28.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 200/1

1.

1.1.

1.2.

1.3.

2.

3.

3.1.

3.2.

3.3.

3.4.

3.5.

3.6.

3.7.

3.8.

3.9.

3.10.

3.11.

4.

5.

6.

7.

(1)

Pentru a împiedica ajutoarele de stat să denatureze concurența pe piața internă și să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre într-un mod care contravine interesului comun, articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („tratatul”) stabilește principiul conform căruia ajutoarele de stat sunt interzise. Cu toate acestea, în anumite cazuri, ajutoarele pot fi compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatele (2) și (3).

(2)

În temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat, Comisia poate să considere că sunt compatibile cu piața internă ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități economice în cadrul Uniunii Europene, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun.

(3)

Strategia Europa 2020 (1) se axează pe crearea condițiilor necesare pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. În acest sens, au fost stabilite o serie de obiective principale, inclusiv obiective pentru schimbările climatice și utilizarea durabilă a energiei: (i) o reducere cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră în Uniune în comparație cu nivelul din 1990; (ii) creșterea la 20 % a ponderii consumului de energie în Uniune provenit din resurse regenerabile; și (iii) îmbunătățirea cu 20 % a eficienței energetice a UE comparativ cu nivelul din 1990. Primele două dintre aceste obiective obligatorii la nivel național au fost puse în aplicare prin „Pachetul energie/climă” (2).

(4)

La 22 ianuarie 2014, într-o comunicare intitulată „Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030” (3) (cadrul 2030), Comisia a propus ca obiectivele privind energia și clima să fie atinse până în 2030. Principalele axe ale cadrului 2030 sunt: (i) reducerea cu 40 % față de nivelul din 1990 a emisiilor de gaze cu efect de seră; (ii) un obiectiv obligatoriu la nivelul UE pentru energia regenerabilă de cel puțin 27 %; (iii) ambiții reînnoite pentru politicile privind eficiența energetică și (iv) un nou sistem de guvernanță și un set de noi indicatori pentru a asigura un sistem energetic competitiv și sigur.

(5)

Obiectivele principale menționate la considerentul (3) sunt deosebit de importante pentru prezentele orientări. Pentru a sprijini atingerea acestor obiective, Strategia Europa 2020 a prezentat inițiativa „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, una dintre cele șapte inițiative emblematice (4). Inițiativa emblematică menționată anterior vizează crearea unui cadru de politici menit să sprijine tranziția către o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și cu emisii reduse de dioxid de carbon, care să contribuie:

(6)

Ar trebui reamintit faptul că Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere energetic (5), precum și mai multe concluzii ale Consiliului fac apel la eliminarea treptată a subvențiilor dăunătoare mediului (6). Prin urmare, prezentele orientări ar trebui să țină seama de efectele negative ale subvențiilor dăunătoare mediului, luând în același timp în considerare necesitatea de a aborda compromisurile între diferitele domenii și politici, astfel cum sunt identificate în inițiativele emblematice. Ajutoarele pentru extracția combustibililor fosili nu sunt incluse în prezentele orientări.

(7)

De asemenea, foaia de parcurs invită statele membre să remedieze lacunele în ceea ce privește rezultatele obținute în valorificarea beneficiilor generate de legislația Uniunii (7). Pentru a evita ca măsurile de ajutor de stat să aducă daune mediului, statele membre trebuie să asigure, de asemenea, în special, conformitatea cu legislația Uniunii în domeniul mediului și să efectueze o evaluare a impactului în ceea ce privește mediul, atunci când legislația UE prevede aceasta, și să asigure obținerea tuturor autorizațiilor necesare.

(8)

Comunicarea „Energie 2020, Strategie pentru o energie competitivă, durabilă și sigură” (8), ca parte a inițiativei emblematice „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, a concluzionat deja că obiectivele privind o piață a energiei sigură, durabilă și accesibilă din punctul de vedere al prețurilor vor fi subminate dacă rețelele electrice nu sunt modernizate, dacă instalațiile depășite nu sunt înlocuite cu altele competitive și mai ecologice și dacă energia nu este utilizată mai eficient în întregul lanț energetic.

(9)

Cadrul pentru 2030 face apel la un angajament ambițios de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu foaia de parcurs pentru 2050. Punerea în practică a acestui obiectiv ar trebui să urmeze o abordare care să asigure eficacitatea costurilor, oferind flexibilitate statelor membre pentru a defini o tranziție către emisii reduse de dioxid de carbon care să corespundă circumstanțelor lor specifice și să încurajeze politica în materie de cercetare și inovare pentru a sprijini cadrul privind clima și energia în perioada ulterioară anului 2020. Prezentele orientări respectă aceste principii și pregătesc terenul pentru Cadrul pentru 2030.

(10)

Prin prezentele orientări, Comisia stabilește condițiile în care ajutoarele pentru energie și mediu pot fi considerate compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat.

(11)

În Comunicarea privind modernizarea ajutoarelor de stat (9), Comisia a anunțat trei obiective urmărite prin modernizarea controalelor ajutoarelor de stat:

(12)

Comunicarea a făcut apel în special la o abordare comună privind revizuirea diferitelor orientări și cadre, bazată pe consolidarea pieței interne, promovarea eficientizării sporite a cheltuielilor publice printr-o contribuție mai eficientă a ajutoarelor de stat la obiectivele de interes comun, analizarea cu mai multă rigurozitate a efectului stimulativ, a limitării la minimul necesar a ajutoarelor și a evitării posibilelor efecte negative ale ajutoarelor asupra concurenței și asupra schimburilor comerciale. Condițiile de compatibilitate expuse în prezentele orientări se bazează pe aceste principii comune de evaluare.

(13)

Prezentele orientări se aplică ajutoarelor de stat acordate pentru protecția mediului sau pentru obiectivele energetice în toate sectoarele reglementate de tratat, cu condiția ca măsurile să facă obiectul secțiunii 1.2. Prin urmare, acestea se aplică, de asemenea, sectoarelor care fac obiectul normelor specifice ale Uniunii privind ajutoarele de stat (transport (10), cărbune, agricultură, silvicultură, pescuit și acvacultură), exceptând cazul în care aceste norme specifice conțin dispoziții contrare.

(14)

În ceea ce privește agricultura, pescuitul și acvacultura, prezentele orientări se aplică ajutoarelor pentru protecția mediului acordate întreprinderilor active în prelucrarea și comercializarea produselor și, în anumite condiții, întreprinderilor care își desfășoară activitatea în producția primară. Acestor sectoare li se aplică următoarele condiții:

(15)

Prezentele orientări nu se aplică:

(16)

Ajutoarele în domeniul mediului și energiei nu se pot acorda întreprinderilor aflate în dificultate, astfel cum sunt definite în sensul prezentelor orientări prin Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (19), astfel cum au fost modificate sau înlocuite.

(17)

Pentru evaluarea ajutoarelor în favoarea unei întreprinderi care face obiectul unui ordin de recuperare în urma unei decizii anterioare a Comisiei de declarare a unui ajutor ca fiind ilegal și incompatibil cu piața internă, Comisia va lua în considerare valoarea ajutorului care a rămas de recuperat (20).

(18)

Comisia a identificat o serie de măsuri în domeniul mediului și energiei în cazul cărora ajutoarele de stat ar putea fi compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat:

(19)

În sensul prezentelor orientări, se aplică următoarele definiții:

(20)

Ajutoarele individuale acordate pe baza unui scheme de ajutoare notificate fac în continuare obiectul obligației de notificare, în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat, în cazul în care ajutorul depășește următoarele praguri de notificare (32) și în cazul în care nu sunt acordate pe baza unei proceduri de ofertare concurențiale:

(21)

Scutirile, reducerile fiscale legate de taxele de mediu și scutirile de la finanțarea energiei din surse regenerabile care intră sub incidența secțiunii 3.7 nu vor face obiectul condițiilor pentru ajutoarele individuale notificate. Cu toate acestea, ajutoarele acordate sub formă de ajutoare fiscale care nu intră sub incidența secțiunii 3.7 a prezentelor orientări vor face obiectul unei evaluări individuale, în cazul în care sunt depășite plafoanele prevăzute în secțiunea respectivă. Aceasta se aplică, de asemenea, indiferent dacă beneficiarul individual beneficiază în același timp de o scutire sau de o reducere fiscală care intră sub incidența secțiunii 3.7.

(22)

Prezentele orientări furnizează criteriile de compatibilitate pentru schemele de ajutoare și ajutoarele individuale destinate îndeplinirii obiectivelor privind protecția mediului și energia care fac obiectul obligației de notificare în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat.

(23)

Ajutoarele de stat pentru obiectivele privind protecția mediului și energia vor fi considerate compatibile cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în cazul în care, pe baza principiilor de evaluare comune prezentate în prezentul capitol, contribuie într-o mai mare măsură la realizarea obiectivelor Uniunii în domeniul mediului sau energiei fără a afecta în mod negativ condițiile comerciale într-o măsură care contravine interesului comun. Dezavantajele specifice ale zonelor asistate vor fi luate în considerare.

(24)

Prezentul capitol clarifică modul în care Comisia va aplica principiile comune de evaluare descrise în secțiunea 3.1 atunci când evaluează măsurile de ajutor care intră în sfera de aplicare a prezentelor orientări și, după caz, stabilește condițiile specifice pentru ajutorul individual (acordat fie în baza unei scheme, fie ad-hoc).

(25)

Secțiunea 3.2 stabilește condițiile de compatibilitate generale aplicabile tuturor măsurilor de ajutor care intră în sfera de aplicare a prezentelor orientări, cu excepția cazului în care secțiunile mai specifice de la capitolul 3 precizează sau modifică aceste condiții generale de compatibilitate. În consecință, secțiunea 3.2 se aplică, în special, următoarelor măsuri care nu fac parte din secțiunile mai specifice de la capitolul 3:

(26)

Pentru a evalua dacă o măsură de ajutor notificată poate fi considerată compatibilă cu piața internă, Comisia analizează, în general, dacă prin structura măsurii se garantează că impactul pozitiv al realizării unui obiectiv de interes comun este mai mare decât eventualele efecte negative ale măsurii de ajutor asupra schimburilor comerciale și asupra concurenței.

(27)

În Comunicarea privind modernizarea ajutoarelor de stat din 8 mai 2012 (33) s-a solicitat identificarea și definirea unor principii comune aplicabile evaluării compatibilității tuturor măsurilor de ajutor efectuate de Comisie. În acest sens, Comisia va considera o măsură de ajutor de stat ca fiind compatibilă cu piața internă doar dacă îndeplinește toate criteriile enunțate în cele ce urmează.

(28)

Anumite categorii de scheme pot face, de asemenea, obiectul unei cerințe de evaluare ex post, astfel cum se indică în capitolul 4. În astfel de cazuri, Comisia poate limita durata schemelor respective (în mod normal, la maximum patru ani) cu posibilitatea de a notifica din nou prelungirea acestora ulterior.

(29)

În plus, dacă o măsură de ajutor de stat sau condițiile atașate acesteia (inclusiv metoda de finanțare atunci când face parte integrantă din măsură) conduc la o încălcare nedisociabilă a dreptului Uniunii, ajutorul nu poate fi declarat compatibil cu piața internă (34). De exemplu, în domeniul energiei, orice taxă care are obiectivul de a finanța o măsură de ajutor de stat trebuie să respecte în special articolele 30 și 110 din tratat (35).

(30)

Obiectivul general al ajutoarelor de mediu este de a spori nivelul de protecție a mediului în comparație cu nivelul care ar fi atins în lipsa ajutoarelor. Strategia Europa 2020 stabilește în special obiective și ținte pentru o creștere durabilă pentru a sprijini trecerea la o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, competitivă și cu emisii scăzute de dioxid de carbon. O economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, în care energia variabilă din surse regenerabile are o pondere semnificativă, necesită o ajustare a sistemului energetic, în special investiții semnificative în rețelele energetice (36). Obiectivul principal al ajutoarelor din sectorul energetic este de a asigura un sistem energetic competitiv, durabil și sigur în cadrul unei piețe energetice (37) a Uniunii care funcționează bine.

(31)

Statele membre care intenționează să acorde ajutoare în domeniul mediului sau al energiei vor trebui să definească exact obiectivul urmărit și să explice care este contribuția preconizată a măsurii în vederea realizării acestui obiectiv. Atunci când introduc o măsură cofinanțată de la fondurile structurale și de investiții europene, statele membre se pot baza pe justificarea programelor operaționale relevante pentru a preciza obiectivele în domeniul mediului sau energiei urmărite.

(32)

Studiile de mediu pot contribui la realizarea unui obiectiv comun atunci când acestea sunt direct legate de investițiile eligibile în temeiul prezentelor orientări, precum și atunci când, în urma constatărilor unui studiu pregătitor, investiția în cauză nu are loc.

(33)

Pentru a demonstra contribuția unui ajutor care se notifică individual la creșterea nivelului de protecție a mediului, statul membru poate utiliza, pe cât posibil în termeni cuantificabili, o serie de indicatori, în special pe cei enumerați mai jos:

(34)

Întrucât este general acceptat faptul că piețele concurențiale tind să conducă la rezultate eficiente din punctul de vedere al prețurilor, producției și utilizării resurselor, în cazul în care există disfuncționalități ale pieței (38), intervenția statului poate îmbunătăți funcționarea eficientă a piețelor. Într-adevăr, măsurile de ajutor de stat pot, în anumite condiții, să corecteze disfuncționalitățile pieței și, astfel, pot contribui la atingerea obiectivului comun în măsura în care piața nu reușește singură să atingă un rezultat eficient. Pentru a evalua dacă un ajutor de stat este eficient în vederea atingerii obiectivului, este necesar în primul rând să se identifice și să se definească problema care trebuie abordată. Ajutoarele de stat ar trebui să fie direcționate către situațiile în care acestea pot aduce o îmbunătățire semnificativă, pe care piața nu o poate aduce singură.

