COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU Realizarea obiectivului de interconectare electrică de 10% Pregătirea rețelei de energie electrică a Europei pentru 2020 /* COM/2015/082 final */
Interconexiunile
ca elemente vitale ale uniunii energetice
În ultimele
decenii, Uniunea Europeană a depus eforturi intense în direcția
construirii celei mai integrate, mai competitive și mai durabile
piețe comune a energiei din lume. Integrarea
piețelor energiei din UE dă rezultate concrete: prețurile cu
ridicata ale energiei electrice au scăzut cu o treime[1];
consumatorii au mai multe opțiuni, dat fiind că furnizorii de
energie concurează pentru a oferi prețuri mai scăzute și
servicii mai bune; iar cadrul legal a îmbunătățit
concurența în cadrul sectorului. Cu toate
acestea, mai rămân multe de făcut. Dependența de importuri,
infrastructura perimată și lipsa de investiții, o
piață cu amănuntul care nu este complet funcțională,
prețuri finale ale energiei ridicate pentru cetățeni și
pentru societăți, care afectează competitivitatea
societăților noastre, necesitatea de a trece la o economie cu emisii
scăzute de carbon pentru a combate schimbările climatice, precum
și provocările cu care ne confruntăm în ceea ce privește
poziția noastră de lider în domeniul tehnologic - toate acestea duc
la o singură concluzie: UE trebuie să pună capăt
fragmentării piețelor naționale ale energiei din cadrul
său. Uniunea Europeană trebuie să schimbe modul în care produce,
transportă și consumă energie. Politica energetică a
Europei trebuie reorientată în direcția cea bună: cea a unei
uniuni energetice. Acestea sunt
motivele pentru care Comisia Europeană a adoptat o strategie-cadru pentru
o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă
privind clima. Prezenta comunicare referitoare la atingerea obiectivului de
10 % privind interconectarea electrică este un pas concret în
această direcție. O rețea de
energie electrică europeană interconectată este vitală
pentru securitatea energetică a Europei, pentru sporirea concurenței
pe piața internă, ceea ce duce la prețuri mai competitive,
precum și pentru o mai bună îndeplinire a obiectivelor de
decarbonizare și ale politicii în domeniul climei pe care Uniunea
Europeană s-a angajat să le atingă. O rețea
interconectată va contribui la realizarea obiectivului fundamental al
uniunii energetice, și anume de a asigura energie sigură
și durabilă la prețuri accesibile, precum și
creștere economică și locuri de muncă în întreaga UE. Între
mai multe țări lipsesc legăturile de interconectare.
Construirea acestor interconexiuni va necesita mobilizarea urgentă a
tuturor eforturilor la toate nivelurile, pentru a se atinge obiectivul comun al
unei piețe interne a energiei complet funcționale și conectate. Infrastructura
energetică s-a numărat printre prioritățile agendei
europene în materie de energie. Consiliul European din octombrie 2014 a
solicitat „punerea rapidă în aplicare a tuturor măsurilor care
vizează îndeplinirea obiectivului de obținere, pentru toate statele
membre, a unei interconectări de cel puțin 10 % a
capacității instalate a acestora de producere a energiei electrice”.
Prezenta comunicare[2]
răspunde acestei solicitări și prezintă o strategie
menită să asigure integrarea completă a pieței interne a
energiei electrice prin niveluri adecvate de interconectare, care va deveni de
asemenea o parte integrantă a uniunii energetice.
Beneficiile
unui sistem energetic interconectat
Interconectarea
sistemelor de energie electrică izolate de la nivel național și
crearea unui veritabil sistem european de energie electrică vor genera o
serie de beneficii importante pentru Uniunea Europeană și pentru
statele sale membre. Interconexiunile
electrice vor spori securitatea aprovizionării Europei. Ele
vor îmbunătăți fiabilitatea sistemului de energie
electrică, sporind astfel calitatea serviciilor și reducând
întreruperile de energie electrică și pierderile de productivitate
din sectorul comercial și din cel industrial. Stabilirea unor niveluri
ambițioase de interconectare electrică va contribui la reducerea
dependenței Europei, datorită optimizării sistemului, care va
duce la o diminuare a importurilor de combustibili, generând mai multe
oportunități pentru Europa în ceea ce privește
investițiile, creșterea economică și crearea de locuri de
muncă. În plus, interconexiunile facilitează întrajutorarea
instantanee în rândul operatorilor de sisteme de transport (OST), oferind un
grad mai mare de cooperare și de solidaritate între aceștia. O rețea
interconectată permite prețuri mai accesibile pe piața
internă, prin sporirea concurenței și a eficienței,
pe lângă o utilizare mai bună și mai rentabilă a resurselor
disponibile. Interconexiunile implică o mai bună integrare a
pieței europene, permit o mai mare dimensiune a pieței și
niveluri sporite de concurență, precum și o mai mare
eficiență a pieței. Figura de mai jos indică faptul că
schimburile transfrontaliere au crescut considerabil începând de la sfârșitul
anilor '90, când a început procesul de deschidere a pieței. Legendă:
Dezvoltarea schimburilor transfrontaliere globale ale țărilor ai
căror OST sunt membri ai ENTSO-E, începând din 1975 O
piață mai integrată prin interconexiuni reduce, de asemenea,
necesitatea de investiții în capacități de stocare și de
producție de vârf, deoarece centralele de care dispune fiecare
țară nu ar fi necesare în același timp. Aceasta ar avea ca
rezultat beneficii substanțiale din punct de vedere economic și
politic în statele membre, ca urmare a reducerii investițiilor de capital,
precum și a reducerii impactului asupra mediului generat de centralele
care nu ar mai trebui construite. Creșterea schimburilor legate de
serviciile de echilibrare a sistemului reduce, de asemenea, costurile de
exploatare pe termen scurt ale sistemului. Costurile de producție mai mici
și/sau investițiile scăzute în producție, precum și
evitarea costurilor pentru combustibili prin interconectarea rețelelor de
energie electrică se traduc în prețuri mai competitive ale energiei
electrice pentru întreprinderi și pentru gospodării. O rețea de
energie electrică europeană interconectată în mod adecvat
permite cetățenilor europeni să profite de beneficiile generate
de piață, deoarece consumatorii ar putea economisi 12-40 de miliarde
de euro pe an până în 2030[3]. O rețea
bine interconectată este esențială pentru dezvoltarea
durabilă și decarbonizarea mixului energetic, deoarece
permite rețelei să primească niveluri tot mai mari de energie
din surse regenerabile variabile, într-un mod mai sigur și mai rentabil.
