15.1.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/104


Avizul Comitetului Economic și Social European privind inovarea socială, crearea de rețele și comunicarea digitală

(aviz din proprie inițiativă)

(2016/C 013/16)

Raportor:

domnul Bernardo HERNÁNDEZ BATALLER

La 10 iulie 2014, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Inovarea socială, crearea de rețele și comunicarea digitală.

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 31 august 2015.

În cea de a 510-a sesiune plenară, care a avut loc la 16 și 17 septembrie 2015 (ședința din 16 septembrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 204 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 11 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Inovarea socială, precum și rețelele colaborative trebuie utilizate din plin pentru promovarea și consolidarea participării cetățenilor și a societății civile în ansamblu la conceperea și gestionarea politicilor Uniunii, prin intermediul unor proiecte colective, de tip ascendent și diseminate în teritoriu, menite să consolideze caracterul direct al democrației.

1.2.

La rândul său, accesul universal la noi tehnologii, în general, și la internetul în bandă largă, în special, trebuie să constituie în continuare un obiectiv prioritar pentru Uniunea Europeană, el trebuind să fie considerat un serviciu de interes general, care trebuie să contracareze decalajul digital și excluziunea socială pe care acesta o determină.

1.3.

Noile tehnologii ale informației și comunicațiilor, cu sprijinul inovării sociale și prin utilizarea rețelelor colaborative, ar trebui să joace un rol important în crearea de locuri de muncă calificate și de calitate, prin sprijinirea proiectelor care vizează crearea de întreprinderi inovatoare și lansarea de inițiative de reducere a actualelor rate ale șomajului.

1.4.

CESE consideră că este esențial să se consolideze formarea în domeniul digital. O bună formare, care să includă o învățare adecvată în cadrul sistemului de învățământ și care să le permită tinerilor să fie capabili să facă față provocărilor viitoare. O formare permanentă pentru lucrători, care să-i instruiască în vederea utilizării noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor pe piața forței de muncă. O formare care să facă posibilă învățarea de-a lungul vieții și să împiedice excluderea unor sectoare mai fragile.

1.5.

CESE sprijină obiectivele Strategiei Europa 2020 și ale Strategiei pentru egalitate între bărbați și femei. Sprijină inițiativele lor emblematice „O Uniune a inovării” și „Agenda digitală”, precum și măsurile care se impun pentru crearea unei sinergii între acestea, în măsură să permită înregistrarea de progrese în domeniul inovării sociale. Prin urmare, Comitetul consideră importantă integrarea acestor obiective în planurile naționale de reformă (PNR) și monitorizarea acestora în cadrul semestrului european. Consideră, de asemenea, că este esențial ca, pe lângă partenerii sociali, societatea civilă să se implice și ea la nivel european, național și regional în punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea acțiunilor finanțate de Uniunea Europeană pentru atingerea acestor obiective.

1.6.

CESE solicită ca inovarea socială pusă în legătură cu noile tehnologii prin intermediul rețelelor sociale și a activităților colaborative să înlesnească elaborarea de soluții tehnice care contribuie la o mai bună integrare a persoanelor cu handicap, asigurând un grad maxim de autonomie și participare a acestora și permițându-le să depășească acele provocări care constau în eliminarea oricărui obstacol generator de discriminare.

1.7.

CESE solicită instituțiilor să stimuleze crearea de capacități și utilizarea mediilor digitale esențiale, precum și să contribuie la crearea de spații în care să se stabilească legături orizontale inovatoare pentru dezvoltarea viabilă, astfel încât să se poată implementa formula „inovare socială + activitate colaborativă + comunicare digitală”, facilitând și promovând accesul în timp real și în mod rapid și sigur.

1.8.

Comitetul îndeamnă Uniunea Europeană să finanțeze, în cadrul programului său EaSI (Programul UE pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială), conceperea și punerea în aplicare a proiectelor care sunt inițiative ale societății civile și care se desfășoară prin intermediul rețelelor sociale și al activității colaborative, cu condiția ca obiectivele lor să urmărească interesul general și să acorde atenție potențialului lor de inserție profesională și de integrare.

