1.       Introducere

La 28 mai 2014, Comisia a adoptat strategia sa europeană pentru securitate energetică, oferind un plan cuprinzător pentru consolidarea securității aprovizionării noastre cu energie[1]. În contextul situației din Ucraina și al potențialului risc aferent de întrerupere a aprovizionării cu gaz a UE, strategia cuprindea măsuri care trebuiau luate imediat pentru a se spori reziliența UE în cazul unei întreruperi majore a aprovizionării cu gaz în cursul iernii următoare. În cadrul acestor măsuri imediate, la 27 iunie 2014 Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa un așa-numit exercițiu de test de rezistență, în scopul evaluării capacității sistemului european de gaz de a face față unei întreruperi severe a aprovizionării cu gaz a UE în această iarnă[2].

La începutul lunii iulie, Comisia a solicitat statelor membre, părților contractante la Comunitatea Energiei și Georgiei[3], precum și Elveției și Turciei să modeleze impactul unor posibile scenarii diverse de întrerupere a livrărilor de gaz în țările lor în decursul acestei ierni și să descrie măsurile luate pentru soluționarea deficitelor de aprovizionare. De asemenea, Comisia a solicitat Norvegiei să o informeze cu privire la capacitatea sa de a răspunde la o astfel de întrerupere prin creșterea cantităților de gaz pe care le livrează. Comisia a propus trei „grupuri de reflecție” pentru a aborda în mod specific regiunile unde este probabil ca impactul întreruperilor să fie cel mai important. Acestea erau regiunea de sud-est a UE (Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria și România), statele baltice și Finlanda și părțile contractante la Comunitatea Energiei. Autoritățile naționale au depus eforturi în decursul acestei veri pentru a colecta date și a realiza evaluări în scurt timp și și-au prezentat rapoartele naționale[4] Comisiei în august și în septembrie 2014. Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaz (ENTSOG) a modelat, de asemenea, impactul pe care întreruperile aprovizionării cu gaz l-ar avea asupra sistemului de gaz din întreaga UE, iar câteva asociații industriale, Agenția Internațională a Energiei[5], G7 și alte țări partenere strategice și-au adus de asemenea contribuția.

Metodologie și scenarii de „test de rezistență”

Scenariile propuse de Comisie tuturor participanților la acest exercițiu au inclus întreruperea rutei de tranzit a gazului prin Ucraina, precum și toate fluxurile de gaz rusesc către Europa, pentru perioade de o lună și de șase luni (septembrie-februarie), în fiecare caz folosindu-se ipoteza unor condiții de iarnă medii. În plus, ENTSOG a dezvoltat un scenariu secundar de „val de frig” în 2 săptămâni din luna februarie, pentru a ține seama de efectul unei cereri foarte mari asupra unui sistem de aprovizionare deja greu încercat. Aceste propuneri s-au bazat pe experiențele din trecut și pe necesitatea de a pune la încercare sistemele noastre energetice în condiții foarte solicitante, și anume în situația întreruperii tuturor fluxurilor provenite de la principalul furnizor extern de gaz natural al Europei.

Efectele scenariilor de întrerupere a tranzitului prin Ucraina sau a întregii aprovizionări din Rusia asupra țărilor din sud-estul Europei, care se aprovizionează în mare parte prin Ucraina, sunt foarte similare, iar statele baltice și Finlanda nu sunt afectate de întreruperea modelată a tranzitului prin Ucraina. Prin urmare, pe întreg parcursul raportului Comisia se referă în principal la efectele scenariului de întrerupere timp de 6 luni a aprovizionării cu gaz din Rusia, în condiții de iarnă normale și în cazul unui val de frig.

Exercițiul respectiv s-a dovedit deja a fi foarte valoros, dat fiind că aceasta este prima dată când s-a realizat o astfel de imagine completă cu privire la impacturile posibile ale unei potențiale întreruperi severe a aprovizionării cu gaz din est asupra sectorului european al gazului, precum și cu privire la gradul de pregătire a acestuia din urmă pentru o asemenea situație.

În prezenta comunicare, Comisia raportează cu privire la principalele constatări ale acestui exercițiu de test de rezistență și formulează o serie de recomandări specifice. În paralel cu prezenta comunicare, serviciile Comisiei au întocmit documente de lucru ale serviciilor Comisiei care cuprind rapoartele celor trei „grupuri de reflecție”, un raport privind cooperarea cu G7 și cu alte țări partenere, precum și un raport referitor la analiza Regulamentului privind securitatea aprovizionării cu gaz[6]. Pe lângă acestea, Comisia adoptă, de asemenea, Recomandarea sa privind aplicarea normelor pieței interne pentru Comunitatea Energiei.

2.       Rezultatele testului de rezistență

2.1         Situația fluxurilor de tranzit

În paralel cu exercițiul de test de rezistență, Comisia Europeană a depus, începând deja din primăvara acestui an, eforturi considerabile pentru a intermedia o soluție de compromis între Ucraina și Rusia în cadrul disputei acestora cu privire la plățile și datoriile pentru gaz, cu scopul de a asigura livrarea unor cantități suficiente de gaz către Ucraina și stabilitatea tranzitului către UE și către alte părți contractante la Comunitatea Energiei. De-a lungul acestui an s-au derulat o serie de reuniuni între Comisia Europeană, autoritățile din Ucraina și cele din Rusia, inclusiv la nivel de miniștri. În cadrul ultimei reuniuni trilaterale la nivel de miniștri, care a avut loc la 26 septembrie la Berlin, părțile s-au apropiat ca opinie în legătură cu puncte esențiale ale unei propuneri de compromis înaintate de Comisie. Acest „pachet de iarnă” face în prezent obiectul unor consultări la Moscova și la Kiev, iar următoarea reuniune trilaterală este prevăzută să aibă loc înainte de Consiliul European din octombrie. Un acord ar asigura securitatea livrărilor de gaz către Ucraina de-a lungul iernii.

În general, stabilitatea aprovizionării UE cu gaz din Rusia și a transportului acestuia prin Ucraina depinde de mulți factori, dintre care doar unii se află sub controlul UE. Prin urmare, este prudent să avem în vedere toate scenariile posibile, inclusiv întreruperile majore ale aprovizionării cu gaz. În acest sens, proiecțiile detaliate mai jos nu ar trebui luate ca o prognoză, ci doar ca un scenariu posibil și ca bază pentru prevederea unor măsuri în caz de urgență.

În septembrie și în octombrie 2014, fluxurile de gaz din Rusia către UE au fost uneori mai scăzute decât se preconiza, ceea ce, în opinia Comisiei, constituie un motiv de îngrijorare. În special, în septembrie s-a raportat reducerea livrărilor Gazprom către o serie de societăți din UE, deși aceste reduceri nu au avut un impact negativ asupra securității aprovizionării din UE sau din țările învecinate. Fluxul invers fizic dinspre Slovacia către Ucraina a fost stabil. Fluxurile inverse dinspre Polonia către Ucraina au fost temporar întrerupte, timp de două zile, dar au fost reluate rapid. În plus, livrările dinspre Ungaria către Ucraina au fost întrerupte pe durată nedeterminată la data de 25 septembrie, din cauza volumelor mai mari de gaz care au intrat în Ungaria având ca destinație instalațiile de stocare. Comisia monitorizează îndeaproape situația, cu cooperarea Grupului de coordonare pentru gaz.

2.2         Situația aprovizionării cu gaz a Europei în cazul unei întreruperi

La cererea Comisiei, ENTSOG a modelat diverse scenarii de întrerupere a aprovizionării. Modelul arată că, în diferitele scenarii de întrerupere timp de șase luni, UE și părțile contractante la Comunitatea Energiei, fără Ucraina, ar avea o lipsă de între cinci și nouă miliarde de metri cubi (mld mc) de gaz, chiar și după restructurarea mixului de aprovizionare[7]. De asemenea, plecând de la ipoteza unei utilizări la maximum a infrastructurii și a unor condiții de piață normale[8], modelul arată că atunci când au loc astfel de întreruperi care durează șase luni, volumele din Rusia sunt înlocuite în special prin importul de volume suplimentare de GNL.[9],[10] Cu toate că ENTSOG nu a modelat efectele întreruperilor aprovizionării asupra prețurilor, necesitatea de a înlocui volumele de gaz va fi însoțită de creșteri de prețuri care vor declanșa importul unor volume suplimentare semnificative de GNL. Aceste semnale privind prețurile, în măsura în care sunt permise de capacitățile de interconectare sau de accesul direct la instalații de import de GNL, sunt cele care direcționează gazul către piețele unde este cel mai necesar, pentru scopuri cum ar fi, de exemplu, încălzirea sau producția de energie electrică. Prețurile mai mari vor determina, de asemenea, retrageri masive din stocuri și reducerea voluntară a cererii.

Exercițiul de modelare arată, de asemenea, care sunt țările care vor fi cel mai afectate de întreruperile aprovizionării cu gaz.

Tabelul 1 – Volume de gaz lipsă per țară afectată, pe o perioadă de 6 luni de întrerupere a aprovizionării din Rusia și în contextul unui scenariu de val de frig (deficit total in mil. mc și cel mai mare deficit lunar relativ în %)

Sursă: ENTSOG

Figura 1 – Înlocuirea gazului rusesc în scenariul de întrerupere timp de 6 luni a aprovizionării din Rusia[11]

Sursă: ENTSOG

În scopul acestui exercițiu, ENTSOG a modelat atât un scenariu „de necooperare”, cât și un scenariu „de cooperare”[12]. Principala caracteristică distinctivă între cele două este că scenariile „de cooperare” ale ENTSOG presupun elementul esențial al partajării în mod (relativ) egal a poverii, ceea ce înseamnă că solidaritatea între statele membre este aplicată în așa măsură încât deficitele de gaz sunt repartizate în mod egal între statele membre învecinate. Spre deosebire de aceasta, în scenariul „de necooperare” statele membre ar reduce sau ar opri exporturile de gaz între ele și către părțile contractante la Comunitatea Energiei atunci când cererea lor internă nu mai poate fi satisfăcută integral. Scenariul „de cooperare” presupune că Ucraina și Moldova[13] sunt aprovizionate în continuare cu gaz din statele membre, cel puțin prin Slovacia, la capacitate maximă, în timp ce scenariul „de necooperare” presupune exporturi la 50 % din capacitatea de flux invers a Slovaciei.

În absența cooperării între statele membre și a unor măsuri naționale suplimentare, s-ar putea materializa deficite serioase de aprovizionare, de 40 % sau mult mai mult[14], cel puțin către sfârșitul perioadei de întrerupere de 6 luni, pentru Bulgaria, România, Serbia, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și Bosnia și Herțegovina (atât în scenariul întreruperii tranzitului prin Ucraina, cât și în scenariul întreruperii complete a aprovizionării de către Rusia). Deficite de o magnitudine similară ar surveni în cazul Lituaniei, al Estoniei și al Finlandei în scenariul de întrerupere completă a aprovizionării UE de către Rusia. Ungaria și Polonia[15] ar fi, de asemenea, afectate în mod substanțial, deși în mai mică măsură, deficitele lor fiind de 30 % și, respectiv, 20 %. Efectele principale ale întreruperii sunt prezentate în figura 2.