(35)

Pentru a stabili orientări care asigură faptul că prin măsurile de ajutor se atinge obiectivul comun, statele membre ar trebui să identifice disfuncționalitățile pieței care stau în calea unui nivel crescut de protecție a mediului sau a unei piețe interne a energiei care funcționează bine, în condiții de siguranță, care oferă prețuri accesibile și care este durabilă. Disfuncționalitățile pieței legate de obiectivele de mediu și de cele energetice pot fi diferite sau similare, dar pot împiedica rezultatul optim și pot duce la un rezultat ineficient din următoarele motive:

(36)

Simpla existență a unor disfuncționalități ale pieței într-un anumit context nu este suficientă pentru a justifica intervenția statului. În special, alte politici și măsuri ar putea fi deja instituite pentru a remedia o parte din disfuncționalitățile identificate ale pieței. Printre exemple se numără reglementarea sectorială, standardele obligatorii privind poluarea, mecanismele de stabilire a prețurilor, cum ar fi schema Uniunii de comercializare a certificatelor de emisii („EU ETS”) și taxele pe emisiile de dioxid de carbon. Măsurile suplimentare, inclusiv ajutoarele de stat, pot viza doar disfuncționalitatea reziduală a pieței, și anume disfuncționalitatea pieței care nu a făcut obiectul unor politici și măsuri de acest tip. De asemenea, este important să se indice modul în care ajutoarele de stat consolidează alte politici și măsuri instituite care au ca obiectiv remedierea aceleași disfuncționalități a pieței. Prin urmare, se consideră că necesitatea unui ajutor de stat este mai puțin temeinică în cazul în care ajutorul contracarează alte politici care vizează aceeași disfuncționalitate a pieței.

(37)

Comisia va considera că ajutorul este necesar în cazul în care statul membru demonstrează că ajutorul vizează în mod efectiv o disfuncționalitate (reziduală) a pieței care nu este abordată.

(38)

Întrucât disfuncționalitățile pieței pot exista în general, iar măsurile de ajutor pot fi, în principiu, bine concepute pentru a atinge funcționarea eficientă a pieței, nu toate întreprinderile în cauză ar putea să se confrunte cu aceste disfuncționalități ale pieței în aceeași măsură. În consecință, în cazul ajutoarelor care se notifică individual, Comisia va evalua necesitatea specifică a ajutoarelor pentru fiecare caz în parte. Statele membre trebuie să demonstreze că există o disfuncționalitate a pieței care nu a fost încă abordată în ceea ce privește activitatea specifică care beneficiază de ajutor și dacă ajutorul vizează în mod eficient această disfuncționalitate a pieței.

(39)

În funcție de eșecul pieței specific în cauză, Comisia ține seama de următorii factori:

(40)

Măsura de ajutor propusă trebuie să fie un instrument corespunzător menit să abordeze obiectivul de politică urmărit. O măsură de ajutor nu va fi considerată compatibilă cu piața internă dacă alte instrumente de politică sau alte tipuri de instrumente de ajutor care denaturează mai puțin concurența permit realizarea aceleiași contribuții pozitive la obiectivul comun.

(41)

Ajutoarele de stat nu reprezintă singurul instrument de politică aflat la dispoziția statelor membre pentru a promova creșterea nivelurilor de protecție a mediului sau pentru a realiza o piață europeană a energiei funcțională, sigură, durabilă și accesibilă din punctul de vedere al prețurilor. Este important să se aibă în vedere faptul că pot exista și alte instrumente, mai potrivite, pentru atingerea acestor obiective. Reglementarea și instrumentele de piață sunt cele mai importante mijloace pentru a realiza obiectivele în materie de mediu și de energie. Instrumentele fără caracter obligatoriu, cum ar fi aplicarea din proprie inițiativă a etichetelor ecologice, precum și difuzarea tehnologiilor ecologice pot să joace, de asemenea, un rol important în atingerea unui nivel mai ridicat de protecție a mediului.

(42)

Diferite măsuri destinate remedierii aceleiași disfuncționalități a pieței se pot neutraliza reciproc. Aceasta se întâmplă atunci când un mecanism eficient, bazat pe piață, a fost introdus pentru a aborda în mod specific problema externalităților. O nouă măsură de sprijin menită să remedieze aceeași disfuncționalitate a pieței riscă să submineze eficiența mecanismului bazat pe piață.

(43)

Diferite măsuri destinate remedierii unor disfuncționalități diferite ale pieței se pot, de asemenea, neutraliza reciproc. O măsură menită să remedieze o problemă legată de caracterul adecvat al capacității de producție trebuie contrabalansată de obiectivul de mediu ce constă în eliminarea treptată a subvențiilor dăunătoare pentru mediu sau pentru economie, inclusiv a celor destinate combustibililor fosili. În mod similar, o măsură destinată reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră poate antrena o creștere a aprovizionării cu energie electrică variabilă, care ar putea avea un impact negativ asupra caracterului adecvat al capacității de producție.

(44)

Aplicarea principiului „poluatorul plătește” prin intermediul legislației privind protecția mediului garantează, în principiu, faptul că disfuncționalitățile pieței legate de externalitățile negative vor fi remediate. Prin urmare, ajutoarele de stat nu reprezintă un instrument adecvat și nu pot fi acordate în măsura în care beneficiarul ajutorului ar putea fi considerat responsabil de poluare în temeiul legislației Uniunii sau al legislației naționale existente în materie (40).

(45)

Ajutoarele în domeniul mediului și al energiei pot fi acordate sub diverse forme. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să garanteze că ajutoarele sunt acordate sub forma care are potențialul de a denatura într-o măsură cât mai mică schimburile comerciale și concurența. În acest sens, statul membre trebuie să demonstreze motivul pentru care alte forme de ajutor cu un potențial mai redus de denaturare, cum ar fi avansurile rambursabile, comparativ cu granturile directe, sau creditele fiscale, comparativ cu reducerile de impozit, sau tipurile de ajutoare bazate pe instrumente financiare precum instrumentele de datorii sau de capital (de exemplu, credite preferențiale sau subvenționări ale ratei dobânzii, garanții de stat sau alte aporturi de capital în condiții avantajoase), sunt mai puțin adecvate.

(46)

Instrumentul de ajutor trebuie să fie ales în concordanță cu disfuncționalitatea pieței pe care măsura de ajutor intenționează să o remedieze. În special în situația în care veniturile efective sunt incerte, de exemplu în cazul măsurilor de reducere a consumului de energie, un avans rambursabil poate constitui instrumentul adecvat. În cazul schemelor de ajutoare care pun în aplicare obiectivele și prioritățile programelor operaționale, se consideră că instrumentul de finanțare ales în cadrul programului respectiv este, în principiu, un instrument adecvat.

(47)

Pentru ajutoarele de exploatare, statul membru trebuie să demonstreze că ajutorul este adecvat pentru atingerea obiectivului schemei pe care îl vizează ajutorul. Pentru a demonstra că ajutorul este adecvat, statul membru poate calcula cuantumul ajutorului ex ante ca o sumă fixă care acoperă costurile suplimentare preconizate într-o perioadă dată, pentru a stimula întreprinderile să își minimizeze costurile și, cu timpul, să își dezvolte activitatea în mod mai eficient (41).

(48)

Pentru a demonstra caracterul adecvat al schemelor, statele membre se pot baza, de asemenea, pe rezultatele evaluărilor anterioare, astfel cum se prevede în capitolul 4.

(49)

Ajutoarele acordate în domeniul mediului și al energiei pot fi considerate compatibile cu piața internă numai dacă au un efect stimulativ. Există un efect stimulativ atunci când un ajutor determină schimbarea comportamentului beneficiarului pentru a spori nivelul de protecție a mediului sau pentru a îmbunătăți funcționarea unei piețe a energiei sigure, durabile și cu prețuri abordabile. Această schimbare a comportamentului nu s-ar produce în absența ajutorului respectiv. Ajutoarele nu trebuie să subvenționeze costurile unei activități pe care o întreprindere le-ar fi suportat oricum și nu trebuie să compenseze riscul comercial normal al unei activități economice.

(50)

Comisia consideră că ajutoarele nu prezintă un efect stimulativ pentru beneficiar în toate cazurile în care activitatea legată de proiectul respectiv a demarat înainte ca beneficiarul să adreseze autorităților naționale cererea de ajutor. În astfel de cazuri în care beneficiarul începe să pună în aplicare un proiect înainte de a introduce cererea de ajutor, niciun ajutor acordat în favoarea proiectului respectiv nu va fi considerat compatibil cu piața internă.

(51)

Statele membre trebuie să introducă și să utilizeze un formular de cerere de ajutor. Formularul de cerere cuprinde cel puțin numele solicitantului și dimensiunea întreprinderii, o descriere a proiectului, inclusiv locul în care se desfășoară acesta și datele începerii și finalizării proiectului, cuantumul ajutorului necesar pentru realizarea acestuia, precum și costurile eligibile. În formularul de cerere de ajutor, beneficiarii trebuie să explice ce s-ar fi întâmplat în absența ajutorului, și anume o situație care este descrisă ca fiind scenariul contrafactual sau scenariul ori proiectul alternativ. În plus, întreprinderile mari trebuie să prezinte documente justificative în sprijinul scenariului contrafactual descris în formularul de cerere.

(52)

Atunci când primește un formular de cerere, autoritatea care acordă ajutorul trebuie să verifice credibilitatea scenariului contrafactual și să confirme că ajutorul are efectul stimulativ necesar. Un scenariu contrafactual este credibil dacă este autentic și dacă se raportează la elementele valabile care au stat la baza luării deciziei la data la care beneficiarul ia o hotărâre cu privire la investiția pe care urmează să o realizeze. Nu este necesară îndeplinirea condițiilor menționate la punctele (50) și (51) în cazul în care ajutorul se acordă pe baza unei proceduri de ofertare concurențiale.

(53)

Comisia consideră că ajutoarele acordate în vederea adaptării la viitoarele standarde ale Uniunii au, în principiu, un efect stimulativ, inclusiv atunci când standardul a fost deja adoptat, dar nu este încă în vigoare. Cu toate acestea, în acest din urmă caz, ajutorul are un efect stimulativ dacă favorizează realizarea investiției cu mult timp înainte de intrarea în vigoare a standardului. Se va considera că ajutoarele acordate în vederea adaptării la standardele Uniunii care au fost deja adoptate, dar care nu au intrat încă în vigoare au un efect stimulativ în cazul în care investiția este realizată și finalizată cu cel puțin un an înainte de intrarea în vigoare a standardelor Uniunii.

(54)

Printr-o derogare ulterioară de la punctul (53), poate exista un efect stimulativ în cazul în care ajutoarele se acordă pentru:

(55)

Comisia consideră că ajutoarele care susțin investițiile ce permit beneficiarului să ia măsuri care depășesc standardele aplicabile ale Uniunii reprezintă o contribuție pozitivă la obiectivele în materie de mediu sau de energie. Pentru a nu descuraja statele membre să impună standarde naționale obligatorii mai stricte decât standardele corespunzătoare ale Uniunii, o astfel de contribuție pozitivă există indiferent de existența sau absența unor standarde naționale obligatorii mai stricte decât cele ale Uniunii. Aceasta include, de exemplu, măsuri destinate îmbunătățirii calității apei și aerului, care sunt mai riguroase decât standardele obligatorii ale Uniunii. O astfel de contribuție pozitivă există și în cazul în care un standard național obligatoriu a fost adoptat în absența unor standarde ale Uniunii.

(56)

În temeiul Directivei 2012/27/UE (42) (denumită în continuare „Directiva privind eficiența energetică” sau „DEE”), întreprinderile mari trebuie să efectueze audituri energetice o dată la patru ani. Prin urmare, ajutoarele acordate pentru auditurile energetice cărora li se supun întreprinderile mari pot avea un efect stimulativ numai în măsura în care ajutoarele nu compensează un audit energetic prevăzut de DEE. Întrucât IMM-urile nu sunt supuse aceleiași obligații, ajutoarele de stat acordate IMM-urilor pentru realizarea auditului energetic pot avea un efect stimulativ.

(57)

Punctul precedent nu aduce atingere evaluării efectului stimulativ al ajutoarelor de stat acordate în favoarea unor măsuri privind eficiența energetică prevăzute de auditul energetic sau realizate ca urmare a acestuia sau a unor măsuri care rezultă din alte instrumente, cum ar fi sistemele de gestionare a energiei și sistemele de management de mediu.

(58)

Pentru măsurile care fac obiectul unei notificări individuale, statele membre trebuie să demonstreze pe deplin Comisiei efectul stimulativ al ajutorului. Acestea trebuie să furnizeze dovezi clare că ajutorul are un asemenea impact efectiv asupra deciziei privind investiția, încât produce o schimbare în comportamentul beneficiarului care antrenează sporirea de către acesta a nivelului de protecție a mediului sau îmbunătățirea funcționării pieței energiei din Uniune. Pentru a permite o evaluare completă, statul membru trebuie să furnizeze atât informații despre proiectul pentru care se solicită ajutorul, cât și o descriere detaliată a scenariului contrafactual în care niciun stat membru nu acordă vreun ajutor beneficiarului.

(59)

Avantajele unor noi investiții sau ale unor noi metode de producție nu se limitează, de obicei, la efectele lor directe asupra mediului sau la impactul lor asupra pieței energiei. Astfel de avantaje (43) pot viza, în special, producția, în timp ce riscurile sunt legate îndeosebi de faptul că este dificil de stabilit dacă investițiile vor fi atât de productive precum se preconizase.

(60)

Efectul stimulativ trebuie să fie constatat, în principiu, cu ajutorul analizei scenariului contrafactual, comparându-se nivelurile activității vizate obținute cu și fără ajutor. În esență, aceasta presupune verificarea rentabilității proiectului în absența ajutorului, pentru a determina dacă aceasta este inferioară profitului pe care întreprinderea l-ar obține punând în aplicare proiectul alternativ.

(61)

În acest context, nivelul rentabilității poate fi evaluat cu ajutorul unor metodologii care sunt utilizate în mod curent în sectorul respectiv de activitate, de exemplu metode de evaluare a valorii actualizate nete („VAN”) a proiectului (44), a ratei interne de rentabilitate („RIR”) (45) sau a rentabilității medii a capitalului angajat („ROCE”). Rentabilitatea proiectului trebuie să fie comparată cu ratele de rentabilitate normale aplicate de întreprindere în proiecte de investiții similare. Dacă acele rate nu sunt disponibile, rentabilitatea proiectului trebuie să fie comparată cu costul capitalului întreprinderii în ansamblu sau cu ratele de rentabilitate înregistrate, de regulă, în sectorul în cauză.

