3.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 82/22

Raportor:

domnul Lutz RIBBE

1.1.

CESE salută analiza Comisiei și sprijină pe deplin propunerile acesteia. A sosit în sfârșit momentul în care consumatorul este pus în centrul politicii energetice a UE, oferindu-i-se posibilități cuprinzătoare de participare activă.

1.2.

„Imposibilitatea de a produce energie și de a consuma energie din producția proprie” invocată de Comisie în comunicarea sa reprezintă o problemă care impune o rezolvare urgentă, din păcate însă documentul nu descrie concret unde și sub ce formă se manifestă această imposibilitate și ce trebuie făcut pentru a o elimina. Comitetul solicită Comisiei să elaboreze un document special în acest sens.

1.3.

CESE consideră corectă abordarea Comisiei, conform căreia contextul local trebuie identificat, luat în considerare și sprijinit în mod adecvat, implicându-i activ pe participanții locali la piață.

1.4.

Chestiunea modului în care pot fi realizate sistemele energetice este de o importanță strategică. Este nevoie de o competiție pentru conceperea celui mai eficient sistem de ansamblu. Aceasta depășește cu mult chestiunile legate de producție și comercializare în varianta sa tradițională.

1.5.

Managementul cererii de energie va juca un rol central. În acest sens trebuie mai întâi create condiţiile tehnice pentru consumatori („contoare inteligente”, „rețele inteligente”), care ar trebuie considerate ca parte a extinderii rețelelor și finanțată ca atare.

1.6.

Sistemele de management al cererii nu ar trebui să servească doar la adaptarea consumului de energie și economiile bănești astfel realizate de către consumatori. Pe bună dreptate, Comisia menționează că „prin combinarea generării descentralizate și a opțiunilor de stocare cu flexibilitatea pe partea cererii, li se permite consumatorilor să devină propriii lor furnizori și manageri pentru (o parte din) energia care le este necesară, devenind producători și consumatori” (1) („prosumatori”).

1.7.

Trebuie elaborate noi sisteme de stimulente, menite să recompenseze eforturile de a configura consumul propriu, furnizarea directă, stocarea excedentului și punerea la dispoziție a energiei de echilibrare, deci un management al cererii care să aducă beneficii sistemului.

1.8.

Avantajele noii abordări a Comisiei referitoare la „prosumatori” arată că aceasta va reprezenta mai mult decât o simplă completare a surselor de energie „centralizate”. Este vorba despre libertatea autonomă a consumatorilor, respectiv a întreprinderilor, cetățenilor, societăților de utilități publice, etc. de a-şi asuma un rol activ în viitorul sistem de aprovizionare cu energie, prin producţie şi consum propriu, stocare şi comercializare în nume propriu.

1.9.

În comunicarea sa, Comisia nu definește în mod suficient ce se înţelege prin producţie proprie și consum propriu. Exemplele menționate arată că ea are o înțelegere prea limitată referitoare la conceptul de „prosumator”. În opinia CESE, producţia proprie și consumul propriu trebuie interpretate într-un sens mult mai cuprinzător, care să nu ia în considerare doar producţia sau consumul de energie din spatele propriului contor de reţea.

1.10.

Alte forme de structuri comunitare mai ample de „prosumatori” sunt pe cale să se dezvolte, dar se confruntă cu obstacole masive. Punerea în aplicare a unor noi modele de afaceri ar putea consolida rolul activ al consumatorilor și ar oferi oportunități complet noi de creare de valoare adăugată. Este esențial ca acestea să fie luate în considerare în cadrul unui „New Deal pentru consumatorii de energie”.

1.11.

Formele de producție și alimentare proprie definite într-un sens mai larg, care utilizează rețeaua publică – contra cost, desigur – pot face ca şi chiriaşii, întreprinderile mai mici sau membrii cooperativelor să preia un rol activ și responsabil pe piața energiei, câştigând sau economisind astfel bani. O definiție restrictivă a conceptului de producţie şi consum propriu este deci nedreaptă din punct de vedere sociopolitic şi discriminatorie din punct de vedere economic.

1.12.

Un sistem energetic descentralizat precum cel urmărit de Comisie presupune şi abordări de piaţă bazate pe descentralizare (2). Consumatorul ar trebui să aibă libertatea de a alege nu numai distribuitorul, ci și producătorul de energie.

