23.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/9

1.1.

Pentru a se pune în aplicare Strategia Europa 2020 și Agenda europeană pentru integrarea resortisanților țărilor terțe, atât în ce privește accesul femeilor la încadrarea în muncă, cât și integrarea imigranților, și dat fiind că Europa are nevoie de migranți, în pofida unor discursuri ostile a căror răspândire este neliniștitoare și contravine intereselor pe termen lung ale populațiilor europene, CESE solicită instituțiilor europene următoarele:

1.2.

Pe lângă măsurile care ar trebui să li se aplice tuturor imigranților, indiferent de sex, CESE solicită statelor membre:

1.3.

În sfârșit, CESE solicită partenerilor sociali:

2.1.

În ultimele decenii, imigrația a devenit tot mai feminină. Femeile care emigrează către Europa o fac pentru a se alătura unor membri ai familiei sau sunt refugiate și solicită azil. Numeroase sunt și femeile care vin pentru a-și câștiga existența, lăsându-și familia în țara de origine și devenind principalul ei sprijin.

2.2.

În momentul sosirii, aceste femei pot avea deja un permis de ședere sau nu, iar nivelul lor de calificare poate fi ridicat sau slab. Unele femei migrează din proprie inițiativă, iar altele sunt silite să migreze, unele dintre ele fiind victime ale traficului de persoane. Concluzia este că această populație este pe cât de numeroasă, pe atât de diversificată.

2.3.

La rândul său, Europa se confruntă cu provocări majore în ce privește piața forței de muncă, ca urmare a îmbătrânirii populației, a scăderii natalității și a nevoii de mână de lucru calificată din numeroase sectoare.

2.4.

În acest context, femeile migrante reprezintă o sursă de competențe și de creativitate, care încă nu a fost valorificată pe măsura întregului său potențial. Este absolut necesar ca aceste femei să fie integrate pe piața forței de muncă. Astfel s-ar concretiza pe deplin potențialul reprezentat de migrație, atât din punctul de vedere al femeilor migrante, cât și din cel al Uniunii Europene. În plus, s-ar contribui la consolidarea integrării, a creșterii economice și a coeziunii sociale.

2.5.

CESE și-a exprimat deja opiniile pe tema imigrației și a integrării în repetate rânduri și a emis numeroase recomandări, care se referă atât la bărbați, cât și la femei (4). De aceea, se va evita reluarea acestor recomandări în prezentul aviz.

2.6.

În schimb, până în prezent, CESE nu formulase propuneri care să abordeze în mod specific tema femeilor migrante. Având în vedere însă că egalitatea dintre femei și bărbați nu a fost încă atinsă pe deplin nicăieri în lume și că există aspecte specifice femeilor, greu de sesizat în cadrul unei analize de ansamblu, prezentul aviz este consacrat problematicii integrării femeilor migrante pe piața forței de muncă.

3.1.

Creșterea ratei de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor, precum și al migranților este una dintre prioritățile UE, afirmată în Strategia Europa 2020, în Agenda europeană privind integrarea resortisanților țărilor terțe (5) și în programele multianuale ale Consiliului European (6).

3.2.

Strategia Europa 2020 prevede ca rata de ocupare a forței de muncă să ajungă la 75 % până în 2020, iar o mai bună incluziune a femeilor migrante pe piața forței de muncă este esențială în acest sens. În acest context, semestrul european ar putea fi un instrument prețios. Statele membre ar trebui să prezinte măsuri care vizează integrarea femeilor migrante, iar Comisia ar trebui să propună recomandări specifice în domeniu.

3.3.

De asemenea, lucrările pregătitoare ale Strategiei pentru egalitatea dintre femei și bărbați pentru perioada de după 2015 ar trebui să țină seama mai bine de caracteristicile specifice femeilor migrante. Această strategie ar trebui să contribuie la îmbunătățirea situației femeilor migrante pe piața forței de muncă, inclusiv prin încurajarea spiritului întreprinzător.

3.4.

La nivelul UE, situația femeilor migrante diferă considerabil în funcție de directiva aplicabilă în situația respectivă.

3.5.

Deținătoarea unei cărți albastre (7) are acces mai ușor la locurile de muncă înalt calificate; de asemenea, soția titularului unei cărți albastre are în mod automat și fără întârziere un drept general de acces la piața forței de muncă din țara gazdă.

