24.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/74

—

având în vedere Tratatul privind comerțul cu arme (ATT) adoptat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 2 aprilie 2013,

—

având în vedere Decizia Consiliului 2010/336/PESC din 14 iunie 2010 (1) și deciziile anterioare ale Consiliului privind activitățile UE de susținere a Tratatului privind comerțul cu arme, precum și propunerea de decizie a Consiliului privind autorizarea statelor membre să ratifice, în interesul Uniunii Europene, Tratatul privind comerțul cu armele (12178/2013),

—

având în vedere Directiva 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme (2),

—

având în vedere Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 258/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 privind punerea în aplicare a articolului 10 din Protocolul Organizației Națiunilor Unite împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (Protocolul ONU privind armele de foc) și de stabilire a măsurilor privind autorizațiile de export, importul și tranzitul pentru arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și muniții (4),

—

având în vedere Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar (5),

—

având în vedere rezoluțiile sale din 21 iunie 2007 referitoare la Tratatul privind comerțul cu arme: instituirea unor standarde internaționale comune pentru importul, exportul și transferul de arme convenționale (6), din 13 iunie 2012 referitoare la negocierile privind Tratatul ONU privind comerțul cu arme (ATT) (7) și din 13 martie 2008 privind Codul de conduită al UE privind exportul de arme – neadoptarea de către Consiliu a poziției comune și eșecul transformării Codului într-un instrument cu forță juridică obligatorie (8);

—

având în vedere articolele 21 și 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolele 3, 4 și 5 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (3) și articolul 218 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0233/2013),

—

având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât comerțul internațional cu arme convenționale este o afacere care operează cu cel puțin 70 000 de milioane de dolari în fiecare an, și întrucât, potrivit estimărilor ONU, aproape 1 milion, din cele 8 milioane de arme fabricate zilnic la nivel mondial, sunt pierdute sau furate și ajung, în mod normal, în posesia unor persoane neautorizate, iar în fiecare minut o persoană moare ca urmare a violențelor armate;

B.

întrucât, potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm, UE în ansamblul său înregistrează 26 % din exporturile mondiale de armament și întrucât 61 % din aceste exporturi merg în afara UE;

C.

întrucât, după adoptarea Directivei 2009/43/CE, există un sistem UE comun de acordare a licențelor globale care reglementează comerțul cu echipament militar în cadrul UE și întrucât UE are atribuția de a încheia acorduri internaționale în domenii care intră în competența sa exclusivă;

D.

întrucât poziția comună a Consiliului din 2008 stabilește patru criterii obligatorii, care pot duce la refuzarea licențelor de export și alte patru criterii care trebuie să fie luate în considerare; întrucât aceste criterii nu aduc atingere măsurilor de control al armelor mai restrictive adoptate de către statele membre;

E.

întrucât respectarea drepturilor omului constituie elementul fundamental al valorilor comune de la baza Uniunii Europene și întrucât, în conformitate cu tratatele, politica comercială, ca parte a acțiunii externe a UE, ar trebui să contribuie la respectarea drepturilor omului;

F.

întrucât exporturile de arme au un impact nu numai asupra securității, ci și asupra cercetării și dezvoltării, a inovării și capacității industriale, a comerțului bilateral și multilateral, precum și asupra dezvoltării durabile; întrucât instabilitatea creată prin creșterea disponibilității armelor conduce adesea la încetinirea creșterii economice și la sărăcie; întrucât comerțul cu arme, în special cu țările în curs de dezvoltare, conduce adesea la corupție și la supraîndatorare, îndepărtând resurse importante pentru dezvoltarea de la societățile lor; întrucât comerțul internațional își poate realiza cel mai bine potențialul de a furniza locuri de muncă durabile, creștere și dezvoltare într-un climat de bună guvernare internațională, dacă nu de pace, securitate și stabilitate depline;

1.

salută încheierea, sub auspiciile Națiunilor Unite, a unui tratat privind comerțul cu arme cu forță juridică obligatorie privind comerțul internațional cu arme convenționale, după șapte ani de îndelungi negocieri; reamintește că tratatul are drept scop stabilirea celor mai înalte standarde internaționale comune posibile pentru reglementarea comerțului internațional cu arme convenționale, prevenirea și eradicarea comerțului ilegal cu arme convenționale în vederea sprijinirii păcii internaționale și regionale, a securității și stabilității și a reducerii suferințelor umane; consideră că implementarea eficientă a tratatului poate contribui în mod semnificativ la consolidarea respectului pentru drepturile internaționale ale omului și pentru dreptul umanitar la nivel mondial; salută contribuția substanțială a organizațiilor societății civile, de la conceperea până la adoptarea Tratatului privind comerțul cu arme;