Creșterea ponderii energiei obținute din surse regenerabile în cadrul
mixului de producție contribuie la îndeplinirea obiectivelor UE privind
schimbările climatice, prin reducerea emisiilor de CO2 și,
în plus, prin creșterea securității aprovizionării. Un grad
mai mare de interconectare este de asemenea esențial pentru realizarea
obiectivului ambițios al UE de a fi lider mondial în domeniul energiei din
surse regenerabile, ceea ce nu este doar o chestiune de politică
responsabilă privind schimbările climatice, ci și un imperativ
al politicii industriale. Firmele europene din domeniul energiei din surse
regenerabile și al tehnologiilor conexe s-au dovedit a fi principalii
actori din industria de profil, având aproximativ 1,2 milioane de angajați
în 2012 și creând locuri de muncă stabile la nivel regional și
local, precum și creștere durabilă. În concluzie,
mai multe interconexiuni vor contribui la obținerea unor prețuri
mai accesibile ale energiei electrice pe termen lung, datorită
creșterii eficienței pieței, la sporirea siguranței, a
fiabilității și a calității aprovizionării cu
energie electrică, aspecte esențiale pentru
activitățile economice și sociale, asigurând în același
timp un nivel ridicat de protecție a mediului. Aceste
evoluții vor contribui, de asemenea, la reducerea dependenței
noastre energetice, datorită reducerii consumului de combustibili
importați, și la facilitarea de noi investiții în Europa,
datorită prețurilor mai competitive ale energiei electrice și
îmbunătățirii nivelurilor de concurență ale
industriilor europene. Mai multe interconexiuni electrice vor duce, de
asemenea, la scăderea impactului asupra mediului datorită
faptului că anumite centrale electrice nu vor mai fi construite și
că emisiile de CO2 se vor reduce, și la creșterea
capacității de integrare a energiei din surse regenerabile,
valorificând un potențial mai ridicat de creștere economică
pentru sectorul european al energiei din surse regenerabile și
asigurând poziția de lider mondial a industriei europene din domeniul surselor
regenerabile de energie și, prin urmare, o capacitate mai mare de creare
de locuri de muncă a acestui sector la nivel european, având ca rezultat o
creare netă de locuri de muncă în Europa. Din
aceste motive, interconectarea piețelor energiei electrice trebuie să
constituie o prioritate politică pentru Uniunea Europeană, la toate
nivelurile, în următorii ani.
Modernizarea
radicală a politicii UE privind infrastructura energetică
Fiind
conștiente de beneficiile interconexiunilor energetice, statele membre
și-au sporit capacitățile de interconectare în decursul
ultimelor decenii. Cu toate acestea, 12 state membre, situate în special în
regiunile de la periferia UE, rămân în continuare sub pragul de 10 %
al obiectivului de interconectare electrică și sunt, prin urmare,
izolate de piața internă a energiei electrice. Niveluri
de interconectare pentru energia electrică în 2014 Stat membru || || Statele membre cu interconectare de peste 10 % AT || || 29 % BE || || 17 % BG || || 11 % CZ || || 17 % DE || || 10 % DK || || 44 % FI || || 30 % FR || || 10 % GR || || 11 % HR || || 69 % HU || || 29 % LU || || 245 % NL || || 17 % SI || || 65 % SE || || 26 % SK || || 61 % Statele membre cu interconectare de sub 10 % IE || || 9 % IT || || 7 % RO || || 7 % PT || || 7 % EE[4] || || 4 % LT4 || || 4 % LV4 || || 4 % UK || || 6 % ES || || 3 % PL || || 2 % CY || || 0 % MT || || 0 % || Sursă: ENTSO-E, Scenario Outlook and Adequacy Forecast 2014 || În acest
context, Uniunea Europeană s-a dotat treptat cu instrumentele de
politică adecvate pentru a permite investițiile necesare în
infrastructura rețelei, investițiile în interconectare fiind
primordiale în rândul acestora. În urma crizei
economice, Comisia Europeană a prezentat un Program energetic european
pentru redresare (PEER), care consta, printre altele, în identificarea
proiectelor de interconectare din întreaga UE și mobilizarea resurselor
financiare ale UE. Acest program a contribuit la realizarea mai multor proiecte
de interconectare între statele membre, care nu fuseseră construite
anterior din cauza lipsei fondurilor corespunzătoare. PEER a cheltuit
aproximativ 650 de milioane de euro pentru interconexiunile electrice (anexa
1). Hartă
a interconexiunilor sprijinite de PEER Regulamentul
TEN-E[5],
adoptat în 2013, împreună cu Mecanismul pentru interconectarea Europei
(MIE)[6],
creează un instrument european stabil conceput pentru a identifica și
a asigura implementarea la timp a proiectelor de care are nevoie Europa, la
nivelul a 12 coridoare și zone prioritare. Aceste instrumente,
împreună cu, printre altele, introducerea unor proiecte de interes comun
(PIC), îmbunătățirea tratamentului normativ și accelerarea
procesului de autorizare reprezintă un important pas înainte. După
cum subliniat Consiliul European, obiectivul de interconectare ar trebui
să fie atins în principal prin punerea în aplicare a proiectelor de
interes comun. Prima listă de PIC-uri a
Uniunii a fost adoptată în 2013 și constă în 248 de proiecte,
dintre care 137 sunt în domeniul energiei electrice, inclusiv 52 de
interconexiuni electrice și un proiect cu
investiții anticipative pentru viitoare interconexiuni, 37 de proiecte
dintre acestea implicând state membre care au în prezent un nivel de
interconectare de sub 10 %. Harta
primei liste de PIC-uri pentru interconexiuni electrice în state membre cu
nivel de interconectare de sub 10 % Lista PIC-urilor
este o listă flexibilă care este actualizată o dată la doi
ani. Lucrările de elaborare a celei de-a doua liste sunt în prezent în
curs de desfășurare, în cadrul structurii regionale instituite prin
Regulamentul TEN-E, în vederea adoptării sale de către Comisie în
toamna anului 2015. Se va acorda o prioritate specială proiectelor
care vor spori considerabil actuala capacitate de interconectare acolo unde
aceasta este cu mult sub obiectivul stabilit de 10 %, în special
în cazurile în care obiectivul respectiv este deosebit de greu de atins. Proiectele de
interes comun sunt concepute și implementate atât de operatorii de sisteme
de transport (OST), cât și de promotorii privați. Proiectele actuale
se află în diferite stadii de dezvoltare; unele sunt în faza de construcție,
dar multe se află încă în stadiile inițiale de pregătire.
