3.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 82/13

Raportor:

domnul Lutz RIBBE

1.1.

CESE salută comunicarea și sprijină multe dintre propunerile prezentate, care reprezintă o consecință logică a considerațiilor privind uniunea energetică europeană.

1.2.

Îmbunătățirile conținute referitoare la piețe, inclusiv la piețele de tranzacționare intrazilnice, la eliminarea reglementărilor care denaturează concurența, la managementul cererii de energie și la crearea unor semnale de preț corecte sunt, în principiu, măsuri adecvate și importante pentru transformarea pieței energiei, care, în viitor, va sta mai mult sub semnul fluctuărilor specifice ale producției de energie descentralizate din surse regenerabile.

1.3.

O aprovizionare sigură și accesibilă a întreprinderilor și gospodăriilor cu energie (mai curată) constituie o bază vitală pentru economiile și cetăţenii societăţii de astăzi. Prin urmare, furnizarea de energie este, în principiu, o sarcină socială, a cărei realizare presupune un echilibru just între piață și reglementare. Acest aspect nu a fost încă discutat suficient din punct de vedere politic; nici prezenta comunicare nu face excepţie.

1.4.

Pe termen scurt și mediu, obiectivul unei aprovizionări cu energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, cu un procent ridicat de surse de energie regenerabile reglabile poate fi realizat numai atunci când toți participanții la piață (deci și cei noi) dispun de suficiente opțiuni care să asigure flexibilitatea, cum ar fi capacități suficiente de depozitare, opțiuni flexibile și favorabile consumatorilor referitoare la cerere sau tehnologii de producere a energiei (de exemplu, cogenerarea), precum și infrastructuri de distribuție cuprinzătoare şi interconectate. În plus, va trebui ca consumatorii să beneficieze de informații suficiente, prompte și corecte, pentru a avea posibilitatea de a își exploata propriile posibilități de comercializare a producției, și ca investițiile în infrastructura necesară să se dovedească rentabile. În prezent, condițiile acestea nu sunt întrunite.

1.5.

Semnalele de preț sunt importante, deoarece procesul de transformare a actualului sistem va necesita investiții mari. La actualele prețuri de la bursă de 30 sau 40 EUR/MWh, investițiile nu pot fi refinanțate, indiferent dacă este vorba de investiții în noi capacități de producție a energiei electrice sau în tehnologii de stocare. Astfel de prețuri se obțin doar ca urmare a faptului că, printre altele, o mare parte din energia electrică produsă în centrale amortizate ajunge pe piață și că există subvenții pentru cărbune, energie nucleară și energie din surse regenerabile. Cu alte cuvinte, actualele prețuri ale bursei nu reflectă structura reală a costurilor. Ca urmare a subvențiilor și a suprareglementării, prețurile de la bursă reflectă o imagine distorsionată a costurilor reale pentru producția de energie electrică. Numai prin intermediul unor prețuri realiste și transparente pot fi emise semnalele corecte pentru investițiile considerabile necesare pentru transformarea sistemului actual.

1.6.

Prin urmare, este nevoie de abordări complet noi pentru a crea baza economică pentru realizarea unui nou nivel de calitate a rețelelor (inclusiv privind managementul cererii de energie și stocarea acesteia). O abordare ar putea consta într-o orientare a componentelor ce țin de reglementare către inovările dorite și o evaluare mai bună a stabilității sistemului.

1.7.

În viitor, prețul ar trebui să reflecte costurile totale reale ale generării, furnizării și eliminării energiei electrice, inclusiv efectele externe negative (emisiile de CO2). Formarea prețurilor trebuie să devină realistă. Aceasta înseamnă că Comisia trebuie să-și adapteze propriul sistem de subvenții, renunțându-se – acolo unde mai există – la prețurile fixate de stat. Comisia încă nu a prezentat un plan coerent în acest sens.

1.8.