1.9.

În practică, Comisia Europeană trebuie să inițieze o politică clară și concretă în materie de inovare socială și de acces al cetățenilor la noile tehnologii, care să determine inițiative aducătoare de avantaje pentru fiecare segment de populație. Acest lucru ar trebui să fie în concordanță cu Pachetul privind investițiile sociale al Comisiei Europene (1). De asemenea, trebuie să sporească investițiile în talentul uman și trebuie deschise piețe bazate pe cunoaștere, promovând astfel cooperarea dintre întreprinderi și cetățeni.

1.10.

În fine, trebuie prevăzut un pachet investițional care să permită consolidarea inovării sociale pe baza dezvoltării tehnologice, stimularea cercetării colaborative efectuate în comun și în mod multidisciplinar, promovarea accesului la noi cunoștințe și consolidarea instituțională prin intermediul democrației directe, pe care o fac posibilă noile instrumente de participare în rețea și de comunicare digitală.

2.   Introducere

2.1.

Obiectivul prezentului aviz este de a evalua condițiile necesare pentru ca inovarea socială să utilizeze pe deplin TIC în scopul de a servi binelui comun; el solicită punerea în aplicare de măsuri de sprijinire a tehnologiilor digitale și a platformelor de promovare a relațiilor online și a creării de interacțiuni sinergice. Analizarea structurilor reticulare și adaptarea lor la fundamentele culturii organizaționale constituie unele dintre măsurile necesare atingerii acestui obiectiv.

2.2.

Formula „inovare socială + activitate colaborativă + comunicare digitală” ridică problema identificării proceselor și instrumentelor adecvate acestor termeni, în vederea obținerii rezultatelor scontate.

2.3.

Se consideră ca fiind esențiale educația (învățare colaborativă), formarea (platformele Mooc sau Moodle), e-sănătatea (dispozitive pentru monitorizarea sănătății), crearea de locuri de muncă (angajare online), antreprenoriatul social, logistica și transportul, securitatea alimentară și a produselor, e-administrația și serviciile publice, democrația economică (crowdfunding, monede alternative) și participarea socială.

2.4.

În contextul actual, caracterul transversal al inovării sociale dobândește un caracter deosebit de însemnat în domenii cum ar fi, printre altele, cercetarea și dezvoltarea, eficiența și durabilitatea, coeziunea și incluziunea socială, responsabilitatea comună și participarea civică, etica antreprenorială și responsabilitatea socială a întreprinderilor, ori democrația directă și guvernarea electronică.

2.5.

CESE (2) reafirmă importanța extinderii domeniului de aplicare a serviciului universal de telecomunicații electronice, astfel încât acesta să acopere accesul la internet în bandă largă, abordând nu numai problema excluziunii geografice, ci și cea a excluziunii sociale, în vederea îndeplinirii obiectivelor de reducere a decalajului digital și de consolidare a coeziunii economice, sociale și teritoriale. De asemenea, UE trebuie să creeze condițiile-cadru pentru o piață unică a volumelor mari de date (big data) și a tehnologiei de tip cloud computing, astfel încât acestea să fie puse în slujba inovării sociale.

3.   Încurajarea inovării sociale în contextul digital actual

3.1.

Rețelele de cooperare și comunicarea digitală joacă un rol important în domeniul inovării sociale. Conceptul de inovare socială este încă incipient; cu toate acestea, definiția cea mai utilizată este cea din raportul BEPA:

„Inovarea este socială în ce privește atât scopurile, cât și mijloacele de care dispune. Definiția poate fi rezumată după cum urmează: practic vorbind, inovările sociale constau în idei noi (produse, servicii și modele) care satisfac nevoile sociale (într-un mod mai eficient decât alte abordări), creând în același timp noi relații sociale sau colaborări. Cu alte cuvinte, inovările nu numai că sunt benefice pentru societate, ci sporesc de asemenea capacitatea de acțiune a acesteia” (3). În esență, inovarea socială este percepută din perspectiva necesității de a răspunde nevoilor sociale complexe și nesatisfăcute, în contextul politicilor de incluziune și coeziune socială.

3.2.