3.6.

În schimb, soția care beneficiază de reîntregirea familiei (8) trebuie să aștepte uneori timp de un an înainte de a avea acces la ocuparea unui loc de muncă salarizat sau la o activitate independentă, întrucât statele membre au posibilitatea de a impune acest termen. Din cauza acestui timp de așteptare, femeia devine dependentă de soț, se îndepărtează de piața forței de muncă și își pierde o parte din competențe. Pentru a remedia această situație, Comisia Europeană nu ar trebui să se limiteze la controlul punerii în aplicare în statele membre a Directivei privind reîntregirea familiei, ci să ia în considerare și revizuirea acesteia.

3.7.

În ceea ce îi privește pe solicitanții de azil, faptul de a le interzice să muncească îi încurajează să desfășoare o muncă nedeclarată. Prin urmare, obstacolele juridice din calea accesului lor la piața forței de muncă ar trebui eliminate. În plus, faptul de a avea un loc de muncă ar trebui să permită regularizarea șederii, așa cum au demonstrat-o deja rezultatele bune din statele membre care au recurs la regularizări pe scară largă.

3.8.

În concluzie, se impune o armonizare a instrumentelor europene, pentru a permite oricărei persoane care are reședința în mod legal pe teritoriul unui stat membru să beneficieze de acces imediat la încadrarea în muncă și de un drept de ședere individual, indiferent de starea sa civilă.

4.

4.1.1.

Piața forței de muncă dezavantajează femeile, fie ele europene sau imigrante. În pofida cadrului legislativ existent în UE, echilibrul dintre viața profesională și cea privată, accesul la drepturi sociale și la posturi de conducere, precum și participarea la viața publică rămân mai dificile pentru femei decât pentru bărbați.

4.1.2.

Activitatea femeilor se concentrează în câteva sectoare (9) (sănătate, educație, administrație publică, hoteluri, cafenele și restaurante, serviciile pentru familie, munca casnică etc.). Femeile lucrează mult mai des cu fracțiune de normă și dețin, de asemenea, majoritatea contractelor de muncă pe termen scurt și de natură precară. În 2014, diferența de salariu mediu între bărbați și femei în UE încă este de 16,4 % (10), iar diferența dintre pensii este și mai ridicată.

4.1.3.

Situația este și mai îngrijorătoare pentru femeile migrante: rata de ocupare a forței de muncă în rândul lor este inferioară celei a femeilor autohtone. Majoritatea acestor femei se regăsesc cu precădere în câteva sectoare de activitate, tot ele fiind mai des afectate de precaritate și având mai frecvent locuri de muncă cu fracțiune de normă, salarii mici și condiții de muncă necorespunzătoare. În cazul lor, accesul la încadrarea în muncă poate fi îngreunat de anumite obstacole culturale existente în familiile sau comunitățile de imigranți din care fac parte. În plus, ele pot face obiectul discriminării în ce privește accesul la piața forței de muncă.

4.2.1.

Dată fiind situația constatată, se impune o acțiune pozitivă. Aceasta trebuie să țină seama în primul rând de situația specifică a femeilor, de nivelul lor de calificare, de cunoașterea limbii țării gazdă, de eventuala lor apartenență la prima generație de imigranți sau la următoarele generații.

4.2.2.

Anumite măsuri legate de concilierea vieții profesionale cu cea familială sunt identice în cazul femeilor autohtone. Accesul la servicii de calitate pentru îngrijirea copiilor, care să fie accesibile din punct de vedere financiar și geografic, are o importanță primordială pentru femeile imigrate, deoarece, de obicei, familia lor nu se află la fața locului ca să le ajute.

4.2.3.

Alte acțiuni se adresează în mod mai specific femeilor migrante: combaterea rasismului, îmbunătățirea accesului la locuințe, la asistența medicală, la serviciile sociale, combaterea căsătoriilor forțate, a poligamiei etc. Dorința de a beneficia de respectarea drepturilor omului și de egalitatea dintre femei și bărbați în Europa, de a scăpa de violența îndreptată împotriva femeilor și de inegalități sunt tot atâtea motive care le determină pe femei să își părăsească țara. În principiu, ele n-ar trebui să se confrunte cu astfel de probleme în Europa, însă totuși, dificultățile de acest tip există și aici, afectându-i chiar și pe cei din a doua generație de migranți și împiedicându-le accesul la încadrare în muncă.