Aproximativ 75 % din toate PIC-urile din prima listă a Uniunii sunt
planificate să fie finalizate până în 2020. În continuare
sunt prezentate câteva exemple de proiecte PEER și de PIC-uri care,
dacă și când vor fi finalizate, ar ajuta statele membre să
atingă obiectivul de 10 %, unele deja în lunile care vin, altele
într-un termen mediu: ·
Proiectul care leagă Baixas, Franța,
de Santa-Llogaia, Spania, a primit sprijin din
partea PEER. După inaugurarea sa în februarie 2015, capacitatea de
interconectare electrică între Franța și Peninsula Iberică
se va dubla. PIC dintre Aquitania, Franța, și Țara
Bascilor, Spania, face în prezent obiectul unor studii detaliate
finanțate prin granturi CE. Și acest
proiect ar dubla capacitatea de interconectare. Trebuie mobilizate toate
eforturile pentru finalizarea acestuia în 2020, apropiind astfel mai mult
nivelul de interconectare de atingerea obiectivului de 10 %. ·
Identificată în prima listă de
PIC-uri, noua interconexiune dintre Portugalia (Vila Fria - Vila do
Conde – Recarei) și Spania (Beariz – Fontefría) va spori
capacitatea de interconectare, în prezent de 7 %, dintre Portugalia
și Spania până în 2016 și va face ca Portugalia să
depășească obiectivul de 10 %. ·
În timp ce Estonia, Letonia
și Lituania sunt bine interconectate între ele, interconectivitatea
cu piața energiei electrice a UE era în 2011 de doar 4 % pentru toate
cele trei state membre. Situația se îmbunătățește
însă rapid. Până în 2015, statele baltice au atins un nivel de
10 % de interconectivitate cu piața energiei electrice din UE prin
Finlanda, prin intermediul proiectului PEER Estlink2. Interconectarea dintre
Suedia (Nybro) și Lituania (Klaipeda) - cunoscută ca proiectul
Nordbalt1, finanțat în cadrul PEER – ar contribui la o mai bună
integrare a pieței viitoare a energiei electrice între statele baltice
și Nord Pool Spot, începând de la jumătatea anului 2016. ·
Finalizarea lucrărilor de
construcție a interconexiunii PIC dintre Lituania și Polonia,
denumită LitPol Link, ar dubla nivelul de interconectare al Poloniei, care
ar atinge 4 % până la sfârșitul anului 2015. De asemenea,
aceasta ar avansa interconectarea sincronă a rețelelor din regiunea
Mării Baltice cu rețelele continentale europene. Un alt PIC identificat,
interconexiunea dintre Vierraden, Germania, și Krajnik, Polonia,
ar aduce interconectivitatea Poloniei la peste 10 % până în 2020. ·
Mulțumită PIC-urilor din Regatul
Unit, care cuprind linii interne și asigură interconexiuni cu
Belgia, cu Franța, cu Irlanda și cu Norvegia, Regatul Unit ar atinge
obiectivul de 10 % și interconexiunile sale ar fi mai puțin
congestionate. ·
Mai multe PIC-uri italiene din
sectorul energiei electrice, în principal interconectori între Italia și
Franța, Elveția și Austria și consolidările interne
necesare, ar îmbunătăți capacitățile de interconectare
electrică ale Italiei cu țările vecine, acestea urmând să
atingă în jur de 12 % atunci când proiectele vor fi finalizate,
până în 2020. Astfel, fiabilitatea aprovizionării cu energie
electrică în Italia ar fi mai bine asigurată, iar riscul de congestie
ar fi mult mai scăzut. ·
Irlanda
ar putea, de asemenea, să își sporească substanțial
capacitatea de interconectare datorită mai multor PIC-uri incluse în prima
listă. Nivelul de interconectare al Irlandei era de 3 % în 2011; în
2013 a crescut la 7 %, mulțumită unui proiect finanțat de
PEER care conecta Irlanda cu Regatul Unit, iar interconectivitatea sa ar
depăși chiar 15 % în 2020, când ar fi realizate PIC-urile
planificate în vederea unei mai bune conectări cu Regatul Unit (Irlanda de
Nord și Marea Britanie) și, posibil, cu Franța. ·
Nivelul de interconectare al României
ar crește de la nivelul actual de 7 % la peste 9 %, fiind
așadar mai aproape de obiectiv, prin implementarea interconexiunii cu
Serbia până în 2017. ·
Cipru este
o insulă energetică ce depinde în mare măsură de petrol
și se confruntă cu prețuri mari la energia electrică.
Viitoarea interconexiune denumită „Interconectorul Eurasiatic”,
aflată în prezent în faza de prefezabilitate, a fost inclusă în prima
listă de PIC-uri a Uniunii. Proiectul va avea o capacitate de
2 000 MW și ar duce nivelul de interconectare al Ciprului la
peste 100 % atunci când va fi finalizat în 2023. ·
Datorită sprijinului oferit de
PEER, nivelul de interconectare al Maltei va crește de la 0 %
în prezent la aproximativ 35 %, odată cu intrarea în exploatare a
interconexiunii de înaltă tensiune cu Italia (Sicilia) în cursul anului
2015. Implementarea
PIC-urilor va aduce Europa mult mai aproape de îndeplinirea obiectivului de 10%
privind interconectarea electrică între statele membre, dacă
proiectele prevăzute sunt finalizate[7]
în 2020 (a se vedea harta de mai jos). Trebuie intensificate eforturile
pentru ca statele membre care se situează sub nivelul obiectivului să
atingă 10 % până în 2020, în principal Spania și Cipru,
printr-o abordare mai coordonată și prin utilizarea tuturor
instrumentelor disponibile. Harta
nivelurilor de interconexiune în 2020 după implementarea PIC-urilor
actuale
Cadrul
european de reglementare trebuie să fie implementat și aplicat
integral
Un cadru de
reglementare solid constituie o condiție prealabilă pentru ca
investițiile necesare în infrastructură să devină
realitate. Începând din 2013, Uniunea Europeană a adoptat o abordare
atotcuprinzătoare a planificării și a implementării
infrastructurilor. Regulamentul privind
rețelele energetice transeuropene (TEN-E) abordează pentru prima
dată aspectul specific al proiectelor transfrontaliere sau al celor care
au un impact asupra fluxurilor transfrontaliere.