În scenariul de cooperare, efectele întreruperii se reduc în mod semnificativ în statele membre și în părțile contractante la Comunitatea Energiei care sunt cel mai afectate, în special în Bulgaria, în Estonia, în Bosnia și Herțegovina, în fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și în Serbia. În același timp, și Grecia și Letonia s-ar confrunta probabil cu deficite nu tocmai neglijabile[16]. Pe baza infrastructurii lor de aprovizionare cu gaz și a surselor lor de gaz existente, simularea indică faptul că statele membre marcate cu gri pe hărți nu ar fi direct afectate.

Figura 2 – Hărți privind întreruperi probabile ale aprovizionării – înainte de luarea unor măsuri naționale suplimentare – în februarie, la sfârșitul perioadei de 6 luni a scenariului de întrerupere a aprovizionării din Rusia, în variantele de cooperare și de necooperare, în condiții de iarnă medii[17]

Scenariul de cooperare || Scenariul de necooperare

 

Sursă: ENTSOG

 Efectele unei întreruperi prelungite a aprovizionării asupra Ucrainei

Ucraina se află într-o situație unică în rândul părților contractante la Comunitatea Energiei. Deși au nevoie de modernizare, capacitățile sale de transport și de stocare dezvoltate îi oferă Ucrainei modalități de soluționare a provocării unei întreruperi a aprovizionării într-un mod mai diferențiat decât alte părți contractante. În mod normal, Ucraina consumă circa 50 mld mc / an, din care circa 20 mld mc sunt produse intern, iar majoritatea cantității rămase este importată din Rusia. Cu toate acestea, livrările de gaz din Rusia pentru consumul Ucrainei au fost stopate la data de 16 iunie 2014.

Evaluarea Ucrainei în cadrul testului de rezistență arată că producția și stocarea interne pot acoperi 50 % - 70 % din cerere dacă se aplică măsuri de variație a cererii. Importurile din UE ar ajuta la acoperirea parțială a deficitului de gaz în scenariul optimist prevăzut de Ucraina[18]. Un pas important în această direcție a fost fluxul invers Slovacia-Ucraina, care a devenit operațional la începutul lunii septembrie și care poate livra până la 27 mil. mc de gaz pe zi, din care două treimi drept capacitate fermă.

Un val de frig ipotetic de 2 săptămâni survenit către sfârșitul celor 6 luni de întrerupere ar agrava cu siguranță situația securității aprovizionării. După cum se poate vedea în Figura 3, potrivit modelului ENTSOG, și în acest caz un scenariu de cooperare ar permite ca deficitele din țările cel mai afectate să scadă față de nivelul dramatic care ar rezulta în urma unui scenariu de necooperare. În scenariul de cooperare, alte state membre din Europa Centrală și Occidentală precum Austria, Republica Cehă, Germania (de nord)[19], Italia și Slovacia ar fi însă de asemenea afectate, ca urmare a faptului că gazul ar curge către țări în care deficitele sunt mai mari. Conform modelului, aceste deficite ar fi la un nivel de sub 10 %. Acesta este în mod normal un nivel la care ar apărea variații (naturale) ale cererii, induse de preț, fără a fi necesare măsuri suplimentare.

Figura 3 – Hărți privind întreruperi probabile ale aprovizionării – înainte de luarea unor măsuri naționale suplimentare – în februarie, la sfârșitul perioadei de 6 luni a scenariului de întrerupere a aprovizionării din Rusia, în variantele de cooperare și de necooperare, în timpul unui val de frig

Scenariul de cooperare || Scenariul de necooperare

 

Sursă: ENTSOG

Expunerea sectorului energiei termice la o întrerupere a aprovizionării cu gaz

În jur de jumătate din consumul de energie primară al UE este folosit pentru încălzirea spațiilor și a apei în sectorul rezidențial și în cel terțiar, precum și pentru căldura de proces din industrie. Încălzirea spațiilor și a apei în clădiri necesită un consum foarte mare de gaz în special în Ungaria, în Italia, în Țările de Jos și în Regatul Unit, după cum se arată în Figura 4 mai jos.

Figura 4 – Distribuția la nivelul statelor membre a cererii de energie termică din partea utilizatorilor finali pentru încălzirea spațiilor și pentru încălzirea apei în sectorul rezidențial și în cel al serviciilor, pe tip de combustibil și pe vector energetic.

.

Sursă: EU28 Heat Market Assessment for year 2010 (Evaluarea pieței energiei termice pentru anul 2010 în UE-28), Stratego

Mare parte din încălzirea spațiilor și a apei (88 %) în UE se face cu boilere individuale pentru consum propriu, în timp ce ponderea termoficării este de 12 %. Această medie ascunde însă mari diferențe, întrucât în statele membre din nord, din zona Mării Baltice și din Europa de Est termoficarea furnizează între 14 % și 56 % din energia termică[20], deservind între 10 % și aproape 50 % din consumatorii naționali[21]. În medie, 44 % din termoficare funcționează pe bază de gaz, cu o pondere de până la 80 % în țările în care termoficarea are o prezență pregnantă, precum Letonia, Lituania, Slovacia, Bulgaria și Ungaria. În consecință, în țările baltice și în Finlanda consumul de gaz pentru termoficare și pentru centralele de cogenerare reprezintă de obicei circa 50 % din consumul total de gaz.

Centralele de termoficare pe bază de gaz (cu excepția cazului în care au capacități de trecere la alt combustibil) și clienții energiei termice distribuite sunt în general considerați clienți protejați[22] și sunt ultimii pe lista celor afectați de orice posibilă reducere a aprovizionării. În plus, multe state membre au impus obligații de trecere la alt combustibil pentru centralele de termoficare, deși ponderea variază considerabil, de la practic 100 % în Finlanda la sub 20 % în România și în Bulgaria.

2.3         Evaluarea măsurilor propuse în rapoartele naționale

După cum s-a arătat în scenariile ENTSOG, statele membre ar fi afectate într-un mod foarte diferit de posibilele întreruperi ale aprovizionării cu gaz rusesc, în funcție atât de situarea lor geografică, cât și de opțiunile de surse de gaz. Aceste niveluri diferite de impact se reflectă și în măsurile pe care statele membre și părțile contractante la Comunitatea Energiei le-au enumerat în rapoartele lor de test de rezistență transmise Comisiei. În timp ce unele dintre cele mai vulnerabile țări ar putea fi nevoite să recurgă la măsuri radicale (precum reduceri ale aprovizionării sau deblocarea stocurilor) destul de rapid în decursul perioadei modelate, alte state membre permit ca sectorul gazelor național respectiv să funcționeze pe baza principiilor de piață. Este important de reținut faptul că o gestionare calmă, pe baza pieței, a crizei aprovizionării în statele membre mai puțin afectate va avea un efect benefic global la nivelul întregii UE și al Comunității Energiei în ceea ce privește soluționarea deficitelor.

Figura 5 – Prezentare de ansamblu a ponderii diferitelor măsuri avute în vedere de statele membre în rapoartele lor, plecând de la ipoteza unei întreruperi timp de 6 luni a tranzitului prin Ucraina și, respectiv, a întregii aprovizionări din Rusia.

Sursă: Rapoartele naționale privind testul de rezistență

2.3.1     Stocuri

Stocurile, acolo unde sunt disponibile, reprezintă un instrument esențial pentru echilibrarea situației ofertei și cererii în toate statele membre și părțile contractante la Comunitatea Energiei[23]. La începutul lunii octombrie, nivelul de completare a stocurilor în UE era foarte ridicat, situându-se la circa 90 %. Doar în două state membre (Ungaria și Portugalia) nivelul stocurilor se afla la sub 80 % dar, datorită capacităților sale mari de stocare, Ungaria prezintă deja un raport stocuri-cerere peste medie.

Figura 6 – Nivelurile stocurilor (%) per stat membru, nivelul de completare a stocurilor ca procent din cererea internă (%) și capacitatea de stocare ca procent din cererea internă (%), octombrie 2014[24]

Sursă: Platforma de transparență AGSI GSE și Eurogas; analiza Comisiei

Cu toate acestea, potrivit cifrelor furnizate în rapoartele naționale și în analiza ENTSOG, o criză pe termen lung sau pur și simplu o iarnă rece ar putea epuiza rapid stocurile și, prin urmare, trebuie să se recurgă la alte măsuri de securitate a aprovizionării pentru a asigura aprovizionarea clienților.

În contextul evaluării diverselor planuri naționale pentru utilizarea stocurilor, trebuie făcute o serie de observații importante. În primul rând, există foarte puțin spațiu sau chiar deloc pentru extinderea fizică a capacității de stocare în scurt timp. În al doilea rând, în cazurile în care țările se bazează pe o creștere pe termen scurt a ratelor de extracție – cu excepția cazului în care se iau ulterior măsuri pentru a evita epuizarea prea rapidă a stocurilor –, aceste țări se vor confrunta mai târziu cu repercusiuni dacă întreruperea persistă, inclusiv faptul că ratele de extracție la niveluri scăzute ale stocurilor se reduc drastic.

Completarea stocurilor dincolo de nivelurile de completare obișnuite și asigurarea faptului că ritmul de extracție ține seama de posibilitatea unei perioade prelungite de iarnă se pot dovedi a fi măsuri pregătitoare importante în statele membre care sunt cele mai expuse în cazul unei crize. Stocurile pot fi utilizate pentru a asigura aprovizionarea prin modalități bazate mai mult sau mai puțin pe piață. Câteva state membre au implementat măsuri preventive pentru a asigura securitatea aprovizionării, sub forma unor obligații de stocare legate de aprovizionare (de exemplu Bulgaria, Danemarca, Franța, Italia, Polonia, Portugalia, Slovacia și Spania) și a unor stocuri strategice (de exemplu Ungaria). Mai mult, unele planuri naționale, precum cel al Ungariei, prevăd măsuri ce fac completarea stocurilor mai atrăgătoare prin reducerea tarifelor de transport, care pot reprezenta o parte semnificativă a costurilor de stocare. Trebuie acordată o atenție deosebită pentru a se asigura faptul că activitatea perfect legitimă de facilitare a completării stocurilor – folosind deseori gaz din import – nu se face în detrimentul (explicit al) tranzacțiilor transfrontaliere care au ca scop livrarea gazului în afara țării.

2.3.2     Înlocuirea volumelor lipsă prin sporirea producției interne sau prin achiziționarea de gaz suplimentar din altă sursă

O modalitate evidentă de înlocuire a volumelor de gaz lipsă dintr-o sursă este să se realizeze importuri din altă sursă sau să se sporească producția internă.

În general, există puține șanse sau chiar deloc ca sporirea producției interne de gaz a UE să aibă un efect semnificativ pe termen scurt, în special din cauza constrângerilor de ordin tehnic din sisteme.

În ceea ce privește importurile, posibilitățile de livrări suplimentare prin gazoducte din Africa Nord sunt în prezent limitate, iar producția norvegiană se apropie de capacitatea maximă. GNL reprezintă în mod clar sursa de import cu cel mai mare potențial, deoarece terminalele GNL din UE au o suficientă capacitate pentru a permite recepționarea de volume suplimentare de GNL[25]. Dintr-o perspectivă de marfă, piața spot globală a GNL este suficient de mare pentru a furniza volume suplimentare, la fel ca și sectorul transporturilor. În plus, recentele scăderi ale prețurilor GNL din Asia au făcut ca GNL să devină o alternativă mai economică pentru UE. Cu toate acestea, dar fiind că în situația unor întreruperi și a unor deficite prețul GNL va crește, achiziționarea unor încărcături spot ar putea fi costisitoare[26]. Mai mult, este posibil ca un transport să aibă nevoie de cel puțin o săptămână pentru a ajunge în zona lovită de criză.