O provocare majoră din punct de vedere tehnologic a noului sistem energetic constă mai ales în faptul că energia electrică nu va fi gestionată de la nivel central, dinspre marile centrale spre consumatori („de sus în jos”), ci în baza unui număr mare de surse de energie descentralizate, parțial cu caracter intermitent, ducând la apariția unor „insule de producție și aprovizionare”, care trebuie interconectate între ele („de jos în sus”), în care managementul cererii de energie (și stocarea acesteia), precum și comercializarea la nivel local şi regional vor juca un rol deosebit de important.

1.9.

CESE a subliniat în mai multe rânduri faptul că astfel de sisteme energetice mai descentralizate reprezintă noi oportunități, nu numai în ceea ce privește acceptarea din partea publicului a schimbărilor structurale necesare și a investițiilor necesare în acest sens (1). În același timp pot lua naștere și noi perspective și oportunități de creare de valoare adăugată în afara structurilor existente. Noile tehnologii fac posibilă o nouă punere de acord între politica de dezvoltare regională și politica energetică. În plus, insulele de aprovizionare interconectate oferă mai multă securitate împotriva eventualelor atacuri asupra infrastructurii esențiale.

1.10.

Comisia ar trebui, prin urmare, să regândească sistemul de tranzacționare în funcție de infrastructura energetică necesară și să nu încerce să conceapă modificările necesare la nivelul infrastructurii energetice pentru a le face compatibile cu sistemul de tranzacționare existent. De asemenea, ea ar trebui să analizeze, împreună cu operatorii de piață, cum trebuie modificată infrastructura energetică și sistemul de tranzacționare pentru a crea condițiile pentru un sistem energetic mai diversificat, mai flexibil, mai orientat către consumator și mai eficient din punctul de vedere al costurilor.

1.11.

CESE nu numai că salută declarațiile Comisiei referitoare la diversitatea actorilor, ci și consideră drept esențială implicarea activă a consumatorilor (adică a întreprinderilor, cetățenilor, întreprinderilor de utilități publice etc.) în chestiunile referitoare la producția și comercializarea directă pe plan local sau regional. Atunci când întreprinderile, cetățenii sau întreprinderile de utilități publice decid să utilizeze potențialul existent de la nivel local sau regional, de exemplu sub forma exploatării în comun a energiei solare sau a unor turbine eoliene, aceștia ar trebui să poată beneficia cu mai multă ușurință decât în trecut de energia produsă nemijlocit, fără a apela la burse sau intermediari, și/sau să dispună de dreptul de a vinde energia produsă în mod direct și fără alte obstacole. Și în această privință, documentul Comisiei lasă multe întrebări fără răspuns.

1.12.

Comisia a subliniat în mai multe rânduri faptul că energia din surse regenerabile se confruntă în continuare cu obstacole care trebuie îndepărtate și că sursele regenerabile de energie trebuie să fie promovate în conformitate cu cerințele pieței și la nivel regional. CESE este de acord cu acest punct de vedere, însă observă că extinderea pieței și nivelul redus de reglementare nu vor genera în mod automat o creștere a producției de energie din surse regenerabile. Este însă regretabil că comunicarea nu oferă niciun indiciu cu privire la ceea ce Comisia are în vedere pentru a aborda acest aspect.

2.1.

În orientările sale politice, Comisia Juncker a stabilit că dezvoltarea unei uniuni a energiei reziliente cu o politică prospectivă privind clima este unul dintre obiectivele sale strategice.

2.2.

Această ambiție a fost confirmată în Programul de lucru al Comisiei pentru 2015 (2) și prezentată mai detaliat în Strategia-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice (3) pentru a se crea condițiile necesare pentru o energie fiabilă și accesibilă pentru toți, pentru a se aplica principiul eficienței energetice înainte de toate și pentru ca Uniunea Europeană să devină liderul mondial în domeniul energiei din surse regenerabile. Strategia-cadru pune un accent special pe rolul activ al cetățenilor pentru transformarea sistemului energetic. Restructurarea pieței energiei, în special a pieței electricității, reprezintă un pas important în direcția realizării acestor obiective.

2.3.

Procesul de consultare publică lansată odată cu prezenta comunicare a Comisiei dorește să contribuie la depășirea câtorva provocări majore, care împiedică dezvoltarea unui sistem energetic durabil.