2.1.

Strategia-cadru pentru o uniune energetică are ca obiectiv crearea unui uniuni energetice care pune „cetățenii în prim-plan, în care cetățenii își asumă rolul de motor al tranziției energetice, beneficiază de noi tehnologii pentru a-și reduce facturile și participă la piață și, de asemenea, în care consumatorii vulnerabili sunt protejați” (3).

2.2.

În vreme ce, în ultimii ani, sectorul energetic din Europa a cunoscut transformări semnificative, există elemente care îi împiedică pe consumatori – gospodării, întreprinderi și actori industriali –, să profite pe deplin de tranziția energetică în curs, adică să aibă un control semnificativ asupra consumului lor și să reducă sumele de pe facturile lor, printre acestea numărându-se:

2.3.

Restructurarea pieței de energie (4), utilizarea de noi tehnologii şi înfiinţarea unor întreprinderi furnizoare de servicii energetice noi şi inovatoare ar putea oferi tuturor consumatorilor posibilitatea de a participa pe deplin la transformările din domeniul energiei, în vederea gestionării consumului lor prin soluții eficiente din punct de vedere energetic, pentru a economisi astfel bani, reducând per ansamblu consumul lor de energie.

2.4.

În acelaşi timp trebuie să se schimbe rolul consumatorului: el urmează să poată reacţiona mai bine şi mai rapid la ofertele şi serviciile de energie, profitând de ele, şi să poată juca în acelaşi timp şi un rol activ ca producător de energie.

2.5.

Comisia vorbește de o „strategie bazată pe trei piloni”, care se bazează pe:

și care urmează a fi transpusă printr-un plan de măsuri în 10 punte.

3.1.

CESE salută explicit analiza Comisiei și sprijină ferm propunerile făcute. A sosit în sfârşit momentul în care consumatorul este pus în centrul politicii energetice a UE şi a statelor membre, ştiut fiind că se pot obţine progrese semnificative şi un nivel adecvat de acceptare în ceea ce privește obiectivele către o aprovizionare energetică durabilă și eficientă din punct de vedere al resurselor numai atunci când consumatorii din toate straturile societății dispun de posibilitatea deplină de a participa în mod activ și responsabil în sensul obiectivelor energetice și de mediu.

3.2.

CESE constată că, în multe state membre, importanța structurală şi strategică a consumatorilor este una foarte limitată, dat fiind cadrul normativ insuficient din acest domeniu. Prezentul cadru reflectă înțelegerea politică insuficientă pentru rolul activ al consumatorilor. În acest context, propunerile par să fie adecvate pentru a atinge obiectivele dorite, (inclusiv reducerea consumului de energie prin creșterea eficienței energetice și reducerea consumului de energie, tranziţia către surse nepoluante de energie, o mai bună adaptare a consumului la viitoare fluctuații mai mari în ce priveşte producția de energie, reducerea sarcinii de reţea şi eficientizarea acesteia prin „Demand Side Management” şi majorarea numărului de actori) într-un mod transparent și eficient din punct de vedere al costurilor pentru consumatori.

3.3.

A acorda mai multe drepturi și posibilități consumatorilor înseamnă însă totodată și sensibilizarea acestora cu privire la partea lor de responsabilitate și nevoia de a accepta ajustările necesare. Pentru mulţi cetăţeni, acesta reprezintă un aspect nou.

3.4.

Această responsabilitate nu se poate impune, ci trebuie învățată și practicată de toate părțile, inclusiv de factorii politici. De aceea se impune o extindere a participării consumatorilor la deciziile energetice, la investiții în instalații de producție, în rețele energetice (inclusiv aplicații pentru rețelele inteligente) și în rezervoare, precum și la gestionarea acestora.

3.5.

Costurile pentru energie ar trebui să rămână la un nivel accesibil pentru consumatori (chestiunea competitivității și a sărăciei energetice) şi să fie echitabile (în sensul unei repartizări echitabile a costurilor și beneficiilor). În trecut, prețurile și tehnologiile din domeniul energiei i-au favorizat adesea pe cei cu cunoștințe și expertiză specifice, care dispuneau de competențe și resurse financiare și tehnice şi ştiau să le pună în aplicare. Un sistem care nu încearcă să înlăture acest dezechilibru riscă să submineze încrederea consumatorilor dezavantajaţi în piață.