(62)

În absența unui scenariu contrafactual specific, se poate presupune că există un efect stimulativ atunci când există un deficit de finanțare, adică atunci când costurile de investiție depășesc VAN a profiturilor estimate din exploatare generate de investiție, pe baza unui plan de afaceri ex ante.

(63)

Statele membre sunt invitate să se bazeze, în special, pe elemente de probă actuale, relevante și credibile, de exemplu pe documente oficiale emise de conducerea întreprinderii, pe rapoarte ale Comitetului pentru credite, pe rapoarte financiare de evaluare a riscurilor, pe planuri de afaceri interne, pe opinii ale experților și pe alte studii privind proiectul de investiții supus evaluării. Documentele care conțin informații despre previziuni privind cererea, previziuni privind costurile, previziuni financiare, documentele prezentate unui comitet pentru investiții care dezvoltă mai multe scenarii de investiții sau documentele furnizate instituțiilor financiare ar putea contribui la verificarea efectului stimulativ.

(64)

Pentru a se asigura că efectul stimulativ este stabilit pe o bază obiectivă, Comisia poate să compare, atunci când evaluează efectul stimulativ, datele specifice întreprinderii cu datele referitoare la sectorul în care întreprinderea respectivă își desfășoară activitatea, operațiune cunoscută sub denumirea de analiză comparativă. În special, statul membru ar trebui să furnizeze, în măsura posibilului, date specifice sectorului care să demonstreze că scenariul contrafactual al întreprinderii, nivelul de rentabilitate necesar și fluxurile de numerar preconizate sunt rezonabile.

(65)

Comisia poate să constate că există un efect stimulativ atunci când o întreprindere poate fi stimulată să realizeze un proiect care beneficiază de ajutor, chiar dacă proiectul respectiv nu atinge nivelul de rentabilitate necesar în mod normal. Acest lucru ar putea fi justificat, de exemplu, prin prisma unor avantaje mai mari, care nu sunt luate în considerare în rentabilitatea proiectului în sine. În astfel de circumstanțe, elementele de probă furnizate pentru a demonstra existența unui efect stimulativ dobândesc o importanță deosebită.

(66)

În cazul în care o întreprindere se adaptează la un standard național care depășește standardele Uniunii sau care a fost adoptat în absența unor standarde ale Uniunii, Comisia va verifica dacă beneficiarul ajutorului ar fi fost afectat în mod substanțial de creșterea costurilor și nu ar fi fost în măsură să suporte costurile legate de punerea în aplicare imediată a standardelor naționale.

(67)

Pentru investițiile care permit întreprinderilor să depășească nivelurile minime cerute de standardele Uniunii, Comisia poate estima în continuare că nu există niciun efect stimulativ, în special în cazul în care aceste investiții corespund standardelor tehnice minime disponibile pe piață.

(68)

În cazul în care ajutorul nu produce o schimbare în comportamentul beneficiarului prin stimularea unor activități suplimentare, acel ajutor nu are un efect stimulativ, dat fiind că nu încurajează un comportament ecologic în UE și nici nu îmbunătățește funcționarea pieței europene a energiei. Prin urmare, ajutorul nu va fi autorizat în situațiile în care se dovedește că aceleași activități ar fi desfășurate și fără ajutor.

(69)

Ajutoarele în domeniul mediului și al energiei sunt considerate a fi proporționale în cazul în care valoarea lor pentru fiecare beneficiar în parte se limitează la minimul necesar pentru a realiza obiectivul fixat în materie de protecție a mediului sau de energie.

(70)

Ca regulă generală, se consideră că ajutorul este limitat la minimul necesar dacă valoarea sa corespunde costurilor nete suplimentare necesare pentru îndeplinirea obiectivului fixat, în comparație cu ceea ce s-ar întâmpla în absența ajutorului. Costurile nete suplimentare sunt determinate de diferența dintre beneficiile și costurile economice (inclusiv costurile de investiție și de exploatare) aferente proiectului care beneficiază de ajutor și cele aferente proiectului de investiție alternativ pe care întreprinderea l-ar realiza în absența ajutorului, și anume scenariul contrafactual.

(71)

Cu toate acestea, ar putea fi dificil să se țină seama în întregime de toate avantajele economice pe care o întreprindere le-ar avea de pe urma unei investiții suplimentare (46). Prin urmare, pentru măsurile care nu fac obiectul unei evaluări individuale, poate fi utilizată o metodă simplificată care ar viza îndeosebi calculul costurilor de investiție suplimentare. Cu alte cuvinte, aceasta nu ar ține seama de beneficiile și de costurile de exploatare. Măsurile care nu fac obiectul unei evaluări individuale vor fi considerate proporționale în cazul în care valoarea ajutorului nu depășește intensitatea maximă a ajutoarelor, și anume un procent dat din costurile eligibile, astfel cum sunt definite la punctele (72)-(76). Aceste intensități maxime ale ajutoarelor vor servi, de asemenea, drept plafon pentru ajutoarele acordate măsurilor care trebuie notificate.

(72)

Costurile eligibile aferente ajutoarelor pentru protecția mediului reprezintă costurile de investiție suplimentare în active corporale și/sau necorporale care sunt direct legate de realizarea obiectivului comun.

(73)

Costurile eligibile sunt stabilite după cum urmează:

(74)

Anexa 2 conține o listă a scenariilor contrafactuale relevante sau a calculului costurilor eligibile corespunzând scenariului contrafactual care ar trebui utilizat în cazuri similare. Comisia poate accepta situații contrafactuale alternative dacă sunt justificate în mod corespunzător de către statul membru.

(75)

În cazul anumitor măsuri acordate pentru sprijinirea unor proiecte integrate, cum ar fi măsurile integrate destinate îmbunătățirii eficienței energetice sau proiectele referitoare la biogaz, scenariul contrafactual poate fi dificil de stabilit. În cazul în care este imposibil să se stabilească un scenariu contrafactual verosimil, Comisia este dispusă să aibă în vedere costurile totale ale unui proiect ca o alternativă, ceea ce poate antrena o reducere a intensităților ajutorului pentru a reflecta modul diferit de calcul al costurilor eligibile.

(76)

Normele prevăzute la punctele (73)-(75) sunt aplicabile construirii de instalații de producție în cadrul proiectelor de termoficare sau de răcire centralizată eficiente din punct de vedere energetic. Cu toate acestea, metoda deficitului de finanțare se va aplica în cazul ajutoarelor acordate pentru construirea rețelei, precum și în cazul evaluării infrastructurii energetice.

(77)

Pentru a asigura previzibilitatea și condiții de concurență echitabile, Comisia aplică intensități maxime ale ajutorului pentru ajutoarele prevăzute în anexa 1. Aceste intensități ale ajutorului reflectă necesitatea unei intervenții a statului determinată, pe de o parte, de importanța disfuncționalității pieței și, pe de altă parte, de nivelul preconizat de denaturare a concurenței și a schimburilor comerciale.

(78)

Pot fi autorizate intensități ale ajutorului mai ridicate pentru anumite tipuri de ajutoare sau pentru investiții efectuate într-o zonă asistată, însă intensitatea ajutorului nu poate depăși în niciun caz 100 % din costurile eligibile. Pot fi autorizate intensități ale ajutorului mai ridicate în următoarele cazuri:

(79)

Prin urmare, Comisia va considera că ajutorul de stat este compatibil cu piața internă în cazul în care costurile eligibile sunt calculate corect, iar intensitățile maxime ale ajutoarelor prevăzute în anexa 1 sunt respectate.

(80)

În cazul în care ajutorul este acordat beneficiarului în cadrul unei proceduri de ofertare concurențiale pe baza unor criterii clare, transparente și nediscriminatorii, valoarea sa poate atinge 100 % din costurile eligibile (53). O asemenea procedură de licitare trebuie să fie nediscriminatorie și să permită participarea unui număr suficient de întreprinderi. În plus, bugetul aferent acestei proceduri trebuie să fie constrângător, în sensul că nu toți participanții pot beneficia de ajutor. Ca ultim punct, ajutorul trebuie să se acorde pe baza ofertei inițiale prezentate de ofertant, excluzându-se astfel posibilitatea unor negocieri ulterioare.

(81)

Ajutoarele pot fi acordate simultan în cadrul mai multor scheme de ajutoare sau pot fi cumulate cu ajutoare ad-hoc, cu condiția ca valoarea totală a ajutoarelor de stat acordate pentru o activitate sau pentru un proiect să nu depășească limitele stabilite de plafoanele ajutoarelor prevăzute în prezentele orientări. Finanțările din partea Uniunii gestionate la nivel central de către Comisie care nu sunt controlate în mod direct sau indirect de statul membru (54) nu constituie ajutoare de stat. În cazul în care o astfel de finanțare din partea Uniunii este combinată cu un ajutor de stat, numai acesta din urmă este luat în considerare pentru a se stabili dacă pragurile de notificare și intensitățile maxime ale ajutorului sunt respectate, cu condiția ca valoarea totală a finanțării publice acordate în legătură cu aceleași costuri eligibile să nu depășească totuși rata maximă (ratele maxime) de finanțare stabilită (stabilite) în normele aplicabile ale dreptului Uniunii.

(82)

Ajutoarele nu se cumulează cu ajutoarele de minimis care vizează aceleași costuri eligibile în cazul în care un astfel de cumul ar avea ca rezultat o intensitate a ajutorului mai mare decât cea stabilită în cadrul prezentelor orientări.

(83)

Pentru ajutoarele individuale, respectarea intensităților maxime ale ajutoarelor prevăzute în prezenta secțiune și în anexa 1 nu este suficientă pentru a se asigura proporționalitatea. Aceste intensități maxime ale ajutoarelor sunt utilizate ca plafon maxim pentru ajutoarele individuale (55).

(84)

Ca regulă generală, un ajutor care se notifică individual este considerat a fi limitat la minimum dacă valoarea sa corespunde costurilor suplimentare nete ale investiției care beneficiază de ajutor, în comparație cu ceea ce s-ar întâmpla în absența ajutorului. Toate costurile și beneficiile relevante trebuie să fie luate în considerare pe întreaga durată de viață a proiectului.

(85)

În cazul în care niciun proiect alternativ specific nu poate fi identificat ca scenariu contrafactual, Comisia va verifica dacă valoarea ajutorului depășește minimul necesar pentru ca proiectul care beneficiază de ajutor să fie suficient de rentabil, încercând să stabilească, de exemplu, dacă acesta își sporește RIR dincolo de ratele de rentabilitate normale aplicate de întreprinderea în cauză în proiecte de investiții similare. Atunci când această rată de referință nu este disponibilă, pot fi utilizate în acest scop costul capitalului întreprinderii în ansamblu sau ratele de rentabilitate înregistrate, de regulă, în sectorul în cauză.

(86)

Statul membru ar trebui să furnizeze dovada că valoarea ajutorului este menținută la minimul necesar. Calculele utilizate în vederea analizării efectului stimulativ pot fi folosite și pentru a evalua dacă ajutorul este proporțional. Statul membru trebuie să demonstreze proporționalitatea acestuia pe baza documentației specificate la punctul (63).

(87)

Pentru ajutoarele de exploatare acordate ca urmare a unei proceduri de ofertare concurențiale, se consideră că proporționalitatea ajutorului individual este demonstrată dacă sunt îndeplinite condițiile generale.

(88)

Pentru ca ajutorul să fie compatibil cu piața internă, efectele negative ale măsurii de ajutor în ceea ce privește denaturarea concurenței și impactul asupra schimburilor comerciale dintre statele membre trebuie să fie limitate și compensate de efectele pozitive în ceea ce privește contribuția la obiectivul de interes comun.

(89)

Comisia identifică două tipuri principale de denaturări potențiale cauzate de ajutoare, și anume distorsiunile pe piața de produse și efectele legate de amplasare. Ambele tipuri pot duce atât la alocări ineficiente de resurse care subminează performanța economică a pieței interne, cât și la probleme de distribuție care afectează distribuția activității economice la nivelul regiunilor.

(90)

Ajutoarele destinate protecției mediului vor tinde, prin însăși natura lor, să favorizeze produsele și tehnologiile ecologice, în detrimentul altor produse și tehnologii mai poluante. Acest efect al ajutoarelor nu va fi, în principiu, considerat ca o denaturare nejustificată a concurenței, întrucât acesta este legat intrinsec de însuși obiectivul ajutorului, și anume ecologizarea economiei. În cadrul evaluării sale privind potențialele efecte negative ale ajutoarelor destinate protecției mediului, Comisia va ține seama de efectul global al măsurii asupra mediului referitor la impactul său negativ asupra poziției pe piață și, astfel, asupra profiturilor întreprinderilor care nu beneficiază de ajutoare. În acest sens, Comisia va examina îndeosebi efectele de denaturare asupra concurenților care, la rândul lor, își desfășoară activitatea în condiții ecologice, chiar și în absența unui ajutor. În mod similar, cu cât efectul scontat al măsurii în cauză asupra mediului este mai scăzut, cu atât este mai important să se verifice efectul său asupra cotelor de piață și asupra avantajelor concurenților de pe piață.

(91)

Unul dintre posibilele efecte negative ale ajutoarelor de stat acordate în favoarea obiectivelor în materie de mediu și de energie este faptul că acestea împiedică mecanismul de piață să furnizeze rezultate eficiente prin recompensarea producătorilor celor mai eficienți și mai inovatori și prin exercitarea de presiuni asupra celor mai puțin eficienți pentru ca aceștia să își îmbunătățească activitatea, să se restructureze sau să iasă de pe piață. Aceasta ar putea duce la o situație în care concurenții mai eficienți sau mai inovatori, de exemplu cei care dispun de o tehnologie diferită, eventual chiar mai ecologică, care, altfel, ar putea intra pe piață și s-ar putea extinde, nu sunt în măsură să facă acest lucru din cauza faptului că ajutorul a fost acordat anumitor întreprinderi. Pe termen lung, obstrucționarea accesului unui concurent pe piață sau eliminarea acestuia de pe piață poate constitui un obstacol în calea inovării și poate încetini îmbunătățirea productivității la nivelul întregului sector.