2.4.

Comisia Europeană consideră că aceste provocări se datorează „unui concept de piață existent care datează dintr-o perioadă în care centralele electrice mari, centralizate și alimentate în mare parte cu combustibili fosili aveau scopul esențial de a furniza tuturor gospodăriilor și operatorilor economici dintr-o zonă limitată – de obicei un stat membru – toată energia electrică dorită și în care consumatorii – gospodăriile, operatorii economici și industria – erau percepuți ca fiind pasivi”. Comisia vizează o „schimbare fundamentală în sistemul energetic european”, în care o mai mare parte a producției descentralizate de energie electrică se va baza pe surse de energie intermitente, cu mai mulți actori de piață jucând diferite roluri; una dintre noile și principalele provocări va consta în managementul cererii de energie.

2.5.

Ca provocări specifice, Comisia menționează:

2.6.

Pentru a aborda aceste provocări, Comisia a identificat o serie de măsuri:

3.1.

Sunt necesare multe modificări fundamentale pentru a realiza obiectivele Uniunii Europene a Energiei. Acestea includ, astfel cum explică Comisia, o transformare fundamentală a modului în care a fost concepută piața pentru energie electrică.

3.2.

Aceste modificări se vor putea bucura de un nivel suficient de acceptare din partea opiniei publice numai atunci când: (a) există un proces de consultare intensiv și bine organizat cu părțile interesate și cu societatea civilă; și (b) aceștia vor fi priviți ca parteneri activi în acest proces, nu numai ca părți care trebuie consultate.

3.3.

CESE a descris cum ar putea arăta un astfel de proces în cadrul studiului său de evaluare a procesului de consultare a părților interesate de către Comisia Europeană (4). În același timp, Comitetul face trimitere la inițiativa sa privind dialogul european pe teme de energie.

3.4.

Îmbunătățirile conținute referitoare la piețe, inclusiv la piețele de tranzacționare intrazilnice, la eliminarea reglementărilor care denaturează sau obstrucționează concurența, la managementul cererii de energie și la crearea unor semnale de preț corecte sunt măsuri adecvate și importante pentru transformarea pieței energiei, care, în viitor, va sta mai mult sub semnul fluctuărilor specifice ale producției de energie din surse regenerabile. Numai în acest fel pot fi atinse obiectivele unei uniuni europene a energiei – care au fost salutate de CESE – garantând o aprovizionare eficientă din punct de vedere economic, ecologică, sigură și la prețuri accesibile pentru familii și sectorul economic.

3.5.

CESE subliniază importanța deosebită a comerțului intrazilnic, ca o modalitate adecvată de organizare a schimburilor comerciale cu energia electrică din surse regenerabile.

3.6.

Comitetul salută faptul că în comunicare se reafirmă principiile fundamentale ale „noului sistem energetic” și consideră că acestea reprezintă un semnal pozitiv către toți actorii de pe piață și către societate în ansamblu. Printre acestea se numără:

3.7.

O aprovizionare sigură și accesibilă a întreprinderilor și gospodăriilor cu energie (mai curată) constituie o bază vitală pentru economiile și cetăţenii societăţii de astăzi. Prin urmare, furnizarea de energie este, în principiu, o sarcină socială, a cărei realizare presupune un echilibru just între piață și reglementare. Acest aspect nu a fost încă discutat suficient din punct de vedere politic; nici prezenta comunicare nu face excepţie. De exemplu, răspunsul la întrebarea dacă ar fi mai bine ca rețelele de transport și distribuție – în mod similar rețelelor feroviare sau rutiere sau aprovizionării cu apă – să nu fie domenii de interes public, nu se va da la Bruxelles, însă poate fi discutat aici. Politica energetică vizează instituirea unui cadru clar de reglementare și supraveghere. Aceasta include, de asemenea, protecția consumatorilor și protecția celor mai vulnerabile grupuri sociale.

3.8.