3.6.

CESE este de acord cu Comisia în privința faptului că sărăcia energetică – o problemă socială din ce în ce mai grea – ar trebui abordată pe cât posibil în mod direct, prin măsuri de politici sociale. În acelaşi timp este important ca acest „New Deal” pentru consumatorii de energie să urmărească şi scopul de a înlătura dezechilibrele și inegalitățile de pe piață.

3.7.

Comunicarea descrie pe bună dreptate și în mod foarte clar faptul că, pe lângă accesul la informații, factorul esențial pentru deciziile consumatorului constă în prețul final (brut). Chiar dacă în rândul cetățenilor s-a dezvoltat un grad mai ridicat de sensibilizare pentru chestiunile legate de schimbările climatice și o atitudine pozitivă față de sursele regenerabile de energie, prețul rămâne cel care decide dacă vor avea loc economisiri de energie, dacă se vor lua măsuri de eficiență energetică și dacă se va face uz de surse de energie ecologice. În acest context, trebuie să se asigure faptul că mai ales consumatorii vulnerabili nu sunt expuși unor creșteri extreme ale prețurilor și că se adoptă mecanisme (tehnice) care să le asigure acestora aproape automat avantajele dorite.

3.8.

Se observă o nouă evoluție, în care cererea consumatorilor nu se mai limitează la produsele agricole locale, ci vizează și „energia electrică regională”, produsă în instalații de energie din surse regenerabile. Regimul de reglementare împiedică aproape peste tot ca această creștere a disponibilității să poată fi satisfăcută prin ofertele companiilor de energie – în special de către acele întreprinderi care permit consumatorilor să influențeze în mod direct deciziile antreprenoriale, așa cum este cazul la companiile de energie aparținând unor comunități sau anumite întreprinderi comunale.

3.9.

Acest fapt este de două ori nesatisfăcător. Pe de o parte, rezultatul de pe piață este unul ineficient, pentru că preferințele și nevoile consumatorilor nu sunt satisfăcute. Pe de altă parte, ofertele regionale de energie electrică ecologică cresc aprecierea pentru energie în general și motivează consumatorii să aplice măsuri ample privind economia de energie și eficiența utilizării resurselor și să utilizeze opțiunile de flexibilitate pentru echilibrarea fluctuațiilor din producția de energie durabilă.

3.10.

CESE apreciază drept importantă abordarea Comisiei, conform căreia contextul local trebuie identificat, luat în considerare și sprijinit în mod adecvat, implicându-i în mod intens pe participanții locali la piață, pentru a ajunge la preţul real la locul consumului de energie, şi nu la cel de la locul producţiei acesteia.

3.11.

Chestiunea modului în care vor fi realizate sistemele energetice este de o importanță strategică. Este nevoie de o competiție pentru conceperea celui mai eficient sistem de ansamblu. Aceasta depășește cu mult chestiunile legate de producție și comercializare în varianta sa tradițională. De aceea, stabilirea unilaterală a unor configurații ale piețelor sau sistemelor, astfel cum sunt adoptate de statele membre individuale, sunt adesea imprudente. În special, abordarea izolată a producției, pe de o parte, și a comercializării, pe de altă parte, trebuie eliminată, la fel ca separarea sectorială între energie electrică, căldură și transport.

3.12.

Sistemele energetice trebuie evaluate în raport cu capacitatea de a satisface aceste cerințe. În domeniile energiei termice și a transportului – spre deosebire de cel al energiei electrice – consumatorul a fost dintotdeauna mai bine integrat în respectivele procese de la nivel regional. Se vor putea înregistra progrese în sensul obiectivelor energetice și de mediu atunci când va exista disponibilitatea de a configura sistemele energetice în funcție de integrarea consumatorilor și de participarea lor, precum și în funcție de convergența dintre sectorul energiei electrice, al încălzirii și al transporturilor. Din această perspectivă există suficiente argumente în favoarea sistemelor energetice descentralizate. CESE face trimitere la avizul său privind reorganizarea pieței de energie (5).

3.13.