(92)

Ajutorul poate produce efecte de denaturare a concurenței și prin consolidarea sau menținerea unei puteri de piață semnificative pentru beneficiar. Chiar și în cazul în care ajutorul nu consolidează în mod direct puterea semnificativă de piață, acesta o poate face în mod indirect, prin descurajarea extinderii concurenților existenți, provocând ieșirea de pe piață a acestora sau descurajând intrarea pe piață a unor noi concurenți.

(93)

În afara denaturărilor de pe piețele de produse, ajutorul poate, de asemenea, să producă unele efecte asupra schimburilor comerciale și asupra alegerii amplasării. Aceste denaturări pot apărea la nivelul statelor membre, atunci când întreprinderile fie intră în concurență transfrontalieră, fie iau în considerare amplasări diferite pentru investiții. Chiar dacă ajutorul care vizează conservarea unei activități economice într-o regiune sau deplasarea acesteia din alte regiuni din cadrul pieței interne nu antrenează în mod direct o denaturare a pieței de produse, acesta poate să deplaseze activități sau investiții dintr-o regiune în alta, fără a avea vreun impact net asupra mediului.

(94)

În principiu, o măsură de ajutor și contextul în care aceasta este aplicată trebuie să facă obiectul unei analize pentru a se identifica în ce măsură se poate considera că aceasta are un efect de denaturare a concurenței. Cu toate acestea, în anumite situații, efectele negative sunt, în mod evident, mult mai importante decât efectele pozitive, ceea ce înseamnă că ajutoarele nu pot fi considerate compatibile cu piața internă.

(95)

Comisia stabilește intensități maxime ale ajutorului care constituie o cerință de bază în materie de asigurare a compatibilității și al căror scop este acela de a preveni utilizarea ajutoarelor de stat pentru proiecte în care raportul dintre cuantumul ajutorului și costurile eligibile este considerat a fi extrem de ridicat, prezentând așadar un risc puternic de denaturare a concurenței.

(96)

De asemenea, ajutoarele acordate pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de mediu și de energie care generează doar o simplă schimbare a locului de desfășurare a activității economice, fără a îmbunătăți nivelul existent de protecție a mediului în statele membre, nu vor fi considerate compatibile cu piața internă.

(97)

Pentru a evalua efectele negative ale măsurii de ajutor, Comisia își focalizează atenția asupra denaturărilor concurenței ce decurg din impactul previzibil pe care ajutoarele în materie de mediu și de energie îl au asupra concurenței dintre întreprinderile care operează pe piețele de produse vizate și locul de desfășurare a activității economice. În cazul în care măsurile de ajutor de stat sunt bine direcționate asupra disfuncționalităților pieței pe care își propun să le remedieze, riscul ca ajutorul să denatureze în mod nejustificat concurența este mai limitat.

(98)

În cazul în care ajutorul este proporțional și limitat la costurile de investiții suplimentare, impactul său negativ este, în principiu, atenuat. Cu toate acestea, chiar și atunci când ajutorul este necesar și proporțional, acesta poate produce o schimbare a comportamentului beneficiarilor care să denatureze concurența. O întreprindere al cărei scop este realizarea de profit va spori, în mod normal, nivelul de protecție a mediului dincolo de cerințele obligatorii numai în cazul în care consideră că, procedând astfel, va obține, cel puțin marginal, anumite avantaje.

(99)

Pentru a limita la minimum denaturările concurenței și ale schimburilor comerciale, Comisia va acorda o mare importanță procesului de selecție. Dacă este posibil, procesul de selecție ar trebui să se desfășoare în mod nediscriminatoriu, transparent și deschis, fără a exclude în mod inutil întreprinderile care ar putea concura cu proiecte ce vizează îndeplinirea aceluiași obiectiv în materie de mediu și de energie. Procesul de selecție ar trebui să conducă la selecția beneficiarilor care sunt în măsură să îndeplinească obiectivele în materie de mediu și de energie utilizând ajutoare cât mai limitate sau metoda cea mai eficientă din punctul de vedere al costurilor.

(100)

Comisia va evalua în special efectele negative generate de respectivul ajutor pe baza următoarelor elemente:

(101)

Statul membru trebuie să se asigure că efectele negative descrise la secțiunea 3.2.6.1 sunt limitate. Pe lângă elementele menționate în secțiunea 3.1.6.2, Comisia va lua în considerare și va evalua dacă ajutoarele individuale conduc la:

(102)

Comisia poate examina schemele de sprijin în materie de energie și de mediu, altele decât schema notificată, care sunt planificate a fi introduse și care sunt, în mod direct sau indirect, în avantajul beneficiarului, în vederea evaluării impactului cumulat al ajutorului.

(103)

De asemenea, Comisia va analiza dacă ajutoarele permit anumitor teritorii să beneficieze de condiții de producție mai favorabile, în special din cauza faptului că acestea generează costuri de producție comparativ mai scăzute sau a faptului că, mulțumită ajutorului respectiv, cresc standardele de producție. Această situație poate avea drept rezultat faptul că întreprinderile stabilite pe teritoriile ce beneficiază de ajutoare rămân pe acele teritorii sau își delocalizează activitățile spre acele teritorii ori faptul că fluxurile comerciale sunt deplasate spre regiunile care beneficiază de ajutoare. În analiza sa privind ajutorul individual care face obiectul notificării, Comisia va ține cont în consecință de orice dovadă care demonstrează că beneficiarul ajutorului a avut în vedere amplasamente alternative.

(104)

Statele membre trebuie să se asigure că următoarele informații sunt publicate pe un site internet cuprinzător consacrat ajutoarelor de stat, la nivel național sau regional: textul integral al schemei de ajutoare aprobate sau al deciziei privind acordarea unui ajutor individual și al dispozițiilor de punere în aplicare a acesteia sau un link către acesta, identitatea autorității (autorităților) care acordă ajutorul, identitatea beneficiarilor individuali, forma și cuantumul ajutorului acordat fiecărui beneficiar, data acordării, tipul de întreprindere (IMM/întreprindere mare), regiunea în care este situat beneficiarul (la nivelul NUTS II) și sectorul economic principal în care beneficiarul își desfășoară activitățile (la nivelul grupei NACE).

(105)

Pentru schemele sub formă de avantaje fiscale și pentru ajutoarele sub formă de reduceri ale finanțării sprijinului acordat în favoarea energiei din surse regenerabile, informațiile privind cuantumurile ajutoarelor individuale pot fi furnizate în limita următoarelor intervale (în milioane EUR): [0,5-1]; [1-2]; [2-5]; [5-10]; [10-30]; [30 și mai mult].

(106)

Aceste informații trebuie publicate după adoptarea deciziei de acordare a ajutorului, trebuie păstrate timp de cel puțin 10 ani și trebuie puse la dispoziția publicului larg, fără restricții (57). Statelor membre nu li se va cere să prezinte informațiile respective înainte de 1 iulie 2016. În ceea ce privește ajutoarele individuale mai mici de 500 000 EUR, se poate acorda o derogare de la cerința de a publica informații.

(107)

Uniunea a stabilit obiective ambițioase în materie de schimbări climatice și de utilizare durabilă a energiei, în special în cadrul Strategiei sale Europa 2020. Mai multe acte legislative ale Uniunii contribuie deja la realizarea acestor obiective, și anume EU ETS, Directiva 2009/28/CE (58) („Directiva privind energia din surse regenerabile”) și Directiva 2009/30/CE (59) („Directiva privind calitatea combustibililor”). Cu toate acestea, punerea în aplicare a acestora poate să nu conducă întotdeauna la cele mai eficiente rezultate de piață și, în anumite condiții, ajutoarele de stat pot constitui un instrument adecvat care contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii și a obiectivelor naționale aferente.

(108)

Prezentele orientări se aplică până în 2020. Cu toate acestea, ele ar trebui să pregătească terenul pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite în cadrul de acțiune pentru 2030. În special, se preconizează că, în perioada cuprinsă între 2020 și 2030, sursele regenerabile de energie confirmate vor permite alimentarea rețelei la prețuri competitive, ceea ce presupune faptul că subvențiile și scutirile de responsabilități în materie de echilibrare ar trebui să fie eliminate în mod degresiv. Prezentele orientări sunt în concordanță cu acest obiectiv și vor asigura tranziția către o distribuire eficientă din punctul de vedere al costurilor prin intermediul unor mecanisme de piață.

(109)

Grație instrumentelor de piață, cum ar fi licitările sau procedurile de ofertare concurențială deschise tuturor producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie care concurează pe picior de egalitate în cadrul SEE, subvențiile ar trebui, în mod normal, să fie reduse la minimum în vederea eliminării complete a acestora.

(110)

Cu toate acestea, ținând seama de diferitele stadii de dezvoltare tehnologică a tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile, prezentele orientări permit statelor membre să organizeze proceduri de ofertare specifice referitoare la aceste tehnologii, întemeindu-se pe potențialul pe termen mai lung al unei anumite tehnologii noi și inovatoare, pe necesitatea unei diversificări; pe constrângerile și pe stabilitatea rețelei, precum și pe costurile (de integrare) aferente sistemului.

(111)

Pentru instalațiile de o anumită dimensiune, pentru care nu se poate considera că o procedură de licitare este oportună, sau pentru instalațiile care se află în faza demonstrativă sunt prevăzute anumite excepții specifice. Includerea unor astfel de instalații este facultativă.

(112)

Având în vedere supracapacitatea de pe piața biocombustibililor de origine alimentară, Comisia va considera că acordarea de ajutoare pentru investiții în capacități noi și existente în favoarea biocombustibililor de origine alimentară nu se justifică. Cu toate acestea, ajutoarele pentru investiții destinate conversiei instalațiilor de biocombustibili de origine alimentară în instalații de biocombustibili avansați sunt autorizate pentru acoperirea costurilor unei astfel de conversii. În afară de acest caz specific, ajutoarele pentru investiții destinate biocombustibililor pot fi acordate numai în favoarea biocombustibililor avansați.

(113)

În timp ce ajutoarele pentru investiții acordate în favoarea biocombustibililor de origine alimentară vor înceta de la data aplicării prezentelor orientări, ajutoarele de exploatare pentru biocombustibilii de origine alimentară pot fi acordate numai până în 2020. Prin urmare, aceste ajutoare pot fi acordate numai instalațiilor care și-au demarat activitatea înainte de 31 decembrie 2013, până la amortizarea completă a instalației, însă, în orice caz, nu mai târziu de 2020.

(114)

În plus, Comisia va considera că ajutoarele nu antrenează creșterea nivelului de protecție a mediului și, prin urmare, nu pot fi considerate compatibile cu piața internă în cazul în care ele se acordă în favoarea biocombustibililor care fac obiectul unei obligații de furnizare sau de încorporare (60), cu excepția cazului în care un stat membru poate demonstra că ajutoarele sunt limitate la biocombustibilii durabili care sunt prea costisitori pentru a intra pe piață numai cu o obligație de furnizare sau de încorporare.

(115)

În special, chiar dacă EU ETS și taxele pe CO2 internalizează costurile emisiilor de gaze cu efect de seră („GES”), acestea nu pot încă să le internalizeze pe deplin. Prin urmare, ajutoarele de stat pot contribui la atingerea obiectivelor asociate, dar distincte, ale Uniunii legate de energia din surse regenerabile. Cu excepția cazurilor în care deține elemente care dovedesc contrariul, Comisia consideră, așadar, că persistă o disfuncționalitate reziduală a pieței care poate fi remediată prin acordarea de ajutoare în favoarea energiei din surse regenerabile.

(116)

Pentru a permite statelor membre să își îndeplinească obiectivele în conformitate cu obiectivele Strategiei UE 2020, Comisia presupune că ajutorul are un caracter adecvat și că efectele sale de denaturare a concurenței sunt limitate, cu condiția ca toate celelalte condiții să fie întrunite.

(117)

În ceea ce privește ajutoarele acordate pentru producția de energie hidroelectrică, impactul acestora poate avea două fațete. Pe de o parte, acestea au un impact pozitiv datorită emisiilor scăzute de GES, însă, pe de altă parte, ele ar putea avea, de asemenea, un impact negativ asupra rețelelor de alimentare cu apă și a biodiversității. Prin urmare, atunci când acordă ajutoare pentru producția de energie hidroelectrică, statele membre trebuie să respecte dispozițiile Directivei 2000/60/CE (61) și în special articolul 4 alineatul (7), care prevede criteriile referitoare la autorizarea unor noi modificări ale corpurilor de apă.

(118)

Unul dintre principiile fundamentale ale legislației Uniunii în domeniul gestionării deșeurilor este ierarhia deșeurilor, care stabilește o ordine a priorităților între diferitele modalități de a trata deșeurile (62). Ajutoarele de stat acordate în favoarea energiei din surse regenerabile ce utilizează deșeurile, inclusiv căldura reziduală, drept combustibil de alimentare se pot dovedi o contribuție pozitivă la protecția mediului, cu condiția ca ele să nu eludeze acest principiu.

(119)

Ajutoarele în favoarea energiei din surse regenerabile pot fi acordate sub formă de ajutoare pentru investiții sau ajutoare de exploatare. În ceea ce privește schemele de ajutoare pentru investiții și ajutoarele pentru investiții care se notifică individual, se aplică condițiile stabilite în secțiunea 3.2.

(120)

Pentru schemele de ajutoare de exploatare, se vor aplica dispozițiile generale prevăzute în secțiunea 3.2, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile specifice prevăzute în prezenta secțiune. Pentru ajutoarele de exploatare care se notifică individual, se aplică condițiile stabilite în secțiunea 3.2, ținând seama, dacă este cazul, de modificările prevăzute în prezenta secțiune pentru schemele de ajutoare de exploatare.