2.3.3     Utilizarea măsurilor privind cererea

Reducerea necesarului de gaz va atenua impactul unei întreruperi. Ca observație generală, marea majoritate a rapoartelor naționale – în special în regiunile cel mai afectate – nu au evaluat efectul unei posibile reduceri a cererii (din partea clienților industriali sau, posibil, a sectorului de generare a energiei electrice pe bază de gaz) care ar rezulta în urma creșterii prețurilor în cazul unei întreruperi a aprovizionării. Este probabil ca cererea care prezintă o mare elasticitate a prețurilor – estimată în jurul a 10 % – să părăsească prima piața în urma închiderii unor unități din motive economice sau a trecerii la alți combustibili (biomasă sau petrol), dacă este economic. În foarte puține dintre rapoartele naționale privind testul de rezistență au fost prezentate măsuri de piață bazate pe stimulente și în majoritatea țărilor afectate nu există experiențe cu privire la implementarea unor astfel de măsuri.

Cel mai important instrument în domeniul cererii de care dispun autoritățile – și pe care toate sunt pregătite să îl utilizeze, având în vedere și dispozițiile Regulamentului privind securitatea aprovizionării cu gaz – este reducerea aprovizionării în funcție de o secvență stabilită de grupuri de utilizatori. Aceste planuri încep de obicei cu cei mai flexibili utilizatori industriali și se sfârșesc cu clienții protejați, în principal gospodăriile. În privința acestor reduceri de partea cererii, Comisia observă că multe planuri nu cuantifică sau nu precizează efectele exacte ale măsurilor de reducere prevăzute asupra fiecărui grup de clienți, ceea ce duce la o anumită lipsă de claritate cu privire la amploarea posibilelor consecințe ale unei întreruperi pentru diversele grupuri de clienți[27].

2.3.4     Trecerea la alți combustibili

Sistemele de termoficare din multe dintre statele membre afectate funcționează în mod predominant pe bază de gaz. În plus, în 2012 ponderea producției de energie electrică pe bază de gaz se situa la 25 % sau mai mult în Croația, în Ungaria, în Letonia și în Lituania[28]. O creștere a prețurilor la gaz ar putea duce la unele cazuri de trecere provizorie la alți combustibili, din considerații economice într-o situație de criză. În plus, în situația unei întreruperi probabile a aprovizionării, planurile naționale ale tuturor țărilor prevăd posibilitatea de a impune trecerea la alți combustibili. În cadrul unor asemenea măsuri, utilizatorii care au capacitatea de a funcționa și cu alt combustibil sunt obligați să facă trecerea la acesta. Statele membre au raportat obligații privind stocarea la fața locului a combustibililor alternativi (cum ar fi biomasa sau petrolul) timp de un anumit – relativ mic – număr de zile[29]. În general, statele membre nu preconizau probleme serioase de logistică sau de aprovizionare în ceea ce privește aranjamentele pentru trecerea la alți combustibili în cadrul perioadelor naționale în care aprovizionarea este obligatorie. Cu toate acestea, nu au fost încă testate situațiile în care întreruperea durează o perioadă lungă de timp și nici duratele corespunzătoare de utilizare a altor combustibili. Acolo unde este necesar, stocurile strategice de petrol pot fi folosite pentru a asigura funcționarea centralelor energetice și a unităților de încălzire centrală, în conformitate cu legislația[30].

Comisia notează că în unele țări din Comunitatea Energiei pot apărea dificultăți din cauza unei lipse de stocuri de petrol și de cărbune speciale pentru energia termică. De exemplu, în Serbia sau în Bosnia și Herțegovina, cu toate că o treime din centralele de termoficare sunt capabile să treacă de la gaz la petrol, stocurile de petrol s-ar epuiza rapid. De asemenea, este posibil ca în cazul Moldovei o trecere de la gaz la cărbune pentru producția de energie electrică să nu fie posibilă integral atunci când stocurile de cărbune nu sunt asigurate în timp util.

Mai multe rapoarte naționale menționează posibilitatea unei treceri de la consumul de gaz, în special în scopuri de încălzire, la consumul de energie electrică, inclusiv la utilizarea de energie din surse regenerabile (biomasă durabilă de pe plan local, pompe de căldură etc.) și la valorificarea posibilităților de stocare a energiei termice în sistemele de termoficare. Cu toate că utilizarea energiei electrice ar putea fi o măsură eficace pentru a soluționa într-o măsură considerabilă deficitele de gaz, trebuie să se analizeze cu o atenție deosebită, de exemplu, rolul pe care îl joacă instalațiile de producție a energiei electrice pe bază de gaz în furnizarea de rezerve de sistem și în echilibrare, precum și limitele în care rețeaua poate face față unei cereri extraordinar de mari pe o perioadă lungă de timp[31]. Discuțiile dintre statele baltice și Finlanda, precum și între alte țări, cum ar fi Grecia și Bulgaria, demonstrează cooperare și analizarea în comun, într-o oarecare măsură, a interacțiunii dintre cele două sectoare. Cu toate acestea, în general rapoartele naționale și evaluarea realizată de Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E), pe baza celor mai bune date disponibile, nu oferă imaginea completă necesară cu privire la efectele de propagare ale unei întreruperi a aprovizionării cu gaz asupra sectorului energiei electrice.

2.3.5     Planificarea în timp a măsurilor care nu sunt bazate pe piață

Figura 7 de mai jos arată o analiză a Comisiei privind potențiala planificare în timp a introducerii de măsuri care nu sunt bazate pe piață, de-a lungul perioadei de 6 luni de întrerupere completă a aprovizionării din Rusia. Unele dintre diferențe – dincolo de diferențele privind nivelurile de expunere – se datorează probabil de asemenea unor decizii la nivel politic luate în statele membre în legătură cu apropierea unei crize a aprovizionării. Unele state, precum Republica Cehă și Germania, care, potrivit calculelor din „scenariul de cooperare” al ENTSOG, este probabil să fie afectate într-o mai mică măsură doar pe durata unui val de frig, au indicat introducerea într-un stadiu foarte timpuriu, în mod preventiv, a unor măsuri care nu sunt bazate pe piață, pentru a asigura aprovizionarea clienților protejați. Alte diferențe sunt demonstrate de trecerea rapidă la măsuri care nu sunt bazate pe piață de către, de exemplu, Grecia și Croația, în comparație cu un aparent accent pus menținerea cât mai mult timp posibil a măsurilor bazate pe piață de către, de exemplu, Bulgaria, Ungaria și România. Mai mult, în urma unei interpretări a acestor analize naționale pe baza hărților ENTSOG privind zonele și nivelurile de afectare în cazul unei crize a aprovizionării se poate observa că, în scenariul de cooperare, introducerea de măsuri care nu sunt bazate pe piață poate fi semnificativ întârziată. Acest fapt sugerează că există posibilități de îmbunătățire a situației generale pe baza unei coordonări mai strânse.

Figura 7 – Grafic privind introducerea în timp a măsurilor naționale

Sursă: Rapoartele naționale, analiza Comisiei

3.         Concluzii

3.1         Evaluarea măsurilor adoptate de statele membre

O întrerupere prelungită a aprovizionării cu gaze pe ruta Ucraina și a fortiori a tuturor livrărilor de gaze rusești către UE va avea un impact substanțial în UE, statele membre UE din est și țările membre ale Comunității Energiei fiind cele mai afectate.

Rapoartele naționale arată că situația securității aprovizionării pe termen scurt a UE are două puncte slabe principale. În primul rând, mai multe proiecte de infrastructură lansate cu scopul explicit de a crește securitatea aprovizionării după criza de aprovizionare din 2009, din diverse motive - de la lipsa sprijinului politic la o gestionare nesatisfăcătoare a proiectelor și la lipsa cooperării transfrontaliere, nu au devenit încă (complet) operaționale.[32] În al doilea rând, multe dintre strategiile naționale de securitate a aprovizionării sunt unilaterale, insuficient coordonate și/sau sunt rezultatul unei cooperări insuficiente. Per ansamblu, această situație duce la un nivel insuficient de eficiență în ceea ce privește gestionarea securității aprovizionării cu gaze în Uniune, așa cum va fi prezentat în detaliu mai jos.

Analiza ENTSOG arată că o cooperare bazată pe utilizarea optimă a infrastructurii și pe repartizarea relativă a sarcinilor asigură aprovizionarea consumatorilor protejați în statele membre și în părțile contractante la Comunitatea Energiei, precum și exporturi semnificative către Ucraina.[33] Cu toate acestea, pe lângă optimizarea fluxurilor de gaze naționale și transfrontaliere, statele membre baltice, Finlanda, statele membre din Europa Centrală și de Sud-Est și părțile contractante la Comunitatea Energiei vor trebui să utilizeze o gamă largă de măsuri suplimentare pentru a asigura menținerea la un nivel minim a cantității de gaze nefurnizate sau lipsă pentru consumatorii neprotejați. Deoarece aprovizionarea cu gaze suplimentare din producția națională posibilă, din surse externe sau din depozitele de gaze a fost deja luată în considerare în modelul ENTSOG, măsura următoare cea mai probabilă - pe lângă alte tipuri de măsuri pe partea de cerere - este trecerea la alți combustibili determinată de prețuri sau obligatorie. Un bun exemplu este Finlanda, care la prima vedere poate fi cel mai vulnerabil stat membru, cu un procent al gazelor nefurnizate sau lipsă de până la 100% în scenariul modelat de întrerupere timp de 6 luni a aprovizionării cu gaze rusești. Cu toate acestea, în primul rând, proporția consumatorilor protejați care sunt aprovizionați cu gaze este minimă. În plus, datorită mecanismului său obligatoriu de trecere la alți combustibili și obligației de a dispune de un stoc important de combustibil alternativ, această țară ar putea, cu o logistică bine pusă la punct, să înlocuiască toate volumele de gaz fără a fi nevoită să reducă cererea. Totuși, există o mare probabilitate ca cele mai afectate dintre statele membre de la Marea Baltică, din Europa Centrală și de Sud-Est și dintre părțile contractante la Comunitatea Energiei[34] să fie nevoite să efectueze reduceri în cazul consumatorilor neprotejați, îndeosebi către sfârșitul perioadei modelate.

Toate rapoartele naționale prezintă măsuri pentru soluționarea unei posibile întreruperi a aprovizionării. Ordinea acestor măsuri este importantă și este esențial ca piața să funcționeze cât mai mult timp posibil. Dacă piața funcționează, semnalele de preț vor atrage noi livrări de gaze - în principal GNL - către UE și, în interiorul UE, către țările în care deficitul este mai mare, cu condiția să existe infrastructura necesară. Semnalele de preț vor promova utilizarea comercială a stocurilor ca instrument de asigurare a echilibrului dintre cerere și ofertă și vor stimula reducerea cererii și trecerea la alți combustibili determinată de rațiuni economice. Statele membre nu ar trebui să împiedice fluxurile transfrontaliere de gaze. O creștere a prețurilor nu înseamnă o criză de aprovizionare și nici nu este o justificare pentru a interveni pe piață sub pretextul securității aprovizionării.