Elementele principale ale procesului de inovare socială sunt: identificarea de noi necesități sociale, nesatisfăcute sau insuficient cunoscute, conceperea de noi soluții care să răspundă acestor necesități, evaluarea eficacității respectivelor soluții și diseminarea inovațiilor sociale eficiente. În plus, inițiativele de inovare socială sunt strâns legate de abordarea care propune un pachet de măsuri de investiții sociale, în care investiția în persoana individuală din perspectiva speranței de viață și a prevenirii este esențială.

3.3.

Este important să se analizeze legătura dintre procesele de cooperare oferite de tehnologiile informației și inovării așa-zise socială și discutarea beneficiilor anunțate pentru cetățeni și societate. Principalele elemente pot fi sintetizate după cum urmează:

(a)

este vorba despre procese colaborative deschise participării cetățenilor care doresc acest lucru;

(b)

au ca scop îmbunătățirea și transformarea societății;

(c)

implică conceperea de soluții în comun și formularea de propuneri cu caracter transversal;

(d)

constau în soluții care nu au mai fost încercate anterior;

(e)

declanșează procese de învățare, încurajează asumarea de angajamente și au ca efect transformări cu impact la nivel local, structurate pe patru axe:

participarea actorilor locali în conformitate cu principiul subsidiarității;

implicarea și angajamentul cetățenilor;

rolul deosebit al societății civile și al economiei sociale;

proces ascendent (bottom up).

3.4.

Noutatea în raport cu alte soluții constă, așadar, în tipul de relații care se stabilește între actorii implicați în dezvoltarea inovării sociale, adică în conceperea și procesele sau etapele de punere în aplicare; inovarea trebuie să țină seama de locul pe care trebuie să îl ocupe partenerii sociali, ei fiind reprezentativi și în măsură să creeze situații de drept contractual.

3.5.

Așa cum CESE a remarcat deja, măsurarea progresului social ar trebui să asigure un echilibru mai bun între indicatorii economici și cei sociali (4). Utilizarea abordării care constă în măsurarea progresului social, în condițiile păstrării echilibrului între evaluările calitative și cele cantitative, se înscrie într-o viziune pe termen mediu și lung, în cadrul unui sistem de guvernanță echilibrat și transparent, cu indicatori clari de performanță tehnică și socioeconomică.

3.6.

Pentru a putea a preconiza noi răspunsuri la problemele, mizele și provocările cu care se confruntă societatea de astăzi, este necesar să se pună în valoare creativitatea și talentul fiecăruia – în mod orizontal, transversal și global –, astfel încât totalul obținut să fie mai mult decât suma părților, sporind în plus la maximum eficiența costului său. În mod cert, această obligație este îndeplinită cel mai bine în cazul inteligenței colective și al creării în comun, în rețele de colaborare.

3.7.

Inovarea socială apare pentru a face față nevoilor nesatisfăcute ale societății sau complexelor provocări sociale, afectând diverse domenii și instrumente, cum ar fi:

(a)

domenii

îmbunătățirea democrației, în special a democrației participative;

incluziunea socială;

economia socială;

consumul colaborativ;

datele deschise (open data), software-ul cu sursă deschisă (open source), mecanismele deschise (open hardware);

tehnologia portabilă;

platformele de sensibilizare a cetățenilor;

inovarea socială digitală bazată pe efectul de rețea;

(b)

instrumente

reintegrarea grupurilor excluse;

încurajarea comportamentelor și stilurilor de viață durabile, prin sensibilizare cu privire la impactul în ceea ce privește durabilitatea al alegerilor consumatorilor în materie de energie, mediu și sănătate;

înregistrarea opiniilor cetățenilor, pentru un proces decizional mai bun (la nivel personal sau instituțional);

sporirea încrederii în statisticile generate în mod colectiv;

utilizarea conștientizării colective a situațiilor sociale și de mediu pentru a stimula elaborarea de politici mai bune sau pentru a crea noi modele economice, sociale și democratice;

conceperea de abordări alternative privind soluționarea problemelor, în vederea îmbunătățirii serviciilor publice, a mediului urban, a democrației și a internetului, plecând de la baze de date deschise;

conectarea cetățenilor și desfășurarea de activități în comun, acordând atenție cerințelor legate de viața privată și de incluziune;

creșterea gradului de conștientizare colectivă cu privire la provocările ecologice;

eliminarea barierelor colective în calea incluziunii;

experimentarea de noi forme colective în domeniile creativității și cooperării;

înzestrarea cetățenilor cu capacități de evaluare a responsabilității sociale a întreprinderilor;

evaluarea impactului platformelor de conștientizare colectivă.