(121)

Comisia va autoriza aceste scheme de ajutoare pentru o perioadă de maximum zece ani. În cazul în care este menținută, o astfel de măsură ar trebui să fie notificată din nou după încheierea acestei perioade. În ceea ce privește biocombustibilii de origine alimentară, schemele existente și cele recent notificate nu ar trebui să fie extinse dincolo de 2020.

(122)

Uniunea și-a stabilit un obiectiv global referitor la ponderea surselor regenerabile de energie în consumul final de energie și l-a transpus în obiective naționale obligatorii. Directiva privind energia din surse regenerabile include mecanisme de cooperare (63) destinate facilitării sprijinului transfrontalier acordat pentru atingerea obiectivelor naționale. Ar trebui ca schemele de ajutoare de exploatare să fie, în principiu, deschise și altor țări SEE, precum și părților contractante la Tratatul privind Comunitatea Energiei, pentru a limita efectele globale în materie de denaturare. Acest lucru reduce la minimum costurile pentru statele membre al căror unic scop este să atingă obiectivul național în materie de surse regenerabile de energie stabilit în legislația Uniunii. Cu toate acestea, statele membre își pot propune să instituie un mecanism de cooperare înainte de a autoriza acordarea unui sprijin transfrontalier, întrucât, în caz contrar, producția aferentă instalațiilor situate în alte țări nu va fi luată în calcul în cadrul obiectivului lor național în temeiul Directivei privind energia din surse regenerabile (64). Comisia va aprecia în mod pozitiv schemele care sunt deschise celorlalte țări membre ale SEE sau ale Comunității Energiei.

(123)

Ajutoarele acordate pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie ar trebui, în principiu, să contribuie la integrarea pe piață a energiei electrice produse din surse regenerabile. Cu toate acestea, în cazul anumitor instalații mici, acest lucru poate să se dovedească a fi imposibil sau inadecvat.

(124)

Pentru a încuraja integrarea pe piață a energiei electrice din surse regenerabile, este important ca beneficiarii să își vândă energia electrică direct pe piață și să facă obiectul obligațiilor de piață. De la 1 ianuarie 2016, tuturor noilor scheme și măsuri de ajutor li se aplică următoarele condiții cumulative:

(125)

Condițiile prevăzute la punctul (124) nu se aplică instalațiilor cu o capacitate de producție de energie electrică instalată mai mică de 500 kW sau nici proiectelor demonstrative, cu excepția energiei electrice produse din energie eoliană în cazul în care capacitatea de producție de energie electrică instalată este de 3 MW sau de 3 unități de producție.

(126)

Într-o fază tranzitorie care cuprinde anii 2015 și 2016, ajutoarele pentru cel puțin 5 % din noua capacitate planificată de producție de energie electrică din surse regenerabile ar trebui să se acorde pe baza unei proceduri de ofertare concurențiale, fondată pe criterii clare, transparente și nediscriminatorii.

Începând cu 1 ianuarie 2017, se aplică cerințele prevăzute mai jos.

Ajutoarele se acordă prin intermediul unei proceduri de ofertare concurențiale, bazată pe criterii clare, transparente și nediscriminatorii (66), cu excepția cazului în care:

În cazul în care procedurile de ofertare concurențială sunt deschise, fără discriminare, tuturor producătorilor care produc energie electrică din surse regenerabile de energie, Comisia va considera că ajutorul este proporțional și nu denaturează concurența într-o măsură care să contravină pieței interne.

Procedura de licitare poate fi limitată la anumite tehnologii în cazul în care o procedură deschisă tuturor producătorilor ar antrena un rezultat nesatisfăcător pe care conceperea procedurii nu îl poate remedia, având în vedere îndeosebi:

(127)

Se pot acorda ajutoare fără o procedură de ofertare concurențială, astfel cum este descrisă la punctul (126), instalațiilor cu o capacitate de producție de energie electrică instalată mai mică de 1 MW sau proiectelor demonstrative, cu excepția energiei electrice produse din energie eoliană, în cazul instalațiilor cu o capacitate de producție de energie electrică instalată de cel mult 6 MW sau de 6 unități de producție.

(128)

În absența unei proceduri de ofertare concurențiale, sunt aplicabile condițiile prevăzute la punctele (124) și (125), precum și condițiile privind ajutoarele de exploatare acordate în favoarea energiei din surse regenerabile, alta decât energia electrică, astfel cum sunt menționate la punctul (131).

(129)

Ajutoarele se acordă numai până la amortizarea completă a instalației, în conformitate cu normele contabile obișnuite, și orice ajutor pentru investiții primit anterior trebuie dedus din ajutoarele de exploatare.

(130)

Aceste condiții nu aduc atingere posibilității ca statele membre să țină cont de considerațiile în materie de amenajare spațială, de exemplu impunând obligația de a obține o autorizație de construcție înainte de participarea la procedura de licitare sau necesitatea de a adopta decizii în materie de investiții pe parcursul unei anumite perioade.

(131)

În ceea ce privește energia din surse regenerabile, alta decât energia electrică, ajutoarele de exploatare vor fi considerate compatibile cu piața internă în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(132)

Spre deosebire de majoritatea celorlalte surse regenerabile de energie, biomasa necesită costuri de investiție relativ scăzute, însă antrenează costuri de exploatare mai ridicate. Aceste costuri de exploatare mai ridicate pot împiedica o instalație pe biomasă (68) să funcționeze chiar și după amortizarea sa, întrucât costurile de exploatare pot fi mai ridicate decât veniturile (prețul pieței). Pe de altă parte, o instalație pe biomasă existentă poate funcționa utilizând combustibili fosili în loc de biomasă ca sursă de producție, în cazul în care utilizarea de combustibili fosili este mai avantajoasă din punct de vedere economic decât utilizarea de biomasă. Pentru a păstra utilizarea de biomasă în ambele cazuri, Comisia poate să constate că ajutorul de exploatare este compatibil cu piața internă chiar și după amortizarea instalației.

(133)

Comisia va considera că ajutoarele de exploatare acordate pentru biomasă după amortizarea instalațiilor sunt compatibile cu piața internă în cazul în care un stat membru demonstrează că costurile de exploatare suportate de beneficiar după amortizarea instalațiilor sunt în continuare mai ridicate decât prețul de piață al energiei respective și în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(134)

Comisia va considera că ajutoarele de exploatare acordate în favoarea biomasei după amortizarea instalațiilor sunt compatibile cu piața internă în cazul în care un stat membru demonstrează că, indiferent de prețul de piață al energiei respective, utilizarea de combustibili fosili ca sursă de producție este mai avantajoasă pe plan economic decât utilizarea de biomasă și în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(135)

Statele membre pot acorda sprijin pentru sursele regenerabile de energie, utilizând mecanisme de piață precum certificatele verzi. Mecanismele de piață (69) în cauză permit tuturor producătorilor de energie regenerabilă să beneficieze indirect de pe urma unei cereri garantate pentru energia produsă, la un preț superior prețului pieței pentru energia convențională. Prețul acestor certificate verzi nu este stabilit în prealabil, ci depinde de cererea și de oferta de pe piață.

(136)

Comisia va considera că ajutoarele menționate la punctul (135) sunt compatibile cu piața internă dacă statele membre pot furniza dovezi suficiente că un astfel de sprijin (i) este esențial pentru garantarea viabilității surselor regenerabile de energie vizate; (ii) nu antrenează o supracompensare în timp pentru schema privită în ansamblu și pentru diversele tehnologii sau antrenează o supracompensare pentru tehnologiile mai puțin utilizate, în măsura în care sunt introduse niveluri diferențiate de certificate per unitate de producție; și (iii) nu îi descurajează pe producătorii de energie din surse regenerabile să devină mai competitivi.

(137)

Comisia consideră, în special, că nu poate fi aplicată nicio diferențiere a nivelurilor de sprijin prin intermediul certificatelor verzi dacă un stat membru nu demonstrează necesitatea unei astfel de diferențieri pe baza justificărilor prevăzute la punctul (126). Condițiile menționate la punctele (124) și (125) se aplică atunci când acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic. Orice ajutor pentru investiții primit anterior trebuie dedus din ajutoarele de exploatare.

(138)

Uniunea și-a fixat ca obiectiv reducerea cu 20 % a consumului de energie primară până în 2020. Mai precis, Uniunea a adoptat Directiva privind eficiența energetică, care stabilește un cadru comun pentru promovarea eficienței energetice în cadrul Uniunii și al cărei obiectiv global constă în realizarea obiectivului principal fixat de Uniune de a spori eficiența energetică până în 2020 și de a deschide calea spre alte îmbunătățiri ale eficienței energetice după 2020.

(139)

Pentru a se garanta faptul că ajutoarele contribuie la sporirea nivelului de protecție a mediului, ajutoarele acordate în favoarea sistemelor de termoficare și de răcire centralizată și a cogenerării de energie termică și electrică („CHP”) vor fi considerate compatibile cu piața internă numai dacă sunt acordate unei unități de cogenerare cu randament ridicat și unor sisteme de termoficare și de răcire centralizată eficiente din punct de vedere energetic în vederea unor investiții, inclusiv a unor modernizări. Pentru măsurile cofinanțate de fondurile structurale și de investiții europene, statele membre se pot baza pe argumentele prezentate în cadrul programelor operaționale relevante.

(140)

Ajutoarele de stat acordate în favoarea cogenerării și a instalațiilor de termoficare ce utilizează deșeurile, inclusiv căldura reziduală, drept combustibil de alimentare se pot dovedi o contribuție pozitivă la protecția mediului, cu condiția ca ele să nu eludeze principiul ierarhiei deșeurilor [menționat la punctul (118)].

(141)

Pentru a demonstra contribuția ajutoarelor la creșterea nivelului de protecție a mediului, statul membru poate utiliza, pe cât posibil în termeni cuantificabili, o serie de indicatori, în special cantitatea de energie economisită grație unei mai bune performanțe energetice și unei productivități energetice mai ridicate sau îmbunătățirea eficienței generate de o reducere a consumului de energie și de combustibil.

(142)

Măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice vizează externalitățile negative menționate la punctul (35) prin crearea unor stimulente individuale destinate atingerii obiectivelor de mediu în materie de eficiență energetică și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Pe lângă disfuncționalitățile generale ale pieței identificate în secțiunea 3.2, un exemplu al unei disfuncționalități specifice a pieței, care poate apărea în domeniul măsurilor privind eficiența energetică, vizează măsurile în domeniul eficienței energetice în clădiri. În cazul în care se are în vedere întreprinderea unor lucrări de renovare într-o clădire, beneficiile măsurilor de eficiență energetică nu îi revin, în general, proprietarului clădirii care suportă, în mod normal, costurile de renovare, ci chiriașului. Prin urmare, Comisia consideră că ajutorul de stat poate fi necesar pentru a promova investiții în eficiența energetică în vederea îndeplinirii obiectivelor DEE.

(143)

DEE constrânge statele membre să atingă anumite obiective, inclusiv în domeniul renovării clădirilor în vederea îmbunătățirii eficienței energetice a acestora și în domeniul consumului final de energie. Cu toate acestea, DEE nu impune întreprinderilor să îndeplinească obiective în materie de eficiență energetică și nu va împiedica, în acest sens, faptul ca un ajutor în domeniul eficienței energetice să aibă un efect stimulativ.

(144)

Efectul stimulativ al ajutoarelor va fi analizat pe baza condițiilor prevăzute în secțiunea 3.2.4 din prezentele orientări.

(145)

Ajutoarele de stat pot fi considerate un instrument adecvat pentru finanțarea unor măsuri privind eficiența energetică, independent de forma în care acestea sunt acordate.

(146)

În cazul măsurilor privind eficiența energetică, un avans rambursabil poate fi considerat drept un instrument adecvat de ajutor de stat, în special în cazul în care veniturile obținute ca urmare a măsurii privind eficiența energetică sunt incerte.

(147)

Atunci când evaluează ajutoarele de stat acordate, în special pentru renovarea clădirilor, în vederea îmbunătățirii eficienței energetice a acestora, un instrument financiar instituit de statul membru în cauză pentru finanțarea lucrărilor de renovare poate fi considerat drept un instrument adecvat pentru acordarea unui ajutor de stat.

(148)

Costurile eligibile sunt definite ca fiind costurile suplimentare de investiție stabilite la punctul (73). Pentru măsurile privind eficiența energetică, scenariul contrafactual poate fi dificil de stabilit, îndeosebi în cazul proiectelor integrate. Pentru astfel de proiecte, Comisia este dispusă să aibă în vedere un indicator pentru a determina costurile eligibile, astfel cum sunt stabilite la punctul (75).

(149)

Se aplică intensitățile ajutorului prevăzute în anexa 1.

(150)

Comisia va considera că ajutoarele de exploatare acordate în favoarea unor măsuri privind eficiența energetică sunt proporționale numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(151)

Ajutoarele de exploatare în favoarea unor unități de cogenerare cu randament ridicat, eficiente din punct de vedere energetic, pot fi acordate pe baza condițiilor aplicabile ajutoarelor de exploatare pentru energia electrică din surse regenerabile, astfel cum sunt prevăzute în secțiunea 3.3.2.1 și se acordă numai:

(152)

Inițiativa emblematică „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” din cadrul Strategiei Europa 2020 vizează o creștere durabilă prin identificarea și crearea de noi oportunități de creștere economică, și anume prin intermediul unor mijloace de producție, al unor modele comerciale și al unor proiectări ale produselor noi și inovatoare. Aceasta descrie modul în care o astfel de creștere poate fi disociată de utilizarea resurselor, precum și impactul său global asupra mediului.

(153)

Disfuncționalitățile pieței, astfel cum au fost identificate la punctul (35), sunt deosebit de relevante pentru utilizarea eficientă a resurselor. În plus, se întâmplă destul de rar ca disfuncționalitățile pieței din acest domeniu să fie remediate cu ajutorul altor politici și măsuri, cum ar fi impozitarea sau reglementările. În astfel de cazuri, ajutoarele de stat se pot dovedi necesare.

(154)

Pentru măsurile individuale, statele membre trebuie să demonstreze că există avantaje cuantificabile în acest domeniu de politică, în special volumul resurselor economisite sau câștigurile provenite din utilizarea eficientă a resurselor.