Totuși, acest lucru nu scutește statele membre vulnerabile de obligația de a concepe și a etapiza corect măsurile la care ar recurge pentru a se pregăti și a răspunde la o situație de urgență. Țările vulnerabile ar trebui, la rândul lor, să valorifice cu prioritate și în întregime măsurile bazate pe piață, dar atunci când acestea nu mai sunt suficiente, poate deveni necesar să se recurgă la măsuri care nu au la bază mecanismele pieței, în cazul în care este declarată o situație de urgență. Atunci când este necesar să fie aplicate măsuri care nu au la bază mecanismele pieței, este foarte important ca măsurile cele mai proporționate și mai puțin perturbatoare să fie aplicate înaintea celor mai intruzive și ca acest lucru să se realizeze ținând seama în mod corespunzător de efectul măsurii la nivel transfrontalier.

3.2         Necesitatea unei cooperări și coordonări sporite

După cum s-a menționat, în ceea ce privește elaborarea strategiilor de securitate a aprovizionării, rapoartele naționale sunt, în general, orientate mai mult spre abordări naționale decât spre luarea în calcul a dimensiunii regionale. Ca atare, multe state membre au inclus în rapoartele lor naționale ipoteze cu privire la lipsa de certitudine a livrărilor de la anumite frontiere, care le-au determinat să facă și ipoteze privind absența exporturilor, ceea ce slăbește securitatea aprovizionării pe o scară mai largă, la nivel regional și la nivelul UE. Cooperarea este așadar esențială, având în vedere că, de exemplu, în regiunea baltică, depozitul Inčukalns este atât de important încât, dacă nu s-ar putea baza pe acesta, Estonia ar rămâne în cinci zile chiar și fără gazul necesar pentru aprovizionarea consumatorilor protejați.

Lipsa de coordonare se reflectă într-o serie de discrepanțe în ceea ce privește măsurile indicate de state membre diferite, adesea învecinate. Exemple de astfel de discrepanțe sunt includerea în mai multe planuri a capacităților sporite ale acelorași furnizori externi sau diferitele ipoteze legate de fluxurile prin conductele de interconectare comune. Acest lucru anunță în mod clar rezultate ineficiente, în special în cazul unei situații de criză în care piețele sunt tensionate, și poate duce la un fals sentiment de securitate. Deși este evident că o oarecare coordonare a avut loc înainte de efectuarea exercițiului de test de rezistență și a fost întărită prin noi discuții, analiza comparativă a rapoartelor arată că este posibilă și necesară o coordonare transfrontalieră mai strânsă pentru a permite - ca obiectiv de bază - ipoteze realiste în ceea ce privește fluxurile de gaze așteptate în punctele de interconectare.

În lumina celor expuse mai sus, se impune constatarea că această cooperare transfrontalieră trebuie să depășească simpla verificare la nivel transfrontalier a coerenței măsurilor naționale și să fie extinsă la identificarea sinergiilor transfrontaliere și la un acord cu privire la modalitățile de punere în aplicare a măsurilor de solidaritate. O astfel de abordare ar conduce în primul rând la o eficiență sporită, nu doar în termeni economici, ci și în ceea ce privește asigurarea securității aprovizionării cu gaze pe termen foarte scurt.

Există exemple de cooperare de acest tip între statele membre și Comisia le salută drept un prim pas eficient pentru a ameliora securitatea aprovizionării la nivel regional. Un exemplu este acordul preconizat dintre Estonia și Lituania pe baza căruia consumatorii protejați din ambele țări vor fi deserviți înaintea consumatorilor neprotejați din fiecare țară. Un alt exemplu este acordul interguvernamental dintre Ungaria și Croația privind securitatea aprovizionării, care, deși nu a fost încă pus în aplicare, reflectă o abordare constructivă a problemei cooperării. În plus, cooperarea se poate manifesta și prin utilizarea în comun a infrastructurilor, de exemplu a depozitelor, sau prin producția sporită de energie electrică în anumite state membre pentru a permite altor state membre să utilizeze gazele astfel eliberate în vederea aprovizionării consumatorilor protejați. Un exemplu interesant în acest sens îl constituie cooperarea în curs de dezvoltare dintre Grecia și Bulgaria, care prevede un schimb de gaze și energie electrică pentru stabilizarea ambelor sisteme în cazul unui deficit grav.

O abordare bazată pe cooperare consolidată necesită acorduri între părțile în cauză cu privire la condițiile organizatorice, comerciale și legislative ale cooperării în cazul unei crize. Pentru a consolida încrederea, trebuie stabilite în prealabil norme clare la nivel european sau regional. Este posibil ca o mai bună cooperare transfrontalieră să nu poată fi instituită pe deplin, în toate aspectele, până iarna următoare. Cu toate acestea, având în vedere nivelul actual de risc sporit, statele membre și țările învecinate ar trebui să înceapă imediat acest proces sau să consolideze inițiativele în curs pentru a ajunge la o înțelegere cu privire la cele mai importante informații și la acțiunile individuale și comune într-o eventuală situație de criză. Astfel de măsuri, inclusiv măsurile care pot fi aplicate în caz de necesitate în iarna viitoare, ar putea fi facilitate de Comisia Europeană în vederea încheierii unui acord într-o perioadă de timp relativ scurtă.

Este necesar să fie introduse diverse forme de cooperare pentru a diminua deficitul de gaze într-un stat membru prin garantarea și facilitarea livrărilor transfrontaliere, chiar și în cazul în care aceste livrări ar presupune unele sacrificii în țara „donatoare”. La aplicarea acestui principiu, rolul de coordonare și responsabilitățile în materie de securitate a aprovizionării ale OTS trebuie să fie exploatate pe deplin, cu sprijinul autorităților naționale de reglementare în domeniul energiei, pentru a le permite să furnizeze fluxuri către țara vecină, chiar dacă poate nu au asigurat funcționarea întregului sistem în aria lor de responsabilitate. Aceasta ar putea fi, de asemenea, o ocazie pentru a ameliora securitatea aprovizionării pe termen lung, prin intermediul parteneriatelor regionale.

Comisia subliniază, în acest context, rolul special al statelor membre pe teritoriul cărora gazul circulă către piețele situate mai în aval. În ceea ce privește aprovizionarea Europei Centrale și de Sud-Est, Germania, Republica Cehă, Austria, Slovacia, Ungaria și Slovenia au o infrastructură deosebit de importantă care trebuie utilizată în mod optim ca bază pentru buna funcționare a pieței interne. În plus, într-o situație specifică de securitate a aprovizionării, este necesar să se asigure, de asemenea, că aceste țări continuă să permită circulația gazului către piețele cu deficite semnificative.

Este evident însă că acest tip de cooperare nu poate merge într-un singur sens. Ea ar trebui să permită o alocare corespunzătoare a costurilor măsurilor necesare pentru a face față unei crize pe termen scurt, dar și pe termen mediu și lung. Conceptul conform căruia consumatorii dintr-o țară suportă costurile măsurilor de securitate a aprovizionării și ar trebui, prin urmare, să beneficieze de niveluri de protecție mai ridicate a constituit adesea un obstacol pentru dezvoltarea sistemelor de cooperare. Măsurile de solidaritate nu sunt subvenții sau cadouri, ci măsuri operaționale de intervenție în caz de urgență la care beneficiarul va trebui în cele din urmă să contribuie. O solidaritate care încurajează parazitismul nu este o solidaritate veritabilă. În orice caz, ar fi inadecvat ca solidaritatea să fie luată în considerare exclusiv într-un context comercial pe termen scurt.

Cooperarea consolidată nu va furniza doar beneficii concrete pe termen scurt pentru statele membre cele mai expuse riscului de a se confrunta cu situații de urgență iarna viitoare. Este în interesul comun al tuturor ca introducerea măsurilor cele mai ample și mai radicale, cum ar fi reducerea aprovizionării, restricțiile comerciale sau utilizarea stocurilor strategice, să fie amânată și redusă la minimum, întrucât aceste măsuri pot submina piața internă a energiei pe termen lung. Aceasta, la rândul său, poate afecta încrederea investitorilor (de exemplu, în stocarea comercială) și poate reduce atractivitatea pieței UE pentru aprovizionarea externă din surse existente și noi. Abordările bazate pe izolare și suspiciuni sunt contrare solidarității de care este nevoie pentru a crea o veritabilă Uniune a energiei. Pentru aceasta va fi nevoie însă ca statele membre vulnerabile să facă tot posibilul pentru a evita o situație de urgență, luând măsurile detaliate în continuare în capitolul 4.

4.            Recomandări

În general, politica energetică a UE urmărește realizarea pieței interne a energiei, creșterea eficienței energetice, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, diversificarea surselor de aprovizionare externe și exploatarea surselor autohtone, obiective care îmbunătățesc securitatea aprovizionării cu energie a UE. Prezentul raport se axează însă pe recomandările specifice menite să garanteze faptul că UE este mai bine pregătită și în măsură să răspundă la un risc concret de întrerupere a aprovizionării din est în iarna următoare.

4.1         Recomandări urgente pentru iarna viitoare

Comisia a grupat recomandările pe termen scurt în funcție de trei teme: i) asigurarea funcționării pieței, ii) definirea în mod clar a momentului în care piața nu mai funcționează și sunt necesare măsuri de urgență și iii) coordonarea și cooperarea atât la planificarea de urgență, cât și la eventualele intervenții.

i) Asigurarea funcționării pieței pe termen scurt

1. Maximizarea capacității conductelor de interconectare și înlăturarea sau evitarea restricțiilor în calea comerțului transfrontalier

Capacitatea conductelor de interconectare ar trebui crescută la maximum și ar trebui luate măsuri astfel încât această capacitate maximă să fie pusă la dispoziția pieței, de exemplu prin aplicarea unor proceduri de gestionare a congestiilor[35] și a unor mecanisme de alocare a capacităților[36] eficiente, în cel mai scurt timp posibil. În particular, restricțiile la export pot avea un efect negativ în cazul unei crize a gazelor. După cum reiese din analiza efectuată de către ENTSOG, restricțiile la export pot agrava considerabil pagubele unei crize a gazelor în statele membre cele mai afectate și ar crește numărul țărilor care s-ar confrunta cu întreruperi grave ale aprovizionării. Comisia reamintește, în acest sens, articolul 11 alineatul (5) din Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaze, potrivit căruia „nu se introduc niciodată măsuri de restricționare a fluxului de gaze din piața internă” sau care „[pot] pune în pericol în mod grav situația aprovizionării cu gaze în alt stat membru.”

Comisia încurajează punerea rapidă în aplicare a normelor privind accesul terților la infrastructuri (inclusiv la cele de stocare) chiar și în cazurile în care au fost acordate derogări de la cel de-al treilea pachet privind energia, cum ar fi, de exemplu, în Letonia și Estonia.

2. Utilizarea optimă a stocurilor

Transparența în ceea ce privește nivelurile stocurilor a crescut considerabil în ultimii ani, iar platforma Gas Storage Europe (GSE) este o inițiativă salutară care furnizează informații actualizate cu privire la aproape toate stocurile din UE. România (Romgaz) ar trebui să depună un ultim efort de a publica datele privind nivelul stocurilor[37], inclusiv pe platforma GSE.

