare de date existente în statele membre nu oferă întotdeauna date privind
domenii juridice specifice. Întrucât aceste date oferă o imagine mai precisă a
eficacității sistemelor judiciare din statele membre, prezentul tablou de bord
s-a concentrat asupra domeniului insolvenței[17], al concurenței, al protecției
consumatorilor, al drepturilor de proprietate intelectuală și al achizițiilor
publice. Graficul 13: Timpul necesar
pentru soluționarea cauzelor de insolvență* (în ani) (sursa: Banca Mondială:
Doing Business) * Timpul necesar creditorilor pentru a-și recupera
creditul. Perioada de timp se calculează de la incapacitatea de plată a
întreprinderii până la plata parțială sau integrală a sumei datorate băncii.
Sunt luate în considerare tacticile aplicate eventual de către părți pentru
amânarea procedurii, cum ar fi inițierea de căi de atac cu caracter dilatoriu
sau cererile de prelungire. Datele sunt colectate din răspunsurile oferite în
cadrul unui chestionar de către persoanele responsabile la nivel local cu
procedurile de insolvență și sunt verificate prin studierea dispozițiilor
legislative și de reglementare, precum și prin confruntarea cu informațiile
publice privind sistemele de faliment. Datele prezentate mai jos se
referă la punerea în aplicare a legislației UE în fața instanțelor naționale,
în special normele privind concurența și normele privind protecția
consumatorului, legislația privind marca comunitară și achizițiile publice[18].
Datele evidențiază eficacitatea funcționării instanțelor naționale pentru
aplicarea legislației UE în domeniile respective. Sunt furnizate informații
privind numărul mediu de zile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri în fața
instanțelor naționale, în prima și în a doua instanță, în cauzele referitoare la
aceste domenii specifice. Datele au fost colectate dintr-o
varietate de surse. Durata medie a cauzelor referitoare la legislația UE în
domeniul concurenței și privind protecția consumatorilor a fost obținută în
colaborare cu rețelele europene ale autorităților naționale responsabile pentru
punerea în aplicare a domeniilor respective ale legislației UE[19].
Datele privind marca comunitară au fost obținute de la membrii Observatorului
European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală, care s-au bazat
pe statistici specifice – acolo unde au fost disponibile – sau pe eșantioane
reprezentative de cauze. Datele privind achizițiile publice au fost colectate
printr-un exercițiu pilot de date comandat de Comisia Europeană. Având în
vedere divergențele în modul în care sunt prezentate datele privind astfel de
cauze, statele membre sunt ordonate alfabetic în limbile lor originale. Legislația în domeniul
concurenței încurajează
eficiența și inovația și contribuie la reducerea prețurilor. Aplicarea efectivă
a normelor în materie este esențială pentru mediul de afaceri. Durata medie
pentru soluționarea cauzelor de control judiciar în domeniul concurenței în
prima instanță corespunde în linii mari cu durata medie a lichidării stocului
de cauze pendinte pentru cauzele administrative și pare a fi mai mare decât
durata medie a cauzelor civile, comerciale, administrative și de altă natură.
Durata rezultată din cauzele identificate în unele state membre prezintă, cu
toate acestea, valori mult mai ridicate[20]. Diferența s-ar
putea datora, în unele cazuri, complexității implicate de acest tip de litigiu
specializat. De asemenea, graficul de mai jos arată că în mai multe state
membre se pot observa diferențe semnificative în ceea ce privește durata
cauzelor de control judiciar între prima și a doua instanță. În multe state,
timpul necesar pentru soluționarea unei cauze tinde să prezinte valori mai
ridicate în a doua instanță decât în prima instanță. Graficul 14: Timpul necesar
pentru soluționarea cauzelor de control judiciar al deciziilor luate de
autoritățile naționale în domeniul concurenței în temeiul articolelor
101 și 102 din TFUE* (în zile) (sursa: exercițiul pilot de colectare de date
efectuat de Comisia Europeană împreună cu Rețeaua Europeană de Concurență) * În perioada vizată nu a fost identificată nicio cauză
relevantă în BG, EE, IE, HR, CY, LU, MT și NL. Calculul duratei medii a fost
efectuat pe baza unui exercițiu pilot de colectare de date care a identificat
toate cauzele de control judiciar al deciziilor autorităților naționale de
concurență de aplicare a articolelor 101 și 102 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene pentru care au fost emise hotărâri judecătorești
pe fond între 2012 și 2013. Graficele sunt furnizate pentru prima și a doua
instanță. Pentru acest scenariu privind controlul judiciar nu există a doua
instanță în AT, iar în SI aceasta se aplică începând din august 2013. De asemenea, o adevărată protecție
a consumatorilor necesită funcționarea eficace a instanțelor care se
pronunță asupra aplicării normelor care protejează interesele consumatorilor.
Tabloul de bord 2015 explorează durata necesară pentru soluționarea unei căi de
atac împotriva deciziei autorităților de protecție a consumatorilor care aplică
Directiva privind practicile comerciale neloiale, Directiva privind clauzele
abuzive din contracte și Directiva privind vânzarea de bunuri de consum și
garanțiile asociate în statele membre. Deși durata medie pentru soluționarea în
prima instanță a cauzelor de control judiciar în temeiul legislației privind
protecția consumatorilor pare a fi mai mare decât durata medie pentru cauzele
civile, comerciale, administrative și de altă natură, divergența este, în
general, mai mică decât cea observată în cauzele în materie de concurență. Graficul 15: Timpul necesar
pentru soluționarea apelurilor împotriva deciziilor luate de autoritățile de protecție
a consumatorilor* (în zile) (sursa: exercițiul pilot de colectare de date
efectuat de Comisia Europeană împreună cu Rețeaua de Cooperare pentru Protecția
Consumatorilor) * Scenariul luat în considerare pentru această
cifră nu se aplică în cazul BE, LU, AT, FI, SE și UK, întrucât unele autorități
de protecție a consumatorilor nu sunt împuternicite să adopte deciziile de
declarare a unei încălcări a normelor în cauză. În DE, IE și MT nu au existat
cauze relevante în perioada vizată. În FR căile de atac sunt marginale.
Calculul duratei medii a fost efectuat pe baza unor eșantioane de cauze de
control judiciar al deciziilor unei autorități de protecție a consumatorilor
care aplică Directiva privind clauzele abuzive din contracte, Directiva privind
vânzarea de bunuri de consum și garanțiile asociate, Directiva privind
practicile comerciale neloiale, precum și dispozițiile naționale de punere în
aplicare, care au fost soluționate de instanțe în 2012 și 2013. Mărimea
eșantioanelor diferă de la un stat membru la altul[21]. Creșterea în sectoarele mai
inovatoare, în special cele care se bazează pe active necorporale precum
drepturile de proprietate intelectuală, este dependentă de un sistem de
aplicare a legii care funcționează bine[22].
Din acest motiv, în acest an tabloul de bord cuprinde date specifice cu privire
la durata medie a timpului necesar pentru soluționarea cauzelor privind
încălcarea unei mărci comunitare de către instanțele naționale, în prima
și a doua instanță. Cu unele excepții, diferențele de durată în comparație cu
durata medie pentru cauzele civile, comerciale, administrative și de altă
natură sunt mai mici decât în cele două cazuri analizate anterior. Graficul 16: Timpul necesar pentru soluționarea
cauzelor privind încălcarea mărcii comunitare* (în zile) (sursa:
exercițiul pilot de colectare de date efectuat de Comisia Europeană împreună cu
Observatorul European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală) *
Nu au fost identificate
cauze relevante în HR. Calculul privind durata a fost efectuat pe baza unor
eșantioane de cauze referitoare la încălcări ale legislației în domeniul mărcii
comunitare în cazul în care deciziile au fost emise în 2012 și 2013.
Eșantioanele de cauze au fost colectate de către membrii Observatorului
European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală [23].
În cazul în care au fost disponibile statistici privind durata pentru astfel de
cauze, nu au fost utilizate eșantioane de cauze. În cele din urmă, tabloul de
bord prezintă, de asemenea, date cu privire la timpul necesar pentru
soluționarea cauzelor legate de achizițiile publice. Normele privind
achizițiile publice asigură atribuirea contractelor de achiziții publice în mod
deschis, echitabil și transparent. Graficul de mai jos prezintă date pentru
soluționare în prima, în a doua și în a treia instanță a cauzelor în care
instanțele naționale aplică măsuri corective în urma acțiunilor introduse
înainte de încheierea contractului. Sunt furnizate date pentru anii 2009-2012.
Graficul arată că entitățile non-judiciare care soluționează acțiunea în prima
instanță (Directiva privind căile de atac în materie de atribuire a
contractelor de achiziții publice admite această posibilitate) tind să aibă
proceduri mai scurte decât organismele judiciare. Deși căile de atac par să
funcționeze fără probleme în prima instanță, căile de atac din etapele
ulterioare necesită mai mult timp. Graficul 17: Timpul necesar
pentru soluționarea cauzelor privind aplicarea normelor de achiziții publice*
(în zile) (sursa: studiul pilot[24]) * Calculul privind durata
medie a fost efectuat pe baza unor eșantioane de cauze referitoare la căile de
atac prevăzute de Directiva privind achizițiile publice înainte de încheierea
contractului în cazul în care deciziile au fost emise în perioada 2009-2012. În
statele membre în care apelurile în prima instanță au fost soluționate de un
organism nejudiciar (BG, CZ, DK, EE, ES, CY, LV, HU, MT, AT până în 2014, PL,
RO, SI și SK), datele pentru această instanță corespund culorii albe. Studiul
nu a inclus HR, care a aderat la UE în iulie 2013[25]. Nu a putut fi obținută durata medie pentru
procedura în prima instanță în ES și PT și în a doua instanță în IE și MT. Pentru tabloul de bord 2015, s-a
realizat o cercetare inițială[26]
pentru a cartografia procedura de executare și timpul necesar pentru
acoperirea creanțelor. Întrucât foarte puține surse colectează date
comparative privind durata executării, a fost elaborată o metodologie adecvată.