CESE dorește să se abțină de la comentarii pozitive privind măsurile bune prezentate de Comisie, inclusiv atitudinea sa critică cu privire la capacitățile neutilizate. În schimb se recomandă formularea unor considerații, care, din punctul de vedere al CESE, nu sunt tratate în mod suficient în comunicare sau nu se bucură de atenția cuvenită din partea Comisiei.

4.1.

CESE este de acord cu Comisia în privința faptului că sunt necesare „schimbări fundamentale în sistemul energetic european”. Din punctul de vedere al Comitetului, soluțiile prezentate în comunicare reprezintă însă mai puțin o „transformare fundamentală”, ci mai degrabă o adaptare a sistemului existent sau o completare adusă acestuia.

4.2.

CESE ar dori să atragă în mod deosebit atenția asupra faptului că „o transformare fundamentală” nu poate să constea doar în interconectarea sistemelor naționale pentru a forma o rețea europeană, în reformarea piețelor și sistemelor de tranzacționare existente și în creșterea considerabilă a ponderii energiei regenerabile. Trebuie, în plus, conceput și dezvoltat un sistem energetic complet nou, cu o gamă mult mai largă și mai descentralizată de părți interesate. Aceasta înseamnă nu doar o revalorificare a rețelelor de transport și de distribuție, dar și susținerea acestora cu noi infrastructuri sofisticate din punct de vedere tehnic. Într-o anumită măsură, noua rețea ar trebui să se bazeze pe structuri de activitate, interconectare și comercializare cu totul noi și diversificate. Surselor tradiționale de energie, utilizate în prezent, le revine o funcție de tranziție.

4.3.

Obiectivul unei aprovizionări cu energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, cu un procent ridicat de energie produsă din surse reglabile, poate fi realizat pe termen scurt și mediu numai atunci când:

În prezent, condițiile acestea nu sunt întrunite.

4.4.1.

Comisia subliniază importanța semnalelor în materie de prețuri, care ar trebui: (a) să-i încurajeze pe consumatori să joace un rol activ pe piața energiei; și (b) să creeze stimulente pentru ca întreprinderile să investească în noi tehnologii energetice cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Astfel de semnale de preț sunt importante, deoarece procesul de transformare a actualului sistem va necesita investiții mari. Cu prețuri la bursă de 30 sau 40 EUR/MWh, care sunt, desigur, avantajoase, câtă vreme ele se transpun în prețuri cu amănuntul avantajoase pentru consumatori, investițiile nu pot fi refinanțate, indiferent dacă este vorba de investiții în noi capacități de producție a energiei electrice sau în tehnologii de stocare. În prezent, astfel de prețuri pot fi obținute doar ca urmare a faptului că o mare parte din energia electrică produsă în centrale amortizate ajunge pe piață și că există subvenții substanțiale pentru energia electrică obținută din cărbune, energie nucleară și energie din surse regenerabile. Actualele prețuri la bursă nu reflectă structura reală a costurilor. Ca urmare a subvențiilor și a suprareglementării, prețurile de la bursă reflectă o imagine distorsionată a costurilor reale pentru producția de energie electrică. Numai prin intermediul unor prețuri realiste și transparente pot fi emise semnalele corecte pentru investițiile considerabile necesare pentru transformarea sistemului actual.

4.4.2.

Comunicarea Comisiei acordă prea puțină atenție implicațiilor pe care le are structura specifică a costurilor pentru energii regenerabile: în cazul unor costuri marginale zero pentru sursele regenerabile de energie și disponibilitatea unor dispozitive de stocare, piețele cu ridicata nu mai emit semnale de preț pozitiv. Acest lucru are două implicații. În primul rând, în cazul în care prețurile cu ridicata nu emit semnale în sensul unei alocări pe termen scurt în favoarea energiei electrice, acestea trebuie să fie create prin alte măsuri, cum ar fi subvențiile. În al doilea rând, costurile marginale zero necesită mecanisme de refinanțare complet noi pentru sursele de energie regenerabile și dispozitivele de stocare.

4.4.3.