Autoritățile naționale de reglementare dispun de instrumente pentru a le oferi actorilor de pe piață stimulente economice în vederea creșterii cantităților de gaz injectate în depozite, de exemplu prin reducerea tarifelor de transport către aceste depozite. Recent, această strategie a funcționat eficient în Ungaria, ducând la o creștere considerabilă a nivelurilor stocurilor în cursul ultimelor săptămâni, chiar dacă aceste niveluri rămân ușor sub media UE.[38]

Modelele de extragere din depozite sunt determinate de rațiuni economice și nu neapărat de o strategie în materie de securitate a aprovizionării, în special dacă obligațiile de aprovizionare nu sunt executate în mod corespunzător. Pot fi luate măsuri economice pentru a-i descuraja pe actorii de pe piață să recurgă prea rapid la stocuri atunci când pot fi valorificate și alte surse de gaze, cum ar fi GNL. Astfel de măsuri, utilizate deja de OTS danez, ar putea lua forma unor plăți către proprietarii de gaze înmagazinate pentru a-și păstra gazele în depozite în loc să le extragă, plăți suportate în final de societate.

În ultimă instanță și în cazuri bine justificate, dacă aceste măsuri economice rămân ineficiente, poate fi luată în calcul introducerea unor tarife de extragere din depozite descurajatoare sau chiar a unor plafoane/limitări ale extragerilor pentru diferite intervale de timp pe perioada iernii. Acest lucru ar trebui să aibă scopul de a asigura o extragere mai prudentă din depozite, în special în timpul perioadelor când piețele de pe teritoriul UE sunt mai puțin tensionate. Cu toate acestea, trebuie să fie clar că orice astfel de tarife sau plafoane trebuie să fie proporționale cu riscurile la care este expusă securitatea aprovizionării și nu ar trebui să agraveze situația securității aprovizionării în țările învecinate.

3. Asigurarea implementării la timp a proiectelor de infrastructură

Comisia salută punerea în funcțiune iminentă a terminalului GNL de la Klaipeda, în Lituania. Existența unor astfel de infrastructuri care permit diversificarea aprovizionării este esențială atât pentru diversificarea surselor de aprovizionare, cât și pentru a asigura o mai mare flexibilitate a rețelei de gaze. Prin urmare, este necesar ca punerea în funcțiune a proiectelor a căror finalizare este planificată pentru lunile următoare să aibă loc fără întârziere. În ceea ce privește în mod specific iarna următoare, aceste proiecte includ conducta de interconectare Slovacia-Ungaria (1 ianuarie 2015) și terminalul GNL de la Świnoujście, în Polonia (1 februarie 2015). Statele membre ar trebui să informeze Comisia în prealabil, specificând motivele, în cazul în care pot apărea întârzieri, în vederea identificării în comun a acțiunilor imediate posibile care ar permite eliminarea sau cel puțin reducerea la minimum a întârzierii.

ii) Definirea în mod clar a momentului în care piața nu mai funcționează și sunt necesare măsuri de urgență

4. Îndeplinirea obligației privind standardul de aprovizionare prevăzute în Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaze

Furnizorii de gaze ar trebui încurajați să se pregătească în mod responsabil pentru diferite situații în materie de aprovizionare care ar putea apărea în iarna următoare. Garantarea securității aprovizionării depinde de o bună pregătire pentru o eventuală întrerupere, iar aceasta este o responsabilitate comună a autorităților publice și a industriei. Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaze conține un standard de aprovizionare care trebuie respectat, implementat și aplicat în practică. Comisia Europeană va facilita implementarea integrală a tuturor dispozițiilor acestui regulament. Cu toate acestea, autoritățile naționale competente sunt cele care trebuie să asigure respectarea obligației privind standardul de aprovizionare și să monitorizeze dacă furnizorii au asigurat resurse și opțiuni de flexibilitate suficiente pentru a aproviziona consumatorii iarna viitoare în diverse scenarii.

În caz contrar, autoritățile naționale competente ar trebui să recomande sau să impună, în funcție de instrumentele pe care le au la dispoziție în temeiul legislației naționale, achiziționarea unor cantități de gaze suplimentare sau a unor opțiuni de flexibilitate pe o bază comercială. Așa cum s-a arătat mai sus, posibilitățile de livrare a unor cantități de gaze suplimentare prin gazoducte către UE sunt limitate, iar unele state membre au un acces limitat la alte gazoducte decât cele rusești. Prin urmare, GNL este principala alternativă pentru creșterea ofertei în caz de deficite grave. Cu toate acestea, din considerente comerciale și operaționale, achiziționarea rapidă a unor încărcături spot de GNL în caz de criză poate fi o operațiune costisitoare și de durată. Prin urmare, volumele suplimentare de gaze din depozite sau contractarea unei forme de „asigurare GNL”, de exemplu, a unor opțiuni de achiziționare a GNL, ar putea reduce substanțial expunerea întreprinderilor, prin acoperirea atât a riscului de preț, cât și a riscului operațional.

Pot fi examinate totodată și modurile în care actorii de pe piață pot efectua achiziții de GNL în situații de întreruperi grave ale aprovizionării într-o manieră care, rămânând totodată fidelă principiilor pieței, să nu deterioreze și mai mult situația economică dintr-o anumită țară. Pot fi avute în vedere astfel de acorduri de cooperare specifice, clar delimitate, cu alți mari importatori de GNL, cum ar fi Japonia.

5. Pentru țările care au un standard privind suplimentarea ofertei, introducerea de măsuri pentru reducerea temporară a acesteia, într-o situație de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii

Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaze prevede obligația statelor membre de a asigura aprovizionarea consumatorilor protejați într-o serie de circumstanțe dificile. Regulamentul obligă însă în același timp statele membre să identifice modalitatea de reducere temporară a oricărui standard privind suplimentarea ofertei sau a oricărei obligații suplimentare impuse întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, dincolo de aceste circumstanțe dificile, în spirit de solidaritate, într-o situație de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii. Orice astfel de reducere temporară ar putea elibera anumite cantități de gaze care, în caz contrar, nu ar fi în mod necesar utilizate, contribuind astfel la creșterea lichidității pe piață și, eventual, la reducerea deficitului de gaze din alte regiuni. Analiza planurilor de acțiune preventive și a planurilor de urgență[39] arată că unele state membre au instituit deja dispoziții detaliate pentru aplicarea unei astfel de reduceri. Comisia va coopera cu cele care nu au făcut acest lucru pentru a conveni asupra măsurilor corespunzătoare.

6. Maximizarea potențialului de trecere la alți combustibili și asigurarea implementării operaționale

Capacitățile de trecere la alți combustibili reprezintă un element esențial pentru prevenirea și depășirea situațiilor de întrerupere a aprovizionării. În timp ce Finlanda, de exemplu, este complet dependentă de gazul rusesc și nu poate fi aprovizionată cu gaze din nicio altă sursă, această țară a pus în aplicare măsuri menite să asigure o obligație foarte cuprinzătoare în ceea ce privește trecerea la alți combustibili, care îi oferă o alternativă sustenabilă. Rapoartele naționale au arătat că potențialul de trecere la alți combustibili al statelor membre și al părților contractante la Comunitatea Energiei este foarte diferit. Dat fiind că statele membre intenționează[40] deja să treacă la energia din surse regenerabile pentru aproximativ 10% din nevoile de termoficare, aceste planuri ar trebui să avanseze prin utilizarea fondurilor structurale și de investiții europene și să beneficieze de experiența deja dobândită. Autoritățile naționale competente ar trebui să garanteze că sunt luate toate măsurile administrative și operaționale care ar facilita trecerea pe scară largă la alți combustibili, în special în sistemele de termoficare, inclusiv testarea instalațiilor pentru a se asigura că acestea pot trece efectiv la alt combustibil. Având în vedere că acest lucru vizează în prezent în mare măsură petrolul, este esențial să se asigure că aspectele logistice ale unei asemenea treceri masive (și posibil de durată) la alți combustibili sunt planificate din timp, inclusiv posibilitatea de a recurge la stocurile strategice de petrol în anumite circumstanțe. Același lucru este valabil și pentru trecerea la biomasă.

În sectorul industrial, centralele de cogenerare (CHP) pot fi, de asemenea, scoase din funcțiune și producția lor înlocuită cu boilerele care produc numai căldură pe care majoritatea centralelor de cogenerare industriale le au drept capacitate de rezervă, cu condiția ca energia electrică produsă din cogenerare să poată fi înlocuită cu energie electrică din rețeaua de distribuție și ca o astfel de înlocuire să fie rentabilă din punct de vedere financiar.

7. Implementarea de măsuri de eficiență energetică și de moderare a cererii pe termen scurt

Atingerea unui nivel semnificativ de reducere a cererii prin încurajarea utilizatorilor să scadă temperaturile interioare sau prin sprijinirea lor pentru a întreprinde alte măsuri de economisire a energiei poate fi eficace pentru reducerea unui deficit de aprovizionare. Campaniile publice în acest sens s-au dovedit eficace în ceea ce privește absorbirea, cel puțin în parte, a deficitelor bruște de aprovizionare în sectorul energiei electrice în urma accidentului de la Fukushima din Japonia și a exploziei de la centrala electrică Vasilikos din Cipru. Printre măsurile accesibile care pot fi aplicate rapid și presupun costuri de investiție inițiale scăzute se numără, de exemplu, izolarea termică, montarea de panouri reflectorizante pentru calorifere și izolarea țevilor. Aceste măsuri pot fi implementate prin diferite mijloace, inclusiv prin obligațiile furnizorilor de energie prevăzute în Directiva UE privind eficiența energetică. În sectorul industrial, cererea de energie poate fi optimizată pe termen scurt prin introducerea de audituri energetice și punerea în aplicare a unor sisteme de gestionare a energiei.

8. Precizarea rolului OTS în situații de urgență și asigurarea unei înțelegeri corecte a acestui rol de către OTS

Ar trebui să se analizeze dacă este necesar să i se atribuie OTS responsabilități suplimentare, sub supravegherea autorităților naționale de reglementare, astfel încât să i se permită să depășească simpla monitorizare în rețea a echilibrului dintre cerere și ofertă și să întreprindă acțiuni preventive sau reactive mai ample pentru a asigura securitatea operațională a aprovizionării. Aceste acțiuni ar putea implica efectuarea de achiziții de gaze de către OTS în anumite circumstanțe clar definite, precum și contractarea transportului către zona sa de piață și, eventual, contractarea unor capacități de depozitare. Un astfel de sistem există de exemplu în Țările de Jos, unde OTS este mandatat să dețină gaze înmagazinate și să le elibereze în cazul în care temperatura scade sub un anumit nivel.

OTS care au aceste roluri la nivel național trebuie să se coordoneze în mod eficient la nivel transfrontalier. În plus, este absolut necesar să se garanteze că rolul atribuit OTS este precis definit și limitat în mod explicit la circumstanțe bine definite de eșec al pieței. Funcția de serviciu public care ar fi impusă în acest caz OTS nu ar trebui să încalce caracteristica fundamentală a pieței interne a energiei a UE, și anume faptul că OTS nu ar trebui să fie un participant activ la comerțul sau furnizarea de materii prime.

iii) Coordonarea și cooperarea atât la planificarea de urgență, cât și la eventualele intervenții

9. Necesitatea de a dezvolta în continuare cooperarea regională în materie de securitate a aprovizionării cu gaze naturale

În principiu, toate țările ar trebui să se coordoneze și să coopereze îndeaproape cu vecinii lor, fie pentru a construi conducte de interconectare, fie pentru a se asigura că acestea sunt utilizate în mod eficient, în beneficiul ambelor părți. În anumite cazuri, de exemplu în ceea ce privește Grecia și Bulgaria, o astfel de cooperare ar trebui să fie chiar mai largă, pentru a elimina posibilul risc specific pentru securitatea aprovizionării al deficitelor de gaze și de energie electrică, risc care ar putea fi atenuat prin intermediul unui acord. Mai mult, cooperarea regională poate, de asemenea, să se axeze pe asigurarea aprovizionării consumatorilor protejați, așa cum se preconizează între Lituania și Estonia. Cooperarea regională se poate referi de asemenea la utilizarea stocurilor în caz de urgență.