Aceasta a condus la o abordare care s-a axat pe colectarea unui eșantion
reprezentativ de date cu privire la durata de la momentul în care s-a pronunțat
o hotărâre judecătorească definitivă, la momentul în contul bancar al pârâtului
este înghețat și până la momentul în care fondurile înghețate sunt recuperate
efectiv. Contactul extins cu părțile interesate relevante, cum ar fi instanțele
sau executorii judecătorești din diferite locații geografice, a fost realizat
cu scopul de a demonstra caracterul adecvat al metodologiei utilizate pentru
cercetare. În pofida deficitului de date, s-au furnizat anumite informații
privind durata procedurii de executare. De exemplu, în Italia, cercetarea arată
că durează 136 de zile de la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive
până la recuperarea activelor, perioadă care include 23 de zile de la
pronunțarea hotărârii judecătorești până la înghețarea contului bancar. Datele
din Finlanda arată că, în medie, durează 21 de zile de la pronunțarea hotărârii
judecătorești până la înghețarea contului bancar. Concluzii privind eficiența sistemelor judiciare · A treia ediție a tabloului de bord privind justiția în UE urmărește să identifice eventualele tendințe[27]. Este necesară o abordare prudentă și nuanțată. Situația variază semnificativ, în funcție de statul membru și de indicatorul respectiv[28]. De asemenea, datele nu sunt întotdeauna disponibile pentru toate statele membre și pentru toți anii vizați. Pentru a culege roadele reformei justiției este nevoie de timp. Dat fiind că tabloul de bord este un exercițiu regulat, acesta va ține evidența progresului. · În general, în cazul statelor membre pentru care sunt disponibile date, se poate observa o oarecare îmbunătățire a eficienței sistemelor judiciare. De-a lungul anilor vizați[29], se pare că mai multe state membre prezintă mai degrabă o tendință pozitivă decât negativă în ceea ce privește durata lichidării stocului de cauze pendinte și rata de soluționare a cauzelor în cauzele litigioase civile și comerciale și în cauzele administrative. Pentru cauzele pendinte nu este posibilă identificarea unei tendințe comune clare în nicio direcție, cu excepția unei scăderi susținute a cauzelor pendinte în materie civilă, comercială, administrativă și de altă natură. · În rândul statelor membre care se confruntă cu provocări deosebite, par să prevaleze tendințele pozitive, cu unele excepții. Semnele pozitive apărute în anumite state membre[30] care adoptă reforme ambițioase ar trebui să le încurajeze să își continue eforturile cu hotărâre și angajament. · Exercițiile pilot de colectare de date par să indice că performanțele instanțelor variază în funcție de domeniul de drept. De exemplu, soluționarea litigiilor în anumite domenii în care instanțele naționale acționează ca instanțe ale Uniunii, cum ar fi legislația în domeniul concurenței și legislația privind protecția consumatorilor, poate dura mai mult decât în domeniul mai amplu al cauzelor civile, comerciale și administrative. În schimb, în domeniul achizițiilor publice, în statele membre cauzele sunt soluționate în perioade mai scurte. · Datele privind domeniile de drept specifice indică, de asemenea, diferențe între procedurile în prima și în a doua instanță. Cu toate acestea, nu se poate identifica o tendință comună în ceea ce privește durata litigiului în cele două instanțe pe cuprinsul UE. [1] În 2014, Programele de ajustare
economică din EL, PT (încheiat în iunie 2014) și CY au inclus condiții privind
reforma în justiție. [2] Comunicarea Comisiei, Analiza anuală a creșterii pentru 2015,
COM(2014) 902 final. [3] Datele au fost colectate în cooperare cu Grupul de persoane de
contact pentru sistemele judiciare naționale. [4] Recomandarea Consiliului din 8 iulie 2014 privind Programul
național de reformă al Bulgariei pentru 2014 și care include un aviz al
Consiliului privind Programul de convergență al Bulgariei pentru 2014
(2014/C 247/02); Recomandarea Consiliului din 8 iulie 2014 privind
Programul național de reformă al Croației pentru 2014 și care include un aviz
al Consiliului privind Programul de convergență al Croației pentru 2014 (2014/C
247/10); Recomandarea Consiliului din 8 iulie 2014 privind Programul național
de reformă al Irlandei pentru 2014 și care include un aviz al Consiliului
privind Programul de stabilitate al Irlandei pentru 2014 (2014/C 247/07);
Recomandarea Consiliului din 8 iulie 2014 privind Programul național de reformă
al Italiei pentru 2014 și care include un aviz al Consiliului privind Programul
de stabilitate al Italiei pentru 2014 (2014/C 247/11); Recomandarea Consiliului
din 8 iulie 2014 privind Programul național de reformă al Letoniei pentru 2014
și care include un aviz al Consiliului privind Programul de stabilitate al
Letoniei pentru 2014 (2014/C 247/12); Recomandarea Consiliului din 8 iulie 2014
privind Programul național de reformă al Maltei pentru 2014 și care include un
aviz al Consiliului privind Programul de stabilitate al Maltei pentru 2014
(2014/C 247/16); Recomandarea Consiliului din 8 iulie 2014 privind Programul
național de reformă al Poloniei pentru 2014 și care include un aviz al
Consiliului privind Programul de convergență al Poloniei pentru 2014 (2014/C
247/19); Recomandarea Consiliului din 8 iulie 2014 privind Programul național
de reformă al Portugaliei pentru 2014 și care include un aviz al Consiliului
privind Programul de stabilitate al Portugaliei pentru 2014 (2014/C 247/20);
Recomandarea Consiliului din 8 iulie 2014 privind Programul național de reformă
al României pentru 2014 și care include un aviz al Consiliului privind Programul
de convergență al României pentru 2014 (2014/C 247/21); Recomandarea
Consiliului din 8 iulie 2014 privind Programul național de reformă al Slovaciei
pentru 2014 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de
stabilitate al Slovaciei pentru 2014 (2014/C 247/23); Recomandarea Consiliului
din 8 iulie 2014 privind Programul național de reformă al Sloveniei pentru 2014
și care include un aviz al Consiliului privind Programul de stabilitate al
Sloveniei pentru 2014 (2014/C 247/22); Recomandarea Consiliului din 8 iulie
2014 privind Programul național de reformă al Spaniei pentru 2014 și care
include un aviz al Consiliului privind Programul de stabilitate al Spaniei
pentru 2014 (2014/C 247/08). [5] BG, ES, HU, IT, LV, MT, PL, RO, SI, SK. [6] BG, IT, LV, PL, SI, SK. [7] În 2013, Comisia a instituit un Grup de persoane de contact pentru
sistemele judiciare naționale, în vederea pregătirii tabloului de bord privind
justiția în UE și pentru a promova schimbul de bune practici în domeniul
eficacității sistemelor judiciare. În acest scop, statele membre au fost
invitate să desemneze două persoane de contact, una din partea puterii
judecătorești și una din partea Ministerului Justiției, iar grupul s-a reunit
cu regularitate în 2014 și 2015. Un stat membru nu a desemnat încă persoane de
contact, iar patru state membre au desemnat persoane din partea Ministerului
Justiției, dar nu și din partea puterii judecătorești. [8] La reuniunile grupului, AT, BE, DE, IE, EL, HR, IT, LT, NL, PT și
RO au susținut prezentări privind anumite aspecte ale sistemului lor judiciar. [9] Regulamentul (UE) nr.
1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie
2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de
dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul
european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și
afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind
Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de
coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a
Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, JO L
347, 20.12.2013. [10] Motivele recomandărilor specifice fiecărei țări sunt prezentate de
Comisie într-un document de lucru disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/europe2020/making-it-happen/country-specific-recommendations/index_en.htm [11] Disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/justice/effective-justice/index_ro.htm [12] Colectarea periodică de date de către CEPEJ pentru cele 47 de state
membre ale Consiliului Europei are loc la fiecare doi ani (ultimul Raport
general al CEPEJ conținând date din 2012 a fost publicat în 2014). Cu excepția
a trei state membre, toate statele membre au răspuns la chestionarul CEPEJ
pentru tabloul de bord. [13] În ceea ce privește impactul economic al sistemelor judiciare
eficace, a se vedea Tabloul de bord 2014 privind justiția în UE, secțiunea
„Eficacitatea sistemelor naționale de justiție ca o componentă structurală
pentru creșterea economică”; a se vedea, de asemenea, „Impactul economic al
reformelor justiției civile”, Comisia Europeană, Economic Papers 530,
septembrie 2014. [14] Durata procedurilor, rata de soluționare a cauzelor și numărul de
cauze pendinte sunt indicatori standard definiți de CEPEJ. http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/cepej/evaluation/default_en.asp [15] Datele includ actualizări efectuate de CEPEJ după publicarea
studiului său din 2013, astfel cum au fost transmise Comisiei. [16] Studiul privind funcționarea sistemelor judiciare din statele membre
ale UE în 2015, realizat pentru Comisie de Secretariatul CEPEJ. Disponibil la
adresa: http://ec.europa.eu/justice/effective-justice/index_en.htm [17] A se vedea, de asemenea, studiul realizat pentru Direcția Generală Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri a Comisiei
Europene „Bankruptcy and second chance for honest bankrupt
entrepreneurs” [Falimentul și a doua șansă pentru antreprenorii falimentari
onești], disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=7962&lang=ro [18] Specificitatea situațiilor analizate reprezintă motivul pentru care
nu a fost întotdeauna posibil să se reprezinte în grafice toate statele membre
ale UE, întrucât anumite tipuri de cauze nu au putut fi regăsite în unele
dintre state. [19] În cauzele de control judiciar vizate de exercițiu, autoritățile
respective sunt părți la proces. [20] Numărul de cauze de control judiciar relevante variază în rândul
statelor membre. În unele cazuri, numărul limitat de cauze relevante (BE, DK,
IT, PL și SK) face ca existența unei singure cauze foarte complexe să poată
afecta în mod considerabil media. În ES, durata procedurilor în a doua instanță
se referă, de asemenea, la recursuri pe motiv de încălcare a unui drept
fundamental, care sunt soluționate, de regulă, într-un termen mai scurt. [21] În general, datele nu se referă la servicii și produse financiare.
În CZ au fost colectate date de la autoritățile responsabile de aplicarea
Directivei privind practicile comerciale neloiale. Numărul de cauze relevante
din DK, EE, FR, HR, NL, SI și SK este scăzut, ceea ce înseamnă că o cauză cu o
durată foarte îndelungată poate afecta în mod considerabil media. Pentru ES,
datele nu acoperă toate comunitățile autonome. Datele din IT, PL și RO se
bazează pe o estimare furnizată de autoritatea de protecție a consumatorilor. [22] A se vedea, de exemplu, studiul „What makes civil justice
effective?” [Ce face ca justiția civilă să fie eficace?], apărut în nr. 18 din
iunie 2013 al publicației OCDE intitulată „Economics Department Policy Note” și
studiul „The Economics of Civil Justice: New Cross-Country Data and Empirics”,
apărut în nr. 1060 al publicației OCDE „Economics Department Working Papers”. [23] Mărimea eșantioanelor variază de la un stat membru la altul. Pentru
DK, datele statistice se referă, de asemenea, la cauzele în care s-a aplicat
legislația națională privind mărcile de către Tribunalul maritim și comercial.
DE nu are statistici specifice pentru cauzele în materie de marcă comunitară,
întrucât statisticile sunt colectate pentru toate cauzele legate de proprietate
industrială. Graficele furnizate se bazează pe estimări ale instanțelor. În SK,
a doua instanță se referă la Curtea Supremă de Justiție din 2012 și la cauzele
judecate în 2013 în a doua instanță de Tribunalul districtual din Bratislava.
În unele state membre (EE, LU, HU, FI și în SI în a doua instanță), numărul de
cauze relevante este limitat. În IE a existat o singură cauză relevantă în
perioada vizată. [24] Studiul „Economic efficiency and legal
effectiveness of review and remedies procedures for public contracts” [Eficiența
economică și eficacitatea juridică a procedurii de revizuire și a căilor de
atac pentru contractele de achiziții publice], realizat pentru Direcția
Generală Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri
a Comisiei Europene, disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/growth/single-market/public-procurement/modernising-rules/evaluation/index_en.htm [25] Datele pentru HR sunt disponibile pe pagina web a Comisiei de stat
croate pentru supravegherea procedurilor de achiziții publice, în rapoartele
anuale ale acesteia. [26] Studiul „Case study on the functioning
of enforcement proceedings relating to judicial decision in Member States”
[Studiu de caz privind funcționarea procedurii de executare cu privire la
hotărârea judecătorească în statele membre], Matrix, realizat pentru Comisia
Europeană (Direcția Generală Justiție și Consumatori), disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/justice/effective-justice/index_en.htm [27] O tendință, astfel cum este reflectată în cele trei tablouri de
bord, poate dezvălui situații foarte diferite; de exemplu, modificările duratei
procedurilor pot varia de la 10 zile (sau mai puține) la 100 de zile (sau mai
multe). [28] Pentru mai multe detalii în ceea ce privește variațiile, a se vedea,
în special, fișele de țară în Studiul privind funcționarea sistemelor judiciare
din statele membre ale UE în 2015, realizat de Secretariatul CEPEJ pentru
Comisie. [29] 2010, 2012, 2013. [30] De exemplu, EL.
