EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

Uniunea Europeană și majoritatea statelor sale membre sunt părți la Convenția Comisiei Economice pentru Europa a ONU asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale (denumită în continuare „convenția”). Convenția se aplică în ceea ce privește prevenirea accidentelor industriale produse în siturile unde se desfășoară activități periculoase care pot avea efecte transfrontaliere, precum și măsurile necesare pentru a se pregăti în cazul unor astfel de accidente și pentru a le face față.

Directiva Seveso II este instrumentul juridic care permite Uniunii Europene să își îndeplinească obligațiile care decurg din convenție. În anexa I la convenție și în anexa I la Directiva Seveso II sunt publicate categorii de substanțe periculoase și substanțe periculoase individuale în scopul definirii activităților periculoase. În iunie 2015, Directiva Seveso II va fi înlocuită de Directiva Seveso III, care modifică, printre altele, anexa I.

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

În cadrul celei de a 7-a reuniuni din 2012, Conferința părților (COP) la Convenția Comisiei Economice pentru Europa a ONU asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale a conferit Grupului de lucru pentru dezvoltare din cadrul convenției (GLD) mandatul de a evalua o listă a posibilelor amendamente în domeniile sugerate de COP. Conform concluziilor la care a ajuns GLD în urma celei de a patra reuniuni din aprilie 2014, patru domenii ar putea fi îmbunătățite printr-un amendament:

(1)        Revizuirea și suplimentarea definițiilor (articolul 1): GLD a recomandat modificarea anumitor definiții pentru a asigura alinierea cu alte convenții ale CEE-ONU [Convenția de la Aarhus și Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (Convenția Espoo)], adaptarea definițiilor la evoluțiile acceptate la nivel internațional și îmbunătățirea clarității și a securității juridice, precum și pentru a consolida coerența internă în cadrul convenției.

(2)        Consolidarea participării publicului (articolul 9): GLD a recomandat modificarea articolului 9 pentru a asigura coerența cu alte convenții ale CEE-ONU.

(3)        Frecvența reuniunilor (articolul 18): în convenție este prevăzută o conferință anuală a părților. Cu toate acestea, în practică, reuniunile au loc o dată la doi ani. GLD a propus modificarea articolului 18 pentru a asigura alinierea la practicile actuale.

(4)        Aplicarea amendamentelor pentru noile părți (articolul 29): GLD a recomandat introducerea unui nou alineat la articolul 29 care să prevadă că statele care aderă la convenție după intrarea în vigoare a unui amendament ar trebui, de asemenea, să adere în mod automat la amendamentul respectiv. Acest lucru ar îmbunătăți claritatea și ar garanta securitatea juridică pentru noile părți.

Niciunul dintre aceste domenii care ar putea face obiectul unui eventual amendament nu ar duce la modificări ale convenției care să producă efecte socioeconomice sau efecte asupra mediului în UE. Unele dintre aceste amendamente ar avea mai degrabă un impact pozitiv, deoarece ar avea drept rezultat standarde mai ridicate aplicate de părțile la convenție care nu sunt state membre ale UE, ceea ce ar consolida condițiile de concurență echitabile între amplasamentele din UE și din afara UE și ar reduce riscurile de accidente cu eventuale efecte transfrontaliere în UE.

Pentru toate celelalte domenii tehnice sugerate de COP, s-a constatat că ar fi suficient să se formuleze orientări, fără a fi necesar un amendament la convenție.

Un alt aspect în curs de examinare se referă la potențiala aderare la convenție a statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite care nu sunt state membre ale CEE-ONU. În acest sens, ar trebui să se țină cont de o dezbatere pe această temă care se desfășoară separat și care este programată cu ocazia celei de a 71-a sesiuni a Adunării Generale a ONU care va avea loc în septembrie 2016.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

Niciunul dintre domeniile care ar putea face obiectul unui amendament nu este susceptibil să aibă vreun impact asupra legislației existente în Uniunea Europeană, întrucât aceste domenii fie intră deja în domeniul de aplicare al acquis-ului mai strict al UE, fie se referă la organizarea internă a convenției.