(155)

Comisia reamintește că, având în vedere legăturile strânse cu noile metode de producție inovatoare, măsurile care încurajează o utilizare eficientă a resurselor pot beneficia, după ce sunt îndeplinite criteriile relevante, de un bonus suplimentar pentru ecoinovare menționat la punctul (78).

(156)

Mai precis, în conformitate cu principiul ierarhiei deșeurilor [menționat la punctul (118)], prevenirea, reutilizarea și reciclarea deșeurilor au fost identificate în Al șaptelea program de acțiune pentru mediu al Uniunii ca fiind una dintre prioritățile sale absolute. Statele membre au obligația de a stabili planuri de gestionare a deșeurilor (71) și ar trebui să respecte această ierarhie și să elaboreze măsuri de ajutor de stat care să fie coerente cu punerea în aplicare a acestor planuri. Un alt concept-cheie care reprezintă o sursă de inspirație pentru legislația Uniunii în domeniul mediului este principiul „poluatorul plătește”, descris la punctul (44).

(157)

Ajutoarele de stat pentru gestionarea deșeurilor, îndeosebi pentru activitățile destinate prevenirii, reutilizării și reciclării deșeurilor, pot aduce o contribuție pozitivă la protecția mediului, cu condiția ca ele să nu eludeze principiile menționate la punctul precedent. Aceasta cuprinde reutilizarea sau reciclarea apei ori a mineralelor care, în caz contrar, nu ar fi utilizate ca deșeuri. Ținând seama de PPP, în special, întreprinderile care generează deșeuri nu ar trebui să fie scutite de costurile legate de tratarea acestor deșeuri. În plus, funcționarea normală a piețelor materialelor secundare nu ar trebui să fie afectată în mod negativ.

(158)

Comisia va considera că ajutoarele pentru gestionarea deșeurilor urmăresc un obiectiv de interes comun în conformitate cu principiile pentru gestionarea deșeurilor menționate anterior, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulate:

(159)

Ajutoarele care, contrar dispozițiilor de la punctul (158) litera (a), sunt destinate gestionării propriilor deșeuri ale beneficiarului vor fi evaluate pe baza criteriilor generale menționate în secțiunea 3.2 aplicabile ajutoarelor acordate întreprinderilor care depășesc standardele Uniunii sau care sporesc protecția mediului în absența unor standarde ale Uniunii în temeiul punctului (25) litera (c).

(160)

Așa cum se recunoaște în Directiva 2009/31/CE (73) („Directiva privind CSC”) și în Comunicarea Comisiei privind viitorul captării și stocării carbonului în Europa (74), CSC este o tehnologie care poate contribui la atenuarea schimbărilor climatice. În cadrul tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate domeniile, tehnologia de CSC poate concilia cererea de combustibili fosili cu necesitatea de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. În unele sectoare industriale, CSC poate fi în prezent unica opțiune tehnologică în măsură să reducă emisiile aferente proceselor la scara necesară pe termen lung. Având în vedere că costul captării, transportului și stocării este o barieră importantă în calea adoptării CSC, ajutoarele de stat pot contribui la favorizarea dezvoltării acestei tehnologii.

(161)

Pentru a promova obiectivele pe termen lung de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, Comisia consideră că ajutoarele pentru CSC contribuie la obiectivul comun de protecție a mediului.

(162)

Uniunea a luat mai multe măsuri pentru a aborda externalitățile negative. În special EU ETS asigură internalizarea costurilor emisiilor de GES, fapt care nu poate garanta încă îndeplinirea obiectivelor pe termen lung ale Uniunii în materie de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. Comisia consideră, așadar, că ajutoarele pentru CSC abordează o disfuncționalitate reziduală a pieței, cu excepția cazului în care se dovedește că o astfel de disfuncționalitate a pieței nu mai există.

(163)

Fără a aduce atingere în special reglementărilor Uniunii din acest domeniu, Comisia consideră că ajutorul are un caracter adecvat, cu condiția ca toate celelalte condiții să fie îndeplinite. Sunt permise atât ajutoarele de exploatare, cât și ajutoarele pentru investiții.

(164)

Ajutoarele se pot acorda pentru a sprijini centralele electrice cu combustibil fosil și/sau biomasă (inclusiv centralele electrice cu combustie combinată de combustibil fosil și biomasă) sau alte instalații industriale echipate cu sisteme de captare, de transport și de stocare a CO2 sau elemente individuale ale lanțului de CSC. Cu toate acestea, ajutoarele pentru sprijinirea proiectelor de CSC nu includ ajutoarele pentru instalațiile care emit CO2 ca atare (instalații industriale sau centrale electrice), ci ajutoare pentru costurile rezultate din proiectul de CSC.

(165)

Ajutoarele sunt limitate la costurile suplimentare legate de captarea, transportul și stocarea CO2 emis. Este general acceptat faptul că scenariul contrafactual ar consta într-o situație în care proiectul nu este realizat, deoarece CSC este similar unei infrastructuri suplimentare care nu este necesară pentru funcționarea unei instalații. Având în vedere acest scenariu contrafactual, costurile eligibile sunt definite ca fiind deficitul de finanțare. Se iau în considerare toate veniturile (75), inclusiv, de exemplu, economiile generate de o necesitate redusă de finanțare a certificatelor ETS, finanțările din programul NER300 și din Programul energetic european pentru redresare (PEER).

(166)

Comisia evaluează efectele de denaturare a concurenței ale ajutorului pe baza criteriilor stabilite în secțiunea 3.2.6, ținând seama de existența eventualelor modalități de partajare a cunoștințelor, de deschiderea infrastructurii pentru părți terțe și de existența unui impact pozitiv al sprijinului acordat elementelor individuale ale lanțului de CSC asupra altor instalații cu combustibil fosil deținute de beneficiar.

(167)

Taxele de mediu sunt impuse pentru a spori costurile comportamentelor dăunătoare mediului, descurajând, astfel, aceste comportamente și sporind nivelul de protecție a mediului. În principiu, taxele de mediu ar trebui să reflecte costurile globale pentru societate și, în consecință, cuantumul taxei plătite pe unitate de emisii ar trebui să fie același pentru toate întreprinderile emițătoare. Deși reducerile sau scutirile de taxele de mediu pot afecta negativ acest obiectiv (76), această abordare poate fi totuși necesară în cazul în care beneficiarii ar avea un dezavantaj concurențial atât de mare, încât, de la bun început, introducerea taxei de mediu nu ar fi fezabilă.

(168)

Într-adevăr, acordarea unui regim fiscal mai favorabil unor întreprinderi poate facilita un nivel general mai ridicat al taxelor de mediu. În consecință, reducerile sau scutirile de taxele de mediu (77), inclusiv rambursările de taxe pot contribui, cel puțin indirect, la asigurarea unui nivel mai ridicat de protecție a mediului. Cu toate acestea, nu ar trebui subminat obiectivul global al taxei de mediu de descurajare a comportamentului dăunător mediului. Reducerile de taxe ar trebui să fie necesare și să se bazeze pe criterii obiective, transparente și nediscriminatorii, iar întreprinderile în cauză ar trebui să contribuie la creșterea protecției mediului. Acest lucru ar putea fi realizat prin acordarea unor compensații sub formă de rambursări de taxe, caz în care întreprinderile nu sunt scutite de taxă ca atare, ci primesc o compensație anuală fixă pentru majorarea anticipată a cuantumului taxei de plată.

(169)

Comisia va autoriza scheme de ajutoare pentru o perioadă de maximum 10 ani, după care, dacă statul membru reevaluează caracterul adecvat al măsurilor de ajutor în cauză, acesta poate notifica din nou măsura.

(170)

Comisia va considera că reducerile de taxe nu subminează obiectivul general urmărit și contribuie, cel puțin indirect, la creșterea nivelului de protecție a mediului dacă un stat membru demonstrează că (i) reducerile vizează în mod corespunzător întreprinderile cele mai afectate de mărirea taxelor și că (ii) în general, este aplicabilă o cotă de impozitare mai ridicată decât în cazul absenței scutirii.

(171)

În acest scop, Comisia va evalua informațiile furnizate de statele membre. Aceste informații trebuie să includă, pe de o parte, sectorul (sectoarele) sau categoriile respective de beneficiari care fac obiectul scutirilor sau al reducerilor și, pe de altă parte, situația beneficiarilor principali din fiecare sector în cauză și felul în care impozitarea poate contribui la protecția mediului. Sectoarele scutite trebuie descrise corect și trebuie furnizată o listă a principalilor beneficiari pentru fiecare sector (în care să figureze, în special, cifra de afaceri, cotele de piață și valoarea bazei impozabile).

(172)

Dacă taxele de mediu sunt armonizate, Comisia poate aplica o metodă simplificată pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea ajutorului. În contextul Directivei 2003/96/CE (78) („DIE”), Comisia poate aplica o metodă simplificată pentru reducerile de taxe, cu respectarea nivelului minim al taxei Uniunii. Pentru toate celelalte taxe de mediu, este necesară o evaluare aprofundată a necesității și proporționalității ajutorului.

(173)

Comisia va considera ajutorul sub formă de reduceri de taxe necesar și proporțional, cu condiția ca (i) beneficiarii să plătească cel puțin nivelul minim al taxei Uniunii stabilit prin directiva relevantă aplicabilă; (ii) alegerea beneficiarilor să se bazeze pe criterii obiective și transparente; și (iii) ajutorul să se acorde, în principiu, în același mod tuturor concurenților din același sector, dacă aceștia se află într-o situație de fapt similară.

(174)

Statele membre pot acorda ajutoarele sub forma unei reduceri a ratei de impozitare sau a unei compensații anuale fixe (rambursarea taxei) sau a unei combinații a celor două. Avantajul rambursării taxelor este că întreprinderile rămân expuse la semnalul prețurilor dat de taxa de mediu. Atunci când se utilizează, cuantumul rambursării taxei ar trebui calculat pe baza datelor istorice, și anume nivelul producției și al consumului sau al poluării constatat în cazul întreprinderii într-un anumit an de bază. Rata rambursării de taxe nu trebuie să depășească valoarea minimă de impozitare a Uniunii care ar rezulta pentru anul de bază.

(175)

Dacă beneficiarii plătesc mai puțin decât nivelul minim al taxei Uniunii stabilit prin directiva relevantă aplicabilă, ajutoarele vor fi evaluate pe baza condițiilor pentru taxele de mediu nearmonizate prevăzute la punctele (176)-(178).

(176)

Pentru toate celelalte taxe de mediu nearmonizate și în cazul taxelor armonizate sub ratele minime ale Uniunii prevăzute în DIE [a se vedea punctul (172)], pentru a demonstra necesitatea și proporționalitatea ajutorului, un stat membru ar trebui să definească clar domeniul de aplicare al reducerilor de taxe. În acest scop, un stat membru ar trebui să furnizeze informațiile specificate la punctul (171). Statele membre pot decide să acorde beneficiarilor ajutoare sub forma unei rambursări de taxe [menționată la punctul (174)]. Această metodă continuă să expună beneficiarii ajutoarelor la semnalul prețurilor pe care intenționează să îl dea taxa de mediu, limitând totodată majorarea anticipată a cuantumului taxei de plată.

(177)

Comisia va considera că ajutorul este necesar în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(178)

Comisia va considera că ajutorul este proporțional în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(179)

În cazul unei taxe pe emisiile de dioxid de carbon aplicate produselor energetice utilizate pentru producerea energiei electrice, furnizorul de energie electrică are responsabilitatea plății taxei. Această taxă pe emisiile de dioxid de carbon poate fi concepută astfel încât, prin taxarea emisiilor de dioxid de carbon, să sprijine prețul certificatelor UE ETS și să fie direct legată de acesta. Cu toate acestea, prețul energiei electrice crește în cazul în care costurile respective sunt transferate consumatorului de energie electrică. În acest caz, efectul taxei pe emisiile de dioxid de carbon este similar cu cel al transferării costurilor certificatelor ETS și includerii lor în prețul energiei electrice, costuri indirecte aferente emisiilor.

(180)

Așadar, dacă taxa menționată la punctul (179) este concepută într-un mod direct legat de prețul certificatelor EU ETS și vizează mărirea prețului certificatelor, poate fi avută în vedere o compensație pentru respectivele costuri indirecte mai ridicate. Comisia va considera că măsura este compatibilă cu piața internă numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(181)

Finanțarea sprijinului acordat energiei din surse regenerabile prin taxe nu vizează ca atare o externalitate negativă și, în consecință, nu are niciun efect direct asupra mediului. Aceste taxe sunt, așadar, fundamental diferite de taxele indirecte pe energia electrică menționate la punctul (167), deși ele pot duce, de asemenea, la creșterea prețurilor energiei electrice. Creșterea costurilor energiei electrice poate fi explicită, printr-o taxă specifică percepută de la consumatorii de energie electrică pe lângă prețul energiei electrice sau indirect, prin costuri suplimentare suportate de furnizorii de energie electrică din cauza obligației de a cumpăra energie din surse regenerabile, costuri care sunt ulterior transferate clienților lor, consumatorii de energie electrică. Un exemplu tipic ar fi achiziționarea obligatorie de către furnizorii de energie electrică a unui anumit procentaj de energie din surse regenerabile prin certificate verzi pentru care furnizorul nu primește nicio compensație.

(182)

În principiu și în măsura în care costurile finanțării sprijinului pentru energia din surse regenerabile sunt recuperate de la consumatorii de energie, ele ar trebui recuperate într-un mod care să nu facă discriminare între aceștia. Cu toate acestea, pot fi necesare unele reduceri specifice ale acestor costuri pentru a asigura o bază de finanțare suficientă pentru sprijinirea energiei din surse regenerabile și a contribui, astfel, la realizarea obiectivelor în materie de energie din surse regenerabile stabilite la nivelul UE (82). Pe de o parte, pentru a evita ca întreprinderile afectate în mod deosebit de costurile finanțării sprijinului acordat energiei din surse regenerabile să aibă un dezavantaj concurențial semnificativ, statele membre pot opta pentru compensarea parțială a acestor costuri suplimentare. În lipsa unei astfel de compensări, finanțarea sprijinului pentru energia din surse regenerabile poate fi nesustenabilă, iar acceptarea de către publicul larg a stabilirii unor măsuri ambițioase de sprijinire a energiei din surse regenerabile poate fi limitată. Pe de altă parte, dacă aceste compensații sunt prea ridicate sau dacă sunt acordate unui număr prea mare de consumatori de energie electrică, poate fi pusă în pericol și finanțarea globală a sprijinului pentru energia din surse regenerabile, acceptarea de către publicul larg a sprijinirii energiei din surse regenerabile poate fi, de asemenea, afectată negativ, iar denaturările concurenței și ale comerțului pot fi deosebit de importante.