3.2 Calitatea
sistemelor judiciare
Instituţiile de înaltă calitate,
inclusiv sistemele judiciare naţionale, reprezintă un factor determinant pentru
performanţa economică. O justiţie eficace necesită calitate de-a lungul
întregului lanţ al actului de justiţie. Lipsa de calitate a hotărârilor instanţelor
judecătoreşti poate spori riscurile economice pentru întreprinderile mari şi
IMM-uri şi afectează alegerile consumatorilor. Toate statele membre iau măsuri
pentru a sprijini calitatea sistemelor lor judiciare. Deşi nu există o
modalitate unică convenită pentru măsurarea calităţii sistemului judiciar,
tabloul de bord utilizează anumiţi parametri, care sunt acceptaţi în general ca
fiind relevanţi[31]
şi care pot contribui la îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie. 3.2.1 Instrumentele
de monitorizare, evaluare şi control pentru susținerea calităţii sistemelor
judiciare Monitorizarea şi evaluarea
activităţilor instanţelor sunt instrumente care contribuie la îmbunătăţirea
previzibilităţii şi a oportunității hotărârilor judecătoreşti, precum și a
funcţionării instanţei[32].
Aceste instrumente pot consta în monitorizarea zilnică a instanţelor pe baza
activităţii de colectare de date. De asemenea, acestea pot consta[33]
într-o evaluare mai prospectivă a sistemului judiciar, de exemplu prin
utilizarea de indicatori de calitate sau chiar prin definirea unor standarde de
calitate pentru întregul sistem judiciar. De asemenea, sondajele realizate în
rândul profesioniştilor care lucrează în instanţă şi/sau al utilizatorilor instanţelor
pot oferi informaţii pertinente în vederea sporirii calităţii sistemului
judiciar. Graficul 18: Existenţa unei
monitorizări a activităţilor instanţelor în 2013* (sursă: studiu CEPEJ) * Sistemele de monitorizare au obiectivul de a evalua
activitatea zilnică a instanţelor, în special pe baza colectării de date şi a
analizelor statistice. Pentru FR, diferenţele faţă de ultima ediţie a tabloului
de bord provin din corectarea datelor, care sunt stabile pentru ambii ani.
Datele pentru ES şi PL sunt derivate din 2012. Graficul 19: Existenţa unei evaluări a
activităţilor instanţelor în 2013* (sursa: studiul CEPEJ) * Sistemul de evaluare se referă la performanţa
instanţelor în general, utilizând de regulă indicatori şi obiective. În plus,
unele state membre definesc politici şi standarde de calitate pentru întregul
sistem judiciar. În RO, indicatorii de performanţă privind activitatea
instanţelor sunt utilizaţi în mod regulat. Pentru toate celelalte state membre,
rezultatele sunt identice cu datele colectate pentru 2012. Datele pentru ES şi
PL sunt derivate din 2012. Graficul 20: Sondaje efectuate în rândul
utilizatorilor instanţelor sau al profesioniştilor din domeniul juridic în
2013* (sursa: studiul CEPEJ) * S-a raportat că studiile
care vizează procurorii sunt în scădere în Ţările de Jos, în timp ce în HU şi
LT studiile care vizează avocaţii, părţile şi alţi utilizatori ai instanţelor
au fost raportate ca fiind în creştere. Pentru toate celelalte state membre,
rezultatele sunt identice cu datele colectate pentru 2012. Date pentru EL, ES şi
PL sunt derivate din 2012. 3.2.2 Sistemele
de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor contribuie la reducerea duratei
procedurilor şi la facilitarea accesului la justiţie Sistemele de
tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) pentru înregistrarea şi gestionarea cauzelor sunt
instrumente indispensabile aflate la dispoziţia instanţelor în vederea unei
gestionări eficace a timpului necesar pentru soluţionarea unei cauze, întrucât
acestea contribuie la îmbunătăţirea ratei de soluţionare a cauzelor de către
instanţe şi, prin urmare, la reducerea duratei de ansamblu a procedurilor. Sistemele TIC pentru
comunicarea dintre instanţe şi părţi (de exemplu, depunerea online a cererilor)
pot contribui la reducerea întârzierilor şi a costurilor suportate de cetăţeni
şi de întreprinderi, prin facilitarea accesului la justiţie. De asemenea,
sistemele TIC au un rol din ce în ce mai important în cooperarea
transfrontalieră dintre autorităţile judiciare, facilitând astfel punerea în
aplicare a legislaţiei UE. Graficul 21: Sistemele TIC pentru înregistrarea şi
gestionarea cauzelor*
(indicator ponderat – min. = 0, max. = 4) (sursa: studiul CEPEJ) * Indicator compus elaborat pe baza mai multor
indicatori TIC (sistem de înregistrare a cauzelor, sistem informatic de
gestionare a instanţelor, sistem de informaţii financiare, organizarea de
videoconferinţe) care măsoară existenţa acestor sisteme pe o scară de la 0 la 4
(0 = există în 0 % din instanţe; 4 = există în 100 % din instanţe). Graficul 22: Comunicarea electronică între instanţe şi
părţi*
(indicator ponderat - min = 0, max. = 4) (sursa: studiul CEPEJ) * Indicator compus elaborat pe baza mai multor
indicatori TIC (formulare web electronice, site-ul internet al instanţei,
monitorizarea online a cauzelor, registre electronice, prelucrarea electronică
a cererilor cu valoare redusă, prelucrarea electronică a recuperării creanţelor
necontestate, depunerea electronică a cererilor, organizarea de
videoconferinţe, alte mijloace electronice de comunicare) care măsoară
existenţa acestor sisteme pe o scară de la 0 la 4 (0 = există în 0 % din
instanţe; 4 = există în 100 % din instanţe). Graficul 23: Prelucrarea
electronică a recuperării creanţelor necontestate
(0 = există în 0 % din instanţe; 4 = există în 100 % din instanţe)
(sursa: studiul CEPEJ) Graficul 24: Depunerea electronică a cererilor
(0 = există în 0 % din instanţe; 4 = există în 100 % din instanţe)
(sursa: studiul CEPEJ) O
procedură eficace privind cererile de despăgubire cu valoare redusă,
atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, este esenţială pentru îmbunătăţirea
accesului cetăţenilor la justiţie şi pentru a le permite acestora să își
exercite mai bine drepturile în calitate de consumatori. Importanța
procedurilor online transfrontaliere privind cererile de despăgubire cu valoare
redusă este în creștere, de asemenea, datorită comerțului electronic
transfrontalier. Prin urmare, unul dintre obiectivele de politică ale Comisiei
Europene este de a simplifica şi a accelera procedurile referitoare la cererile
cu valoare redusă prin îmbunătăţirea comunicării între autorităţile judiciare
şi prin utilizarea inteligentă a TIC. Obiectivul final este de a reduce povara
administrativă pentru toate grupurile de utilizatori: instanţe, actori
judiciari şi utilizatori finali. Cel de al 11-lea
raport de analiză comparativă privind e-Guvernarea[34] comandat de
Comisia Europeană măsoară pentru prima dată calitatea procedurilor online cu
privire la cererile cu valoare redusă în statele membre ale UE. Pentru acest
studiu, evaluarea procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă a fost
efectuată de cercetători (aşa-numiţii „cumpărători anonimi”)[35]. Obiectivul a fost de a stabili dacă
furnizarea de servicii publice online este organizată în funcţie de nevoile
utilizatorilor. În acest scop, fiecare cercetător a acţionat ca un cetăţean
obişnuit şi „traseul” său a fost încadrat temporal, şi anume fiecare cumpărător
anonim a dispus de o zi pentru a evalua un eveniment de viaţă. Aceasta înseamnă
că, atunci când un element anume nu poate fi regăsit în acest interval, acesta
a primit un răspuns negativ. Prin urmare, un răspuns negativ nu înseamnă, în
sine, că elementul respectiv nu este disponibil online – cu toate acestea,
răspunsul negativ sugerează că elementul nu era uşor de găsit în mod intuitiv,
fără prea multe clicuri şi că este foarte probabil ca cetăţenii obişnuiţi sau
antreprenorii să nu îl utilizeze sau chiar să nu îl găsească. Graficul 25: Analiza comparativă a procedurilor online cu
privire la cererile cu valoare redusă (maxim 100 puncte pentru fiecare
categorie, maximum 700 de puncte în total) (sursa: Aplicarea avantajelor
europene? „Modul în care guvernele europene pot şi ar trebui să beneficieze de
servicii publice inovatoare”, studiu realizat în numele Comisiei Europene
(Direcţia Generală Reţele de Comunicare, Conţinut şi Tehnologie[36]) 3.2.3 Politicile
de comunicare ale instanţelor Eforturile
de comunicare ale instanţelor sunt esenţiale pentru a sprijini cetăţenii şi
întreprinderile să ia decizii în cunoştinţă de cauză cu privire la căile de
atac (judiciare sau nejudiciare) şi contribuie la încrederea reciprocă necesară
în sistemul judiciar. Mijloacele de informare în masă joacă un rol esențial în
procesul de raportare cu privire la acţiunile în justiţie. Urmărind să
îmbunătăţească contactul dintre instanţe şi mass-media, sistemul judiciar poate
informa mai bine publicul cu privire la activitatea judiciară (domeniul de
aplicare, limitări şi complexităţi) şi contribuie la calitatea raportării (de
exemplu, prin evitarea greşelilor factuale). În 2014, Comisia
a lansat un schimb de informaţii între statele membre cu privire la practicile
şi politicile de comunicare ale instanţelor. Studiul a evidenţiat necesitatea
de a dobândi o imagine mai clară asupra practicilor în domeniu. Ca urmare,
Comisia a realizat o cartografiere a practicilor curente în cooperarea cu
statele membre[37]
cu privire la parametrii importanţi ai unei politici de comunicare eficace a
instanţelor[38].