2.

subliniază că succesul pe termen lung al regimului ATT depinde de participarea unui număr cât mai mare de țări și în special, a tuturor actorilor majori din comerțul internațional cu arme; salută faptul că majoritatea statelor membre ale ONU au semnat deja tratatul și îndeamnă restul de state să le urmeze exemplul și să îl ratifice cât mai curând posibil; solicită SEAE să invite țări terțe să adere la Tratatul privind comerțul cu arme, ca obiectiv în materie de afaceri externe și ca aspect ce trebuie inclus în acordurile bilaterale;

3.

ia act de faptul că unele acorduri comerciale includ clauze care promovează obiective și acorduri de neproliferare cu privire la armele de distrugere în masă și, prin urmare, solicită Comisiei Europene să analizeze în ce măsură instrumentele comerciale actuale și viitoare pot fi folosite pentru a promova ratificarea și implementarea ATT;

4.

subliniază, totodată, că transferurile ilegale sau nereglementate de arme provoacă suferințe umane, alimentează conflictele armate, instabilitatea, atacurile teroriste și corupția, implicit subminând dezvoltarea socioeconomică, și provocând încălcări ale democrației și statului de drept, ale legislației privind drepturile omului și ale dreptului internațional umanitar;

5.

Consideră regretabil faptul că tratatul nu introduce o definiție comună și precisă a armelor convenționale, că vizează doar opt categorii de armament, precizate la articolul 2 alineatul (1) și că nu cuprinde o listă care să descrie tipurile concrete de arme din fiecare categorie; salută însă utilizarea de categorii largi pentru a determina tipurile de arme incluse; este deosebit de satisfăcut de includerea în aceste tipuri a armelor mici, a armelor ușoare, a munițiilor, pieselor și a componentelor aferente; solicită statelor părți să înțeleagă fiecare categorie în sensul cel mai larg în cadrul legislațiilor lor naționale; regretă faptul că comerțul cu sisteme aeriene pilotate de la distanță (drone) folosite în scopuri armate nu face obiectul tratatului;

6.

regretă faptul că în tratat nu a fost inclusă și asistența tehnică ce cuprinde repararea, întreținerea sau dezvoltarea, aceste activități fiind, totuși, incluse în legislația Uniunii Europene;

7.

solicită statelor membre ale UE să clarifice faptul că termenul „transfer” din articolul 2 alineatul (2) din tratat se aplică cadourilor, împrumuturilor, contractelor de leasing și tuturor celorlalte forme de transfer și că, prin urmare, aceste activități fac obiectul prezentului tratat;

8.

invită statele părți, în ceea ce privește controlul exporturilor și aplicarea articolelor 6 (Interdicții) și 7 (1a-iv) (Exportul și evaluarea cererilor de export) din Tratatul privind comerțul cu arme, să acorde o atenție deosebită bunurilor ce pot fi utilizate atât în scopuri civile, cât și în scopuri militare, precum tehnologia de supraveghere, dar și pieselor de schimb și produselor corespunzătoare utilizate în războaiele cibernetice sau pentru abuzurile neletale asupra drepturilor omului și propune analizarea posibilității de a extinde sfera de aplicare a Tratatului privind comerțul cu arme, pentru a include serviciile asociate exporturilor de arme și bunurile și tehnologia cu utilizare duală;

9.

salută dispozițiile care vizează prevenirea deturnării de arme; observă, totuși, că statelor părți le este permisă o marjă largă de manevră în determinarea nivelului de risc a deturnării de arme; regretă că munițiile și piese și componente nu sunt incluse explicit în dispozițiile respective și invită statele părți, să remedieze acest lucru în legislația lor națională, în special statele membre ale UE, în conformitate cu poziția comună a UE din 2008;

10.

recunoaște importanța industriei de armament pentru creștere și inovare, în plus față de rolul său fundamental de a furniza capabilități vitale; reamintește interesele legitime ale statelor de a achiziționa arme convenționale, de a-și exercita dreptul la auto-apărare, precum și de a produce, exporta, importa și transfera arme convenționale; reamintește, totodată, că este în interesul statelor părți să se asigure că industria armelor respectă dreptul internațional și regimurile obligatorii privind controlul armelor, astfel încât să se păstreze și să se protejeze principiile fundamentale ale democrației, statului de drept, drepturilor omului și dreptului umanitar, precum și să se promoveze prevenirea conflictelor și rezolvarea conflictelor;