Regulamentul
TEN-E recunoaște faptul că aceste proiecte necesită un tratament
normativ specific și propune demonstrarea în mod clar a acestor beneficii
supranaționale printr-o analiză cost-beneficiu, prevăzând posibilitatea
de alocare transfrontalieră a costurilor pe baza beneficiilor pe care le
generează în statele membre în cauză. De asemenea, Regulamentul TEN-E
impune ca autoritățile naționale de reglementare să ofere
stimulente normative proporționale cu riscurile pe care le presupun aceste
proiecte. Aceasta înseamnă ca tarifele stabilite pentru utilizarea
infrastructurii să ia în calcul, de exemplu, o durată suficientă
de timp pentru recuperarea investițiilor, ținând seama de perioadele
de amortizare adecvate, de necesitatea unor investiții anticipative etc. Marea majoritate
a proiectelor sunt promovate de operatorii de sisteme de transport, tarifele
fiind aprobate sau stabilite de autoritățile de reglementare. De
asemenea, există proiecte, inclusiv unele PIC-uri, care sunt promovate de
părți private - așa-numitele linii comerciale. Acestea tind
să își recupereze costurile prin diferențele de preț între
cele două extremități ale liniei. Riscurile lor sunt, prin
urmare, foarte diferite. Din acest motiv, deși se aplică
dispozițiile Regulamentului TEN-E în ceea ce privește acordarea
autorizațiilor, aceste linii obțin deseori scutiri de la
părți ale cadrului de reglementare, cum ar fi cele privind accesul la
rețea al terților și utilizarea tarifelor de congestionare. Regulamentul
TEN-E abordează de asemenea, pentru prima dată, aspectul referitor la
durata mare a procedurilor de acordare a autorizațiilor
și acceptarea de către public, care sunt principalele obstacole în
calea dezvoltării infrastructurii, în special în cazul liniilor electrice
aeriene. Regulamentul introduce un termen limită general obligatoriu de
3,5 ani pentru acordarea autorizațiilor, care ar
trebui să reducă în mod dramatic media actuală de 10-13 ani.
Competențele de acordare a autorizațiilor trebuie să fie
concentrate în cadrul unei singure autorități competente
(„ghișeu unic”). În urma asigurării de către Comisie a unei
aplicări riguroase, aceste norme vor fi în cele din urmă în vigoare
în toate statele membre în primăvara anului 2015[8]. De
asemenea, se introduc noi norme privind ameliorarea consultării și a
transparenței, pentru a implica mai mult cetățenii în procesul
de planificare. Obiectivul este de a eficientiza procesul, protejând în
același timp standardele înalte ale UE în domeniul protecției
mediului[9].
Este
de o importanță primordială ca statele membre să
implementeze și să aplice integral dispozițiile Regulamentului
TEN-E, astfel încât să se evite orice întârzieri în implementarea
proiectelor necesare. Comisia va asigura
implementarea integrală și respectarea riguroasă a normelor.
Utilizarea
deplină a tuturor instrumentelor financiare disponibile, a MIE, a
fondurilor ESI și a FEIS
Comisia
estimează că sunt necesare aproximativ 200 de miliarde de euro
până în 2020 pentru a construi infrastructura necesară care să
interconecteze în mod adecvat toate statele membre ale UE pentru a asigura
securitatea aprovizionării și a spori durabilitatea. Pentru
proiectele din sectorul energiei electrice sunt necesare aproximativ 105 de
miliarde de euro, din care aproximativ 35 de miliarde de euro pentru
interconexiuni care au dobândit statut de PIC și care sunt
necesare pentru a atinge obiectivul de 10 % la nivelul UE. Importanța
unei rețele interconectate este bine reflectată în bugetul multianual
al UE pentru perioada 2014-2020. În cadrul Mecanismului pentru
interconectarea Europei (MIE), care acoperă trei sectoare -
transporturi, energie și telecomunicații - energia reprezintă
5,35 miliarde de euro dintr-un total de circa 30 de miliarde de euro[10]. Cu
toate că finanțarea din partea MIE reprezintă doar aproximativ
3 % din investițiile necesare până în 2020, aceasta poate
mobiliza alte fonduri prin utilizarea de instrumente financiare, precum
obligațiunile pentru finanțarea proiectelor, deja testate în
faza-pilot din 2012-2013. Prin urmare, o parte importantă a MIE va fi
implementată prin intermediul unor astfel de instrumente. Pentru ca
granturile acordate de MIE să aibă un real impact, ele trebuie
direcționate către câteva proiecte esențiale și trebuie
să fie combinate cu eforturile autorităților de reglementare de
a finanța proiecte prin tarife de rețea sau prin alte surse de
finanțare. Statele membre pot folosi, de asemenea, fondurile
structurale și de investiții europene (fondurile ESI), în anumite
condiții. Estimările preliminare sugerează că aproximativ 2
miliarde de euro din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) sunt
preconizate să fie alocate pentru infrastructuri de energie electrică
și de gaz de mari dimensiuni. De exemplu, Republica Cehă (aproximativ
200 de milioane de euro, cu titlu orientativ) și Lituania (69,5 milioane
de euro, cu titlu orientativ) intenționează să folosească
această opțiune și prevăd finanțarea prin FEDR pentru
rețele inteligente de energie electrică de înaltă tensiune. La 13 ianuarie
2015, Comisia a propus crearea unui Fond european pentru investiții
strategice (FEIS) pentru a îmbunătăți în mod semnificativ
accesul la finanțare pe termen lung al proiectelor de investiții din
UE. Acest instrument ar putea acoperi PIC-uri sau alte proiecte de
interconectare prezentate, accelerând și completând astfel actuala
structură de sprijin pentru PIC-uri și pentru alte proiecte. FEIS oferă
noi posibilități de finanțare comercială, care vor fi
stabilite în strânsă colaborare cu Banca Europeană de Investiții
(BEI). Acest fond stă la baza pachetului Comisiei privind creșterea
economică, crearea de locuri de muncă și investițiile. FEIS
va mobiliza cel puțin 315 de miliarde de euro ca investiții private
și publice în întreaga UE, cu o contribuție de la bugetul UE de 16
miliarde de euro și o contribuție din partea BEI în valoare de 5
miliarde de euro. Așadar, efectul multiplicator al FEIS este estimat la un
factor de cel puțin 15. Energia
ocupă un loc important printre prioritățile fondului.