Pot fi examinate totodată și modurile în care actorii de pe piață pot efectua achiziții de GNL în situații de întreruperi grave ale aprovizionării într-o manieră care, rămânând totodată fidelă principiilor pieței, să nu deterioreze și mai mult situația economică dintr-o anumită țară. Astfel de acorduri de cooperare specifice, clar delimitate, pot fi încheiate în cadrul UE, dar pot fi avute în vedere și cu alți mari importatori de GNL, cum ar fi Japonia.

10. Nevoia de mai multă transparență

OTS și autoritățile de reglementare naționale, dar și statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura un nivel maxim de transparență în acțiunile dintre ele, față de părțile interesate și de publicul larg. Într-o rețea interconectată și în procesul de finalizare a pieței interne, măsurile luate de un stat membru sau de o țară (sau de actorii lor de pe piață) au repercusiuni asupra altor piețe. Într-o situație de tensiuni sporite cum este cea cu care ne confruntăm în prezent, toate acțiunile pot fi interpretate dintr-o perspectivă politică. Prin urmare, este esențial ca aceste acțiuni să fie explicate pentru a atenua preocupările și a crea un climat de încredere.

11. Rolul de monitorizare continuă al Comisiei și utilizarea grupului de coordonare pentru gaz

Grupul de coordonare pentru gaz a fost creat în 2004[41], însă a fost substanțial consolidat prin Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaze. În ultimii ani, grupul a devenit o platformă valoroasă pentru schimbul de informații și pentru discuțiile privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale. Acest lucru a contribuit la creșterea transparenței și la consolidarea încrederii în rândul tuturor membrilor săi.

Comisia intenționează să monitorizeze îndeaproape situația securității aprovizionării, în strânsă cooperare cu autoritățile naționale competente. Ea va continua să convoace reuniuni periodice ale grupului de coordonare pentru gaz pentru a dialoga cu statele membre și cu părțile interesate cu privire la această chestiune și va recurge, de asemenea, la reuniuni de urgență ale acestui grup pentru a face schimb de informații și a discuta măsurile luate în cazul unor întreruperi eventuale sau reale ale aprovizionării. Comisia va coordona totodată acțiunile și va asigura declararea situației de urgență și punerea în aplicare a măsurilor care nu au la bază mecanismele pieței în conformitate cu Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaze.

În plus, deoarece analiza efectelor întreruperii aprovizionării cu gaze asupra sectorului energiei electrice a fost, până în acest moment, neconcludentă, grupul de coordonare pentru gaz ar trebui, cu asistență din partea ENTSOG și ENTSO-E, să continue lucrările privind această chestiune pentru a determina efectele de propagare probabile.

12. Cooperarea cu țări terțe

Comisia Europeană a invitat principalii parteneri internaționali din domeniul energiei să ofere contribuții la prezenta comunicare, în special observații sau sugestii cu privire la flexibilitatea potențială pentru livrări suplimentare de gaz. Acești parteneri includ țările terțe membre ale G7, precum și Norvegia, Elveția, Turcia și Agenția Internațională a Energiei (AIE). Comisia îi invită pe acești parteneri externi, inclusiv pe cei care dețin capacități și potențial de export de GNL, precum și pe cei care importă GNL, să continue cooperarea care a început cu acest raport, inclusiv în contextul G7 și al AIE.

4.2         Măsuri pe termen mediu (până la sfârșitul anului 2015)

13. Recomandarea Comisiei privind aplicarea normelor pieței interne a energiei între statele membre ale UE și părțile contractante la Comunitatea Energiei

Cooperarea mai strânsă între autorități și aplicarea coerentă a legislației UE privind piața internă la frontierele dintre părțile contractante și statele membre ale UE sunt elemente care ar putea îmbunătăți securitatea aprovizionării în eventualitatea unor deficite în părțile contractante și statele membre ale UE. Printre exemplele pozitive se numără soluțiile legate de fluxurile inverse din Slovacia spre Ucraina. Aplicarea coerentă a legislației din cadrul celui de-al treilea pachet privind piața internă reprezintă baza pentru dezvoltarea în continuare a cooperării transfrontaliere.

Pentru a facilita o astfel de cooperare printr-un act formal, Comisia va emite o recomandare către statele membre ale UE pentru a coopera cu părțile contractante la aplicarea celui de-al treilea pachet și cu privire la chestiuni legate de securitatea aprovizionării. Comisia subliniază însă că, în absența unor piețe funcționale ale gazelor naturale și a punerii în aplicare a celui de-al treilea pachet legislativ de către părțile contractante, recomandările UE nu vor înlocui negocierile care trebuie să aibă loc între statele membre ale UE și părțile contractante din regiune cu privire la modalitățile de utilizare a infrastructurii comune și la condițiile în care aceasta poate fi utilizată în cazul unei crize.

14. Accelerarea punerii în funcțiune și a implementării proiectelor esențiale de interes comun și a proiectelor de interes pentru Comunitatea Energiei

Este necesar să fie luate toate măsurile necesare pentru a accelera și, dacă este cazul, a evita apariția unor noi întârzieri în implementarea principalelor proiecte de infrastructură care sunt considerate a fi de cea mai mare importanță din punctul de vedere al securității aprovizionării[42]. Printre acestea se numără, de exemplu, conductele de interconectare România-Bulgaria, Grecia-Bulgaria, Bulgaria-Serbia și România-Moldova, pe care Comisia le-a selectat pe baza datelor clare și apropiate de punere în funcțiune. Aceste proiecte ar trebui continuate rapid și finalizate până la sfârșitul anului 2015. Comisia va monitoriza proiectele respective, fiind totodată pregătită să faciliteze eventualele negocieri în curs dintre părți cu scopul de a stimula finalizarea rapidă a tuturor acestor proiecte.

15. Reevaluarea scutirilor privind inversarea fluxurilor fizice

Inversarea fluxurilor fizice le permite statelor membre să fie cu adevărat conectate între ele într-un mod flexibil. Adesea, astfel de investiții sunt relativ minore, dar au un impact semnificativ asupra securității aprovizionării pentru o întreagă regiune, așa cum a demonstrat-o investiția în fluxul invers pe gazoductul Yamal de la frontiera dintre Germania și Polonia și, mai recent, la frontiera slovaco-ucraineană. Statele membre ar trebui să coopereze pentru a reevalua dacă situațiile în care au fost solicitate scutiri pentru un proiect privind inversarea fluxului fizic nu s-au modificat, în special în lumina situației mai tensionate a securității aprovizionării și a faptului că numeroase state membre au beneficiat în mod semnificativ în ultima vreme de opțiunile suplimentare de tranzacționare și aprovizionare oferite de aceste noi traiectorii. Este vorba în special de capacitatea de fluxuri inversate a unora dintre gazoductele principale prin care gazele circulă în prezent numai de la est la vest (Obergailbach, Waidhaus și conducta de interconectare BBL dintre Țările de Jos și Regatul Unit), precum și de conducta de interconectare dintre Austria și Ungaria.

16. Trecerea la alți combustibili în sistemele de termoficare și de cogenerare în sectorul rezidențial/terțiar și industrial

Rețelele de termoficare oferă flexibilitate tehnologică, deoarece ele pot recurge la mai multe surse de aprovizionare. Rețelele bazate pe gaze naturale pot trece la surse alternative, precum biomasa, căldura reziduală, cogenerarea, energia solară și geotermală, pompele de căldură, deșeurile municipale etc. Tranzițiile pot fi implementate în 1-2 ani, în funcție de cerințele specifice de dimensiune și capacitate.

În cazurile în care există deja sisteme de termoficare, dar acestea nu leagă toate clădirile din zonă, extinderea acestor sisteme, în locul aprovizionării cu gaze pentru boilerele cu gaz individuale, poate fi o modalitate rentabilă de a trece la surse locale regenerabile de energie și la alte surse cu emisii scăzute de carbon.

Trecerea centralelor de cogenerare (CHP) industriale și a CHP de talie mijlocie din sectorul terțiar (spitale, centre comerciale, clădiri de birouri) la surse regenerabile de energie sau la surse de aprovizionare cu emisii reduse de carbon poate fi implementată în termen de 1-2 ani, în funcție de cerințele specifice de dimensiune și capacitate.

Sectoarele cu un necesar mare de energie termică (de exemplu, celuloza și hârtia) care sunt autoproducătoare, pe baza CHP sau/și a boilerelor care produc numai căldură pe bază de gaze naturale ar putea, de asemenea, să investească în flexibilitate și să stocheze energia termică sau să treacă de la încălzirea pe bază de gaze naturale la încălzirea pe bază de energie electrică. Acest lucru ar fi profitabil dacă ar exista suficientă flexibilitate pentru a beneficia de prețurile scăzute din perioadele de producție excedentară de energie electrică (din surse regenerabile).

17. Reducerea cererii de energie termică în industrie și în sectorul de transformare a energiei

Industria și sectorul de transformare a energiei (generare, distribuție) au un mare potențial de a aplica măsuri de eficiență energetică prin care să se reducă cererea la un preț scăzut cu perioade de amortizare scurte (mai puțin de 2 ani), de exemplu prin îmbunătățirea monitorizării și a controlului proceselor și prin întreținere preventivă. Identificarea posibilităților de creștere a eficienței energetice pe termen scurt cu costuri scăzute sau zero necesită accelerarea punerii în aplicare a auditurilor energetice sau a sistemelor de gestionare a energiei în temeiul Directivei privind eficiența energetică în industriile mari consumatoare de energie.

5.            Etapele următoare

Experiența legată de aplicarea Regulamentului privind securitatea aprovizionării cu gaze indică îmbunătățiri clare ale situației securității aprovizionării în UE începând cu 2009, dar și noi posibilități de consolidare a cadrului de reglementare al UE. Așa cum a afirmat și în Strategia europeană a securității energetice din 28 mai 2014, Comisia va examina mecanismele existente menite să garanteze securitatea aprovizionării cu energie și va propune consolidarea acestora, atunci când va fi necesar.

În paralel, Comisia intenționează să coopereze (în continuare) cu state membre sau grupuri de state membre specifice în vederea dezvoltării unor soluții pentru problemele care au fost identificate ca potențiali factori de risc în cursul acestui exercițiu de test de rezistență.

În consecință, Comisia intenționează să continue recomandările de mai sus prin intermediul a două direcții de activitate distincte. În primul rând, Comisia intenționează să instituie - alături de ACER și cele două ENTSO - o monitorizare permanentă a punerii în aplicare a recomandărilor pe termen scurt și să ofere, dacă este necesar, asistență pentru facilitarea sau stimularea proiectelor și a discuțiilor. În plus, ea va continua să coopereze cu statele membre, cu Parlamentul European și cu părțile interesate pentru a defini obiectivele cheie ale securității aprovizionării cu energie electrică și gaze a UE în anii următori.

[1] Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, „Strategia europeană pentru securitate energetică”, COM(2014) 0330 final.