(183)

Pentru evaluarea ajutoarelor de stat destinate să compenseze finanțarea sprijinului acordat energiei din surse regenerabile, Comisia va aplica doar condițiile stabilite în prezenta secțiune și în secțiunea 3.2.7.

(184)

Pentru a asigura faptul că ajutoarele servesc la facilitarea finanțării sprijinului acordat energiei din surse regenerabile, statele membre vor trebui să demonstreze că costurile suplimentare reflectate în prețurile mai ridicate ale energiei electrice suportate de beneficiari rezultă exclusiv din sprijinul acordat energiei din surse regenerabile. Costurile suplimentare nu pot depăși finanțarea sprijinului acordat energiei din surse regenerabile (83).

(185)

Ajutorul ar trebui limitat la sectoarele care sunt expuse unui risc pentru situația lor concurențială din cauza costurilor generate de finanțarea sprijinului pentru energia din surse regenerabile în funcție de intensitatea lor electrică și de expunerea lor la comerțul internațional. În consecință, ajutorul poate fi acordat doar dacă întreprinderea aparține sectoarelor incluse în lista din anexa 3 (84). Lista respectivă este destinată să fie utilizată doar cu scopul de a stabili eligibilitatea pentru acest tip special de compensare.

(186)

De asemenea, având în vedere faptul că anumite sectoare pot fi eterogene din punctul de vedere al intensității electrice, un stat membru poate include o întreprindere în schema sa națională prin care acordă reduceri ale costurilor rezultate din sprijinul pentru energia din surse regenerabile dacă întreprinderea are o intensitate electrică de cel puțin 20 % (85) și aparține unui sector cu o intensitate a schimburilor comerciale de cel puțin 4 % la nivelul UE, chiar dacă nu aparține unui sector menționat în anexa 3 (86). Pentru a calcula intensitatea electrică a întreprinderii, trebuie să se utilizeze valorile de referință standard pentru eficiența consumului de energie electrică în cadrul sectorului respectiv, atunci când acestea sunt disponibile.

(187)

În cadrul sectorului eligibil, statele membre trebuie să se asigure că alegerea beneficiarilor se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii și transparente, iar ajutoarele se acordă, în principiu, în același mod tuturor concurenților din același sector, dacă aceștia se află într-o situație de fapt similară.

(188)

Comisia va considera că ajutorul este proporțional, dacă beneficiarii acestuia plătesc cel puțin 15 % din costurile suplimentare fără reducere.

(189)

Totuși, având în vedere creșterea semnificativă a suprataxelor aferente energiei din surse regenerabile din ultimii ani, o contribuție proprie de 15 % din suprataxa totală aferentă energiei din surse regenerabile ar putea depăși sarcina pe care o pot suporta întreprinderile afectate în mod deosebit de aceasta. Prin urmare, atunci când este necesar, statele membre au posibilitatea de a limita și mai mult cuantumul costurilor rezultate din finanțarea sprijinului pentru energia din surse regenerabile care trebuie plătit la nivel de întreprindere la 4 % din valoarea adăugată brută (87) a întreprinderii în cauză. În cazul întreprinderilor cu o intensitate electrică de cel puțin 20 %, statele membre pot limita cuantumul global care trebuie plătit la 0,5 % din valoarea adăugată brută a întreprinderii în cauză.

(190)

În cazul în care statele membre decid să adopte limitele de 4 % și, respectiv, 0,5 % din valoarea adăugată brută, aceste limite trebuie să se aplice tuturor întreprinderilor eligibile.

(191)

Statele membre pot lua măsuri pentru a garanta că datele privind valoarea adăugată brută utilizate în scopul prezentei secțiuni includ toate costurile relevante ale forței de muncă.

(192)

Statele membre pot acorda ajutoarele sub forma unei reduceri a taxelor sau a unei compensații anuale fixe (rambursarea taxei) sau a unei combinații a celor două (88). Atunci când ajutorul este acordat sub forma unei reduceri a taxelor, trebuie să existe un mecanism de monitorizare ex post pentru a se garanta faptul că orice plată excedentară a ajutorului va fi rambursată înainte de data de 1 iulie a anului următor. Atunci când ajutorul este acordat sub forma unei compensații anuale fixe, acesta trebuie calculat pe baza datelor istorice, și anume pe baza nivelurilor constatate ale consumului de energie electrică și valorii adăugate brute într-un anumit an de bază. Cuantumul compensației nu poate depăși cuantumul ajutorului pe care întreprinderea l-ar fi primit în anul de bază, aplicând parametrii stabiliți în prezenta secțiune.

(193)

Statele membre trebuie să aplice criteriile de eligibilitate și de proporționalitate stabilite în secțiunea 3.7.2 cel târziu la 1 ianuarie 2019. Ajutoarele acordate pentru o perioadă anterioară datei respective vor fi considerate compatibile dacă îndeplinesc aceleași criterii.

(194)

În plus, Comisia consideră că toate ajutoarele acordate pentru a reduce sarcina aferentă finanțării sprijinului pentru energia electrică din surse regenerabile pentru anii dinainte de 2019 pot fi declarate compatibile cu piața internă în măsura în care ajutoarele respective sunt conforme cu un plan de ajustare.

(195)

Pentru a evita perturbarea bruscă a fiecărei întreprinderi, planul de ajustare implică adaptarea progresivă la nivelurile ajutorului care rezultă din aplicarea criteriilor de eligibilitate și de proporționalitate stabilite în secțiunea 3.7.2.

(196)

În măsura în care ajutorul a fost acordat pentru o perioadă anterioară datei aplicării prezentelor orientări, planul prevede și aplicarea progresivă a criteriilor pentru perioada respectivă.

(197)

În măsura în care ajutoarele sub forma reducerii sarcinii aferente finanțării sprijinului pentru energia electrică din surse regenerabile sau sub forma scutirii de această sarcină au fost acordate înainte de data aplicării prezentelor orientări unor întreprinderi care nu sunt eligibile în temeiul secțiunii 3.7.2, acestea pot fi declarate compatibile cu condiția ca planul de ajustare să prevadă o contribuție proprie minimă de 20 % din costurile suplimentare ale suprataxei fără reducere, care trebuie să fie stabilită progresiv și cel târziu la 1 ianuarie 2019.

(198)

Planul de ajustare ține cont de toți factorii economici relevanți legați de politica privind sursele regenerabile de energie.

(199)

Planul de ajustare se aprobă de către Comisie.

(200)

Planul de ajustare este notificat Comisiei cel târziu după 12 luni de la data aplicării prezentelor orientări.

(201)

O infrastructură energetică modernă este crucială pentru o piață integrată a energiei, care este esențială pentru a asigura securitatea energetică în Uniune, și pentru a permite Uniunii să își realizeze obiectivele mai ample în materie climatică și energetică. Comisia a estimat că, până în 2020, nevoile totale în materie de investiții în infrastructurile energetice de importanță europeană sunt de circa 200 de miliarde EUR (89). Această estimare s-a bazat pe o evaluare a infrastructurii necesare cu ajutorul căreia Uniunea să își realizeze obiectivele de politică globale ce vizează finalizarea pieței interne a energiei, garantarea securității aprovizionării și facilitarea integrării surselor regenerabile de energie. În cazul în care operatorii de pe piață nu pot furniza infrastructura necesară, pot fi necesare ajutoare de stat pentru a se depăși disfuncționalitățile pieței și a se asigura satisfacerea nevoilor considerabile ale Uniunii în materie de infrastructură. Acest lucru este valabil mai ales pentru proiectele de infrastructură care au un impact transfrontalier sau care contribuie la coeziunea regională. Ajutoarele pentru infrastructura energetică ar trebui, în principiu, să fie ajutoare pentru investiții, inclusiv pentru modernizarea și actualizarea acesteia.

(202)

Infrastructura energetică este o condiție indispensabilă pentru o piață a energiei funcțională. Prin urmare, ajutoarele destinate infrastructurii energetice consolidează piața internă a energiei. Acestea îmbunătățesc stabilitatea sistemului, caracterul adecvat al capacității de producție, integrarea diferitelor surse de energie și aprovizionarea cu energie în rețelele subdezvoltate. Comisia consideră, așadar, că ajutoarele destinate infrastructurii energetice sunt benefice pieței interne, contribuind, astfel, la realizarea unui obiectiv de interes comun.

(203)

Investițiile în infrastructura energetică sunt caracterizate frecvent de disfuncționalități ale pieței. O disfuncționalitate a pieței care poate apărea în domeniul infrastructurii energetice este legată de probleme de coordonare. Interesele divergente ale investitorilor, incertitudinea cu privire la rezultatele colaborării și efectele asupra rețelei pot împiedica dezvoltarea unui proiect sau conceperea sa efectivă. În același timp, infrastructura energetică poate genera externalități pozitive considerabile, prin care costurile și avantajele infrastructurii pot reveni într-un mod asimetric diferiților participanți de pe piață și diferitelor statelor membre.

(204)

Pentru soluționarea disfuncționalităților pieței menționate la punctul (203), infrastructura energetică face, de obicei, obiectul unor reglementări legate de tarife și de acces și al unor cerințe de separare în conformitate cu legislația referitoare la piața internă a energiei (90).

(205)

În ceea ce privește finanțarea, acordarea ajutoarelor de stat este o modalitate de depășire a disfuncționalităților pieței altfel decât prin intermediul unor tarife obligatorii impuse utilizatorilor. Prin urmare, pentru a demonstra necesitatea ajutoarelor de stat în domeniul infrastructurii energetice, se aplică principiile descrise la punctele (206) și (207).

(206)

Comisia consideră că, pentru proiecte de interes comun, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 347/2013 (91), pentru rețelele inteligente și pentru investițiile în infrastructuri din zonele asistate, disfuncționalitățile pieței din punctul de vedere al externalităților pozitive și al problemelor de coordonare sunt de așa natură încât finanțarea cu ajutorul tarifelor poate să nu fie suficientă, putându-se astfel acorda ajutoare de stat.

(207)

În cazul proiectelor de infrastructură energetică ce intră sub incidența punctului (206) și care sunt scutite parțial sau integral de aplicarea legislației privind piața internă a energiei și în cazul proiectelor ce nu intră sub incidența punctului (206), Comisia va efectua o evaluare de la caz la caz a necesității ajutoarelor de stat. În evaluarea sa, Comisia va avea în vedere următorii factori: (i) măsura în care o disfuncționalitate a pieței determină o realizare insuficientă a infrastructurii necesare; (ii) măsura în care infrastructura este deschisă accesului terților și este supusă reglementării tarifelor; și (iii) măsura în care proiectul contribuie la securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii.

(208)

În cazul proiectelor de infrastructură petrolieră, Comisia consideră că nu sunt necesare ajutoare de stat. Cu toate acestea, statele membre pot acorda ajutoare de stat în situații excepționale, atunci când acest lucru este justificat în mod corespunzător.

(209)

Comisia consideră că tarifele (92) sunt principalul mijloc adecvat de finanțare a infrastructurii energetice. Cu toate acestea, în cazul proiectelor de interes comun, al rețelelor inteligente și al investițiilor în infrastructuri din zonele asistate, ajutoarele de stat pot fi considerate un instrument adecvat pentru finanțarea parțială sau integrală a acestei infrastructuri. În astfel de cazuri, disfuncționalitățile pieței împiedică adesea punerea integrală în aplicare a principiului „utilizatorul plătește”, pe care se bazează reglementarea tarifelor, de exemplu, deoarece majorarea tarifelor pentru a finanța noi investiții în infrastructură ar fi atât de substanțială, încât ar descuraja investițiile sau utilizarea infrastructurii de către potențialii clienți.

(210)

Efectul stimulativ al ajutoarelor va fi analizat pe baza condițiilor prevăzute în secțiunea 3.2.4.

(211)

Valoarea ajutorului trebuie limitată la minimul necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite în materie de infrastructură. Pentru ajutoarele destinate infrastructurii, scenariul contrafactual este considerat a fi situația în care proiectul nu ar avea loc. Costul eligibil este, așadar, deficitul de finanțare.

(212)

Măsurile de ajutor în sprijinul infrastructurii nu ar trebui să depășească o intensitate a ajutorului de 100 % din costurile eligibile.

(213)

Comisia va solicita statelor membre să identifice în mod clar și separat orice alte măsuri de ajutor care ar putea avea un impact asupra măsurilor de ajutor pentru infrastructură.

(214)

Având în vedere cerințele existente prevăzute de legislația privind piața internă a energiei care vizează consolidarea concurenței, Comisia va considera că ajutorul pentru infrastructura energetică supus reglementărilor privind piața internă nu are efecte nejustificate de denaturare a concurenței.

(215)

În cazul infrastructurii scutite parțial sau integral de legislația privind piața internă a energiei ori care nu este supusă acestora și în cazul instalațiilor subterane de stocare a gazelor, Comisia va efectua o evaluare de la caz la caz a potențialelor denaturări ale concurenței, ținând seama îndeosebi de gradul de acces al terților la infrastructura care beneficiază de ajutor, de accesul la infrastructuri alternative și de cota de piață a beneficiarului.

(216)

Având în vedere ponderea din ce în ce mai mare a energiei din surse regenerabile, producția de energie electrică trece, în multe state membre, de la un sistem de aprovizionare relativ stabilă și continuă la un sistem de aprovizionare din surse variate, mai numeroase și de mici dimensiuni. Această trecere prezintă noi provocări în ceea ce privește asigurarea caracterului adecvat al capacității de producție.