Prin urmare, este nevoie de abordări complet noi pentru a crea baza economică pentru realizarea unui nou nivel de calitate a rețelelor (inclusiv privind managementul cererii de energie și stocarea acesteia). O abordare posibilă ar putea consta într-o redefinire a elementelor normative care contribuie la formarea prețului cu amănuntul, în special în ceea ce privește taxa pentru energie electrică și taxa de utilizare a sistemului de transport. Ar trebui avută în vedere o reorganizare a finanțării cheltuielilor comune în cadrul sistemului energetic.

4.4.4.

Pentru ca prețurile să reflecte în mod exact toate costurile aprovizionării cu energie electrică, CESE consideră că Comisia ar trebui să-și propună transparentizarea costurilor printr-o abordare armonizată la nivelul UE. Costurile astfel identificate și cele comparabile ar trebui să reflecte costurile totale reale ale generării, aprovizionării și eliminării energiei electrice. Aceste analize de cost ar trebui să țină seama și de externalitățile negative, cum ar fi emisiile de CO2 și subvențiile acordate. CESE face trimitere în acest sens la avizele și declarațiile sale anterioare (7) și solicită în continuare ca Comisia să-și țină promisiunea de a internaliza pe deplin costurile totale (incluzând externalitățile), de la producție până la eliminare, în prețuri și să nu permită o situație de concurență directă sau indirectă pentru obținerea de subvenții pentru diferitele surse de energie.

4.4.5.

În afară de costurile efective, ar trebui să se creeze condiții-cadru propice pentru ca prețurile să includă atât punerea la dispoziție a energiei, cât și evitarea emisiilor de gaze cu efect de seră sau crearea unor locuri de muncă de înaltă calitate. Prețurile trebuie să reflecte faptul că există perioade de ofertă ridicată și cerere slabă, la fel cum există perioade cu ofertă redusă și cerere ridicată. Numai dacă prețurile vor exprima adevărul absolut referitor la costuri și beneficii și numai atunci când reducerile vor fi transferate în totalitate către consumatorul final, va exista o ajustare în sensul dorit de Comisie, cu un management al cererii corespunzător, centrale electrice mai flexibile și posibilități de stocare.

4.4.6.

CESE este de acord cu Comisia în ceea ce privește faptul că prețurile reglementate ar trebui eliminate. Este corectă abordarea care permite formarea liberă – în sus și în jos – a prețurilor. Acest lucru declanșează reacțiile necesare ale pieței, venind în sprijinul opțiunilor de flexibilitate, cum ar fi managementul cererii de energie și stocarea acesteia. În opinia CESE, specificațiile incluse în orientările UE privind subvențiile, conform cărora nu ar trebui să se acorde nicio subvenție atunci când prețurile de energie electrică sunt negative, reprezintă o intervenție masivă pe piața energiei, dezavantajând în mod unilateral resursele regenerabile, spre avantajul unor tehnologii dăunătoare pentru mediu, cu un nivel mai ridicat al costurilor marginale. Subvențiile actuale reprezintă o compensare pentru performanța modestă a semnalelor în materie de prețuri, în special ca urmare a insuficientei internalizări a costurilor externe. Comisia Europeană ar putea remedia această situație, prin reformarea orientărilor sale privind subvențiile. CESE solicită Comisiei să prezinte un concept menit să combată prețurile negative și să facă ca – pe termen lung – ajutoarele să nu mai fie necesare.

4.4.7.

Documentul Comisiei abordează, printre altele, necesitatea de a îmbunătăți sistemul de comercializare a emisiilor. CESE a elaborat un aviz din proprie inițiativă pe această temă (8). Comitetul subliniază însă că, indiferent de stringența reformei, se vor putea integra în prețuri doar o parte a costurilor externe ale combustibililor fosili. Fondul Monetar Internațional estimează că subvențiile pentru combustibilii fosili în UE se ridică la o valoare totală de 330 de miliarde USD anual și consideră că acestea sunt ineficiente, o frână în calea inovațiilor, dăunătoare din punct de vedere fiscal, nedrepte din punct de vedere social și fatale pentru mediu (9).

4.4.8.