3.8.

În prezent, posibilitatea de punere în comun a cunoștințelor ar putea contribui la apariția unor inovații care să completeze politicile sociale. În acest caz, tehnologia digitală poate juca un rol important în sprijinirea factorilor de inovare socială, al căror obiectiv este satisfacerea nevoilor persoanelor.

3.9.

Prin urmare, trebuie eliminate barierele în calea inovării și experimentării sociale, în scopul instituirii unui mediu și unei culturi care să favorizeze inovarea, recunoscând și reafirmând rolurile specifice ale diferiților actori (fundații, cooperative, asociații, societăți mutuale, bănci de economii, IMM-uri și alte întreprinderi din sectorul economiei sociale etc.), în calitate de interlocutori și furnizori de servicii (5).

4.   Rețelele de activitate colaborativă

4.1.

O rețea de cooperare constă într-o serie de persoane care furnizează o contribuție intelectuală la un proiect care privește un obiectiv comun al unui grup. Acestea funcționează ca un singur creier („creier global”), o entitate unică compusă din milioane de celule generatoare de idei, care se confruntă cu provocări considerabile, cum ar fi limba sau comunicarea. Apariția internetului, în combinație cu alți factori, a favorizat inițierea unei game largi de proiecte comune și rețele de colaborare, dar acestei oportunități tehnologice trebuie să i se confere o semnificație teleologică pusă în slujba binelui comun.

4.2.

Inovarea socială poate beneficia de pe urma utilizării noilor instrumente și rețele digitale pentru a-și îndeplini mai bine misiunea, cum ar fi serviciile pentru persoanele în vârstă din zone îndepărtate etc.

4.3.

Evenimentele, deciziile, acțiunile și persoanele se înscriu într-un cadru comun, reprezentat de un nou spațiu digital și în care se sincronizează în timp real, dând naștere inteligenței colective.

4.4.

Inteligența colectivă este un tip de proces emergent, în care coordonarea multor capacități inteligente conduce la o soluție la care nu s-ar fi ajuns în mod individual sau separat. Inteligența multiplă ia așadar forma unei manifestări sinergice a unui număr mare de talente care acționează coordonat. Elementul esențial constă în dezvoltarea unei inteligențe colective, astfel încât colectivul să devină creativ și să se poată declanșa procese de inovare și de schimbare socială, prin intermediul unor platforme menite să potențeze aceste evoluții legate de colaborare.

4.5.

Viteza cu care obiectivele stabilite sunt atinse în aceste rețele de cooperare este mult mai mare decât în cazul oricărui grup organizat cu caracter finit, indiferent de structură și funcționare, mulțumită căutării de talente dincolo de limitele respectivei organizații, lucru care conduce la o inovare deschisă, democratică, difuză și gestionată de comunitate.

4.6.

Există două condiții fundamentale pentru ca oamenii să își împărtășească cunoștințele: așteptările similare și gradul diferit de cunoaștere. Încurajarea așteptărilor comune și complementaritatea variilor competențe ajută la crearea unor rețele de cooperare.

4.7.

Cu toate acestea, există trei tipuri de pericole care trebuie soluționate în orice tip de rețea și activitate colaborativă și de care trebuie să se țină seama: „parazitismul” (relațiile trebuind să se bazeze pe caracterul echitabil al contribuțiilor), practicarea interesată a crowdsourcing-ului (externalizare spre public) (6) și, în final, comploturile. Această ultimă problemă evidențiază rolul încrederii în acest domeniu al cooperării.

4.8.