Trebuie să se acorde o atenție deosebită operabilității noilor sisteme: ele trebuie să fie simple și transparente și nu trebuie să fie în niciun caz prea complexe din punctul de vedere al consumatorului. Mijloacele tehnice necesare există deja pentru a garanta acest lucru.

3.14.

Mai întâi însă este necesară crearea, la nivel european, a unui cadru uniform pentru integrarea deplină a tuturor costurilor legate de energie, inclusiv costurile externe, în prețul energiei. Comitetul se exprimă în favoarea unei transparențe absolute a costurilor (6); consumatorul trebuie să înțeleagă și să poată interpreta cu ușurință prețul final al energiei electrice. Semnalele de preț false, cauzate de subvențiile directe sau indirecte pentru anumite surse de energie, nu pot fi compensate oricât de transparentă, flexibilă și deschisă ar fi reglementarea piețelor.

4.1.1.

Rolul consumatorilor în sectorul energetic s-ar putea schimba radical în următorii ani, dacă va exista voință politică în acest sens. De aceea, faptul că în comunicarea Comisiei acest segment ocupă cea mai mare pondere este pe deplin justificat. Nu este vorba doar de chestiuni tehnice și comerciale, ci de modificări structurale esențiale, la capătul cărora se desfășoară procese energetice mai democratice.

4.1.2.

Pentru a le permite consumatorilor să-și gestioneze mai bine și pe proprie răspundere consumul de energie, ei au nevoie, pe lângă o mai bună informare, de condițiile tehnice și economice corespunzătoare. Situațiile în care consumul individual nu este sau nu poate fi încă determinat (și deci nu este facturat) trebuie remediate rapid. Noile contoare care trebuie instalate trebuie să fie direct „contoare inteligente”.

4.1.3.

Conform cerințelor Comisiei, îmbunătățirea informațiilor legate de consum ar trebui să se realizeze rapid, ceea ce înseamnă și că cei aproximativ 28 % de consumatori, care se preconizează că încă nu vor avea acces la contoare inteligente după 2020, vor avea dreptul să primească unul la cerere. Premisele economice sunt îndeplinite numai în condițiile în care clienții finali beneficiază pe deplin de eventualele economii, care nu sunt din nou egalizate prin noi rate fixe.

4.1.4.

Pentru a se ajunge rapid la o utilizare generalizată a contoarelor inteligente, acestea vor trebui să fie neutre din punctul de vedere al costurilor pentru consumator. Costurile de instalare ar trebui incluse în costurile de rețea. Pentru producătorii acestora ar trebui elaborat un cadru unitar și coerent cu privire la protecția datelor și la protocoalele de transmisie.

4.1.5.

Neutralitatea costurilor reprezintă însă doar un criteriu esențial și necesar pentru acceptarea „contoarelor inteligente” de către consumatori, la care trebuie să se adauge un grad ridicat de încredere în operatorii rețelelor, în furnizorii și distribuitorii de electricitate, care colectează și procesează datele. Dificultatea de a atinge acest nivel de încredere este direct proporțională cu gradul de îndepărtare a întreprinderilor. Pentru CESE este clar că va trebui să se aplice cel mai înalt nivel posibil de protecție pentru consumatori, ceea ce înseamnă, printre altele, că ei vor dispune în totalitate de datele lor.

4.1.6.

Consumatorii dispun deja în prezent de mai multe opțiuni pentru a-și alege ofertele mai avantajoase de pe piețele existente. Solicitarea Comisiei, conform căreia „schimbarea furnizorului [trebuie să fie] simplă, rapidă și fiabilă din punct de vedere tehnic”, ar trebui să fie de la sine înțeleasă într-o Europă care urmărește să promoveze libera circulație a mărfurilor. Din acest motiv, eliminarea comisioanelor și a penalităților aplicabile la schimbarea furnizorului nu ar trebui „luată în considerare” (7), ci pusă în aplicare!

4.1.7.

Posibilitatea de a alege furnizorii și de a negocia clauzele contractuale sunt elemente-cheie ale concurenței pe piață. Un indicator în acest sens îl reprezintă frecvența de schimbare a furnizorului. Schimbările furnizorilor sunt frecvente, dar în multe state membre, ratele de schimbare sunt foarte scăzute (8). Aceasta este consecința nivelului insuficient de informare a consumatorilor și a altor obstacole existente pe piață.