Aceasta a inclus furnizarea de informaţii destinate publicului larg; modurile
în care instanţele îşi organizează relaţiile cu presa/mass-media; formarea
judecătorilor cu privire la comunicarea cu părţile şi presa; disponibilitatea
şi practicile privind publicarea online a hotărârilor judecătoreşti (la toate
nivelurile sistemului judiciar). Graficul 26: Disponibilitatea de
informaţii online despre sistemul judiciar pentru publicul larg* (sursa:
Comisia Europeană[39])
* Pentru fiecare dintre categoriile
din grafic se poate acorda 1 punct. Ca stat federal, Germania este caracterizată
de structuri descentralizate. În consecinţă, landurile decid singure ce tip de
informaţii să furnizeze online şi, prin urmare, sunt responsabile pentru
actualizarea informaţiilor. Acest lucru este valabil, de asemenea, la nivel
federal. Graficul
27: Relaţiile dintre instanţe şi presă/mass-media*
(sursa: Comisia Europeană[40]) * Pentru fiecare instanţă (de prim, al doilea și
al treilea grad de jurisdicție) se pot acorda două puncte în cazul în care
există un ofiţer de presă sau „judecător de presă” care se ocupă atât de cauze
civile/comerciale, cât şi de cauze administrative. În cazul în care este
acoperită o singură categorie de cauze (de exemplu, fie cauze
civile/comerciale, fie cauze administrative) se acordă un singur punct. În
cazul în care există un ofiţer de presă pentru unele instanţe, se acordă 0,5
puncte pentru fiecare instanţă (de prim, al doilea și al treilea grad de
jurisdicție). În IE, Serviciul instanțelor are un consilier pe probleme de
relaţii cu presa care pregăteşte şi emite comunicate de presă pentru
mass-media. Graficul
28: Disponibilitatea
formării profesionale a judecătorilor cu privire la comunicarea cu părţile şi
presa* (sursa: Comisia Europeană[41]) * Pentru fiecare dintre categorii
din grafic, se poate acorda 1 punct. Graficul
29: Accesul la hotărârile publicate online*
(cauzele civile şi comerciale, toate instanţele) (sursa: Comisia Europeană[42]) * Pentru categoriile „Disponibilitatea online a
hotărârilor”, „Informaţiile din baza de date sunt actualizate cel puţin o dată
pe lună” şi „Accesul la hotărârile publicate este gratuit” sunt atribuite 3
puncte atunci când acest lucru este valabil pentru toate instanţele (de prim,
al doilea și al treilea grad de jurisdicție). Atunci când serviciul este
disponibil numai pentru anumite instanţe, se acordă 1 sau 2 puncte. Atunci când
serviciul este disponibil numai pentru unele instanţe, se acordă 0,5 puncte
pentru fiecare instanţă. Pentru categoria „Părţile implicate au acces la baza
de date (judecători, avocaţi, alţi practicieni în domeniul dreptului şi/sau
publicul larg)”, se acordă 1 punct atunci când sunt acoperite toate părţile
interesate. În cazul în care publicul larg nu are acces, se acordă 0,25 puncte pentru
fiecare parte interesată care are acces (de exemplu, judecători = 0,25 puncte,
avocaţi = 0,25 puncte, alţi practicieni în domeniul dreptului = 0,25 puncte). Graficul
30: Accesul la hotărârile publicate online* (cauze
administrative, toate instanţele) (sursa: Comisia Europeană[43]) * Pentru categoriile „Disponibilitatea online a
hotărârilor”, „Informaţiile din baza de date sunt actualizate cel puţin o dată
pe lună” şi „Accesul la hotărârile publicate este gratuit” se acordă 3 puncte
atunci când acest lucru este valabil pentru toate instanţele (de prim, al
doilea și al treilea grad de jurisdicție). Atunci când serviciul este
disponibil numai pentru anumite instanţe, se acordă 1 sau 2 puncte. Atunci când
serviciul este disponibil numai pentru unele instanţe, se acordă 0,5 puncte
pentru fiecare instanţă. Pentru categoria „Părţile implicate au acces la baza
de date (judecători, avocaţi, alţi practicieni în domeniul dreptului şi/sau
publicul larg)”, se acordă 1 punct atunci când sunt acoperite toate părţile
interesate. În cazul în care publicul larg nu are acces, se acordă 0,25 puncte
pentru fiecare parte interesată care are acces (de exemplu, judecători = 0,25
puncte, avocaţi = 0,25 puncte, alţi practicieni în domeniul dreptului = 0,25
puncte). În IE, site-ul internet al Serviciului instanțelor reprezintă
platforma oficială pentru publicarea tuturor hotărârilor instanţelor care îşi
exercită competenţa civilă şi penală. Nu există o categorie specifică cunoscută
sub denumirea de „cauze administrative”. Graficul
31: Practici cu privire la publicarea hotărârilor
online* (cauze civile și comerciale, toate instanţele) (sursa: Comisia
Europeană[44]) * Pentru categoriile „Publicarea hotărârilor se
realizează pe baza criteriilor de selecţie”, „Hotărârilor li se atribuie un
identificator ECLI (sau li se va atribui în viitor)”, „Hotărârile sunt
etichetate utilizând cuvinte-cheie” şi „Hotărârile sunt anonimizate”, se acordă
3 puncte atunci atunci când acest lucru este valabil pentru toate instanţele
(de prim, al doilea și al treilea grad de jurisdicție). Atunci când serviciul
este disponibil numai pentru anumite instanţe, se acordă 1 sau 2 puncte în
funcţie de numărul de instanţe care sunt acoperite. În Malta, instanţa de al doilea grad de
jurisdicție este cea mai înaltă instanţă. Graficul
32: Practici cu privire la publicarea hotărârilor
online (cauze administrative, toate instanţele)* (sursa: Comisia Europeană[45]) * Pentru categoriile „Publicarea hotărârilor se
realizează pe baza criteriilor de selecţie”, „Hotărârilor li se atribuie un
identificator ECLI (sau li se va atribui în viitor)”, „Hotărârile sunt
etichetate utilizând cuvinte-cheie” şi „Hotărârile sunt anonimizate”, se acordă
3 puncte atunci atunci când acest lucru este valabil pentru toate instanţele
(de prim, al doilea și al treilea grad de jurisdicție). Atunci când serviciul
este disponibil numai pentru anumite instanţe, se acordă 1 sau 2 puncte în
funcţie de numărul de instanţe care sunt acoperite. În Malta, instanţa de al doilea grad de
jurisdicție este cea mai înaltă instanţă. În IE, site-ul internet al
Serviciului instanțelor reprezintă platforma oficială pentru publicarea tuturor
hotărârilor instanţelor care îşi exercită competenţa civilă şi penală. Nu
există o categorie specifică cunoscută sub denumirea de „cauze administrative”. 3.2.4 Metodele
alternative de soluţionare a litigiilor contribuie la reducerea volumului de
lucru al instanţelor Metodele alternative de
soluționare a litigiilor (alternative dispute resolution – ADR) cuprind
orice căi de soluţionare a litigiilor, altele decât prin introducerea unei
acțiuni în instanţă. Medierea, concilierea şi arbitrajul sunt cele mai comune
forme alternative de soluționare a litigiilor. În comparaţie cu acțiunea
litigioasă comună, acestea pot sprijini părţile să ajungă la un compromis
într-o perioadă mai scurtă de timp şi pot încuraja o cultură mai armonioasă în
care nu există învingători sau învinşi. Mecanismele alternative de soluționare
a litigiilor pot contribui la o justiţie eficace şi, în cele din urmă, la un
mediu favorabil investiţiilor şi creşterii economice. Toate statele membre care
au furnizat date au raportat existenţa a cel puţin trei metode alternative de
soluționare a litigiilor, o mare majoritate raportând patru metode, şi anume
mediere, conciliere şi arbitraj judiciar şi nejudiciar. În pofida
disponibilităţii a multiple căi de soluţionare a unui litigiu în afara sălii de
judecată, metodele alternative de soluționare a litigiilor rămân în general
neexploatate în majoritatea statelor membre, astfel cum se arată în graficul
35. Tabloul de bord prezintă date privind activităţile din sectorul public ale
statelor membre în vederea promovării şi a stimulării utilizării unor astfel de
metode. În timp ce activităţile de promovare sunt considerate măsuri voluntare,
măsurile de stimulare sunt codificate prin lege sau decret al guvernului şi,
prin urmare, reprezintă o cerinţă. Graficele 33 şi 34 se bazează pe
răspunsurile la un chestionar trimis persoanelor de contact din statele membre.
Graficul 35 se bazează pe un sondaj Eurobarometru. Acesta prezintă răspunsurile
întreprinderilor care au raportat că în ultimele 12 luni au primit plângeri din
partea consumatorilor prin diverse canale. Graficul 33: Promovarea utilizării metodelor
alternative de soluţionare a litigiilor de către sectorul public* (sursa:
Comisia Europeană[46]) * Indicatorul agregat pe baza următoarelor date: 1)
site-uri care oferă informaţii privind ADR, 2) campanii de publicitate în
mass-media, 3) broşuri pentru publicul larg, 4) anumite sesiuni de informare
privind ADR sunt disponibile la cerere, 5) activităţi specifice de comunicare
organizate de instanţe, 6) publicarea evaluărilor privind utilizarea
mecanismelor ADR, 7) publicarea de statistici privind utilizarea mecanismelor
ADR, 8) altele. Pentru fiecare instrument de promovare prevăzut în chestionar
se acordă un punct. Pentru anumite state membre pot fi întreprinse activităţi
suplimentare (DE). Graficul 34: Stimulente pentru utilizarea metodelor
alternative de soluţionare a litigiilor* (sursa: Comisia Europeană[47]) * Indicatorul agregat pe baza următoarelor
date: 1) asistenţa judiciară acoperă (parţial sau integral) costurile suportate
cu ADR, 2) rambursare integrală sau parţială a taxelor judiciare, inclusiv
taxele de timbru, în cazul în care ADR dă rezultate, 3) pentru procedura ADR nu
este necesar un avocat, 4) judecătorul poate acţiona ca mediator, 5)
ADR/coordonatorul medierii în instanţe, 6) altele. Pentru fiecare instrument de
stimulare stabilit în chestionar se acordă un punct. Anumite state membre au
făcut referire la o metodă suplimentară de facilitare a utilizării mecanismelor
ADR (IE). În CZ, dacă
natura cauzei permite acest lucru, judecătorul poate iniția procedura de
tranzacție judiciară urmărind ajungerea la un compromis. Graficul 35: Plângerile consumatorilor primite de întreprinderi prin diverse
canale* (sursa: Sondajul Eurobarometru[48]) * Cifra nu ia în considerare răspunsurile
atunci când comercianţii cu amănuntul nu au primit plângeri din partea
consumatorilor prin intermediul niciunor canale. 3.2.5 Promovarea
formării profesionale a judecătorilor poate contribui la îmbunătăţirea
eficacităţii justiţiei Formarea profesională a
judecătorilor este un element important pentru calitatea hotărârilor
judecătoreşti. Au fost incluse, de asemenea, informaţiile care decurg din
raportul anual pentru 2014 privind formarea judiciară europeană[49], cu
privire la procentul actual de judecători care participă la formarea continuă
în domeniul dreptului UE sau al legislaţiei unui alt stat membru. Graficul 36: Formarea
profesională obligatorie a judecătorilor în 2013* (sursa: studiul CEPEJ) * DE şi HU par să fi crescut numărul categoriilor de
formare obligatorie în comparaţie cu 2012. Datele pentru ES și PL provin din
2012. Graficul 37: Judecătorii care participă la activităţi
de formare continuă în domeniul dreptului UE sau al legislaţiei unui alt stat
membru* (ca % din numărul total de judecători) (sursa: Comisia Europeană,
Formarea Judiciară Europeană, 2014[50]) * În anul curent, s-au pus la dispoziţie date pentru
Regatul Unit (SC). Pentru FR, cifra include procurori. În câteva cazuri
raportate de statele membre, raportul dintre participanţi și membrii existenţi
ai unei profesii juridice depăşeşte 100 %, ceea ce înseamnă că
participanţii au luat parte la mai multe activităţi de formare privind legislaţia
UE. 3.2.6 Resurse Tabelul de mai jos oferă o
imagine generală asupra bugetului total aprobat al instanţelor pe cap de
locuitor pentru 2010, 2012 şi 2013. Tabelul reflectă stabilitatea relativă a
bugetului alocat instanţelor pe cap de locuitor pe parcursul a trei ani, cu o
uşoară creştere în medie. Graficul 38: Bugetul alocat
instanţelor* (în EUR pe cap de locuitor) (sursa: studiul CEPEJ) * Graficul 38 prezintă bugetul anual aprobat alocat
pentru funcţionarea tuturor instanţelor, indiferent de sursa şi nivelul
bugetului (la nivel naţional sau regional). Comparaţiile trebuie efectuate cu
prudenţă, întrucât cifrele pentru AT, BE, FR, EL şi LU corespund bugetului
pentru întregul sistem judiciar şi includ asistenţa juridică şi parchetele,
datele pentru Germania sunt incomplete deoarece nu cuprind toate landurile, iar
unele state membre primesc finanţare din partea instituţiilor internaţionale şi
europene. Scăderea semnificativă pentru ES între 2010 şi 2012 reflectă faptul că datele
provenite de la comunităţile autonome şi de la Consiliul Superior al
Magistraturii nu au fost incluse în datele pentru 2012. Articolul 47 din Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că asistenţa juridică se
acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care un astfel
de ajutor ar fi necesar pentru a garanta un acces eficient la justiţie. Tabloul de bord pentru
2015 include informaţii privind cheltuielile cu asistenţa juridică pe cap de
locuitor în statele membre în 2010, 2012 şi 2013. Graficul de mai jos arată că
pot fi identificate diferenţe semnificative în ceea ce priveşte sumele
respective între grupurile de ţări. Se înregistrează o relativă stabilitate
privind sumele cheltuite pentru asistenţa juridică pe cap de locuitor pentru
anii vizați în majoritatea statelor membre. Tabelul nu furnizează informaţii
privind modul în care sumele globale alocate asistenţei judiciare sunt
distribuite între beneficiari sau cauze. Graficul 39: Alocarea unui
buget public anual pentru asistenţă juridică pe cap de locuitor în 2010, 2012
şi 2013* (sursa: studiul CEPEJ) * Graficul 39 prezintă valoarea bugetului public anual
alocat asistenţei juridice în 2010, 2012 şi 2013 pe cap de locuitor. Bugetul
pentru Germania este incomplet deoarece nu acoperă toate landurile. În anumite
state membre, profesioniştii în domeniul juridic pot să acopere, de asemenea, o
parte din asistenţa juridică, aspect care nu este reflectat în graficele de mai
sus. Graficul 40: Totalul cheltuielilor administraţiilor publice pentru „instanţe
judecătoreşti”* (în EUR per cap de locuitor) (sursa: Eurostat) Acest indicator suplimentar al
resurselor se bazează pe date Eurostat cu privire la cheltuielile publice.