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52014DC0330&from=RO

[2] Concluziile Consiliului European din 27 iunie 2014, EUCO 79/14 http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/en/ec/143478.pdf

[3] Părțile contractante sunt Republica Albania, Bosnia și Herțegovina, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Republica Moldova, Muntenegru, Republica Serbia, Ucraina și Administrația Interimară ONU în Kosovo în temeiul Rezoluției 1224 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Georgia este țară candidată la aderarea la Comunitatea Energiei.

[4] Pentru cele trei state baltice și Finlanda, rapoartele naționale au fost înlocuite de un raport comun.

[5] AIE a furnizat o analiză cuprinzătoare a pieței GNL.

[6] Regulamentul (UE) nr. 994/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Directivei 2004/67/CE a Consiliului, OJ 2010 L 295/1.

[7] Aceasta corespunde în mare unui procent de 1-2 % din consumul anual al UE.

[8] Trebuie menționat că, din păcate, aceste ipoteze nu sunt întotdeauna îndeplinite în realitate.

[9] Ponderea GNL în mixul de aprovizionare ar crește, în cel mai extrem scenariu, cu 130 %, de la 24 mld mc la 56 mld mc.

[10] Potrivit analizei ENTSOG, este important de reținut faptul că sporirea capacității gazoductului OPAL (care este una dintre prelungirile gazoductului Nord Stream, ce se întinde de la Greifswald, în nordul Germaniei, la Brandov, situat la granița germano-cehă) la 100 % față de nivelul actual de 50 % nu va avea ca efect reducerea volumelor de gaz lipsă în statele membre din est, din cauza constrângerilor de infrastructură existente spre est. Efectul creșterii capacității la 100 % se va limita la înlocuirea volumelor de GNL în Europa Occidentală.

[11] Deficitul total de 22 % include, de asemenea, volumele nelivrate către Turcia și Kaliningrad prin statele membre.

[12] În raportul său către Comisie, ENTSOG se referă la aceste două scenarii ca „suboptim” și, respectiv, „optim”.

[13] În cazul Moldovei, în pofida ipotezei ENTSOG de continuare a livrărilor de gaz, probleme comerciale și de reglementare (de autorizare) împiedică exploatarea conductei de interconectare Iași-Ungheni dinspre România către Moldova, deși aceasta a fost deschisă în mod oficial și este funcțională din punct de vedere tehnic. Prin urmare, dacă acest aspect nu este soluționat, în cazul unei întreruperi Moldova se va confrunta cu un deficit de gaz de 100 %.

[14] Până la 100 %.

[15] Polonia este afectată doar în scenariul întreruperii complete a aprovizionării de către Rusia.

[16] Poziția acestor două state membre este afectată de scenariul „de cooperare”, deoarece ambele sunt înconjurate de state membre care sunt foarte expuse în cazul unei întreruperi a aprovizionării, dar ele însele dețin infrastructură – instalație de stocare în Letonia și terminal de regazificare a GNL în Grecia – care le oferă o soluție de rezervă. În cazul în care permit partajarea acestei infrastructuri, echilibrul lor între cerere și ofertă se schimbă.

[17] Ambele hărți ilustrează efectele simțite în februarie în urma unei perioade de 6 luni de întrerupere a aprovizionării din Rusia. Orice măsuri naționale privind, de exemplu, variația cererii, trecerea obligatorie la alți combustibili etc. iau ca punct de plecare acest deficit probabil. În consecință, statele membre care par a nu avea opțiuni strict din punctul de vedere al infrastructurii rețelei de gaz – precum Finlanda –, ar putea recurge la alte măsuri naționale specifice, cum ar fi sistemul elaborat de trecere obligatorie la alți combustibili instituit pentru unitățile de termoficare și de generare a energiei electrice pe bază de gaz.

[18] Un asemenea scenariu prevede în special un flux invers la capacitate maximă din Slovacia, din Ungaria și din Polonia, precum și reduceri la nivelul termoficării și la cel al consumului industrial.

[19] Așa-numita zonă de piață NetConnect din Germania.

[20] În Suedia, în Danemarca și în Slovacia acest procent este, de exemplu, de 56 %, de 53 % și de 54 %, respectiv, iar în Finlanda este de 47 %. În România, în Bulgaria, în Slovenia și în Austria, această pondere se înscrie între 14 % și 19 %.

[21] În Suedia, în Danemarca, în Finlanda, în Letonia, în Lituania, în Polonia și în Slovacia, peste 40 % din consumatorii naționali își încălzesc locuința prin termoficare. Termoficarea furnizează energie termică pentru 10-40 % din consumatori în Germania, în Austria, în Ungaria, în Slovenia, în Bulgaria, în Croația, în România și în Republica Cehă.

[22] Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaz a stabilit o categorie de așa-numiți „clienți protejați”, în care intră gospodăriile și, dacă statul membru decide astfel, serviciile sociale esențiale și IMM-urile, într-o anumită măsură, precum și instalațiile de termoficare care nu pot trece la alt combustibil și care furnizează energie termică altor clienți protejați.

[23] Nota bene - utilizarea stocurilor a fost în general avută în vedere într-un context național.

[24] În prezent, doar Gazprom Export și operatorii de sisteme de stocare din România nu raportează nivelurile stocurilor către site-ul de transparență AGSI „Gas Storage Europe” (GSE).

[25] Capacitatea totală de regazificare a UE este de 200 mld mc / an, dar mare parte din aceasta este concentrată pe coasta mediteraneană și pe coasta atlantică. În consecință, constrângerile de interconectare limitează capacitatea multor terminale GNL individuale de a aproviziona fiecare regiune afectată de întrerupere.

[26] AIE estimează că prețurile ar putea crește cu până la 100 %.

[27] În acest sens este oportun să se menționeze un plan specific al Ucrainei care, pentru a reduce cererea internă, prevede introducerea unei noi legi ce obligă la reducerea consumului cu 20-30 %, în mare parte prin reducerea cererii în domeniul termoficării, al gospodăriilor și al industriei chimice și prin introducerea de măsuri în sectorul public. Deși asemenea reduceri pot fi aplicate prin lege, impactul asupra clienților este dificil de prognozat.

[28] Utilizarea gazului pentru producția de energie electrică a devenit mai puțin importantă în decursul ultimilor ani, din cauza unor marje de profit scăzute sau chiar negative în special în comparație cu producția de energie electrică pe bază de cărbune.

[29] În mod tipic, obligațiile de stocare se situează în jurul a 5-15 zile. Finlanda este o excepție notabilă, obligațiile de stocare în această țară fiind de până la 5 luni.

[30] Directiva 2009/119/CE din 14 septembrie 2009 privind obligația statelor membre de a menține un nivel minim de rezerve de țiței și/sau de produse petroliere

[31] De exemplu, este neclar în ce măsură, în anumite state din regiunea Balcanilor, o trecere extensivă la energie electrică, în combinație cu efectele inundațiilor din primăvara anului 2014 și cu reducerea aprovizionării cu gaz a centralelor termoelectrice, va provoca deficite serioase de aprovizionare cu energie electrică. Aceste motive de îngrijorare nu au fost examinate în detaliu în rapoartele naționale.

[32] Este vorba, în special, de conductele de interconectare Grecia-Bulgaria, România-Bulgaria, Bulgaria-Serbia, Moldova-România și Ungaria-Slovacia, precum și de proiectul de inversare a fluxului din România. În plus, unele conducte de interconectare nu sunt încă în măsură fizic să pompeze gaz bidirecțional și, astfel, limitează flexibilitatea globală a sistemului.

[33] După toate probabilitățile, deficitele de aprovizionare nu vor fi suficient de mari pentru a-i afecta pe consumatorii protejați. În scenariul „de necooperare”, consumatorii protejați sunt deosebit de amenințați în Bosnia și Herțegovina și în fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, iar reducerea aprovizionării pentru consumatorii neprotejați poate fi semnificativ mai mare și în alte țări afectate.

[34] Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, Ungaria, România, Bulgaria, Grecia, Bosnia și Herțegovina, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și Serbia.

[35] În conformitate cu Decizia 2012/490/UE a Comisiei de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 715/2009.

[36] În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 984/2013 al Comisiei. În pofida punerilor în aplicare anticipate importante ale acestui regulament, el trebuie aplicat de la 1 noiembrie 2015.

[37] În conformitate cu articolul 19 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale.

[38] În același timp, injecția suplimentară în depozite care provine din creșterea importurilor de gaz rusesc prin Ucraina a adus cu sine suspendarea exporturilor către Ucraina, care este o consecință regretabilă.

[39] Potrivit Regulamentului privind securitatea aprovizionării cu gaze, statele membre trebuie să instituie un plan de acțiune preventiv, pentru a îndepărta sau a atenua riscurile identificate, și un plan de urgență conținând măsurile care trebuie luate pentru a elimina sau a limita impactul unei întreruperi a aprovizionării cu gaze.

[40] C.f. Planurile naționale de acțiune în domeniul energiei din surse regenerabile

[41] În conformitate cu Directiva 2004/67.

[42] A se vedea proiectele enumerate în mod explicit în comunicarea Comisiei privind „Strategia europeană a securității energetice”, paginile 23 și 24.

Anexa 1: Recomandări specifice pentru statele membre cele mai afectate

Stat membru || Expunere[1] || RECOMANDĂRI SPECIFICE

Estonia || 204 milioane de centimetri cubi 100 % || ­ Să se asigure sprijinul politic necesar pentru a se ajunge la acorduri esențiale în privința unor măsuri de urgență comune care să acopere aspecte sensibile precum volumele de gaz care urmează să fie partajate și piața de destinație a acestora. ­ Să se adopte fără întârziere un plan de urgență comun și un plan comun de măsuri de prevenire. ­ Să se finalizeze un acord cu Lituania înainte de luna decembrie pentru aprovizionarea consumatorilor protejați în cazul în care intervine o situație de urgență din partea terminalului GNL Klaipeda. ­ Să se aibă în vedere o creștere a nivelului stocurilor pentru trecerea la alt combustibil pentru a se asigura faptul că instalațiile pot continua să funcționeze în timpul unei situații de urgență până la sosirea unor livrări noi de combustibili alternativi. ­ Să se analizeze soluții de piață cum ar fi contractele care pot fi întrerupte, în scopul de a trata problema necesarului de gaze sau de a reduce acest necesar în cazul unei întreruperi a aprovizionării. ­ Să se asigure accesul părților terțe la sistemul de distribuție a gazelor, în pofida derogării de la cel de-al treilea pachet privind energia. ­ Să se asigure o voință politică clară de a accelera investițiile în infrastructuri cum sunt Balticonnector (conducta de interconectare Estonia-Finlanda) și terminalul GNL regional.

Letonia || 39 de milioane de centimetri cubi 15 % || ­ Să se asigure sprijinul politic necesar pentru a se ajunge la acorduri esențiale în privința unor măsuri de urgență comune care să acopere aspecte sensibile precum volumele de gaz care urmează să fie partajate și piața de destinație a acestora. ­ Să se adopte fără întârziere un plan de urgență comun și un plan comun de măsuri de prevenire. ­ Să se asigure accesul părților terțe la instalația de stocare a gazelor de la Incukalns și la sistemul leton de transport al gazelor, în pofida derogării de la cel de-al treilea pachet privind energia. ­ Să se ia în considerare soluții bazate pe piață, precum și măsuri pe partea de cerere pentru a se atenua efectele unei crize. ­ Să se revizuiască definiția consumatorilor protejați pentru armonizarea acesteia cu cea din alte state membre din regiune și cu Regulamentul (UE) nr. 994/2010.