Nicio reorganizare a pieței nu poate compensa semnalele incorecte ale prețurilor și problemele aferente.

4.4.9.

Comisia a subliniat în mai multe rânduri faptul că energia din surse regenerabile se confruntă în continuare cu obstacole care trebuie îndepărtate și că sursele regenerabile de energie trebuie să fie promovate în conformitate cu cerințele pieței și la nivel regional. CESE este de acord cu acest punct de vedere. Este însă regretabil că comunicarea nu oferă niciun indiciu cu privire la ceea ce Comisia are în vedere pentru a aborda acest aspect.

4.5.1.

Titlul comunicării menționează „o nouă organizare a pieței energiei”. Documentul dezbate însă aproape în exclusivitate modificările posibile și cele considerate a fi necesare în domeniul rețelelor și piețelor de energie electrică și al comercializării energiei. Capitolul 5 menționează chiar o „comunicare consultativă privind organizarea pieței de energie electrică”.

4.5.2.

Acest accent clar pe rețelele și piețele de energie electrică nu corespunde provocării propriu-zise cu care se confruntă Europa din punctul de vedere al politicii energetice. Sectorul energiei termice și al transporturilor ar trebui inclus într-un mod mai cuprinzător, cu atât mai mult cu cât, în viitor, vor exista mult mai multe legături între aceste trei elemente, generând noi oportunități și eliminând unele dintre problemele întâmpinate (ne referim la Wind-Power to Heat, Power to Gas/Hydrogen, electromobilitate).

4.5.3.

O convergență între sectorul energiei electrice și cel al termoficării și mobilității este mai ușor de realizat în sisteme energetice descentralizate decât într-un sistem centralizat. Agentul termic și mobilitatea sunt, prin natura lor, orientate către sisteme descentralizate, ceea ce înseamnă că ele pot fi dezvoltate mai ușor ca opțiuni flexibile pentru energie electrică, atunci când energia electrică este comercializată la rândul ei în mod direct și descentralizat. Transformarea pieței de energie electrică este, prin urmare, strâns legată de dezvoltarea de opțiuni de comercializare descentralizată de energie electrică din surse regenerabile, care trebuie să includă, de asemenea, utilizarea energiei termice și aplicațiile de mobilitate.

4.5.4.

În ceea ce privește piața electricității, Comisia prezintă o serie de propuneri privind noi structuri comerciale în sistemul existent, în special în domeniul comerțului bazat pe comercializarea la bursă. Desigur că ar fi de dorit să se tindă către o mai mare diversitate în ceea ce privește comerțul de energie la nivel local, regional, național și european, acordându-i o mai mare importanță. Nu este obligatoriu ca piața să se bazeze doar pe bursă și intermediari. Comisia ignoră însă acest aspect.

4.5.5.

Atunci când întreprinderile, cetățenii sau întreprinderile de utilități publice decid să utilizeze potențialul existent de la nivel local sau regional, de exemplu sub forma exploatării în comun a energiei solare sau a unor turbine eoliene, aceștia ar trebui să poată beneficia cu mai multă ușurință decât în trecut de energia produsă nemijlocit, fără a apela la burse sau intermediari, și/sau să dispună de dreptul de a vinde energia produsă în mod direct și fără alte obstacole.

4.5.6.

Cu toate acestea, lipsesc aproape cu desăvârșire propunerile privind modul în care noile forme de utilizare sau de comercializare directă (business to business), la fel cum lipsesc trimiterile la formele locale de comerț și modificările de tip de energie (prin stocare).

4.6.1.

Comunicarea Comisiei face referire la „integrarea energiei din surse regenerabile în sistemul de alimentare cu energie electrică”, dar și la „necesitatea unei adaptări a proiectării pieței energiei la sursele regenerabile” și la „crearea unei piețe adecvate pentru sursele regenerabile de energie”. CESE dorește să clarifice că, în opinia sa, principala provocare nu constă în „integrarea” energiei din surse regenerabile în sistemul existent de furnizare a energiei electrice, chiar dacă energiile regenerabile trebuie să joace rolul esențial pe termen lung.