11.

invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă să contribuie la dezvoltarea unor coduri obligatorii de conduită pentru actorii privați implicați în comerțul cu produse militare, în conformitate cu principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; încurajează industria europeană de armament să contribuie la eforturile de susținere a implementării în mod deschis și transparent, inclusiv, dacă e cazul, prin parteneriate de tip public-privat, precum și să promoveze respectarea mai ales a obligațiilor de responsabilitate consolidată și a obligației ce decurge din responsabilitatea de a preveni transferurile ilegale de arme;

12.

subliniază importanța obligației impuse de tratat asupra statelor părți de a implementa un sistem național de control pentru transferurile de arme (export, import, tranzit, transbordare și intermediere ilicită);

13.

salută în special interdicția tuturor transferurilor în cazul în care statul știe în momentul autorizării, ce arme ar putea fi folosite pentru comiterea unui genocid, a crimelor împotriva umanității sau a crimelor de război;

14.

salută respectarea în general coerentă a diferitelor acorduri și instrumente regionale privind controlul transferurilor, inclusiv a poziției comune a UE din 2008 precum și faptul că transferul de arme este interzis în cazul în care statele părți apreciază că există un „risc major” ca armele să submineze pacea și securitatea sau să fie utilizate pentru: (1) încălcarea dreptului umanitar, (2) încălcarea legislației privind drepturile omului, (3) comiterea de acte de crimă organizată și (4) comiterea de acte teroriste; încurajează toate statele părți să elaboreze orientări, astfel încât aceste criterii să fie aplicate în mod riguros și coerent;

15.

invită Comisia și Consiliul să asigure o mai mare coerență între diferitele instrumente europene de reglementare a mișcărilor de arme și echipamentele strategice (exporturi, transferuri, servicii de intermediere și tranzit), precum Poziția comună a Consiliului din 2008, Regulamentul (CE) nr. 428/2009 privind produsele cu dublă utilizare, Regulamentul (UE) nr. 258/2012 privind articolul 10 din Protocolul privind armele de foc, precum și măsurile specifice, adoptate în temeiul articolului 218 din tratat, în ceea ce privește cadrul instituțional la nivel european și mecanismele de implementare, pentru a evita confuzia juridică și costurile suplimentare excesive pentru operatorii economici relevanți din UE;

16.

salută cerința ce prevede ca statele părți să ia în considerare riscul ca armele transferate să fie folosite pentru a comite sau a facilita acte grave de violență de gen sau acte grave de violență împotriva femeilor și copiilor în procesul decizional de acordare a licențelor;

17.

subliniază importanța implementării eficiente și credibile a tratatului și o definire clară a responsabilităților statelor părți; constată în acest sens, că este lăsată la latitudinea statelor părți o marjă largă de interpretare;

18.

atrage atenția asupra faptului că nu este obligatorie evaluarea existenței unor tensiuni sau conflicte armate pe teritoriul țării de destinație și că nu se ia în vedere nici gradul de dezvoltare a țării respective;

19.

subliniază că statele părți trebuie să raporteze anual cu privire la exporturile și importurile de arme convenționale; solicită insistent ca rapoartele relevante să fie puse la dispoziția publicului, ca regulă generală; Solicită, în consecință, statelor membre să își asume un angajament în materie de transparență și să dezvăluie publicului rapoartele lor anuale privind transferurile de arme, fără să aștepte acceptarea universală a acestui principiu;

20.

consideră că o transparență deplină depinde în mare măsură de responsabilitatea în fața parlamentelor, cetățenilor și organizațiilor societății civile și solicită stabilirea unor mecanisme de transparență care vor permite astfel, cetățenilor și organizațiilor să se implice, pentru a responsabiliza autoritățile;

21.

subliniază rolul important al parlamentelor naționale, al ONG-urilor și al societății civile în asigurarea implementării și respectării standardelor convenite ale Tratatului privind comerțul cu arme la nivel național și internațional și în crearea unui sistem transparent de control care să prevadă o obligație de raportare; solicită, prin urmare, sprijin (inclusiv financiar) în favoarea unui mecanism de control internațional, transparent și solid, care să consolideze rolul parlamentelor și al societății civile;

22.

salută dispozițiile privind cooperarea și asistența internațională, precum și crearea unui fond voluntar de asistență pentru statele părți care au nevoie de sprijin în implementarea tratatului;

23.

salută, de asemenea, instituirea unei conferințe a statelor părți ce va fi convocată în mod regulat, pentru a analiza implementarea tratatului, precum și, printre altele, pentru a se asigura că comerțul cu noi tehnologii de armament face obiectul tratatului;