Operațiunile de investiții ale fondului trebuie să fie în
concordanță cu politicile Uniunii și să sprijine
obiectivele generale, precum dezvoltarea infrastructurii, inclusiv în domeniul
energiei, în special a interconexiunilor energetice. Împreună cu
Mecanismul pentru interconectarea Europei, este probabil ca FEIS să
devină acum un instrument important pentru a ajuta PIC-urile și
promotorii să își implementeze proiectele. Este în curs de creare un
portal de investiții conceput pentru a spori gradul de
transparență al listei de proiecte de investiții a UE, pentru ca
informațiile să fie accesibile potențialilor investitori. FEIS
reunește promotori de proiecte și investitori și asigură un
sprijin sporit pentru riscurile financiare. Întrucât marea majoritate a
proiectelor de infrastructură prezintă argumente economice solide,
FEIS poate juca un rol esențial în mobilizarea investițiilor
necesare, împreună cu alte bănci comerciale și de
investiții. În ceea ce privește accesul la finanțarea FEIS,
pregătirea rapidă și la timp a proiectului va fi de o
importanță capitală. Grupurile regionale implicate în procesul
PIC vor avea un rol important de jucat în această privință. Bazându-se pe
actualele serviciile de consiliere ale BEI și ale Comisiei, Platforma europeană
de consiliere în domeniul investițiilor (EIAH) trebuie să ofere
sprijin consultativ pentru identificarea, pregătirea și dezvoltarea
proiectelor de investiții și trebuie să acționeze ca o
platformă unică de consiliere tehnică (inclusiv consiliere juridică)
pentru finanțarea proiectelor în cadrul UE. Activitatea sa include sprijin
privind utilizarea asistenței tehnice pentru structurarea proiectelor,
utilizarea de instrumente financiare inovatoare, precum și recurgerea la
parteneriate de tip public-privat. EIAH nu va lua în considerare numai FEIS, ci
va oferi consiliere și cu privire la utilizarea altor
posibilități de finanțare deja disponibile pentru proiectele de
infrastructură, inclusiv din partea MIE și a fondurilor structurale
și de investiții europene. Este la fel de
important să se sublinieze contribuția investitorilor privați,
fie prin intermediul FEIS, fie prin intermediul altor instrumente de
piață precum fondurile europene de investiții pe termen lung
care pot canaliza finanțarea privată către investițiile pe
termen lung, cum ar fi infrastructura energetică. Politica TEN-E dă primele rezultate, dar mai
sunt încă multe de făcut. Pentru a accelera procesul de realizare a
obiectivului de interconectare, Comisia intenționează să
intensifice activitatea grupurilor regionale, instituite în temeiul
Regulamentului TEN-E, pentru a monitoriza îndeaproape progresele înregistrate
de fiecare PIC și pentru a propune de timpuriu acțiuni corective
și direcționate atunci când este necesar, în special în statele
membre care se află cel mai departe de obiectivul de 10 %. De
asemenea, Comisia își va intensifica sprijinul pentru proiectele
esențiale, prin măsuri specifice. Comisia va evalua fiecare proiect
în parte, pentru a examina orice obstacole și riscuri care ar putea
întârzia construcția și pentru a adopta măsurile necesare, cum
ar fi: - reunirea promotorilor în vederea găsirii de
soluții la probleme de ordin tehnic, de planificare, de concepție
și de implementare, precum și facilitarea contactului cu BEI și
cu alte bănci; - furnizarea accesului la asistență
tehnică pentru a contura mai bine proiectul și pentru a-l face
interesant pentru investitori; - cooperarea cu ACER și cu
autoritățile naționale de reglementare pentru a găsi cele
mai bune stimulente; - asigurarea conformității cu Regulamentul
TEN-E și lansarea de proceduri corespunzătoare în cazul în care
dispozițiile nu sunt încă puse în aplicare, de exemplu în ceea ce
privește acordarea autorizațiilor; - facilitarea acordurilor între statele membre
pentru a rezolva probleme de ordin politic.
Cooperarea regională trebuie
consolidată
PIC-urile
critice, în special interconectorii, constituie în principal proiecte de mare
amploare care sunt, în mod inerent, complexe și predispuse la întârzieri.
Promotorii proiectelor au semnalat că procedurile de acordare a
autorizațiilor și acceptarea de către public reprezintă
principalii factori de risc pentru implementarea rapidă. Prin urmare,
posibilitățile de a accelera implementarea acestor proiecte
necesită acțiuni concertate ale tuturor părților implicate,
inclusiv statele membre, operatorii de sisteme de transport, precum și
promotorii, autoritățile de reglementare și
autoritățile de planificare. Toate proiectele
de interes comun necesită aplicarea unei abordări care să
depășească nivelul proiectelor individuale. O cooperare
regională puternică, astfel cum a fost stabilită prin grupurile
regionale din cadrul TEN-E, este esențială pentru implementare. Cele patru
grupuri regionale pentru energie electrică [rețeaua offshore a
țărilor cu deschidere la mările septentrionale, planul de
interconectare a pieței energiei din zona baltică (BEMIP),
interconexiunile nord-sud din Europa de Vest și interconexiunile nord-sud
din Europa Centrală și din Europa de Sud-Est] adoptă o listă
regională de PIC-uri în vederea elaborării listei la nivelul întregii
UE. Aceste grupuri urmăresc implementarea PIC-urilor din regiunea lor
și raportează cu privire la posibilele dificultăți, putând
propune măsuri corective. Cu toate
acestea, contextul grupurilor regionale poate să nu fie întotdeauna
suficient. În special, cooperarea regională trebuie să fie
îmbunătățită în continuare și să fie
adusă la un nivel mai înalt pentru a aborda priorități de ordin
politic mai generale care depășesc aspectele de planificare și
de implementare specifice proiectelor. Aceste chestiuni sunt legate, de
exemplu, de necesitatea de a găsi soluții tehnologice inovatoare, de
a stabili legături mai strânse între planificarea rețelei și
planificarea producției, de a aborda de urgență riscurile legate
de securitatea aprovizionării prin măsuri de reglementare și de
infrastructură sincronizate sau de a colabora mai îndeaproape pentru a
găsi soluții durabile și acceptabile în regiunile sensibile din
punct de vedere ecologic. Comisia
consideră că activitatea grupurilor regionale TEN-E trebuie
consolidată în următoarele domenii: -
În cazul regiunii Mării
Baltice, forma actuală de cooperare regională
consolidată în cadrul BEMIP dă rezultate, iar regiunea va fi bine
interconectată în ceea ce privește energia electrică, dar
și gazul, până în 2020. Comisia reexaminează în prezent
structurile BEMIP în strânsă cooperare cu statele membre în cauză,
pentru a raționaliza și a reorienta acțiunile către
provocările rămase, inclusiv, în special, conectarea sincronă a
statelor baltice cu rețeaua continentală europeană, integrarea
surselor regenerabile de energie și măsurile de
îmbunătățire a eficienței energetice. Procesul de reexaminare ar trebui să culmineze
cu semnarea planificată a unui memorandum de înțelegere în cadrul
Președinției letone a UE. -
O altă regiune
evidențiată în concluziile din octombrie 2014 ale Consiliului
European este Peninsula Iberică. Cooperarea în ceea ce
privește interconectivitatea acesteia s-a intensificat recent, odată
cu semnarea de către operatorii de sisteme de transport din Spania, din
Franța și din Portugalia a unui document de strategie comun pentru
dezvoltarea interconectării, în ianuarie 2015. Documentul de strategie
comun enumeră obiective comune și indică o serie de opțiuni
pentru proiecte. Comisia a facilitat în mod activ această cooperare
și creează în prezent un nou grup la nivel înalt pentru
concretizarea cooperării. În sprijinul acestei
activități, Comisia a lansat un studiu privind beneficiile, costurile
și posibilitățile tehnice aferente unei mai bune
interconectări a Peninsulei Iberice cu restul UE. În martie 2015 va avea
loc un summit al șefilor de stat și de guvern din cele trei
țări. Comisia este convinsă că acest summit va da un nou
impuls procesului respectiv și va sprijini orice noi angajamente în
consecință. -
Țările cu
deschidere la mările septentrionale sunt în prezent
insuficient interconectate pentru a optimiza utilizarea capacității
de producție onshore și offshore, atât existente, cât și prevăzute.
