EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

Un acord privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak și Kattegat între Danemarca, Norvegia și Suedia a fost semnat la 19 decembrie 1966 și a intrat în vigoare la 7 august 1967. Acest acord, care s-a adăugat la acordurile bilaterale din 1980 în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Norvegia, permitea accesul reciproc între cele trei țări pentru a pescui până la 4 mile marine de la liniile de bază ale acestora în Skagerrak și Kattegat, care sunt apele situate între Marea Nordului și Marea Baltică. În plus, acordul a stabilit că, pentru acest tip de pescuit, zona în cauză era considerată ca reprezentând marea liberă. Astfel, acordul a reglementat relația dintre statele de pavilion, pe de o parte, și respectivele state de coastă, pe de altă parte.

Acordul din 1966 a fost un acord simplu, care a luat în considerare caracteristicile geografice specifice ale zonei Skagerrak și Kattegat în ceea ce privește pescuitul și a recunoscut că existau motive practice pentru a permite un regim de acces simplu pentru ceea ce este, în esență, o zonă marină foarte mică. Pentru acest motiv, acordul din 1966 a constat în numai trei articole, dintre care primul definea zona în cauză, iar cel de-al doilea drepturile de acces și dorința de a armoniza reglementările tehnice.

Odată cu aderarea Danemarcei și a Suediei la UE în 1973 și, respectiv, 1995, Comisia a devenit responsabilă pentru gestionarea respectivului acord în numele celor două state membre. Consultările cu privire la dispozițiile care decurg din respectivul acord au fost organizate în paralel cu consultările organizate în cadrul acordului bilateral din 1980 în domeniul pescuitului.

Acordul din 1966 a rămas în vigoare pentru o perioadă inițială de 35 de ani, până în 2002, și a fost ulterior prelungit cu două perioade de cinci ani, până în 2012. Rezilierea acordului era posibilă prin acordarea unui preaviz de trei ani, de către oricare dintre părți, înainte de data expirării oricăreia dintre aceste perioade de cinci ani.

Având în vedere evoluțiile mai recente din legislația internațională în domeniul pescuitului și, în special, odată cu introducerea Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982 și a Acordului Organizației Națiunilor Unite privind stocurile de pește din 1995, Norvegia a considerat că acordul existent nu este în conformitate cu dispozițiile actuale ale dreptului mării. Norvegia era preocupată în special în ceea ce privește dispozițiile în materie de control. În plus, ea a considerat că acordul nu este în concordanță cu principiile jurisdicției normale a statelor de coastă în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării și nu corespunde principiilor moderne de conservare și gestionare.

La 29 iulie 2009, Ministerul afacerilor externe din Norvegia a informat în mod oficial autoritățile daneze, guvernul depozitar al acordului, că dorește să rezilieze acordul printr-o denunțare oficială în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din acord. În consecință, acordul din 1966 a expirat la 7 august 2012.

Ulterior, Norvegia a început negocieri oficiale cu Comisia, în numele Uniunii Europene, cu scopul de a stabili un nou acord privind accesul reciproc la pescuit în zona Skagerrak și Kattegat. La 24 octombrie 2013 a fost parafat un acord care este în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, precum și cu dispozițiile conexe din alte acorduri ulterioare.

Acest nou acord va menține accesul exclusiv acordat reciproc navelor din Danemarca, Norvegia și Suedia la apele aflate dincolo de 4 mile marine de la liniile de bază. Acordul va asigura în continuare accesul reciproc pentru cele două state membre și Norvegia la apele celorlalte părți în zona Skagerrak, asigurând, în același timp, măsuri eficiente de conservare și gestionare în domeniul pescuitului în acea zonă. În plus, acesta va permite măsuri de control în concordanță cu principiile jurisdicției normale a statelor de coastă, așa cum este deja cazul pentru pescuitul din Marea Nordului.

În scopul de a garanta în continuare accesul navelor UE la activități de pescuit, noul acord ar trebui, până la intrarea sa în vigoare, să se aplice cu titlu provizoriu pentru o perioadă de până la doi ani de la data semnării sale.

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

Nu se aplică.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

Prezenta propunere urmărește autorizarea semnării unui acord între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak.

2014/0189 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind semnarea, în numele Uniunii Europene, și aplicarea cu titlu provizoriu a unui acord între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2), coroborat cu articolul 218 alineatul (5),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)       Un acord de vecinătate privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak și Kattegat între Danemarca, Norvegia și Suedia a fost semnat la 19 decembrie 1966 și a intrat în vigoare la 7 august 1967.

(2)       Acest acord de vecinătate a permis accesul reciproc între cele trei țări pentru a pescui în zona de până la 4 mile marine de la liniile de bază ale acestora în Skagerrak și Kattegat și, pentru acest tip de pescuit, zona în cauză a fost considerată ca reprezentând marea liberă și, prin urmare, în domenii precum controlul se aplica jurisdicția statului de pavilion.

(3)       Odată cu aderarea Danemarcei și a Suediei la UE în 1973 și, respectiv, 1995, Comisia a devenit responsabilă pentru gestionarea respectivului acord în numele celor două state membre.

(4)       La 29 iulie 2009, Ministerul afacerilor externe din Norvegia a notificat autorităților daneze, guvernul depozitar al acordului, că dorește să rezilieze acordul printr-o denunțare oficială în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din acord și, în consecință, acordul din 1966 a expirat la 7 august 2012.

(5)       Consiliul a autorizat Comisia să negocieze cu Regatul Norvegiei, în numele Uniunii Europene, un nou acord privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak și Kattegat.