24.

recunoaște rolul semnificativ al UE și al statelor membre în sprijinirea procesului internațional de stabilire a unor norme comune obligatorii privind comerțul internațional cu arme; salută faptul că toate statele membre au semnat tratatul; speră ca, după acordul Parlamentului European, statele membre să ratifice rapid acest tratat;

25.

solicită, prin urmare, Președinției elene a Consiliului să acorde cea mai mare prioritate ratificării și implementării ATT și să raporteze periodic Parlamentului cu privire la activitățile respective; îndeamnă statele membre să ratifice și să implementeze ATT rapid, eficient și în mod uniform pe întreg teritoriul Uniunii Europene, continuând să aplice integral Poziția comună din 2008 a Consiliului, ca baza actuală pentru standardele europene comune în controlul exporturilor de arme;

26.

reamintește statelor membre de responsabilitatea lor comună de a aplica și de a interpreta Poziția comună a Consiliului din 2008 privind exporturile de arme în mod uniform și la fel de riguros;

27.

îndeamnă statele membre să își îndeplinească obligațiile de raportare la UE și ONU în spiritul transparenței și integralității și să promoveze transparența și schimbul de informații și de bune practici cu privire la transferurile de arme și deturnarea de arme la nivel mondial;

28.

salută rolul activ jucat de UE în negocierile ATT; consideră regretabil, însă, că Tratatul privind comerțul cu arme nu conține dispoziții care ar permite UE sau altor organizații regionale să fie parte la tratat; subliniază că organizațiile regionale ar trebui să joace un rol activ în ceea ce privește implementarea tratatului și solicită introducerea de dispoziții în Tratatul privind comerțul cu arme cât mai curând posibil, care să permită UE sau altor organizații regionale să fie parte la tratat;

29.

salută faptul că tratatul prevede obligația statelor participante de a prezenta un raport anual privind atât exporturile, cât și importurile realizate (articolul 13 alineatul (3)), această măsură fiind binevenită, întrucât încurajează încrederea între state, permițându-le astfel, să obțină informații privind armamentul achiziționat de alte țări;

30.

invită Comisia să prezinte o propunere ambițioasă de decizie a Consiliului privind un mecanism de sprijin al UE pentru implementarea ATT;

31.

invită UE și statele sale membre să ofere sprijin țărilor terțe care au nevoie de asistență în îndeplinirea obligațiilor tratatului; în acest context, salută concluziile Consiliului Afaceri Externe din 16 decembrie 2013 care a alocat 5,2 milioane de euro din bugetul UE pentru fondul voluntar de asistență ce va fi creat conform tratatului;

32.

subliniază că toate eforturile de sprijinire a implementării ar trebui să fie strâns coordonate cu activitățile altor donatori și ale altor părți la ATT și să țină cont de punctele de vedere ale institutelor de cercetare și ale organizațiilor societății civile, cum ar fi cele finanțate în cadrul mecanismului Fondului ONU de sprijinire a cooperării în materie de reglementare a armelor (UNSCAR), și ar trebui să încurajeze societatea civilă locale să participe;

33.

invită Comisia Europeană și SEAE să conceapă și să implementeze un program coerent de informare privind ATT, integrând și consolidând activitățile existente ale altor părți la ATT și ținând cont de activitățile legate de inițiativele locale ale societății civile și de activitățile de informare ale altor donatori ale altor organizații ale societății civile, având în vedere și lecțiile învățate în acest domeniu;

34.

atrage atenția asupra dispoziției privind modificarea tratatului în ultimă instanță, cu o majoritate de trei sferturi din statele părți, dacă este necesar, și încurajează UE și statele sale membre să facă uz de această dispoziție în viitor pentru a consolida și mai mult regimul și pentru a rezolva deficiențele; solicită Comisiei să implementeze, până la acest moment, soluții bilaterale în contextual relațiilor comerciale contractuale;

35.

invită Parlamentul elen, în cadrul Președinției grecești a Consiliului UE, să introducă ratificarea ATT și Poziția comună a Consiliului din 2008 în la ordinea de zi a viitoarei conferințe interparlamentare pentru PESC, PSAC;

36.

invită Consiliul, ținând cont de faptul că ATT vizează atât competențele exclusive ale UE, cât și competențele naționale, să acorde statelor membre permisiunea de a ratifica ATT în interesul Uniunii Europene;

37.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, parlamentelor naționale ale statelor membre, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, precum și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.