Mările septentrionale oferă o oportunitate unică de a furniza o
cantitate semnificativă de energie autohtonă, cu emisii scăzute
de dioxid de carbon, produsă în apropierea unora dintre regiunile care
consumă cea mai multă energie din Europa. Potențialul de
producție a energiei electrice al acestei regiuni se poate ridica la
4-12 % din totalul consumului de energie electrică al UE până în
2030. În această regiune, obiectivul este de a realiza o interconectare
îmbunătățită pentru a facilita integrarea pieței
și fluxurile comerciale, precum și integrarea producției unor
mari cantități de energie din sursele regenerabile offshore, în
special energia eoliană. De asemenea, regiunea oferă bune
posibilități de dezvoltare a unor tehnologii inovatoare, cum ar fi
strategia privind captarea și stocarea dioxidului de carbon, stocarea
energiei sau producerea de gaz pe baza energiei electrice. Comisia
sprijină în mod activ și va promova în continuare
lucrările acestui grup regional și elaborarea unui plan de
acțiune. -
Comisia a inițiat o
cooperare consolidată cu privire la prioritățile de dezvoltare a
infrastructurii în Europa Centrală și de Sud-Est.
Piața energiei electrice din această regiune trebuie să fie mai
bine interconectată și modernizată, inclusiv pentru a permite
exploatarea importantului potențial al surselor regenerabile de energie.
Acest lucru este cu atât mai important într-un moment în care regiunea se
confruntă cu o situație deosebit de dificilă în sectorul gazului
după abandonarea proiectului South Stream. Prin urmare, în ianuarie
2015 a fost creat un grup la nivel înalt, prima reuniune a acestuia
având loc la Sofia, la 9 februarie. Comisia va colabora îndeaproape cu
statele membre în cauză, pentru fiecare dintre aceste forme de cooperare
regională consolidată, cu privire la o strategie specifică
regiunii care să abordeze cele mai presante aspecte și măsurile
care trebuie luate. Cele patru regiuni vor stabili un plan de
acțiune cu etape concrete pentru implementare, inclusiv propuneri
concrete de interconectare pentru atingerea obiectivului de 10 % convenit
la nivelul UE. În cazul specific al atingerii obiectivului de 10 % acolo
unde acesta este mai dificil de atins, Comisia este conștientă de
faptul că a fost prezentată o serie de propuneri (de exemplu, pentru
statele baltice, o nouă fază a LitPol Link sau, pentru conectarea
Peninsulei Iberice cu Franța, interconexiunile Navarra-Bordeaux
Sabiñanigo-Marsillon sau Monzón-Cazaril). În aceste cazuri, Comisia va oferi
asistență și consiliere părților implicate, pentru ca
acestea să includă noi proiecte în planurile lor de acțiune
corespunzătoare. Comisia va monitoriza îndeaproape
implementarea planurilor de acțiune. În măsura posibilului, Comisia
va promova alinierea practicilor de lucru ale diferitelor grupuri regionale. De asemenea, Comisia va colabora îndeaproape cu Rețeaua
europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică
(ENTSO-E) pentru a se asigura că planul de
dezvoltare a rețelei pe zece ani (PDRZA), care reprezintă unicul instrument pentru
selectarea proiectelor de interes comun (PIC-uri),
își lărgește domeniul de aplicare și identifică în mod
clar proiecte cu scopul de a atinge obiectivul de interconectare de 10 %,
propunând în același timp măsuri concrete, inclusiv posibilitatea de
a completa PDRZA, dacă este necesar. Comisia va prezenta anual un raport
către Consiliul European cu privire la implementarea PIC-urilor și la
progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivului de 10 %,
care va fi un element important al bilanțului anual cuprinzător
prevăzut în cadrul strategic pentru uniunea energetică. Comisia se va
asigura că activitatea grupurilor regionale beneficiază de sinergiile
adecvate cu FEIS, odată ce acesta este constituit. De asemenea, Comisia va
dirija dezbaterile în cadrul grupurilor regionale către alte aspecte
presante, precum modernizarea rețelelor. În plus, în ultima parte a anului 2015
Comisia va convoca primul forum privind infrastructura energetică,
pentru a discuta și a găsi soluții la problemele care sunt
comune tuturor regiunilor din Europa și, dacă este cazul, cu
țările învecinate.
Perspectiva
2030
La
invitația Consiliului European din martie 2014, Comisia a propus, în mai
2014, creșterea actualului obiectiv de interconectare electrică de
10 % la 15 % până în 2030, ținând cont, în același
timp, de aspectele de cost și de potențialul schimburilor comerciale
din regiunile relevante. Consiliul European din octombrie 2014 a mandatat
Comisia să prezinte un raport „periodic Consiliului European cu privire
la atingerea unui obiectiv de 15 % până în 2030”. Se
intenționează ca acest obiectiv să fie îndeplinit în principal
prin implementarea de PIC-uri. Obiectivele
politicii energetice a UE și obiectivele pentru 2020 și pentru 2030
privind energia și clima nu vor putea fi atinse în lipsa unei rețele
europene de energie electrică complet interconectate, cu mai multe
interconexiuni transfrontaliere, cu potențial de stocare și cu
rețele inteligente pentru a gestiona cererea și pentru a asigura o
aprovizionare sigură cu energie într-un sistem cu o pondere mai mare a
energiei din surse regenerabile variabile. În această privință,
construirea treptată de autostrăzi paneuropene de energie
electrică va fi, de asemenea, crucială. În ianuarie 2014, Comisia a
anunțat intenția sa de a monitoriza introducerea rețelelor
inteligente și nivelul interconexiunilor dintre statele membre, o
importanță deosebită acordându-se celor care se află cel
mai departe de îndeplinirea obiectivului convenit de 10 % din capacitatea
lor de producție instalată. Finalizarea
pieței interne a energiei electrice, în special soluționarea
problemei izolării insulelor energetice, securitatea aprovizionării
cu energie pentru toți consumatorii și obținerea unei
proporții mai mari a producției de energie electrică din surse
regenerabile de energie variabile necesită o capacitate de interconectare
de peste 10 %, iar eforturile depuse de UE și de statele membre
trebuie să fie ghidate de necesitatea ca toate statele membre să
atingă o capacitate de interconectare de cel puțin 15 %
până în 2030. În același timp, diferențele existente între
statele membre în ceea ce privește amplasarea geografică și
structura mixului energetic și a surselor de aprovizionare înseamnă
că este necesară o abordare de la caz la caz, pe baza unei
evaluări amănunțite a blocajelor și luând în considerare
costurile. Structurile de cooperare regională vor constitui un cadru
valoros pentru discuții și pentru convenirea căii de urmat.