4.1.8.

Chiar dacă trecerea la alt furnizor reprezintă un instrument important pentru consumator, funcționarea concurenței nu poate fi definită numai în funcție de rata de schimbare a furnizorului și de preț. Nivelul de satisfacție a consumatorului, legăturile locale și angajamentul social joacă deja în prezent un rol din ce în ce mai important pentru alegerea furnizorului; același lucru poate fi spus despre disponibilitatea la nivel local a unei reprezentanțe a furnizorului. Consumatorii își pun din ce în ce mai mult întrebări despre modul de producție a energiei electrice, despre când și de către cine este produsă ea. Prin urmare, este important ca consumatorii să dispună de dreptul de a-și alege în mod liber nu doar distribuitorul, ci și producătorul de energie.

4.1.9.

Va exista, așadar, concurență în ceea ce privește prețurile și calitatea. În cazul în care există transparență privind costurile de rețea și de producție, energia electrică cu un cost marginal un pic mai mare ar putea deveni mai ieftină în condițiile unor costuri de transport mai reduse, ceea ce presupune însă o stabilire a prețurilor de rețea în funcție de distanță precum și posibilitatea de a comercializa direct și în nume propriu energia electrică produsă din surse regenerabile.

4.1.10.

Comitetul este de acord cu Comisia că obiectivele sociale, structurale și regionale nu pot fi realizate prin prețuri la energie controlate/reglementate de stat.

4.1.11.

CESE consideră drept cruciale afirmațiile referitoare la „adaptarea cererii”, la „producția și consumul de energie proprie” și „creșterea participării consumatorilor prin intermediere și sistemele colective”, întrucât acestea permit evoluții cu totul noi.

4.2.1.

Succesele descrise în documentul Comisiei referitoare la sistemele de management al cererii care au fost deja puse în aplicare, cum ar fi cele cu preț dinamic (la nivelul contractelor de furnizare) sau prin programe de adaptare automată flexibilă a cererii arată într-un mod convingător că „eficiența energetică și adaptarea cererii de energie sunt adesea opțiuni mai bune decât construirea sau menținerea în funcțiune a mai multor centrale electrice sau linii de rețea” (9).

4.2.2.

O participare activă a utilizatorilor finali va exista însă numai în cazul în care avantajele tarifelor flexibile vor compensa într-un termen rezonabil costurile investițiilor necesare. De aceea, semnalele de preț trebuie să fie într-adevăr coerente, adică dacă există o ofertă consistentă de energie electrică (datorată de exemplu resurselor bogate de vânt sau soare), dar cererea este redusă, sau dacă cererea este mare însă oferta este redusă, acest lucru trebuie să se reflecte în prețurile finale de consum care pot fi alese.

4.2.3.

Semnalele de preț vor trebui comunicate consumatorului – pe cât posibil în mod automat – pentru ca acesta să le valorifice. Pe cât posibil, sunt necesare sisteme care se reglementează singure. În caz contrar vor profita doar consumatorii versați din punct de vedere tehnic. Decizia cu privire la amploarea participării consumatorului la aceste piețe ar trebui să fie lăsată acestuia.

4.2.4.

Ne putem aștepta ca „noii consumatori activi” să participe la sistemul de adaptare a cererii cu atât mai intens cu cât sunt implicați mai direct în deciziile privind măsurile legate de infrastructură și cu cât participarea lor la investiții și gestionarea instalațiilor de producție, a rețelelor și a rezervoarelor este mai mare. Din acest motiv, toate formele de participare cetățenească și respectiv alte forme comunitare de organizare a prosumatorilor sunt de mare importanță pentru piața energiei electrice. Aceste relații sunt însă prezentate insuficient în comunicarea Comisiei.

4.3.1.

Sistemele de adaptare a cererii nu servesc doar scopului de adaptare a consumului de energie. Pe bună dreptate, Comisia menționează că „prin combinarea generării descentralizate și a opțiunilor de stocare cu flexibilitatea pe partea cererii, li se permite consumatorilor să devină propriii lor furnizori și manageri pentru (o parte din) energia care le este necesară, devenind producători și consumatori” (10).

4.3.2.