4.6.2.

O provocare majoră din punct de vedere tehnologic a noului sistem energetic – așa cum ar trebui să scoată în evidență Comisia cu mai multă insistență în cadrul procedurii de consultare – constă mai ales în faptul că energia electrică nu va fi gestionată de la nivel central, dinspre marele centrale spre consumatori („de sus în jos”), ci în baza unui număr mare de surse de energie descentralizate, parțial cu caracter intermitent, ducând la apariția unor „insule de producție și aprovizionare”, care trebuie interconectate între ele („de jos în sus”), în care managementul cererii de energie (și stocarea acesteia) vor juca un rol deosebit de important.

4.6.3.

În legătură cu dorința de a dispune de o gamă mai amplă de părți interesate, aceasta va însemna că, pe lângă structurile de comercializare (cu ridicata) vor trebui create forme de comercializare descentralizată și sisteme de gestionare a energiei complet noi.

4.6.4.

Valurile de inovare din sectorul tehnologiilor informației, al tehnologiilor de producție și de stocare, din sistemul de distribuție și din cel al tehnologiilor pentru clădiri au dus la crearea unui mare număr de astfel de „insule de producție și aprovizionare”, fapt de neconceput cu câțiva ani în urmă. Cetățenii individuali, întreprinderile, asociațiile (cum ar fi cooperativele energetice) sau municipalitățile (întreprinderile de servicii comunale) au creat soluții autonome sau parțial autonome și, prin urmare, depind într-o măsură mult mai mică de ofertele tradiționale (și flexibile) și de fluxurile comerciale. Este important să se recunoască acest paralelism între dezvoltările tehnice respectiv tehnologice și cele sociale/sociologice. Ambele arată în aceeași direcție, și anume către o mai mare autonomie, cu unități de rețea mai descentralizate, de autoreglementare.

4.6.5.

Toate acestea încep pe scară mică: se dezvoltă deja structuri complet noi, după cum arată exemplul sistemelor fotovoltaice. Cu aproximativ cinci ani în urmă, utilizarea proprie a producției de energie electrică cu panouri fotovoltaice a fost neatractivă din punct de vedere economic. Energia produsă era direct alimentată în rețea. Acest lucru s-a schimbat în mod fundamental. În ziua de azi nu se mai iau în funcțiune sisteme de panouri fotovoltaice care să nu fie definite în sensul unei utilizări proprii la cote maxime a energiei produse, ceea ce a dus la o creștere a cererii pentru tehnologii de stocare și la dezvoltarea în continuare a acestor tehnologii. Astfel, noile instalații fotovoltaice contribuie la echilibrarea rețelelor. În legătură cu electromobilitatea preconizată, respectiv cu legătura cu producția de agent termic, se deschid opțiuni absolut noi privind producția și utilizarea descentralizată.

4.6.6.

Consumatorii care își produc propria energie electrică și care doresc să-și pună la dispoziția vecinilor sau colocatarilor surplusurile de producție nu mai pot fi considerați actori „clasici” ai pieței. Din păcate, documentul Comisiei nu descrie modul în care ar trebui schimbate condițiile-cadru pentru a permite crearea unor astfel de structuri.

4.6.7.

De asemenea, lipsește o prezentare suficient de amănunțită a obstacolelor cu care se confruntă în continuare energiile regenerabile.

4.6.8.

CESE a subliniat în mai multe rânduri faptul că astfel de sisteme energetice mai descentralizate reprezintă noi oportunități, nu numai în ceea ce privește acceptarea din partea publicului a schimbărilor structurale necesare și a investițiilor necesare în acest sens. În același timp pot lua naștere și noi perspective și oportunități de creare de valoare adăugată în afara structurilor existente. Noile tehnologii permit realizarea unor legături noi între dezvoltarea regională și politica energetică, îmbunătățind substanțial cerințele din ce în ce mai ambițioase referitoare la securitatea infrastructurilor critice.

4.6.9.