Acesta prezintă bugetul cheltuit efectiv, care completează indicatorul existent
privind bugetul alocat pentru instanţe. Se face comparaţia între anii 2010,
2011 şi 2012. * În timp ce graficul 38 prezintă bugetul
anual aprobat alocat pentru funcţionarea tuturor instanţelor, indiferent de
sursa şi nivelul bugetului (la nivel naţional sau regional), graficul 40
prezintă cheltuielile totale (reale) ale administraţiilor publice pentru
instanţe (date din conturile naţionale, clasificarea funcţiilor administraţiilor
publice, grupa 03.3). De asemenea, graficul 40 include sistemele de
probaţiune şi de asistenţă juridică. Graficul 41: Cheltuielile
bugetului general pentru instanţele judecătoreşti ca procent din PIB (sursă:
Eurostat) Tabelele de mai jos oferă informaţii privind resursele umane din cadrul
sistemelor judiciare pentru statele membre. În ceea ce priveşte numărul de
judecători pentru 100 000 de locuitori, se constată o stabilitate relativă în
majoritatea statelor membre, între 2010 şi 2013, cu o creştere redusă în medie.
În mod similar, o creştere a raportului numărului de avocaţi pentru
100 000 de locuitori poate fi observată în majoritatea statelor membre.
Raporturile sunt foarte diferite de la o ţară la alta. Graficul 42: Numărul de avocaţi* (la 100 000 de
locuitori) (sursa: studiul CEPEJ) * Un avocat este o persoană calificată şi autorizată în
conformitate cu legislaţia naţională să pledeze şi să acţioneze în numele
clienţilor săi, să se angajeze în practicarea profesiei juridice, să se
prezinte în instanţă sau să consilieze şi să îşi reprezinte clienţii în
chestiuni juridice [Recomandarea Rec(2000) 21a Comitetului de Miniştri al
Consiliului Europei privind libertatea exercitării profesiei de avocat]. Graficul 43: Numărul de
judecători* (la 100 000 de locuitori) (sursa: studiul CEPEJ) * Această categorie include judecătorii cu normă
întreagă, conform metodologiei CEPEJ. Aceasta nu include
Rechtspfleger/grefierii care există în unele state membre. Numărul total de
judecători de profesie pentru EL include categorii diferite de-a lungul anilor
vizați, ceea ce explică parţial variaţia acestora. Graficul 44: Variaţia numărului absolut al tuturor instanţelor
(locația geografică) în perioada 2010-2013* (sursa: studiul CEPEJ) Graficul 1 privind „Cartografierea
reformelor din justiţie în UE în 2014” arată faptul că un număr important
de state membre au iniţiat, au adoptat sau au pus în aplicare o reformă a
hărţii judiciare şi/sau a structurii instanţelor. Graficul de mai jos
completează aceste informaţii, furnizând date cu privire la variaţia numărului
total de instanţe ca locaţii geografice[51] pentru perioada 2010-2013. Variaţia
numărului de instanţe ca entităţi juridice nu este reprezentată în acest
grafic. *IT a pus în aplicare reorganizarea
distribuţiei geografice a instanţelor în septembrie 2013. Aceasta a inclus
închiderea (în urma fuziunii cu alte birouri) a 30 de tribunale, 30 de
parchete, 220 de secţii ale tribunalelor şi 346 de judecători de pace. LT a redus numărul de
instanţele districtuale de la 54 la 49, în ianuarie 2013. NL a reorganizat
distribuţia geografică a instanţelor în 2013 (cu o reducere de la 64 la 40).
Această reorganizare a condus la desfiinţarea instanţelor sub-regionale. Pentru
HR şi SI, majorarea se explică printr-o interpretare diferită acordată
întrebării CEPEJ în 2013, în comparaţie cu 2010. 3.2.7 Ponderea
judecătorilor de sex feminin Diversitatea în rândul
angajaţilor adaugă cunoştinţe, competenţe şi experienţă complementare şi
reflectă realitatea de pe teren. Acest lucru este valabil în special pentru
instanţe. Un corp judecătoresc judecători cu o mai mare diversitate de gen
poate contribui la o calitate mai bună a sistemului judiciar. Graficele de mai jos privind
judecătorii care îşi desfăşoară
activitatea în instanţe de prim grad de jurisdicţie şi de al doilea grad de
jurisdicţie şi în Curțile Supreme
oferă o imagine neuniformă. Datele confirmă o relaţie inversă: cu cât nivelul instanţei
este mai ridicat, cu atât este mai mică ponderea judecătorilor de sex feminin.
În timp ce, pentru majoritatea statelor membre, ponderea actuală a
judecătorilor de sex feminin care
îşi desfăşoară activitatea în instanţe de prim grad de jurisdicţie şi în
instanţe de al doilea grad de jurisdicţie este relativ ridicată şi se află în zona de echilibru
de gen a unei proporţii de 40-60 %[52],
situaţia este foarte diferită pentru judecătorii de sex feminin care îşi desfăşoară activitatea în Curțile Supreme. Cu toate acestea,
tendinţele din ultimii trei ani pentru instanțele de prim și de al doilea grad
de jurisdicție şi tendinţele din ultimii şapte ani pentru Curțile Supreme sunt
în mare parte pozitive. Acestea sugerează că majoritatea statelor membre depun
eforturi în vederea realizării unei zone de echilibru de gen. Graficul 45: Ponderea judecătorilor de sex feminin care
îşi desfăşoară activitatea în instanţe de prim grad de jurisdicţie, în instanţe
de al doilea grad de jurisdicţie şi în Curțile Supreme (sursa: Comisia
Europeană şi studiul CEPEJ) Graficul 46: Variaţia ponderii judecătorilor de sex
feminin care îşi desfăşoară activitatea în instanţe de prim grad de jurisdicţie
şi în instanţe de al doilea grad de jurisdicţie în perioada 2010-2013, precum
şi în Curțile Supreme în perioada 2007-2014* (sursa: Comisia Europeană şi
studiul CEPEJ) * Pentru instanțele de prim grad de
jurisdicție din SI și pentru Curtea Supremă din UK, datele nu au arătat nicio
variaţie în cursul perioadei de referinţă. Concluzii privind calitatea sistemelor judiciare · Tabloul de bord 2015 privind justiţia în UE arată că există posibilitatea de a continua şi de a intensifica eforturile de sprijinire a calităţii sistemelor judiciare. · Eforturile de consolidare a instrumentelor TIC pentru sistemul judiciar au continuat. Cu toate acestea, indicatorii evidenţiază lacunele existente într-o serie de state membre, în ceea ce privește atât instrumentele TIC disponibile pentru administrarea şi gestionarea instanţelor, cât şi comunicaţiile electronice între instanţe şi părţi. Prelucrarea electronică a cererilor şi a recuperării creanţelor necontestate nu este posibilă într-un număr semnificativ de state membre. Sunt necesare date comparative mai aprofundate pentru a identifica mai bine provocările în ceea ce priveşte modernizarea instrumentelor TIC pentru sistemele judiciare şi cele mai bune practici. O astfel de imagine de ansamblu ar sprijini statele membre care au început sau sunt în curs de modernizare a instrumentelor TIC. Comisia va sprijini aceste eforturi, în cooperare cu Grupul de persoane de contact pentru sistemele judiciare naţionale. · Marea majoritate a statelor membre utilizează instrumente de evaluare care monitorizează activităţile instanţelor. Rapoartele anuale de activitate privind funcţionarea sistemului judiciar sunt publicate pe scară largă. Cu toate acestea, nu toate sistemele de colectare a datelor furnizează informaţii suficiente privind funcţionarea sistemului sau datele comparabile la nivelul UE, inclusiv cele solicitate de CEPEJ. · Puține state membre aplică o abordare cuprinzătoare pentru evaluarea activităţilor instanţelor. Majoritatea statelor membre utilizează sondaje pentru a colecta informaţii referitoare la funcţionarea sistemelor lor judiciare. Cu toate acestea, doar câteva state membre au abordat toate părţile interesate relevante (judecători, personalul instanţelor, avocaţi, procurori, părţile şi alți utilizatori ai instanţelor). · Accesul la justiţie necesită acordarea de asistenţă juridică pentru cei care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care un astfel de ajutor ar fi necesar pentru a garanta un acces efectiv la justiţie. Există o discrepanță semnificativă între statele membre în ceea ce privește bugetul pe locuitor alocat pentru asistență juridică. · Există un potenţial semnificativ de îmbunătăţire a procedurilor online cu privire la cererile cu valoare redusă. Exerciţiul de analiză comparativă realizat în acest domeniu indică un potenţial de îmbunătăţire atât a aspectelor privind prelucrarea, cât şi a calității şi accesibilității informaţiilor. În scopul de a dezvolta prelucrarea online a cererilor cu valoare redusă sunt necesare măsuri suplimentare pentru a integra facilitatori-cheie, cum ar fi cărţile de identitate electronice (sau un alt identificator) şi documentele autentificate, în diferitele etape ale procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă. · În majoritatea statelor membre, peste 20 % din judecători au participat la cursuri de formare continuă în domeniul dreptului UE sau al legislaţiilor altor state membre. Nivelul depăşeşte ţinta anuală de 5 % din practicienii în domeniul dreptului care trebuie instruiţi pentru a realiza, până în 2020, obiectivul de 50 %. În 2013, toate statele membre care au furnizat date privind formarea profesională a judecătorilor au atins ţinta anuală. · Toate statele membre depun eforturi pentru a pune la dispoziţia cetăţenilor informaţii privind sistemele lor judiciare, inclusiv privind instanţele şi modul de a proceda în cazul introducerii unei acțiuni. Cu toate acestea, în mai multe state membre nu sunt disponibile informaţii suficiente privind cheltuielile de judecată şi de asistenţă juridică. Marea majoritate a statelor membre organizează cursuri de formare pentru judecători în domeniul comunicării. · Majoritatea statelor membre permit accesul liber online la hotărâri în materie civilă şi comercială pentru publicul larg, tendinţele indicând actualizarea frecventă a datelor (cel puţin o dată pe lună). Accesul este furnizat în mod gratuit în aproape toate statele membre. Disponibilitatea online a hotărârilor în cauze administrative este uşor mai puţin răspândită. Accesul online la hotărârile pronunţate de instanțele de prim grad de jurisdicție este, de asemenea, mai puţin răspândit pentru toate categoriile de cauze (civile, comerciale, administrative). Anonimizarea hotărârilor judecătoreşti publicate online şi etichetarea hotărârilor utilizând cuvinte-cheie sunt practici obişnuite. Aproximativ o treime din toate statele membre utilizează sau intenţionează să utilizeze sistemul european de identificare a jurisprudenţei. Foarte puţine state membre traduc într-o limbă străină hotărârile celei mai înalte instanţe. · Datele privind utilizarea metodelor alternative de soluţionare a litigiilor arată că, în aproape jumătate din statele membre, se recurge mai frecvent la căi alternative de soluţionare a litigiilor decât la acțiuni în instanţă pentru soluţionarea litigiilor în materie de consum. În peste o treime din statele membre, consumatorii au apelat mai des la metode alternative de soluţionare a litigiilor decât la organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor sau la autorităţile publice. · Aproape toate statele membre au furnizat date cu privire la activităţile de promovare din sectorul public şi la stimulentele pentru sporirea utilizării metodelor alternative de soluţionare a litigiilor. Atât pentru promovare, cât şi pentru stimulente, un număr mare de state membre au raportat acelaşi număr de instrumente aplicate în contextul litigiilor civile şi comerciale, al litigiilor de muncă şi al litigiilor în materie de consum. · În ultimii trei ani s-a înregistrat în medie o mică creştere a resurselor alocate pentru sistemul judiciar în Europa. O justiţie eficace necesită un nivel adecvat de resurse. Este la latitudinea fiecărui stat membru să stabilească, în urma unei evaluări globale şi aprofundate a situaţiei sistemului său, nivelul exact al resurselor necesare. În acest scop, este esenţială utilizarea unor instrumente care să permită statelor membre să monitorizeze şi să evalueze instanţele. Atunci când se stabileşte alocarea resurselor, ar trebui să se ia în considerare informaţiile furnizate de astfel de instrumente. · În timp ce un nivel adecvat de resurse este întotdeauna indispensabil, o varietate de factori sunt esenţiali pentru îmbunătăţirea eficacităţii. De exemplu, o mai bună funcţionare a instanţelor poate fi asociată unor măsuri care vizează îmbunătăţirea gestionării cauzelor, realizarea unor reforme privind procedura sau integrarea eficientă a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor în sistem. · Cu cât este mai înaltă instanţa, cu atât este mai scăzută ponderea judecătorilor de sex feminin. Chiar dacă ponderea judecătorilor de sex feminin, atât pentru instanțele de primă și a doua jurisdicție, cât şi pentru Curțile Supreme arată o tendinţă pozitivă pentru majoritatea statelor membre pentru Curțile Supreme, majoritatea statelor membre mai au un drum lung de parcurs pentru atingerea echilibrului de gen de 40-60 %.