Acest lucru va fi posibil numai dacă piața va fi astfel organizată pentru a corespunde obiectivelor stabilite și nu se va încerca doar o transformare a sistemului existent pentru a face loc noilor energii (11).

4.3.3.

Este necesară dezvoltarea de noi mecanisme de stimulare, care să recompenseze sistemele de proiectare utilă a consumului din producție proprie, a aprovizionării directe și a stocării excedentelor, precum punerea la dispoziție a energiei de echilibrare. Acest lucru nu presupune doar redefinirea criteriilor pentru utilitatea sistemelor, ci și o nouă conceptualizare a ceea ce, într-un mediu energetic tot mai descentralizat, poate fi „sistemul energetic al viitorului”. Inacceptabil este însă să se rămână la o înțelegere tradițională a sistemului, care vine dintr-o perioadă în care centralele convenționale atomice și bazate pe cărbune asigurau în permanență o sarcină de bază.

4.3.4.

În comunicarea sa, Comisia enumeră și alte avantaje ale producției descentralizate de energie din surse regenerabile, printre care se numără reducerea pierderilor în rețea și a congestiilor, fapt care pe termen lung poate duce la economisirea costurilor de rețea. CESE împărtășește această viziune, însă până în prezent aceste avantaje nu au fost suficient recunoscute și luate în considerare în statele membre.

4.3.5.

Descrierea detaliată a beneficiilor acestei noi abordări din documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezenta comunicare (12) arată că abordarea referitoare la prosumatori este mai mult decât „doar” o completare utilă la sursele de energie „centralizate”. Este vorba despre libertatea autonomă a consumatorilor de a-şi asuma un rol activ în viitorul sistem de aprovizionare cu energie, prin producţie şi consum propriu, stocare şi comercializare în nume propriu.

4.3.6.

În comunicarea sa, Comisia nu definește însă în mod suficient ce se înţelege prin producţie proprie și consum propriu. Exemplele conținute în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezenta comunicare (13) arată, dimpotrivă, că ea are o înțelegere limitată cu privire la producția de energie și consumul de energie proprie. În accepțiunea CESE, acest concept trebuie interpretat într-un mod mai cuprinzător, care nu se limitează la consumul energiei produse de un producător privat în spatele contorului său de rețea, cum este cazul energiei fotovoltaice de pe acoperișul unei case, respectiv acea energie electrică care este obținută fără a fi utilizată sau transmisă printr-o rețea publică. Până în prezent se pleca de la premisa că operatorul instalației și consumatorul final sunt una și aceeași persoană, fapt care nu acoperă decât o formă anume a aprovizionării din producție proprie și, prin urmare, trebuie revizuită.

4.3.7.

Alte structuri comunitare mai ample de „prosumatori” sunt pe cale să se dezvolte, dar se confruntă cu obstacole masive. Acestea includ, de exemplu, modelul de afaceri cooperatist bazat pe comercializarea directă a energiei către membrii cooperativei, sau furnizarea energiei produse de companiile de energie aparținând unor comunități către consumatorii din imediata lor apropiere, fără intervenția pieței de energie sau a unor distribuitori. Punerea în aplicare a acestor modele înseamnă o revalorizare fundamentală a rolului activ al consumatorului și deschide calea către modele de afaceri complet noi, care vor trebui să se reflecte într-un „New Deal” pentru consumatorii de energie.

4.3.8.

Extinderea definiției producției și consumului este importantă și pentru că, în trecut, interpretarea prea restrânsă (la identitatea operatorilor și consumatorilor finali) cuprindea doar grupul specific al „consumatorilor activi”. În această accepție, poate fi considerată producător de energie și consumator de energie proprie doar acea parte a consumatorilor care are suficient capital pentru investiții în instalații și, în special, suficient spațiu (de exemplu în sau pe clădiri) pentru exploatarea acestora. Practic ar fi excluși, de exemplu, chiriașii, aceeași problemă apărând în cazul consumatorilor industriali, în special al întreprinderilor mici sau care nu dispun de suprafețe proprii mari.

4.3.9.

În schimb, formele de producție și alimentare proprie definite într-un sens mai larg, care utilizează rețeaua publică – contra cost, desigur – ar permite și chiriaşilor, întreprinderilor mai mici sau membrilor cooperativelor să preia un rol activ și responsabil pe piața energiei, câştigând sau economisind astfel bani. O definiție restrictivă a conceptului de producţie şi consum propriu este deci nedreaptă din punct de vedere sociopolitic şi discriminatorie din punct de vedere economic.