Comisia va utiliza aceste forme de cooperare regională consolidată
și pentru îndeplinirea obiectivului de 15 %.
Concluzie
Uniunea
Europeană trebuie să atingă un nivel de interconectare
electrică de 10 % până în 2020, ca pas în direcția
creării unei uniuni energetice reziliente cu o politică
prospectivă privind clima. Este evident că Europa trebuie să
își intensifice eforturile pentru a răspunde provocărilor în
materie de politică energetică și climatică. Cadrul de
reglementare și financiar care a fost pus în practică recent începe
să dea primele rezultate. În momentul de față este nevoie de
voința politică a statelor membre și a tuturor celorlalți
actori de a îndeplini obiectivele. Aceasta înseamnă o intensificare a
lucrărilor în cadrul grupurilor regionale instituite în temeiul
Regulamentului TEN-E, în timp ce Comisia va continua să introducă
inițiative pentru intensificarea cooperării regionale. Consiliul European a convenit că urmează
să fie dezvoltat un sistem de guvernanță fiabil și
transparent, fără sarcini administrative inutile, care să
contribuie la asigurarea îndeplinirii de către UE a obiectivelor sale de
politică. Acesta va include raționalizarea cerințelor actuale
privind raportarea. Comisia va
întocmi un raport pe baza rapoartelor primite de la statele membre. Acest
raport, care va fi un element important al
bilanțului anual cuprinzător prevăzut în cadrul strategic pentru
uniunea energetică, va include informații complete privind
stadiul tuturor proiectelor de interes comun, cu recomandări privind
accelerarea proiectelor și sporirea flexibilității listei PIC-urilor
în cazul în care termenul limită reprezentat de anul 2020 pentru
realizarea capacității de interconectare de 10% nu va fi respectat.
Dacă este necesar, Comisia va propune măsuri suplimentare în vederea
atingerii acestui obiectiv. După cum
s-a demonstrat prin angajamentul politic pozitiv în ceea ce privește
regiunea Mării Baltice și Peninsula Iberică, sprijinul la cel
mai înalt nivel este esențial pentru realizarea de progrese în
privința acestor proiecte de mare anvergură. [1] Aceasta
se referă la perioada 2008-2012; a se vedea COM(2014)21/2. [2] În
conformitate cu mandatul Consiliului European, prezenta comunicare se
axează pe energia electrică. În ceea ce privește gazul, nu s-a
propus niciun obiectiv de interconectare deoarece, din motive de securitate a
aprovizionării, statele membre au deja obligația de a prevedea
măsuri pentru situația în care cel mai important element al lor de
infrastructură pentru gaz nu mai funcționează (așa-numita
normă N-1). A se vedea Regulamentul (UE) nr. 994/2010. [3] Studiu: Benefits of
an integrated European energy market (Beneficiile unei piețe europene
integrate a energiei), iulie 2013, Booz & Co. [4] Cele trei state baltice (Estonia, Letonia și Lituania) încă
nu sunt sincronizate cu rețeaua europeană și, prin urmare, trebuie
considerate o singură entitate. Deși sunt pe deplin integrate între
ele, valoarea de 4 % pentru cele trei state baltice se referă la
nivelul lor de interconectare cu piața europeană a energiei electrice
(și anume prin Finlanda). Valoarea dată este pentru începutul anului
2014, înaintea ca interconectarea Estlink2 să fie dată în exploatare.
Odată cu finalizarea acestui proiect, nivelul de interconectare al
statelor baltice a crescut substanțial, la aproximativ 10 %. [5] Regulamentul nr.
347/2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice
transeuropene, JO L 115, 25.4.2013. [6] Regulamentul nr.
1316/2013 de instituire a Mecanismului pentru interconectarea Europei, JO
L 348, 20.12.2013. [7] Anexa 2
oferă o imagine de ansamblu a proiectelor din statele membre cu o
capacitate de interconectare de sub 10 %. [8] Termenul limită a
fost toamna anului 2013, astfel cum se prevede în Regulamentul TEN-E. [9] În
plus, serviciile Comisiei au elaborat îndrumări privind
raționalizarea procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului
pentru proiectele de interes comun (PIC-uri) în domeniul infrastructurii
energetice. [10] Aceste cifre țin
cont de recenta propunere a Comisiei privind înființarea Fondului european
pentru investiții strategice (FEIS). ANEXA
1 Proiecte
cofinanțate de Programul energetic european pentru redresare (PEER) Ø EstLink
2 este cea de-a doua interconexiune HVDC
între Estonia și Finlanda, care permite creșterea
capacității de transport între cele două țări la
1 000 MW. Ø Nordbalt
este o nouă interconexiune între Suedia și Lituania, având o
capacitate de transport de 700 MW. Ø Interconexiunea
Austria-Ungaria (Viena-Györ), cu o capacitate de
1 100 MVA, a îmbunătățit interoperabilitatea rețelelor
de energie electrică ale Austriei și Ungariei Ø Interconexiunea
Spania-Franța (Sta. Llogaia -
Baixas) este un element central al unui cablu subteran cu o capacitate de 1
400-1 800 MW, care traversează munții Pirinei prin
intermediul unui tunel dedicat în mod special acestui scop. Ø Interconexiunea
Malta-Italia (Pembroke - Marina di Ragusa) este
un cablu HVAC submarin cu o tensiune de 250 MVA prin care se va soluționa
problema izolării rețelei de energie electrică a Maltei
față de restul Europei. Ø Interconexiunea
Regatul Unit-Irlanda (Deeside - Meath) este
un cablu HVDC cu o capacitate de 500 MW. Prin acest proiect s-a realizat
prima interconexiune electrică dintre Irlanda și Marea Britanie. Ø Proiectul
constând în patru linii aeriene între Tunes și Tavira (PT), Tunes
și Estói (PT), Tavira (PT) și Alcoutim (PT) și,
respectiv, Ourique și Estói (PT) a contribuit la modernizarea și la
extinderea rețelei de energie electrică din Portugalia. Ø Consolidarea
rețelei electrice dintre regiunea Douro (PT)
și Aldeadavila, la granița cu Spania, a fost finalizată
în toamna anului 2011. ANEXA
2 Proiecte