O creștere a producției și comercializării directe la nivel local trebuie salutată și pentru faptul că astfel se reduc pierderile în rețea. Agenția federală pentru rețeaua energetică spune în acest sens (10): „Este evident că cele mai bune șanse de succes se obțin printr-o colaborare strânsă între toți actorii pe piața de energie. […] ar trebui să salutăm abordările vizând optimizarea consumului de energie la sursă. Acesta a fost întotdeauna principiul aprovizionării cu energie, deoarece menține pierderile în rețea la un nivel minim”.

4.6.10.

Comisia ar trebui, prin urmare, să regândească sistemul de tranzacționare în funcție de infrastructura necesară și nu să încerce să conceapă modificările necesare la nivelul infrastructurii energetice pentru a le face compatibile cu sistemul de tranzacționare existent.

4.6.11.

Ar trebui însă să se țină seama și de experiența multor țări în care anumiți actori de pe piață, cum ar fi investitorii strategici, au ales doar anumite sectoare ale pieței de energie pentru a-și maximiza profiturile, refuzând să investească în securitatea aprovizionării, în inovare și întreținere, aceste costuri fiind astfel transferate clienților.

4.7.1.

Obiectivul unei noi politici europene în domeniul energiei nu poate consta în crearea unui număr cât mai mare de sisteme autonome neracordate la rețeaua generală. Obiectivul trebuie să fie crearea unui număr cât mai mare de astfel de „insule de producție și aprovizionare” eficiente și competitive, aflate în proximitatea consumatorilor și corelarea lor într-o rețea europeană. Acest lucru ar trebui să aibă loc ținând seama de faptul că UE are rolul de a asigura securitatea energetică; sarcina propriu-zisă de aprovizionarea cu energie revine autorităților locale și regionale.

4.7.2.

Aceste rețele mai mici vor apărea în număr mare în cazul în care există condiții corespunzătoare și semnale de preț corecte. Ele vor crea un echilibru economic optim între producție și consum, rămânând însă interconectate cu rețelele învecinate sau superioare, pentru a pune la dispoziție energia de echilibrare – pozitivă sau negativă – necesară.

4.7.3.

În cadrul acestor sisteme, dar și la nivel superior, managementul cererii va juca un rol esențial; CESE consideră că tehnologiile de stocare reprezintă o componentă a acestuia. Stocarea va juca un rol important în cadrul rețelei, deoarece, din punct de vedere tehnic, ea va juca un rol anticiclic, de consumator sau producător.

4.7.4.

Operatorilor de rețele naționale, autorităților naționale de reglementare și UE le revine un rol important în crearea și garantarea acestei game largi de părți interesate, fiind responsabili pentru crearea unor condiții de concurență echitabile și coordonarea sistemelor existente. Viitoarele sisteme de aprovizionare cu energie presupun existența unor sisteme bine coordonate de gestionare a energiei la nivel european (comparabil cu sistemul de trafic aerian), care să ofere o imagine de ansamblu asupra stării tuturor „insulelor de producție și aprovizionare” conectate și care să poată identifica eventualele incidente. În circumstanțe excepționale se poate interveni automat sau manual, cu scopul de a asigura stabilitatea și securitatea rețelelor.

4.7.5.

Această cooperare poate funcționa numai pe baza unor rețele de transport și distribuție bine dezvoltate și organizate în mod optim. Aceasta înseamnă că – mai ales având în vedere stimulentele insuficiente pentru investiții prin prețuri – fondurile publice, cum ar fi Mecanismul pentru interconectarea Europei, vor fi utilizate în mare măsură pentru a crea rețele de energie electrică transfrontaliere, în loc să se concentreze asupra infrastructurii de petrol și gaze.

4.7.6.

CESE este de acord cu Comisia că operatorii de rețele trebuie „să fie facilitatori neutri ai pieței, care să permită dezvoltarea pentru consumatori a unor servicii orientate spre piață”. Comisia ar trebui să prezinte mai clar ce intenționează să schimbe în vederea realizării acestui scop și să definească mai exact rolul și sarcinile operatorilor rețelelor de distribuție, dar și ale autorităților de reglementare.