3.3 Independenţa
Independenţa sistemului judiciar
este o cerinţă care derivă din dreptul la o cale de atac eficientă, consacrat
în Carta drepturilor fundamentale a UE (articolul 47). De asemenea,
aceasta este importantă pentru un mediu atractiv pentru investiţii deoarece
garantează echitatea, predictibilitatea, siguranţa şi stabilitatea sistemului
juridic în care funcţionează întreprinderile. În plus faţă de informaţiile cu
privire la independenţa percepută a sistemului judiciar, care pot influenţa
deciziile de investiţii, tabloul de bord 2014 a prezentat o primă prezentare
generală a modului în care sistemele judiciare sunt organizate pentru a proteja
independenţa judiciară în anumite tipuri de situaţii în care independenţa
acestora poate fi ameninţată. În continuarea cooperării cu
reţelele judiciare europene, în special Reţeaua europeană de Consilii
Superioare ale Magistraturii (ENCJ), Comisia a extins prezentarea comparativă
privind independenţa structurală. Cifrele prezentate în tabloul de bord 2015 se
bazează pe răspunsurile la un chestionar actualizat elaborat de Comisie în
strânsă asociere cu ENCJ şi pe ghidul ENCJ[53]. 3.3.1 Percepția
privind independența sistemului judiciar Graficul 47: Independenţa percepută a sistemului
judiciar* (cu cât valoarea indicată este mai mare, cu atât percepţia este mai
bună) (sursa: Forumul Economic Mondial[54]) * Numărul dintre paranteze prezintă locul ocupat cel mai
recent între 144 de ţări din lume. 3.3.2 Independenţa
structurală Întrucât mai multe state membre
au în vedere reforme privind Consiliile Superioare ale Magistraturii la nivel
naţional sau iau în considerare instituirea unor organisme independente având
ca sarcină principală protecţia independenţei justiţiei, cifrele prezintă o
comparaţie a componenţei (în conformitate cu procesul de desemnare) şi a
principalelor competenţe ale Consiliilor Superioare ale Magistraturii existente
în UE (graficele 48 şi 49). Studiile comparative ar putea asista statele membre
în adoptarea reformelor care vor asigura eficacitatea Consiliilor Superioare
ale Magistraturii ca instituţii naţionale independente cu responsabilitatea
finală de sprijinire a sistemului judiciar în realizarea independentă a actului
de justiţie, luând în considerare în acelaşi timp tradiţiile şi
caracteristicile specifice ale sistemelor judiciare. Determinarea resurselor
financiare pentru sistemul judiciar este o chestiune sensibilă, care poate
afecta independenţa sistemului judiciar. Graficul 50, nou elaborat, prezintă
informaţii cu privire la identitatea sectorului autorităţii guvernamentale care
adoptă criterii pentru stabilirea resurselor financiare pentru sistemul
judiciar şi la natura criteriilor respective. Asigurarea independenţei
structurale necesită garanţii juridice care să o protejeze în situaţiile în
care independenţa sistemelor judiciare poate fi ameninţată.
Se utilizează cinci indicatori pentru a arăta garanţiile existente în astfel de
situaţii: garanţiile împotriva transferului judecătorilor fără consimţământul
lor (graficul 51), revocarea judecătorilor (graficul 52), alocarea cauzelor noi
în cadrul unei instanţe (graficul 53), retragerea şi recuzarea judecătorilor
(graficul 54) şi ameninţarea la adresa independenţei unui judecător (graficul
55). Pentru astfel de situaţii, Recomandarea Consiliului Europei din 2010
privind judecătorii: independenţă, eficienţă şi responsabilităţi
(„recomandarea”) prezintă standarde concepute să asigure respectarea
independenţei sistemului judiciar[55].
Cifrele au fost actualizate în
cazul în care cadrul juridic sau practicile în statele membre s-au schimbat de
la publicarea tabloului de bord pentru anul 2014. În unele grafice au fost
prezentate garanţii suplimentare, cum ar fi organismul care ia o decizie cu
privire la calea de atac împotriva revocării unui judecător şi s-a adăugat un
nou strat cantitativ, care indică de câte ori o situaţie specială a avut loc în
2013, de exemplu numărul de transferuri ale judecătorilor fără consimţământul
lor şi numărul de revocări ale judecătorilor. Graficele oferă o imagine de
ansamblu asupra garanţiilor juridice în anumite tipuri de situaţii fără a
realiza o evaluare sau a prezenta date cantitative cu privire la eficacitatea
acestora[56]. Această prezentare generală
urmărește să sprijine rețelele judiciare europene și autoritățile relevante în
examinarea eficacității garanțiilor existente. În 2014, Rețeaua europeană de
Consilii Superioare ale Magistraturii a început activitatea pentru îndeplinirea
unei astfel de sarcini. Graficul 48: Componenţa Consiliilor Superioare ale Magistraturii
conform procesului de desemnare*[57] Graficul prezintă componenţa
Consiliilor Superioare ale Magistraturii, membrii ENCJ, în conformitate cu
procesul de desemnare, în funcţie de faptul dacă membrii sunt
judecători/procurori selectaţi de către colegii lor, membri numiţi de ramura
executivă sau legislativă sau membri numiţi de alte organisme şi autorităţi.
Cel puţin jumătate din membrii Consiliilor Superioare ale Magistraturii ar
trebui să fie judecători aleşi de colegii lor de la toate nivelurile sistemului
judiciar, cu respectarea pluralismului în interiorul sistemului judiciar[58]. * BE: membrii judiciari sunt fie judecători, fie
procurori; BG: categoria procurorilor include un judecător de instrucţie ales;
DK: toţi membrii sunt numiţi oficial de ministrul justiţiei; categoria
numiţi/desemnaţi de alte organisme/autorităţi include doi reprezentanţi ai
instanţei (numiţi de sindicatul pentru personalul administrativ şi de
sindicatul poliţiştilor); FR: CSM are două formaţiuni – una cu competenţă
asupra completului de judecată şi una cu competenţă asupra procurorilor;
Consiliul include un membru din partea Consiliului de Stat (Conseil d'Etat), ales de adunarea generală a acestuia din urmă;
IT-CSM: Consiglio Superiore della Magistratura (care acoperă sistemul judiciar
în materie civilă şi penală); categoria judecătorilor include doi magistraţi
(judecători şi/sau procurori) aleşi de la Curtea Supremă; IT-CPGA: Consiglio di
presidenza della giustizia amministrativa (care acoperă sistemul judiciar în
materie administrativă); ES: membrii CSM care provin din sistemul judiciar sunt
numiţi de Parlament – CSM comunică Parlamentului lista candidaţilor care au
primit sprijinul asociaţiei judecătorilor sau din partea a douăzeci şi cinci de
judecători; MT: liderul opoziției numește un membru nespecialist; NL: membrii
sunt numiţi în mod oficial prin decretul regal privind propunerea ministrului
securităţii şi justiţiei; RO: magistraţi aleşi validaţi de Senat; SI: membri
aleşi de Adunarea naţională la propunerea Preşedintelui Republicii. Graficul 49: Competenţele Consiliilor Superioare ale
Magistraturii*[59]
Graficul
prezintă anumite competenţe principale ale Consiliilor Superioare ale
Magistraturii, membrii ENCJ, precum cele privind numirea şi revocarea
judecătorilor, transferul judecătorilor fără consimţământul lor, procedurile
disciplinare privind judecătorii, adoptarea de standarde etice şi promovarea
judecătorilor. * Graficul prezintă numai anumite competențe, în timp ce
Consiliile Superioare ale Magistraturii au competențe suplimentare. IT: ambele
Consilii Superioare ale Magistraturii (CSM: sistemul judiciar în materie
penală/civilă şi CPGA: sistemul judiciar în materie administrativă). În unele
țări, executivul are obligația, prin lege sau în urma unei propuneri din partea
CSM, să numească sau să revoce un judecător (de exemplu, ES). Graficul 50: Criterii pentru determinarea resurselor financiare pentru
sistemul judiciar*[60] Graficul arată care ramură a
administraţiei publice (judiciară, legislativă sau executivă) defineşte
criteriile pentru determinarea resurselor financiare pentru sistemul judiciar.
De asemenea, acesta prezintă, pentru fiecare ţară, în ce constau criteriile
respective: fie suma bazată pe costurile istorice/reale, care reprezintă cel
mai comun criteriu, fie, mai rar, numărul de cauze noi/soluționate, costurile
anticipate sau nevoile/cererile instanţelor. * DK: se ia în considerare numărul de cauze noi
şi de cauze soluţionate în instanțele de prim grad de jurisdicție; DE: numai
pentru bugetul Curţii Supreme – pentru instanțele de prim și al doilea grad de
jurisdicție, sistemele judiciare variază între statele federale; EE: numai
pentru instanțele de prim și al doilea grad de jurisdicție; HU: legea prevede
că salariile judecătorilor sunt stabilite în Legea privind bugetul central
astfel încât suma să nu fie mai mică decât în exerciţiul precedent; NL: se ia
în considerare numărul de cauze soluţionate pe baza unei evaluări a costurilor
pentru instanţe. Graficul 51: Garanţiile împotriva transferului
judecătorilor fără consimţământul acestora (inamovibilitatea judecătorilor)[61] Graficul examinează scenariul
privind transferul judecătorilor fără consimţământul acestora şi arată dacă un astfel
de transfer este permis şi, în caz afirmativ, indică autorităţile care decid cu
privire la aceasta, motivele (de exemplu, organizaţionale, disciplinare) pentru
care un astfel de transfer este permis şi dacă este posibilă o cale de atac
împotriva hotărârii de transfer[62].