4.2.4.

În UE, multe din inițiativele de succes în vederea integrării femeilor pe piața forței de muncă sunt întreprinse la nivel local, de către societatea civilă, asociațiile femeilor imigrate sau universități. Aceste inițiative ar trebui sprijinite, iar difuzarea acestor bune practici ar trebui încurajată la nivel național și între statele membre.

4.3.1.

Pentru o cunoaștere mai aprofundată a necesităților femeilor imigrate, precum și pentru elaborarea unor politici adecvate, este absolut necesar să fie disponibile date statistice de mai bună calitate, defalcate în funcție de sex și naționalitate sau de țara de origine, atât la nivel național, cât și european.

4.4.1.

Pentru ca femeile migrante să poată cunoaște mai bine societatea gazdă și piața forței de muncă, trebuie să li se pună la dispoziție informații cu privire la propriile drepturi și la serviciile existente, în mai multe limbi și în cooperare cu societatea civilă și cu rețelele de migranți, a căror contribuție trebuie să fie recunoscută și sprijinită.

4.5.1.

Integrarea și accesul la încadrarea în muncă depind în primul rând de cunoașterea limbii țării gazdă. O cunoaștere insuficientă a limbii perpetuează izolarea și excluziunea socială a femeilor, le împiedică să-și cunoască drepturile, să aibă acces la serviciile publice, afectând chiar și integrarea propriilor copii. Se constată într-adevăr că rezultatele școlare ale majorității tinerilor proveniți din imigrație sunt inferioare celor obținute de tinerii din țara gazdă.

4.5.2.

Prin urmare, autoritățile publice trebuie să pună la dispoziția femeilor migrante cursuri de limbă care să fie accesibile în ce privește costurile, localizarea și orarul (să fie compatibile cu faptul că familia cuprinde și copii de vârstă mică). Din punct de vedere al conținutului, cursurile ar trebui să se dovedească utile pentru căutarea unui loc de muncă și pentru contactele cu serviciile publice.

4.6.1.

Femeile imigrate au un profil diversificat, iar politicile trebuie să se adapteze la aceste diferențe. În unele cazuri, educația și experiența de care dispun sunt limitate, în timp ce alte femei au studii superioare și calificări profesionale de nivel ridicat.

4.6.2.

Pentru majoritatea acestor femei, problema cea mai mare constă în recunoașterea acestor calificări și experiențe dobândite în străinătate – fapt paradoxal, dat fiind că Europa duce lipsă de personal calificat, în numeroase domenii. Perioada de așteptare care precede recunoașterea diplomelor, adesea îndelungată, poate să ducă la descurajare, la pierderea cunoștințelor și le poate determina pe aceste femei să accepte locuri de muncă pentru care sunt supracalificate. Femeile migrante aflate în șomaj sau angajate pe posturi pentru care sunt supracalificate reprezintă o resursă subutilizată și o pierdere de capital uman.

4.6.3.

Ar trebui să se creeze servicii care să permită recunoașterea calificărilor obținute în țările de origine. Partenerii sociali au și ei un rol important de jucat pentru a facilita recunoașterea acestor calificări în cadrul convențiilor colective.

4.6.4.

Anumite sectoare, precum serviciile de curățenie, îngrijirea copiilor, îngrijirea persoanele în vârstă, hotelurile, cafenelele și restaurantele, agricultura sau economia socială pot oferi oportunități femeilor imigrate mai puțin calificate, fie în calitate de angajate, fie ca lucrătoare ce desfășoară o activitate independentă. Aceste sectoare trebuie însă să se profesionalizeze și să fie puse în valoare; femeile trebuie să fie formate în vederea exercitării acestor meserii, iar contribuția considerabilă a lucrătoarelor din aceste domenii trebuie recunoscută. Astfel, activitatea din aceste sectoare va deveni benefică atât pentru societatea gazdă, cât și pentru femeile imigrate.

4.6.5.

O astfel de muncă poate avea un caracter provizoriu, motiv pentru care este important să se ofere oportunități de formare în perioada în care femeile lucrează în aceste domenii, pentru ca ele să poată progresa în carieră sau să se orienteze către alte meserii.

4.6.6.1.