(6)       În urma negocierilor respective, la 24 octombrie 2013 a fost parafat un nou acord.

(7)       În scopul de a garanta în continuare accesul navelor UE la activități de pescuit, noul acord ar trebui, până la intrarea sa în vigoare, să se aplice cu titlu provizoriu pentru o perioadă de până la doi ani de la data semnării sale.

(8)       Noul acord ar trebui semnat.

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin prezenta decizie se autorizează semnarea, în numele Uniunii, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak, sub rezerva încheierii acordului menționat.

Textul acordului este atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) să semneze acordul în numele Uniunii.

Articolul 3

Până la intrarea sa în vigoare, acordul se aplică cu titlu provizoriu pentru o perioadă de până la doi ani de la data semnării sale.

Articolul 4

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles,

                                                                       Pentru Consiliu

                                                                       Președintele

ANEXĂ

la

Propunerea de decizie a Consiliului

privind semnarea, în numele Uniunii Europene, și aplicarea cu titlu provizoriu a unui acord între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak

Acord

între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak  pentru navele care arborează pavilionul Danemarcei, al Norvegiei și al Suediei

Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei, denumite în continuare „părțile”,

FĂCÂND REFERIRE LA prevederile din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982, denumită în continuare „convenția”;

REAMINTIND Acordul privind pescuitul dintre Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei din 27 februarie 1980, denumit în continuare „acordul din 1980”;

AVÂND ÎN VEDERE expirarea, la 7 august 2012, a Acordului dintre Danemarca, Norvegia și Suedia privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak și Kattegat din 19 decembrie 1966;

FIIND CONȘTIENTE de pescuitul tradițional danez, norvegian și suedez din Skagerrak;

DORIND să mențină accesul reciproc pentru ca navele care arborează pavilionul Danemarcei, al Norvegiei și al Suediei să desfășoare activități de pescuit în Skagerrak în zonele situate dincolo de patru mile marine de la liniile de bază respective ale celorlalte state menționate, în apele lor teritoriale și zonele adiacente aflate sub jurisdicție de pescuit;

AVÂND ÎN VEDERE importanța respectării de către navele de pescuit a legilor, reglementărilor și măsurilor de control și de executare adoptate de către statele de coastă respective, în conformitate cu dispozițiile convenției, ale acordului din 1980 și ale prezentului acord, în scopul de a asigura conservarea și utilizarea durabilă a resurselor biologice din Skagerrak;

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Prezentul acord se aplică unei zone din Skagerrak delimitate la vest de o linie dreaptă care leagă farurile Hanstholm și Lindesnes și la sud de o linie dreaptă care leagă farurile Skagen și Tistlarna, în cadrul acelor părți ale apelor teritoriale și ale zonelor adiacente aflate sub jurisdicție de pescuit din Danemarca, Norvegia și Suedia care se întind dincolo de patru mile marine (1 milă marină = 1 852 metri) de la liniile de bază de la care se măsoară lărgimea apelor teritoriale.

Articolul 2

În cadrul zonei specificate la articolul 1, fiecare parte se angajează, în funcție de jurisdicția sa de pescuit, în conformitate cu dispozițiile convenției și în temeiul legislației sale aplicabile, să permită navelor care arborează pavilionul Danemarcei, al Norvegiei și al Suediei să se angajeze în activități de pescuit, sub rezerva dispozițiilor relevante din acordul din 1980 și în conformitate cu alocările stabilite de comun acord de către părți.

Articolul 3

Părțile cooperează pentru a stabili, în măsura posibilului, norme și reglementări armonizate în materie de pescuit în zona menționată la articolul 1.

Articolul 4

Părțile convin să se consulte cu privire la problemele referitoare la punerea în aplicare și la buna funcționare a prezentului acord sau în caz de litigiu privind interpretarea acestuia.

Articolul 5

Prezentul acord nu aduce atingere celorlalte acorduri referitoare la pescuitul de către navele uneia din părți în zona de pescuit aflată sub jurisdicția celeilalte părți.

Articolul 6

Fără a aduce atingere articolului 1, prezentul acord se aplică, pe de o parte, teritoriilor în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în condițiile prevăzute de aceste tratate și, pe de altă parte, teritoriului Regatului Norvegiei.

Articolul 7

Prezentul acord intră în vigoare la data primirii ultimei notificări prin care se confirmă îndeplinirea de către părți a tuturor procedurilor interne necesare pentru intrarea sa în vigoare.

Articolul 8

Prezentul acord rămâne în vigoare până la 1 ianuarie 2022. În cazul în care nu se pune capăt acordului de către una dintre părți printr-o notificare de reziliere efectuată cu cel puțin un an înainte de data expirării acestei perioade, acordul rămâne în vigoare pentru perioade suplimentare de câte șase ani, în cazul în care nu a fost efectuată o notificare de reziliere cu cel puțin un an înainte de expirarea fiecărei astfel de perioade de șase ani.

Articolul 9

Până la intrarea sa în vigoare, prezentul acord se aplică cu titlu provizoriu pentru o perioadă de până la doi ani de la data semnării sale.

Articolul 10

Prezentul acord este întocmit în dublu exemplar în limbile bulgară, spaniolă, cehă, daneză, germană, estonă, greacă, engleză, franceză, croată, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, neerlandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, finlandeză, suedeză și norvegiană, fiecare dintre aceste texte fiind autentic. În cazul unor contradicții sau al unui litigiu, prevalează textul în limba engleză.