(217)

În plus, disfuncționalitățile normative și ale pieței pot fi cauza unor investiții insuficiente în capacitatea de producție. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, în cazul în care prețurile cu ridicata sunt plafonate, iar piețele energiei electrice nu generează suficiente stimulente pentru investiții.

(218)

Ca urmare, unele state membre analizează posibilitatea introducerii unor măsuri care să asigure caracterul adecvat al capacității de producție, de regulă, acordând sprijin producătorilor pentru simpla disponibilitate a capacității de producție (93).

(219)

Măsurile destinate să asigure caracterul adecvat al capacității de producție pot lua diverse forme, de ajutoare pentru investiții și ajutoare de exploatare (în principiu recompensând doar angajamentul privind disponibilitatea de a furniza electricitate) și pot urmări diferite obiective. Acestea pot viza, de exemplu, găsirea unor soluții la preocupările pe termen scurt cauzate de o capacitate de producție insuficient de flexibilă pentru a face față fluctuațiilor bruște ale unei producții eoliene și solare variabile, sau pot defini un obiectiv pentru caracterul adecvat al capacității de producție pe care statele membre și-ar dori să îl atingă, indiferent de considerentele pe termen scurt.

(220)

Ajutoarele pentru caracterul adecvat al capacității de producție pot contraveni obiectivului de eliminare progresivă a subvențiilor dăunătoare mediului, inclusiv pentru combustibilii fosili. Prin urmare, statele membre ar trebui să ia în considerare în principal modalități alternative de a asigura caracterul adecvat al capacității de producție care să nu afecteze negativ obiectivul de eliminare progresivă a subvențiilor dăunătoare mediului sau economiei, cum ar fi facilitarea gestionării cererii și creșterea capacității de interconectare.

(221)

Ar trebui să fie clar definit obiectivul exact vizat de măsură, inclusiv momentul și locul în care se preconizează că va apărea problema caracterului adecvat al capacității de producție. Identificarea unei probleme privind caracterul adecvat al capacității de producție ar trebui să fie coerentă cu analiza caracterului adecvat al capacității de producție efectuată periodic de către Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport pentru energie electrică în conformitate cu legislația referitoare la piața internă a energiei (94).

(222)

Natura și cauzele problemei privind caracterul adecvat al capacității de producție, și, prin urmare, ale necesității ca ajutoarele de stat să asigure caracterul adecvat al capacității de producție, ar trebui să fie analizate și cuantificate în mod corespunzător, de exemplu în ceea ce privește insuficiența capacității în perioade de vârf sau a capacității temporare sau cererea maximă în cazul incapacității pieței cu ridicata pe termen scurt de a corela cererea și oferta. Ar trebui descrisă unitatea de măsură pentru cuantificare și ar trebui furnizată metoda de calcul al acesteia.

(223)

Statele membre ar trebui să demonstreze clar motivele pentru care piața nu este în măsură să asigure o capacitate corespunzătoare în absența intervenției, luând în considerare evoluțiile în curs ale pieței și ale tehnologiei (95).

(224)

În evaluarea sa, Comisia va ține cont, printre altele și dacă este cazul, de următoarele elemente care trebuie furnizate de statul membru:

(225)

Ajutoarele ar trebui să reprezinte o remunerație doar pentru serviciul de simplă disponibilitate prestat de producător, adică pentru angajamentul său de a fi dispus să furnizeze energie electrică și compensația corespunzătoare oferită pentru aceasta, de exemplu, prin remunerarea per MW de capacitate pusă la dispoziție. Ajutorul nu ar trebui să includă nicio remunerație pentru vânzarea de energie electrică, adică remunerare pe MWh vândut.

(226)

Măsura ar trebui să fie deschisă unor stimulente adecvate și să ofere astfel de stimulente atât producătorilor existenți și viitori, cât și operatorilor care utilizează tehnologii substituibile, cum ar fi reacția din partea cererii sau soluții de stocare. Ajutoarele ar trebui, așadar, să fie acordate prin intermediul unui mecanism care să permită termene de execuție potențial diferite, corespunzând timpului necesar pentru a realiza noi investiții de către producătorii noi care folosesc tehnologii diferite. Măsura ar trebui, de asemenea, să țină cont de măsura în care capacitatea de interconectare ar putea remedia eventualele probleme privind caracterul adecvat al capacității de producție.

(227)

Efectul stimulativ al ajutoarelor va fi analizat pe baza condițiilor prevăzute în secțiunea 3.2.4 din prezentele orientări.

(228)

Calcularea cuantumului total al ajutorului ar trebui să ducă la obținerea de către beneficiari a unei rate de rentabilitate care poate fi considerată rezonabilă.

(229)

Se va considera că o procedură de ofertare concurențială, bazată pe criterii clare, transparente și nediscriminatorii, care vizează efectiv obiectivul definit duce la rate rezonabile de rentabilitate în condiții normale.

(230)

Măsura ar trebui să includă mecanisme care să garanteze că nu se pot obține profituri excepționale.

(231)

Măsura ar trebui concepută într-un mod care să asigure că prețul plătit pentru disponibilitate tinde automat spre zero atunci când se preconizează că nivelul capacității furnizate corespunde nivelului capacității solicitate.

(232)

Măsura ar trebui să fie concepută astfel încât să permită participarea la măsură a oricărei capacități care poate contribui în mod eficace la soluționarea problemei privind caracterul adecvat al capacității de producție, mai ales ținând cont de următorii factori:

(233)

Măsura ar trebui:

(234)

Pot fi instituite scheme de comercializare a certificatelor pentru a reduce emisiile generate de poluanți, de exemplu pentru a reduce emisiile de NOx  (98). Schemele pot implica ajutoare de stat, în special atunci când statele membre acordă certificate sub valoarea lor de piață. În cazul în care numărul total al certificatelor acordate de către statul membru este mai mic decât nevoile globale preconizate ale întreprinderilor, efectul global asupra nivelului de protecție a mediului va fi pozitiv. La nivelul fiecărei întreprinderi în parte, în cazul în care cotele acordate nu acoperă totalitatea necesităților preconizate ale întreprinderii, aceasta trebuie fie să își reducă nivelul de poluare, contribuind, așadar, la îmbunătățirea nivelului de protecție a mediului, fie să achiziționeze cote suplimentare pe piață, plătind, așadar, o compensație pentru poluarea sa.

(235)

Schemele de comercializare a certificatelor sunt considerate compatibile cu piața internă în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(236)

Comisia va evalua necesitatea și proporționalitatea ajutorului de stat acordat în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor în conformitate cu următoarele criterii:

(237)

Scopul ajutoarelor pentru investiții destinate relocalizării întreprinderilor este crearea unor stimulente individuale pentru a reduce externalitățile negative prin relocalizarea întreprinderilor care creează o poluare majoră în zone în care o asemenea poluare va avea un efect mai puțin dăunător, ceea ce va reduce costurile externe. Ajutoarele pot fi justificate, așadar, dacă relocalizarea se realizează din considerente de mediu, dar ar trebui să se evite acordarea de ajutoare pentru relocalizarea realizată în orice alt scop.

(238)

Ajutoarele pentru investiții destinate relocalizării întreprinderilor în noi amplasamente din considerente de protecție a mediului sunt considerate compatibile cu piața internă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile stabilite în secțiunile 3.2.4 și 3.2.7, precum și următoarele condiții cumulative:

(239)

Beneficiarul poate fi:

(240)

Pentru a determina cuantumul costurilor eligibile în cazul ajutoarelor pentru relocalizare, Comisia va lua în considerare în special:

(241)

Intensitățile ajutorului sunt stabilite în anexa 1.

(242)

Pentru a oferi garanții suplimentare cu privire la denaturarea limitată a concurenței, Comisia poate solicita ca anumite scheme de ajutoare să fie supuse unei limite de timp (în mod obișnuit de 4 ani sau mai puțin) și evaluării menționate la punctul (28). Vor fi evaluate schemele care au un efect potențial deosebit de ridicat de denaturare a concurenței, adică schemele care pot restricționa sau denatura concurența în mod semnificativ dacă punerea lor în aplicare nu este reexaminată în timp util.

(243)

Având în vedere obiectivele sale și pentru a nu impune o sarcină disproporționată statelor membre și proiectelor de ajutor de mică anvergură, evaluarea se aplică doar schemelor de ajutoare cu bugete ridicate care conțin caracteristici de noutate sau atunci când sunt prevăzute modificări semnificative privind piața, tehnologia sau reglementarea. Evaluarea trebuie să fie efectuată de către un expert independent de autoritatea care acordă ajutorul, pe baza unei metodologii comune furnizate de Comisie. Aceasta trebuie să fie făcută publică. Statul membru trebuie să notifice, împreună cu schema de ajutoare, un proiect de plan de evaluare care va face parte integrantă din evaluarea schemei de către Comisie.

(244)

În cazul schemelor de ajutoare excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului general de exceptare pe categorii exclusiv din cauza bugetului lor ridicat, Comisia va evalua compatibilitatea schemei de ajutoare, cu excepția planului de evaluare, pe baza criteriilor definite în respectivul regulament, și nu pe baza prezentelor orientări.

(245)

Evaluarea trebuie transmisă Comisiei în timp util pentru a permite analizarea posibilității de prelungire a schemei de ajutoare și, în orice caz, la expirarea acesteia. Domeniul de aplicare și modalitățile precise ale fiecărei evaluări vor fi definite în decizia de aprobare a schemei de ajutoare. Orice măsură de ajutor ulterioară cu un obiectiv similar (inclusiv orice modificare a schemelor menționate la punctul (244) trebuie să țină cont de rezultatele evaluării.

(246)

Prezentele orientări se vor aplica începând de la 1 iulie 2014 și vor înlocui Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului publicate la 1 aprilie 2008 (101). Acestea se vor aplica până la 31 decembrie 2020.

(247)

Comisia va aplica prezentele orientări tuturor măsurilor de ajutor notificate în privința cărora i se solicită să ia o decizie după data de la care se aplică, chiar dacă proiectele au fost notificate anterior acelei date. Cu toate acestea, ajutoarele individuale acordate în temeiul schemelor de ajutoare aprobate și notificate Comisiei în temeiul unei obligații de a notifica astfel de ajutoare în mod individual vor fi evaluate în temeiul orientărilor care se aplică schemei de ajutoare aprobate pe care se bazează ajutorul individual.

(248)

Ajutoarele ilegale în domeniul mediului sau al energiei vor fi evaluate în temeiul regulilor în vigoare la data acordării ajutorului, în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind stabilirea regulilor aplicabile pentru evaluarea ajutorului de stat ilegal (102), exceptând situația prezentată mai jos.

Ajutoarele ilegale sub formă de reduceri ale finanțării sprijinului pentru energia din surse regenerabile vor fi evaluate în conformitate cu dispozițiile secțiunilor 3.7.2 și 3.7.3.

Începând de la 1 ianuarie 2011, planul de ajustare prevăzut la punctul (194) prevede și aplicarea progresivă a criteriilor stabilite în secțiunea 3.7.2 și a contribuției proprii prevăzute la punctul (197). Înainte de această dată, Comisia consideră că toate ajutoarele acordate sub formă de reduceri ale finanțării sprijinului pentru energia electrică din surse regenerabile pot fi declarate compatibile cu piața internă (103).

(249)

Ajutoarele individuale acordate în temeiul unei scheme de ajutoare ilegale vor fi evaluate în temeiul orientărilor care se aplică schemei de ajutoare ilegale în momentul acordării ajutorului individual. Dacă beneficiarul unui astfel de ajutor individual a primit, din partea unui stat membru, confirmarea că va beneficia de ajutor de exploatare în sprijinul energiei din surse regenerabile și al cogenerării în temeiul unei scheme ilegale pentru o perioadă prestabilită, acest ajutor poate fi acordat pe parcursul întregii perioade în condițiile stabilite în cadrul schemei în momentul confirmării, în măsura în care ajutorul este compatibil cu normele aplicabile în momentul confirmării.

(250)

În temeiul articolului 108 alineatul (1) din tratat, Comisia propune statelor membre următoarele măsuri corespunzătoare privind schemele lor de ajutoare existente în domeniul mediului sau al energiei:

Dacă este necesar, statele membre ar trebui să modifice aceste scheme pentru a le alinia cu prezentele orientări cel târziu la 1 ianuarie 2016, cu următoarele excepții:

Dacă este necesar, schemele de ajutoare existente în sensul articolului 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (104) privind ajutoarele de exploatare în sprijinul energiei din surse regenerabile și al cogenerării trebuie să fie adaptate la prezentele orientări doar atunci când statele membre își prelungesc schemele existente, când trebuie să le notifice din nou după expirarea perioadei de 10 ani sau după expirarea valabilității deciziei Comisiei ori când le modifică (105).

Atunci când un beneficiar a primit, de la un stat membru, confirmarea că va beneficia de ajutor de stat în temeiul unei astfel de scheme o perioadă prestabilită, acest ajutor poate fi acordat pe parcursul întregii perioade în condițiile stabilite în cadrul schemei în momentul confirmării.

(251)

Statele membre sunt invitate să își dea acordul explicit și necondiționat cu privire la măsurile adecvate propuse, în termen de două luni de la data publicării prezentelor orientări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În absența unui răspuns, Comisia va considera că statul membru în cauză nu este de acord cu măsurile propuse.

(252)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului, cu Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei (106) și cu modificările lor ulterioare, statele membre trebuie să transmită Comisiei rapoarte anuale.

(253)

Statele membre trebuie să se asigure că sunt ținute evidențe detaliate referitoare la toate măsurile care presupun acordarea de ajutoare. Aceste evidențe trebuie să conțină toate informațiile necesare pentru a se putea stabili dacă au fost respectate condițiile referitoare, după caz, la costurile eligibile și la intensitatea maximă admisibilă a ajutorului. Evidențele trebuie să fie păstrate timp de 10 ani de la data la care a fost acordat ajutorul și, la cerere, trebuie puse la dispoziția Comisiei.

(254)

Comisia poate decide să revizuiască sau să modifice în orice moment prezentele orientări, dacă acest lucru este necesar din motive legate de politica din domeniul concurenței sau pentru a ține seama de alte politici și alte angajamente internaționale ale Uniunii.