Lituania || 693 de milioane de centimetri cubi 59 % || ­ Să se asigure sprijinul politic necesar pentru a se ajunge la acorduri esențiale în privința unor măsuri de urgență comune care să acopere aspecte sensibile precum volumele de gaz care urmează să fie partajate și piața de destinație a acestora. ­ Să se adopte fără întârziere un plan de urgență comun și un plan comun de măsuri de prevenire. ­ Să se aibă în vedere o creștere a nivelului stocurilor pentru trecerea la alt combustibil pentru a se asigura faptul că instalațiile pot continua să funcționeze în timpul unei situații de urgență până la sosirea unor livrări noi de combustibili alternativi. ­ Să se continue lucrările pentru modernizarea conductei Klaipeda-Kursenai în scopul de a permite o utilizare mai intensă a terminalului GNL Klaipeda.

Finlanda || 2 255 de milioane de centimetri cubi 100 % || ­ Să se asigure sprijinul politic necesar pentru a se ajunge la acorduri esențiale în privința unor măsuri de urgență comune care să acopere aspecte sensibile precum volumele de gaz care urmează să fie partajate și piața de destinație a acestuia. ­ Să se adopte fără întârziere un plan de urgență comun și un plan comun de măsuri de prevenire. ­ Să se asigure fezabilitatea trecerii la alt combustibil în timpul situațiilor de urgență prin înlăturarea posibilelor obstacole care afectează înlocuirea stocurilor, în special în ceea ce privește logistica. ­ Să se asigure o voință politică clară de a accelera investițiile în infrastructuri cum sunt Balticonnector (conducta de interconectare Estonia-Finlanda) și terminalul GNL regional. ­ Să se continue lucrările pentru dezvoltarea terminalelor GNL locale (Turku, Pori, Tornio).

Bulgaria || 843 de milioane de centimetri cubi 76 % || ­ Să se semneze un memorandum de înțelegere privind schimbul de energie electrică și gaze în situații de urgență cu Grecia, cu axare pe echilibrul intereselor. ­ Să se ia în considerare un schimb similar de energie electrică și gaze cu Turcia. ­ Să se prevadă un plan de urgență cu sectorul cogenerării și încălzirii și cu industria cu privire la trecerea la alt combustibil la scară largă. ­ Să se finalizeze conducta de interconectare România-Bulgaria ­ Să se ia angajamente în sensul de a face posibile fluxurile de gaz către Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei ­ Să se crească transparența sectorului gazelor și să se accelereze punerea în aplicare a normelor privind piața internă care afectează comerțul. ­ În ultimă instanță, Comisia Europeană să ia în considerare acordarea unei derogări speciale pe termen scurt de la legislația în materie de mediu centralei electrice pe cărbune de la Varna.

Grecia || 109 milioane de centimetri cubi 18 % || ­ Să se semneze un memorandum de înțelegere privind schimbul de energie electrică și gaze în situații de urgență cu Bulgaria, cu axare pe echilibrul intereselor. ­ Să se elaboreze un plan de urgență cu sectorul cogenerării și încălzirii și cu industria cu privire la trecerea la alt combustibil la scară largă. ­ Să se elaboreze un plan economic de urgență privind securitatea aprovizionării. ­ Să se ia în considerare un acord cu Turcia pentru a se garanta aprovizionarea cu gaze chiar și în cazul unei întreruperi a aprovizionării.

România || 1 027 de milioane de centimetri cubi 32 % || ­ Să se definească consumatorii protejați în conformitate cu Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaze ­ Să se finalizeze conducta de interconectare România-Bulgaria ­ Să se coopereze cu Republica Moldova în privința condițiilor în care se poate face aprovizionarea cu gaze a rețelei principale ­ Să se analizeze opțiunile, pentru sistemul român, în privința măririi debitului conductei de interconectare Ungaria-România ­ Romgaz să publice datele referitoare la stocare pe platforma Gas Storage Europe, dedicată transparenței legate de stocarea gazelor

Ungaria || 2 170 de milioane de centimetri cubi 35 % || ­ Să se sporească transparența în sectorul energetic ­ Să se ia angajamentul că se vor rezolva aspectele legate de testarea conductei Slovacia-Ungaria, făcând posibilă punerea în funcțiune la 1 ianuarie 2015 ­ Să se încheie un acord cu țările învecinate prin care să devină posibilă utilizarea deplină (primirea și trimiterea de gaze) a conductelor de interconectare în condiții de piață și pe baza principiului solidarității într-o situație de urgență legată de securitatea aprovizionării. În acest sens, să se implementeze rapid aspecte legate de securitatea aprovizionării din acordul interguvernamental cu Croația, făcând astfel posibile și fluxurile inversate către Ungaria

Croația || 41 de milioane de centimetri cubi 12 % || ­ Să se reevalueze proporția ridicată a consumatorilor protejați ­ Să se implementeze rapid aspecte legate de securitatea aprovizionării din acordul interguvernamental cu Ungaria, făcând astfel posibile și fluxurile inversate către țara respectivă

Anexa 2: Recomandări specifice pentru părțile contractante la Comunitatea Energiei

Părți contractante || Expunere || RECOMANDĂRI SPECIFICE

Bosnia și Herțegovina || 139 100 % || ­ Să se crească stocurile de păcură pentru a face posibilă producția de energie termică cu alt combustibil decât gazele până la sfârșitul lunii noiembrie 2014. ­ Să se aplice o definiție limitată a consumatorilor protejați și să se permită deschiderea pieței la nivel național pentru piețele energiei electrice și gazelor, mai ales pentru alți consumatori decât cei casnici până la sfârșitul lunii noiembrie 2014. ­ Să se realizeze o reformă majoră a sectorului gazelor la nivel național, permițându-se accesul terților la toate entitățile și decuplarea operatorilor, conducând astfel la o utilizare flexibilă a infrastructurii până în ianuarie 2015. ­ Să se coopereze cu Serbia și Ungaria cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a unor prevederi tehnice pentru a face posibilă funcționarea regimului privind accesul terților la conductele existente într-un mod coordonat. Să se inițieze consultări în noiembrie 2014.

Fosta Republică iugoslavă a Macedoniei || 128 100 % || ­ Întrucât consumul direct de gaze al gospodăriilor este nesemnificativ, să se asigure că aprovizionarea cu păcură în condiții de piață este garantată pentru a permite trecerea la alt combustibil (noiembrie 2014). ­ Să se pregătească, pentru fiecare instalație industrială, planuri de reducere a consumului de gaze care ar putea fi aplicate în situații de urgență (noiembrie 2014). ­ Având în vedere proporția ridicată a consumului realizat de către industrie, este esențial să se introducă o definiție a consumatorilor protejați pentru gaze care să fie limitată doar la gospodării și la sectoarele cele mai sensibile (precum administrația publică) și să se permită deschiderea completă a pieței la nivel național pentru piețele energiei electrice și gazelor cel puțin pentru alți consumatori decât cei casnici (ianuarie 2015).

Republica Moldova || Nu se aplică || ­ Să se stabilească în detaliu posibilitatea unor măsuri pe partea de cerere (reducerea consumului, trecerea la păcură pentru încălzire și la energie electrică) la nivelul întreprinderilor individuale, precum și în sectorul gospodăriilor și în administrația publică. Să se includă acest lucru până în noiembrie 2014 în planul de acțiune aflat în curs de pregătire. ­ Să se elibereze toate autorizațiile și licențele de care este nevoie pentru exploatarea conductei Iași-Ungheni dintre România și Republica Moldova, să se aplice tarife nediscriminatorii la gaze pentru importurile din România. Să se finalizeze aceste acțiuni până în noiembrie 2014. ­ Să se efectueze de urgență lucrările de construcții necesare la infrastructura de conectare pentru a se distribui gaze de la conducta de interconectare către teritoriul Republicii Moldova. ­ Să coopereze cu Ucraina și România în ceea ce privește condițiile în care Ucraina și România ar fi pregătite să alimenteze Republica Moldova din rețelele principale de conducte. Să întrebe Ucraina în ce condiții poate fi accesată și utilizată capacitatea de stocare de la Bogorodchani din vestul Ucrainei. Să se inițieze consultări în noiembrie 2014.

Serbia || 631 64 % || ­ Să se stabilească sfera exactă și realistă a eventualelor reduceri pentru sectoarele industriale, limitându-se totodată grupul consumatorilor protejați doar la gospodării și la sectoarele cele mai sensibile (până la sfârșitul lunii noiembrie 2014). ­ Până în ianuarie 2015, să se pună în practică decuplarea și să se asigure accesul eficace al terților la capacitățile nefolosite ale conductelor existente și la depozitele de gaze, în conformitate cu dispozițiile detaliate ale celui de-al treilea pachet legislativ . ­ În coordonare cu Ungaria și Bosnia și Herțegovina, să se elaboreze și să se pună în aplicare prevederi tehnice pentru a face posibilă funcționarea regimului privind accesul terților într-un mod coordonat. Să se inițieze consultări în noiembrie 2014. ­ Să se ia toate măsurile necesare în scopul de a demara construcția conductei de interconectare Bulgaria-Serbia, astfel încât aceasta să devină operațională în 2015.

Ucraina || 5 000 de milioane de centimetri cubi[2] || ­ Să se ajungă la un acord satisfăcător pentru ambele părți pentru reluarea aprovizionării Ucrainei cu gaz rusesc pe durata iernii pe baza propunerii unui „pachet interimar de măsuri pentru iarnă” făcute de Comisie în cursul discuțiilor trilaterale aflate în curs (până în octombrie 2014). ­ Să se crească de urgență stocurile de combustibil din țară, analizând în același timp toate mijloacele posibile pentru a crește aprovizionarea cu gaze din surse autohtone, precum și din importuri (până în noiembrie 2014). ­ Să se analizeze potențialul integral pentru măsurile pe partea de cerere, precum și pentru trecerea la alt combustibil atât a termoficării, a diferitor sectoare industriale, cât și a gospodăriilor și a administrației publice, ca parte a planului național de urgență în materie de energie (până în octombrie 2014). ­ Să se revizuiască și să se actualizeze toate procedurile de urgență din diferitele sectoare energetice, ținând seama de amenințările specifice pentru viitoarea iarnă, în conformitate cu recomandările din planul național de urgență în materie de energie (până în octombrie 2014). ­ Să se continue urgent reformele din sectorul gazelor, inclusiv deschiderea piețelor gazelor și energiei electrice, exploatarea conductelor, stocarea și decuplarea (până în ianuarie 2015).

Muntenegru, Kosovo* și Albania || Nu se aplică || ­ Având în vedere că gazele lipsesc din bilanțul energetic efectuat de Muntenegru, Kosovo* și Albania, impactul unei întreruperi a aprovizionării cu gaze nu poate fi decât indirect — rezultând într-o creștere a cererii de energie electrică la nivel regional. Comisia recomandă monitorizarea îndeaproape a situației cererii și ofertei de energie electrică.

[1] Volume de gaz lipsă per țară afectată pe o perioadă de 6 luni de întrerupere a aprovizionării cu gaz rusesc și în cazul scenariului valului de frig (deficit total în milioane de metri cubi și cel mai mare deficit lunar relativ în %).

[2] Expunere în conformitate cu propria evaluare din raportul național.