de interes comun (PIC) care cresc capacitatea în statele membre al căror
grad de interconectare este mai mic de 10 % Coridor prioritar || Proiectul de interes comun || Data punerii în funcțiune și stadiul proiectului[1] Coridorul prioritar al rețelei offshore din mările septentrionale („NSOG“) || 1.1.1. Interconexiunea dintre Zeebrugge (BE) și vecinătatea Richborough (UK) || 2018 Obținerea autorizațiilor 1.2 PIC Belgia – două platforme offshore pregătite pentru rețea, conectate la stația electrică terestră Zeebrugge (BE), care vor permite interconexiuni cu Franța și/sau Regatul Unit, dacă se fac investiții anticipative[2]. || 2018 Obținerea autorizațiilor 1.6 PIC Interconexiunea Franța-Irlanda, între La Martyre (FR) și Great Island sau Knockraha (IE) || 2025 Fază de studiu 1.7.1. Interconexiunea Franța-Regatul Unit dintre Cotentin (FR) și vecinătatea Exeter (UK) (cunoscut în prezent drept proiectul FAB) || 2022 Fază de studiu 1.7.2. Interconexiunea Franța-Regatul Unit dintre Tourbe (FR) și Chilling (UK) (cunoscută în prezent drept proiectul IFA2) || 2020 Fază de studiu 1.7.3. Interconexiunea Franța-Regatul Unit dintre Coquelles (FR) și Folkestone (UK) (cunoscută în prezent drept proiectul ElecLink) || 2016 Construcția planificată la jumătatea anului 2015 1.9.1. Interconexiunea Irlanda-Regatul Unit dintre Co. Offaly (IE), Pembroke și Pentir (UK) || 2019 Obținerea autorizațiilor 1.9.2. Interconexiunea Irlanda-Regatul Unit dintre platformele Coolkeeragh-Coleraine (IE) și stația Hunterston, Islay, Argyll și parcurile eoliene offshore din partea C (Location C Offshore Wind Farms) (UK) || 2020 Fază de studiu 1.9.3. Interconexiunea Irlanda-Regatul Unit dintre platforma nordică, Dublin și Codling Bank (IE) și Trawsfynyd și Pembroke (UK) || 2020 Fază de studiu 1.9.4. Interconexiunea Irlanda-Regatul Unit dintre ținuturile centrale ale Irlandei și Pembroke (UK) || 2017-2020 Fază de studiu 1.9.5. Interconexiunea Irlanda-Regatul Unit dintre ținuturile centrale ale Irlandei și Alverdiscott, Devon (UK) || 2017-2020 Fază de studiu 1.9.6. Interconexiunea Irlanda-Regatul Unit dintre coasta Irlandei și Pembroke (UK) || 2017-2020 Fază de studiu 1.10 PIC Interconexiunea Norvegia-Regatul Unit || 2020 Obținerea autorizațiilor 1.11.2. Interconexiunea Irlanda-Regatul Unit dintre nord-vestul Irlandei (IE) și Midlands (UK) || 2017 Obținerea autorizațiilor 1.11.4. Interconexiunea Irlanda-Regatul Unit dintre Glinsk, Mayo (IE) și Connah’s Quai, Deeside (UK) || 2018 Obținerea autorizațiilor Coridorul prioritar nord-sud de interconexiuni electrice în Europa de Vest („NSI West Electricity“) || 2.4 PIC Interconexiunea Franța-Italia, între Codrongianos (IT), Lucciana (Corsica, FR) și Suvereto (IT) (în prezent cunoscut drept proiectul SA.CO.I.3) || 2022 Fază de studiu 2.5.1. Interconexiunea dintre Grande Ile (FR) și Piossasco (IT) (în prezent cunoscut drept proiectul Savoia-Piemont) || 2019 Obținerea autorizațiilor FR Construcție IT 2.7 PIC Interconexiunea Franța-Spania, între Aquitania (FR) și Țara Bascilor (ES) || 2020 Fază de studiu 2.13.1. Interconexiunea Irlanda-Regatul Unit dintre Woodland (IE) și Turleenan (UK-Irlanda de Nord) || 2017 Obținerea autorizațiilor 2.13.2. Interconexiunea Irlanda-Regatul Unit dintre Srananagh (IE) și Turleenan (UK-Irlanda de Nord) || 2020-2025 Fază de studiu 2.14 PIC Interconexiunea Italia-Elveția dintre Thusis/Sils (CH) și Verderio Inferiore (IT) || 2018 Obținerea autorizațiilor 2.15.1. Interconexiunea dintre Airolo (CH) și Baggio (IT) || 2022 2.17 PIC Interconexiunea Portugalia-Spania dintre Vila Fria-Vila do Conde-Recarei (PT) și Beariz-Fontefría (ES) || 2016 Obținerea autorizațiilor Coridorul nord-sud de interconexiuni electrice din Europa Centrală și din Europa de Sud-Est („NSI East Electricity“) || 3.2.1. Interconexiunea dintre Lienz (AT) și regiunea Veneto (IT) || 2022 Fază de studiu 3.3 PIC Interconexiunea Austria-Italia dintre Nauders (AT) și regiunea Milano (IT) || 2018 Fază de studiu 3.4 PIC Interconexiunea Austria-Italia dintre Wurmlach (AT) și Somplago (IT) || 2017 Obținerea autorizațiilor 3.10.1. Interconexiunea dintre Hadera (IL) și Vasilikos (CY) || 2018 Fază de studiu 3.10.2. Interconexiunea dintre Vasilikos (CY) și Korakia, Creta (EL) || 2022 Fază de studiu 3.14.1. Interconxiunea dintre Eisenhüttenstadt (DE) și Plewiska (PL) || 2022 Fază de studiu 3.15.1. Interconxiunea dintre Vierraden (DE) și Krajnik (PL) || 2017 Obținerea autorizațiilor 3.19.1. Interconexiunea dintre Villanova (IT) și Lastva (ME) || 2017 Construcție 3.20.1. Interconexiunea dintre Udine vest (IT) și Okroglo (SI) || 2021 Fază de studiu 3.21 PIC Interconexiunea Italia-Slovenia dintre Salgareda (IT) și regiunea Divača - Bericevo (SI) || 2022 Obținerea autorizațiilor 3.22.1. Interconexiunea dintre Reșița (RO) și Pancevo (RS) || 2017 Obținerea autorizațiilor Planul de interconectare a pieței energiei din zona baltică („BEMIP Electricity“) || 4.2.1. Interconexiunea dintre Kilingi-Nõmme (EE) și stația electrică Riga CHP2 (LV) || 2020 Obținerea autorizațiilor 4.3 PIC Interconexiune sincronă Estonia/Letonia/Lituania cu rețelele continentale europene || 2023-2025 Fază de studiu 4.5.1. Partea LT a interconexiunii dintre Alytus (LT) și frontiera LT/PL || 2015 Construcție [1] Potrivit planului de
dezvoltare a rețelei pe zece ani realizat în 2014 de Rețeaua
europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică
- ENTSO-E (dacă este cazul) sau conform informațiilor furnizate
Comisiei de promotorii proiectelor în 2014; [2] Proiectele marcate cu
albastru sunt proiecte de interconectare care se preconizează că vor
fi finalizate până în 2017/18 sau pentru care o parte
substanțială a activităților va fi finalizată
până în 2017; proiectele respective ar putea solicita sprijin în cadrul
FEIS