Chiar dacă nu toate femeile imigrate lucrează în acest sector, este o activitate spre care ele se îndreaptă frecvent, într-o primă etapă, pe de o parte pentru că există o cerere mare, iar pe de altă parte, pentru că au posibilitatea să lucreze fără forme legale.

4.6.6.2.

Aceste femei sunt prinse în capcană, deoarece nu pot presta decât o muncă nedeclarată, fără să beneficieze de vreo formă de protecție. Ele nu pot beneficia de regularizare și nici de permisul de ședere, deoarece nu pot dovedi că lucrează. În consecință, se află într-o situație de mare vulnerabilitate, aflându-se singure în fața a numeroși angajatori sau locuind la domiciliul singurului lor angajator.

4.6.6.3.

Unele state europene au luat măsuri care să permită legalizarea acestei munci la negru prin ajutoare fiscale în Suedia, „titres service” în Belgia sau „chèques-emploi-service” în Franța (altfel spus bonuri care permit angajarea în cadrul acestui tip de servicii). Toate acestea facilitează demersurile de înregistrare de către angajatori și le permit salariaților să beneficieze de drepturi sociale și să poată demonstra că au o activitate profesională, ceea ce le deschide calea către regularizarea șederii.

4.6.6.4.

Statele membre ar trebui să ratifice Convenția 189 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) (11), care permite să se acorde lucrătorilor casnici drepturi echivalente cu drepturile celorlalți lucrători și să structureze acest sector, așa cum recomandă CESE în avizul său pe tema „Dezvoltarea serviciilor pentru familie în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă și a promovării egalității de gen la locul de muncă” (12).

4.7.1.

Cercetările demonstrează că imigranții dau dovadă de mai mult spirit inovator și întreprinzător decât populația țării gazdă. În numeroase țări ei adoptă statutul de lucrător independent sau înființează noi întreprinderi, în care angajează adesea și alți imigranți. Comitetul a consacrat un aviz contribuției aduse de antreprenorii migranți la economia UE (13).

4.7.2.

Pentru a avea mai mult succes, acești întreprinzători au nevoie să fie sprijiniți în ce privește accesul la finanțare, redactarea planurilor de afaceri, cunoașterea mediului economic al țării gazdă. Trebuie să se elaboreze inițiative specifice în sprijinul antreprenorilor din rândul femeilor și să se acorde o atenție deosebită antreprenoriatului social.

4.7.3.

Femeile imigrante trebuie să poată beneficia și ele de îndrumare din partea unor antreprenori cu mai multă experiență, iar rețelele de antreprenori din rândul femeilor migrante trebuie să fie sprijinite. Educația antreprenorială trebuie să fie oferită și femeilor imigrate și să fie organizată în strânsă cooperare cu partenerii sociali și cu societatea civilă organizată.

4.8.1.

În pofida faptului că imigrația feminină autonomă, a unor femei adesea calificate, devine tot mai numeroasă, reprezentarea socială a femeii imigrate ca victimă a unei culturi care nu acordă decât o foarte mică importanță drepturilor femeii evoluează extrem de lent. Este nevoie de o imagine mai pozitivă a femeilor migrante, ea putând reprezenta un model în comunitățile de imigranți. În acest scop, ar trebui să se recurgă la campanii de informare.

4.9.1.

Integrarea eficientă se poate realiza numai pe baza unui parteneriat care implică toate părțile interesate, cum ar fi instituțiile europene, statele membre și actorii de la nivel național, regional și local.

4.9.2.

Implicarea societății civile organizate – și în special a asociațiilor femeilor migrante – trebuie să aibă loc în toate stadiile politicilor referitoare la integrarea femeilor migrante pe piața forței de muncă. Aceste părți interesate, prin cunoașterea experienței reale a femeilor imigrate, pot aduce o reală valoare adăugată. Astfel s-ar putea încuraja totodată apariția unui sentiment de răspundere comună, care contribuie la acceptarea și la buna punere în aplicare a politicilor.

5.1.

Participarea pe piața forței de muncă este unul dintre mijloacele cele mai eficace și mai concrete de a te integra într-o societate. Femeile imigrate au nevoie să fie sprijinite și însoțite pe parcursul integrării lor. Ele trebuie să fie informate cu privire la drepturile și obligațiile care le revin în societatea gazdă, să beneficieze de drepturi proprii, să aibă acces la informații, să-și valorifice competențele și să fie recunoscute pentru contribuția pe care o aduc economiei și societății europene.