4.4.1.

Comisia arată, de asemenea, că „într-o serie de state membre, au început să apară, cu o frecvență crescândă, sisteme colective și inițiative comunitare. Din ce în ce mai mulți consumatori participă la sisteme de producție proprie și de cooperare, care le permit să-și gestioneze mai bine propriul consum de energie. Această inovație realizată de consumatori are de asemenea ca rezultat inovații pentru consumatori și conduce la noi modele de afaceri. Societăți de servicii energetice, agregatori, brokeri, societăți de gestionare a datelor, alte societăți de intermediere și, frecvent, chiar organizații ale consumatorilor își fac apariția pentru a-i ajuta pe consumatori să obțină noi beneficii din contractele de energie, scutindu-i în același timp de procedurile administrative și de dificultățile cercetării pieței. Această situație deschide noi oportunități și pentru comunitățile și autoritățile locale, ale căror inițiative regionale și locale pot facilita cooperarea între factorii de decizie, cetățeni și inovatori la nivel local” (14).

4.4.2.

Studiul realizat de CESE pe tema „energiilor cetățenești” (15) arată că există o serie de alte beneficii (de exemplu sporirea nivelului de acceptare pentru realizarea unor noi instalații, oportunități economice la nivel regional, finanțarea investițiilor). CESE a constatat în toate statele membre vizitate un nivel ridicat de disponibilitate din partea societății civile de a sprijini sau a pune în aplicare modele private sau comunitare în acest sens. Cu toate acestea, deseori ele sunt blocate de cerințe juridice, obstacole birocratice sau de discriminări de altă natură, conștiente sau inconștiente.

4.4.3.

Un singur exemplu: se întâmplă adesea ca cetățenii care operează colectiv turbine eoliene să nu își poată procura și utiliza direct energia electrică produsă de ei, care în schimb trebuie comercializată printr-un distribuitor, de la care în final o cumpără înapoi. CESE înțelege altceva prin „participare activă”.

4.4.4.

În partea introductivă a comunicării, Comisia arată că obstrucționarea producției proprii și consumului propriu reprezintă o problemă, fără să explice însă în mod suficient unde și cum apar aceste obstacole în practică și care sunt măsurile ce trebuie luate pentru a le depăși. Experiența din multe state membre arată că autoritățile naționale de reglementare împiedică adesea de facto producția proprie și consumul propriu, aprovizionarea proprie sau directă într-un sens mai larg, sau o îngreunează economic sau birocratic; exemple în acest sens le constituie Spania și Germania. Prin urmare, Comitetul solicită Comisiei să elaboreze un document specific pentru procesul de consultare, care să se bazeze pe documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește comunicarea (16), și care să arate care sunt dezavantajele intenționate și neintenționate cu care se confruntă abordarea prosumatorilor, care sunt obstacolele birocratice și cum trebuie îndepărtate discriminările existente.

4.4.5.

Independența marilor distribuitori ar trebui introdusă și în dezbaterile privind rolul intermediarilor. Pentru a asigura această independență, ar fi utilă o discuție aprofundată cu privire la modelele de afaceri ale intermediarilor și la identitatea contractanților acestora!

5.1.

Noul sistem energetic crește de la bază. Aparatele conectate în rețea conduc la locuințe inteligente, care conduc la clădiri inteligente care, la rândul lor, devin componente active ale rețelei. „Casele inteligente” reprezintă baza noului sistem de energie, fiind în același timp și o oportunitate de învățare pentru consumatorul activ de tip nou. Este nevoie de mai multă informare cu privire la multiplele oportunități existente.

6.1.

Directive privind protecția datelor cu caracter personal uniforme/armonizate și fiabile constituie baza și premisa pentru introducerea rapidă și orientată spre viitor a unor sisteme moderne de comunicare. În acest context trebuie stabilit:

6.2.

Pentru CESE, este esențial ca consumatorul să fie și să rămână proprietarul datelor sale și să aibă control și acces integral la acestea, pentru ca el să le poată verifica, corecta, șterge și „lua cu sine” în cazul schimbării furnizorului.