Rețelele se formează pe bază de încredere, aceasta generând la rândul ei așteptări cu privire la capacitatea de angajare și de reacție, precum și la competențele părții cu care se colaborează. Încrederea deplină și neîntreruptă creează o reputație solidă, care ține rețeaua departe de uneltiri. Nu poate exista încredere în lipsa siguranței rețelelor, care poate fi asigurată printr-o lege echitabilă pentru toți și prin control. Siguranța este rezultatul respectării eticii în ce privește obiectivele preconizate și în funcționarea rețelei, în condițiile de creare și dizolvare a rețelei, care trebuie prevăzute și anunțate în mod public, precum și al respectării drepturilor fundamentale, care trebuie să includă dreptul de a fi uitat.

4.9.

În concluzie, succesiunea diferitelor procese (dezvoltarea structurilor de lucru orizontale, interacțiunea în rețea și apariția de platforme) duce la creativitate și inovare socială, prin intermediul unui model eterogen, caracterizat prin deschidere, transversalitate și difuziune, fără a se uita rolul esențial al conectorilor care permit articularea și capilarizarea ideilor și proiectelor, precum și promovarea acestor noi forme de organizare în vederea acțiunii.

4.10.

Platforma online este concepută ca un format în care pot fi intensificate procesele de inteligență colectivă care promovează un model ce respectă identitatea individuală. Punctul de cotitură a fost reprezentat de utilizarea internetului, nu numai din perspectiva democratizării modelului de comunicare, ci și din cea a conectorilor care, bazându-se pe cultura digitală, lucrează la un model alternativ de organizare.

5.   Comunicarea digitală ca instrument pentru inovare socială prin intermediul rețelelor colaborative

5.1.

Comunicarea digitală permite vizualizarea responsabilității cetățenești comune, a inteligenței colective și a activității colaborative în rețea, creând un mediu favorabil dezvoltării de modele de economie colaborativă bazate pe binele comun.

5.2.

CESE a constatat deja (7) că rețelele de socializare pot promova cetățenia digitală responsabilă și trebuie să garanteze cetățenilor exercitarea efectivă a drepturilor lor legate de mediul digital, precum libertatea de expresie și de informare, protecția datelor cu caracter personal și a vieții private, cerințele de transparență și serviciile de internet de calitate corespunzătoare.

5.3.

Cu toate acestea, trebuie să se țină seama de aspectele negative ale rețelelor sociale și să se prevină riscurile aferente, semnalând, în același timp, oportunitățile și sinergiile potențiale ale acestor rețele, în vederea promovării, în interiorul pieței unice digitale, a unei utilizări responsabile și inteligente.

5.4.

Uniunea Europeană trebuie să înceteze să mai fie un simplu utilizator al mediului digital, și să devină proiectant și producător de conținuturi, motiv pentru care trebuie să promoveze talentele, incluzând printre prioritățile sale informarea, pregătirea și asigurarea accesului la societatea digitală.

5.5.

În ceea ce privește consumatorii, este important ca aceștia să primească îndrumări adecvate, în special în ceea ce privește anonimizarea sau pseudonimizarea datelor, analiza de risc privind datele cu caracter personal, precum și instrumentele și inițiativele de sporire a gradului de conștientizare, deoarece aceste unelte digitale pot contribui la un mai mare control și protecție a datelor lor.

Bruxelles, 16 septembrie 2015.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  Sursa: http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1044

(2)  Avizul CESE pe tema „Accesul tuturor la bandă largă: considerații privind evoluția domeniului serviciului universal de comunicații electronice” (JO C 175, 28.7.2009, p. 8).

(3)  Sursa: http://ec.europa.eu/archives/bepa/pdf/publications_pdf/social_innovation.pdf

(4)  Avizul CESE pe tema „Măsurarea impactului social” (JO C 170, 5.6.2014, p. 18).

(5)  Avizul CESE privind programul pentru schimbări sociale și inovare socială (JO C 143, 22.5.2012, p. 88).

(6)  Avizul CESE privind multifinanțarea în UE (JO C 451, 16.12.2014, p. 69).

(7)  Avizul CESE privind utilizarea responsabilă a rețelelor sociale (JO C 351, 15.11.2012, p. 31).