Pentru prima dată, graficul indică, de asemenea, numărul de judecători care au
fost transferaţi fără consimţământul acestora în 2013. * Numărul din partea superioară a coloanei indică
numărul de judecători transferaţi fără consimţământul lor în 2013 (lipsa unui
număr indică faptul că nu există date disponibile); BE: transfer din motive
organizaționale doar în interiorul unei instanțe; CZ: un judecător poate fi
transferat doar către o instanță de același grad de jurisdicție sau către o
instanță cu grad de jurisdicție imediat superior sau inferior (toate în cadrul
aceluiași distric judiciar); DE: transfer pentru maximum trei luni și doar în
cazuri de reprezentare; EL: un judecător transferat din sistemul de justiție
civilă/penală; LT: transfer temporar, atunci când există o nevoie urgent de a
asigura funcționarea adecvată a instanței; FR: Ministrul Justiției poate
transfera un judecător pentru motive organizaționale în cazuri excepționale
precum închiderea unui instanțe sau pentru motive legale cum ar fi numiri pe
perioadă determinată (pentru un președinte de instanță sau pentru funcții
specializate); PL: după reorganizarea instanţei, aproximativ cinci sute de
judecători din instanţele închise au fost transferaţi către alte instanţe; RO:
doar transfer temporar, cu durata de până la un an, pentru sancțiuni
disciplinare; UK (EN+WL): cel mult cinci judecători au fost transferați în
2013. Graficul 52: Revocarea judecătorilor care îşi
desfăşoară activitatea în instanţe de prim grad de jurisdicţie şi în instanţe
de al doilea grad de jurisdicţie*[63] Acest grafic prezintă
autorităţile care au competenţa de a propune şi de a decide cu privire la
revocarea judecătorilor care îşi desfăşoară activitatea în instanţe de prim
grad de jurisdicţie şi în instanţe de al doilea grad de jurisdicţie în
diferitele state membre[64].
Partea superioară a coloanei indică organismul care ia decizia finală[65],
iar partea inferioară indică – dacă este cazul – organismul care propune
revocarea sau care trebuie să fie consultat înainte de luarea unei hotărâri.
Pentru prima dată, graficul indică, de asemenea, numărul de judecători care au
fost revocaţi în 2013 şi dacă este posibilă revizuirea deciziei de revocare în
faţa unei instanţe, a curţii constituţionale sau a altui organism independent. * Numărul din partea superioară a coloanei indică
numărul de judecători revocaţi
în 2013 (lipsa unui număr indică faptul nu există date disponibile). EL: un judecător
revocat din sistemul de justiție civilă/penală; UK (EN+WL): nu au fost revocați
judecători cu normă întreagă. Au fost revocați doar judecători cu normă
parțială (plătiți pe bază de onorariu), și anume, un judecător de tribunal,
patru registratori (care activează, de regulă, aproximativ 15 zile pe an) și opt
magistrați consultanți. În unele țări, executivul are obligația, fie în temeiul
legii sau al practicii, să urmeze propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii de revocare a unui judecător (de exemplu, ES). Graficul 53: Repartizarea cauzelor în cadrul unei
instanţe[66] Graficul prezintă nivelul la
care sunt definite criteriile pentru repartizarea cauzelor în cadrul unei
instanţe (de exemplu, lege, practica consacrată), modul în care sunt
repartizate cauzele (de exemplu, de preşedinte instanţei, de personalul
instanţei, repartizare aleatorie, ordine predefinită) şi autoritatea care
supraveghează repartizarea[67]. Graficul 54: Retragerea şi recuzarea unui judecător[68] Acest grafic indică faptul dacă
judecătorii pot face obiectul unor sancţiuni în cazul în care nu respectă
obligaţia de a se retrage de la judecarea unei cauze în care imparţialitatea
acestora este pusă la îndoială, este compromisă sau în care există o percepţie
rezonabilă de părtinire. De asemenea, graficul prezintă autoritatea[69]
care decide cu privire la o cerere de recuzare formulată de o parte care
vizează contestarea unui judecător[70]. Graficul 55: Procedurile aplicabile în cazul în care
este ameninţată independenţa unui judecător[71] Graficul prezintă autorităţile
care pot acţiona în cadrul unor proceduri specifice pentru a asigura protejarea
independenţei sistemului judiciar atunci când judecătorii consideră că
independenţa le este ameninţată[72]. De asemenea, graficul prezintă măsurile pe
care autorităţile respective le pot adopta (de exemplu, emiterea unei
declaraţii oficiale, depunerea de plângeri sau aplicarea de sancţiuni împotriva
persoanelor care încearcă să îi influenţeze pe judecători în mod necuvenit).
Acţiunile pentru protejarea independenţei sistemului judiciar sunt întreprinse
de parchet sau de o instanţă (în cazul sancţiunilor) sau de Consiliul Superior
al Magistraturii (în cazul altor măsuri). Concluzii
privind independenţa sistemului judiciar
Pe
parcursul ultimilor trei ani, în cele mai multe state membre percepţia
asupra independenţei s-a îmbunătăţit sau a rămas stabilă. Cu toate
acestea, în unele state membre, un nivel deja scăzut al independenţei
percepute s-a deteriorat în continuare.
Tabloul de
bord 2015 a extins cartografierea garanţiilor juridice menite să
protejeze independenţa sistemului judiciar în anumite tipuri de situaţii
în care aceasta ar putea fi ameninţată. De asemenea, acesta indică numărul
de transferuri ale judecătorilor fără consimţământul acestora şi numărul
de revocări ale judecătorilor în 2013. În plus, acesta prezintă informaţii
privind criteriile utilizate în statele membre pentru stabilirea
resurselor financiare pentru sistemul judiciar.
Întrucât
mai multe state membre au în vedere reforme privind Consiliile Superioare
ale Magistraturii la nivel naţional sau iau în considerare stabilirea unor
astfel de organisme independente, tabloul de bord 2015 oferă o prezentare
comparativă a componenţei şi competenţelor Consiliilor Superioare ale
Magistraturii. Aceasta ar putea sprijini statele membre în asigurarea
eficacităţii Consiliilor Superioare ale Magistraturii în activitatea de
protejare a independenţei sistemului judiciar, luând în considerare în
acelaşi timp tradiţiile şi caracteristicile specifice ale sistemelor
judiciare.
Comisia va
încuraja reţelele judiciare să îşi aprofundeze evaluarea
eficacităţii garanţiilor juridice şi va reflecta asupra modului în care
constatările acestora ar putea fi prezentate în viitoarele tablouri de
bord.
4. ABORDAREA
LACUNELOR INFORMAȚIONALE Colectarea de date privind
elementele cheie ale sistemelor judiciare care să acopere toate statele membre
rămâne o provocare. Graficul de mai jos ilustrează lacunele informaţionale.
Acesta prezintă procentul de informaţii disponibile pentru fiecare stat membru
pentru fiecare dintre componentele cheie ale tabloului de bord (eficienţă,
calitate şi independenţă). Graficul 56: Lacunele informaţionale şi
disponibilitatea informaţiilor (eficienţă, calitate, independenţă/procent
pentru fiecare stat membru) (sursa: Comisia Europeană[73]) Informaţii cu privire la
independenţă au fost puse la dispoziţie de aproape toate statele membre. În
materie de calitate, disponibilitatea informaţiilor este, în general, de peste
50 %. Principalele probleme rămân în materie de eficienţă. Deşi aproape
toate statele membre au participat la colectarea de date de către CEPEJ pentru
pregătirea tabloului de bord 2015, nivelul răspunsurilor la întrebările
specifice trebuie îmbunătăţit în continuare. Dificultăţile în colectarea de
date se datorează mai multor motive, în special: lipsa datelor relevante din
cauza capacităţii statistice insuficiente; lipsa de corespondență între
categoriile naţionale de colectare a datelor și cele utilizate de CEPEJ sau, în
câteva cazuri, refuzul de a participa la colectarea de date pentru tabloul de
bord. Pentru a remedia lacunele
informaţionale, Comisia solicită statelor membre să furnizeze toate datele
relevante pentru tabloul de bord şi intenţionează să consolideze următoarele
activităţi: ·
colaborarea cu Grupul de
persoane de contact pentru sistemele judiciare naţionale în ceea ce priveşte
colectarea de date şi, întrucât în cadrul grupului s-a exprimat interesul
pentru dezvoltarea de noi indicatori, în dezvoltarea de eventuali noi
indicatori; ·
cooperarea cu organismele
UE în domenii specifice ale legislaţiei UE legate de creşterea economică, cum
ar fi concurenţa, drepturile consumatorilor, drepturile de proprietate
intelectuală şi extinderea cooperării la alte domenii de activitate; ·
cooperarea cu reţelele
europene din domeniul justiţiei, în special Reţeaua europeană de Consilii
Superioare ale Magistraturii, Reţeaua Preşedinţilor Curţilor Supreme de
Justiţie din UE, Asociaţia Consiliilor de Stat şi a Jurisdicțiilor
Administrative Supreme, Reţeaua Europeană de Formare Judiciară şi cu
asociaţiile practicienilor în domeniul dreptului, în special avocaţii; ·
urmărirea exerciţiului
comun de colectare de date între Eurostat/UNODC şi grupurile de experţi în
domeniul afacerilor interne; şi ·
soluționarea incapacității
anumitor state membre de a colecta date statistice relevante privind justiţia
în cadrul Semestrului european. 5. CONCLUZII Tabloul de bord 2015 privind
justiţia în UE reflectă eforturile depuse de statele membre pentru creșterea
eficacității sistemelor judiciare naţionale. Acesta indică o serie de îmbunătăţiri,
dar în acelaşi timp arată că valorificarea beneficiilor reformei în domeniul
justiţiei necesită timp. Prin urmare, angajamentul şi fermitatea sunt
indispensabile pentru creşterea eficacității justiţiei. Comisia îşi reînnoieşte
angajamentul de a sprijini eforturile în domeniu, în cooperare cu statele
membre şi cu toate părţile interesate. O justiţie eficace merită eforturi
comune, având în vedere rolul pe care aceasta îl joacă în punerea în aplicare a
valorilor comune ale Uniunii şi contribuţia sa la creşterea economică. [31] A se vedea, de
exemplu, „Lista de verificare pentru promovarea calităţii justiţiei şi a
instanţelor” a CEPEJ; Avizul nr. 6 (2004) al Consiliului Consultativ al
Judecătorilor Europeni (CCJE), disponibil la adresa: https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?Ref=CCJE(2004)OP6&Sector=secDGHL&Language=lanEnglish&Ver=original&BackColorInternet=FEF2E0&BackColorIntranet=FEF2E0&BackColorLogged=c3c3c3 [32] Avizul nr. 6 al CCJE (2004) punctul 34 (...) evaluarea „calităţii”
sistemului judiciar, şi anume a performanţei sistemului judiciar în ansamblul
sau a fiecărei instanţe individuale sau a grupului local de instanţe, nu ar
trebui confundată cu evaluarea capacităţii profesionale a fiecărui judecător. [33] Datele privind „alte elemente” includ, de exemplu, căi de atac (EE,
LV), audieri (SE) sau numărul de cauze soluţionate în anumite perioade (DK). [34] Al 11-lea raport de analiză comparativă privind e-Guvernarea (SMART
2013/0053-3). Disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/digital-agenda/en/news/eu-egovernment-report-2014-shows-usability-online-public-services-improving-not-fast [35] „Cumpărătorii anonimi” sunt formaţi şi informaţi pentru a observa, a
încerca şi a evalua un proces (serviciu public), acţionând ca un utilizator