4.           IMPLICAȚIILE BUGETARE

Printre domeniile care ar putea face obiectul unui amendament, numai aspectul referitor la aderarea țărilor care nu sunt membre ale CEE-ONU ar putea avea implicații bugetare. Probabilele țări candidate pentru aderare ar constitui țări beneficiare, ceea ce ar exercita o presiune asupra bugetului convenției. Cu toate acestea, mecanismul financiar din cadrul convenției se bazează pe contribuții voluntare. Prin urmare, părțile sunt libere să definească nivelul propriei lor contribuții. În același timp, o convenție deschisă la nivel mondial ar putea explora și alte surse de finanțare, cum ar fi Fondul global pentru mediu (GEF). Deși implicațiile bugetare globale vor fi probabil foarte limitate, acestea sunt susceptibile să aibă o influență decisivă pe parcursul negocierilor.

Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se autorizeze deschiderea negocierilor pentru amendarea Convenției asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale.

Recomandare de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind autorizarea deschiderii negocierilor pentru amendarea Convenției asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale

(Text cu relevanță pentru SEE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 218 alineatele (3) și (4),

având în vedere recomandarea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)        Uniunea este parte la Convenția asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale (denumită în continuare „convenția”).

(2)        Cu ocazia celei de a 7-a Conferințe a părților din 2012, acestea au solicitat Grupului de lucru pentru dezvoltare să evalueze necesitatea introducerii unor amendamente în anumite domenii.

(3)        În cadrul celei de a 4-a reuniuni din aprilie 2014, Grupul de lucru pentru dezvoltare a concluzionat că majoritatea aspectelor ar putea fi soluționate prin formularea de orientări, dar a identificat, totodată, patru domenii în care un amendament ar îmbunătăți convenția. Acestea se referă la definiții, participarea publicului, frecvența reuniunilor și aplicarea amendamentelor în cazul noilor părți.

(4)        Grupul de lucru pentru dezvoltare a concluzionat că sunt necesare mai multe informații și discuții pentru a evalua chestiunea aderării potențiale la convenție a statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite care nu sunt membre ale CEE­ONU.

(5)        Se preconizează că negocierile nu vor avea niciun impact asupra legislației existente în Uniunea Europeană, având în vederea dispozițiile mai stricte prevăzute în Directiva 2012/18/CE pentru domeniile în cauză.

(6)        Uniunea ar trebui să participe la negocierile privind amendarea potențială a convenției,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Comisia este autorizată, în ceea ce privește aspectele care intră în domeniul de competență al Uniunii, să negocieze în numele acesteia eventualele amendamente la Convenția asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale.

Articolul 2

Directivele de negociere sunt prevăzute în anexă.

Adoptată la Bruxelles,

                                                                       Pentru Consiliu,

                                                                       Președintele

ANEXĂ

Atașament

la propunerea de

Decizie a Consiliului

privind autorizarea deschiderii negocierilor pentru amendarea Convenției asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale

Directive pentru negocierea amendamentelor la Convenția asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale

(1) Orice amendament convenit trebuie să fie coerent cu măsurile prevăzute în Directiva 2012/18/UE sau în alte acte legislative relevante.

(2) Toate amendamentele convenite în domeniile avute în vedere trebuie să facă parte dintr-un singur pachet.

(3) Comisia trebuie să se asigure că acordul conține dispoziții adecvate care să permită Uniunii să devină parte la acesta.

(4) Comisia trebuie să garanteze că își va da acordul cu privire la amendamente numai dacă acestea sunt propuse spre adoptare în același timp. 

(5) Comisia trebuie să prezinte rapoarte comitetului consultativ desemnat de Consiliu în ceea ce privește rezultatele negocierilor și, dacă este cazul, eventualele probleme care pot apărea pe parcursul negocierilor.