potenţial. Fiecare cumpărător anonim are la dispoziție o zi pentru a evalua un
eveniment de viaţă. [36] Disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/digital-agenda/en/news/eu-egovernment-report-2014-shows-usability-online-public-services-improving-not-fast [37] Datele au fost colectate în cooperare cu Grupul de persoane de contact
pentru sistemele judiciare naţionale. [38] Parametrii chestionarului se bazează pe avizul nr. 7 (2005) al
Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) privind „Justiţia şi
societatea”, (disponibil la: https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?Ref=CCJE(2005)OP7&Sector=secDGHL&Language=lanEnglish&Ver=original&BackColorInternet=FEF2E0&BackColorIntranet=FEF2E0&BackColorLogged=c3c3c3) și pe raportul Reţelei europene de
Consilii Superioare ale Magistraturii „Justiţie, societate şi mass-media” (disponibil la: http://encj.eu/images/stories/pdf/GA/Dublin/encj_report_justice_society_media_def.pdf), fiind complementari cu datele colectate de Comisia Europeană pentru
Eficienţa Justiţiei (CEPEJ) din cadrul Consiliului Europei. [39] Datele au fost colectate în cooperare cu Grupul de persoane de
contact pentru sistemele judiciare naţionale. [40] Datele au fost colectate în cooperare cu Grupul de persoane de
contact pentru sistemele judiciare naţionale. [41] Datele au fost colectate în cooperare cu Grupul de persoane de
contact pentru sistemele judiciare naţionale. Pentru fiecare dintre categorii
din grafic, se poate acorda 1 punct. [42] Datele au fost colectate în cooperare cu Grupul de persoane de
contact pentru sistemele judiciare naţionale. [43] Datele au fost colectate în cooperare cu Grupul de persoane de
contact pentru sistemele judiciare naţionale. [44] Datele au fost colectate în cooperare cu Grupul de persoane de
contact pentru sistemele judiciare naţionale. [45] Datele au fost colectate în cooperare cu Grupul de persoane de
contact pentru sistemele judiciare naţionale. [46] Datele au fost colectate în cooperare cu Grupul de persoane de
contact pentru sistemele judiciare naţionale. [47] Datele au fost colectate în cooperare cu Grupul de persoane de
contact pentru sistemele judiciare naţionale. [48] Flash Eurobarometru 396,
„Atitudinile comercianților cu amănuntul față de comerțul și protecția
consumatorului la nivel transfrontalier” 2015 (în curs de publicare). Sondajul
a fost realizat în rândul întreprinderilor care vând cu amănuntul către
consumatorii finali din sectorul comerţului cu amănuntul şi serviciilor care
angajează 10 sau mai multe persoane (pentru fiecare ţară) în cele 28 de state
membre ale Uniunii Europene. Acesta exclude comerţul cu ridicata şi comerţul în
baza unui comision (cod NACE G 51), cu excepţia autovehiculelor şi
motocicletelor, a activităţilor auxiliare intermedierilor financiare (J 67), a
cercetării şi dezvoltării (K 73), precum şi a altor activităţi economice (K
74). [49] În 2011, Comisia Europeană a stabilit ca țintă ca jumătate din toți
practicienii în domeniul juridic din UE să fi urmat formare în domeniul
dreptului UE sau al legislației altui stat membru până în 2020, precum și să
susțină o astfel de formare cu fonduri UE pentru 20 000 de practicieni pe
an până în 2020. Raportul pentru 2014 privind formarea judiciară europeană
descrie progresul realizat pentru îndeplinirea țintei stabilite și conține, de
asemenea, informații despre formarea finanțată din fonduri UE. [50] Disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/justice/criminal/files/final_report_2014_en.pdf [51] CEPEJ defineşte toate instanţele ca locaţii
geografice; acestea sunt sedii sau clădiri ale instanțelor unde au loc
şedinţele de judecată. În cazul în care există mai multe clădiri ale
instanțelor în acelaşi oraş, acestea trebuie să fie luate în considerare.
Cifrele includ locațiile pentru instanțele de prim grad de jurisdicție cu
competenţe generale şi instanțele de prim grad de jurisdicție cu competențe
speciale, precum şi locaţiile pentru instanţele superioare şi/sau instanțele
supreme. [52] Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, Raportul privind
progresele înregistrate în ceea ce priveşte egalitatea dintre femei şi bărbaţi
în 2013, care însoţeşte documentul „Raportul Comisiei către Parlamentul
European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European” şi Raportul pe 2013
al Comitetului Regiunilor privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a
UE (COM(2014) 224 final). [53] Pentru statele membre în care nu există Consilii Superioare ale
Magistraturii (CZ, DE, EE, EL, CY, LU, AT şi FI), răspunsurile la chestionarul
actualizat au fost obţinute în cooperare cu Reţeaua Preşedinţilor Curţilor
Supreme de Justiţie din Uniunea Europeană. A se vedea Ghidul privind Reţeaua europeană de Consilii Superioare
ale Magistraturii, iunie 2014, disponibil la adresa: http://www.encj.eu/index.php?option=com_content&view=article&id=9&Itemid=11 [54] Indicatorul elaborat de FEM se bazează pe răspunsurile furnizate în
cadrul unui sondaj la întrebarea: „În ce măsură este sistemul judiciar din ţara
dumneavoastră independent de influenţa membrilor guvernului, a cetăţenilor sau
a întreprinderilor?” La sondaj a răspuns un eşantion reprezentativ de
întreprinderi din toate ţările care îşi desfăşoară activitatea în principalele
sectoare ale economiei (agricultură, industria prelucrătoare, industria
neprelucrătoare şi servicii). Sondajul s-a desfăşurat în diferite formate,
printre care interviuri faţă în faţă cu manageri, interviuri telefonice şi
schimburi de corespondenţă, având ca alternativă participarea la un sondaj
online. Sondajul este disponibil la adresa: http://www.weforum.org/reports/global-competitiveness-report-2013-2014 [55] Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniştri către statele
membre privind judecătorii: independenţă, eficienţă şi responsabilităţi. [56] Prezentarea generală conţine informaţii de bază cu privire la modul
în care sunt organizate sistemele judiciare şi nu urmărește să reflecte
complexitatea şi detaliile acestor sisteme. Cifrele prezintă statele membre în
ordinea alfabetică a denumirii lor în limba originală. Înălțimea coloanelor nu
reflectă în mod necesar eficacitatea garanțiilor. [57] Pe baza ghidului ENCJ (disponibil la adresa: http://www.encj.eu/index.php?option=com_content&view=article&id=9&Itemid=11). [58] Consiliile Superioare ale Magistraturii sunt organisme independente,
stabilite prin lege sau în temeiul Constituţiei, care urmăresc să garanteze
independenţa sistemului judiciar şi a judecătorilor individuali şi, prin
urmare, au scopul de a promova funcţionarea eficientă a sistemului judiciar. A
se vedea Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniştri către statele membre
privind judecătorii: independenţă, eficienţă şi responsabilităţi, alineatele
26-27. [59] Pe baza ghidului ENCJ (disponibil la adresa: http://www.encj.eu/index.php?option=com_content&view=article&id=9&Itemid=11).
[60] Datele sunt colectate prin intermediul unui
chestionar actualizat elaborat de Comisie în strânsă asociere cu ENCJ. Pentru
statele membre în care nu există Consilii Superioare ale Magistraturii, răspunsurile
la chestionarul actualizat au fost obţinute în cooperare cu Reţeaua
Preşedinţilor Curţilor Supreme de Justiţie din Uniunea Europeană. [61] Datele sunt colectate prin intermediul unui
chestionar actualizat elaborat de Comisie în strânsă asociere cu ENCJ. Pentru
statele membre în care nu există Consilii Superioare ale Magistraturii,
răspunsurile la chestionarul actualizat au fost obţinute în cooperare cu
Reţeaua Preşedinţilor Curţilor Supreme de Justiţie din Uniunea Europeană. [62] Punctul 52 din recomandare prevede garanţii privind inamovibilitatea
judecătorilor, în special faptul că un judecător nu ar trebui să fie transferat
într-o altă funcţie judiciară fără consimţământul său, cu excepţia cazurilor de
sancţionare disciplinară sau de reformare a organizării sistemului judiciar. [63] Datele sunt colectate prin intermediul unui chestionar actualizat
elaborat de Comisie în strânsă asociere cu ENCJ. Pentru statele membre în care
nu există Consilii Superioare ale Magistraturii, răspunsurile la chestionarul
actualizat au fost obţinute în cooperare cu Reţeaua Preşedinţilor Curţilor
Supreme de Justiţie din Uniunea Europeană. [64] Punctele 46 şi 47 din recomandare solicită ca sistemele naţionale să
prevadă garanţii cu privire la revocarea judecătorilor. [65] Pot fi unul sau două organisme diferite, în funcţie de motivul de
revocare sau de tipul de judecător (de exemplu, președintele completului de
judecată etc.). [66] Datele sunt colectate prin intermediul unui chestionar actualizat
elaborat de Comisie în strânsă asociere cu ENCJ. Pentru statele membre în care
nu există Consilii Superioare ale Magistraturii, răspunsurile la chestionarul
actualizat au fost obţinute în cooperare cu Reţeaua Preşedinţilor Curţilor
Supreme de Justiţie din Uniunea Europeană. [67] Punctul 24 din recomandare prevede că sistemele pentru
repartizarea cauzelor în cadrul unei instanţe ar trebui să respecte criterii
obiective prestabilite pentru a garanta dreptul la un judecător independent şi
imparţial. [68] Datele sunt colectate prin intermediul unui chestionar
actualizat elaborat de Comisie în strânsă asociere cu ENCJ. Pentru statele
membre în care nu există Consilii Superioare ale Magistraturii, răspunsurile la
chestionarul actualizat au fost obţinute în cooperare cu Reţeaua Preşedinţilor
Curţilor Supreme de Justiţie din Uniunea Europeană. [69] Uneori decizia poate să fie luată de mai multe autorităţi, în
funcţie de gradul de jurisdicţie al instanţei în care îşi desfăşoară
activitatea judecătorul recuzat. [70] Punctele 59, 60 şi 61 din recomandare prevăd că judecătorii ar
trebui să acţioneze în mod independent şi imparţial în toate cauzele şi că
aceștia ar trebui să se retragă de la judecarea unei cauze sau să refuze să
judece numai atunci când există motive temeinice stabilite prin lege. [71] Datele sunt colectate prin intermediul unui
chestionar actualizat elaborat de Comisie în strânsă asociere cu ENCJ. Pentru
statele membre în care nu există Consilii Superioare ale Magistraturii,
răspunsurile la chestionarul actualizat au fost obţinute în cooperare cu Reţeaua
Preşedinţilor Curţilor Supreme de Justiţie din Uniunea Europeană. [72] Punctele 8, 13 şi 14 din recomandare prevăd că, în cazul
în care judecătorii consideră că le este ameninţată independenţa, aceştia ar
trebui să aibă posibilitatea de a recurge la căi de atac eficiente. [73] Procentul de informaţii disponibile ia în considerare: pentru
eficienţă, indicatorii de eficienţă care decurg din studiul CEPEJ şi în
domeniile concurenţei, protecţia consumatorilor şi marca comunitară; pentru
calitate, indicatori care decurg din studiul CEPEJ şi datele colectate prin
intermediul Grupului de persoane de contact pentru sistemele judiciare
naționale; pentru independenţă, indicatori care decurg din chestionarul
Comisiei.