RAPORT AL COMISIEI AL 31-LEA RAPORT ANUAL PRIVIND MONITORIZAREA APLICĂRII DREPTULUI UE (2013) /* COM/2014/0612 final */
Introducere
Comisia monitorizează măsura în care statele
membre respectă obligațiile prevăzute de dreptul UE, și anume dacă acestea transpun
în mod complet și corect directivele UE și aplică în mod adecvat
întregul acquis al UE. În acest scop, Comisia poate să conteste în mod
oficial punerea în aplicare de către statele membre a dreptului Uniunii, din
proprie inițiativă, dar poate să acționeze, de asemenea, pe baza petițiilor
primite de la Parlamentul European (PE) și a plângerilor primite de la cetățeni,
întreprinderi, ONG-uri și alte părți interesate care evidențiază posibile
încălcări ale dreptului UE, de exemplu, transpunerea incorectă sau aplicarea
defectuoasă a acestuia. Înainte de a recurge la acțiuni juridice
formale, Comisia urmărește să remedieze problemele și să asigure punerea în
aplicare corectă a dreptului Uniunii prin intermediul unui dialog structurat cu
statele membre în cadrul EU Pilot. În cazul în care acesta nu are succes,
Comisia inițiază procedura formală (o scrisoare de punere în întârziere
adresată statului membru în temeiul articolului 258 din TFUE)[1]. În cazul în
care un stat membru nu își aliniază legislația sau practicile la dreptul UE pe
parcursul procedurii formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor,
Comisia poate sesiza Curtea de Justiție în temeiul articolului 258 din TFUE, cu
posibilitatea de a solicita sancțiuni financiare [în temeiul articolului 260
alineatul (2) sau al articolului 260 alineatul (3) din TFUE]. Al 31-lea raport anual privind monitorizarea
aplicării dreptului UE analizează rezultatele obținute în privința unor aspecte
esențiale ale aplicării dreptului UE și evidențiază o serie de elemente
strategice[2].
1. Transpunerea directivelor
1.1. Transpunerea tardivă
Transpunerea
tardivă a directivelor constituie în continuare o problemă persistentă, care
împiedică furnizarea de beneficii concrete pentru cetățeni. Reducerea numărului de cazuri de transpunere
tardivă reprezintă de multă vreme o prioritate a politicii Comisiei: „Prioritatea
trebuie acordată acelor cazuri de neîndeplinire a obligațiilor care prezintă
riscul cel mai ridicat, care au un impact semnificativ asupra cetățenilor și
întreprinderilor [...] Aceste categorii includ: necomunicarea măsurilor naționale
de transpunere a directivelor sau neîndeplinirea altor obligații de notificare;
…”[3] Numărul de directive care trebuiau transpuse
în 2013 a fost mai mare în comparație cu anul precedent (și anume, 74 de
directive, față de 56 în 2012), dar mai mic în comparație cu 2011 (131). Cu
toate acestea, în 2013 s-a înregistrat doar o ușoară creștere a numărului de
proceduri noi de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza
transpunerii tardive comparativ cu anul precedent (478 de proceduri noi de
constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive au fost
lansate în 2013, față de 447 în 2012; în 2011 au fost 1 185, iar în 2010, 855).
La sfârșitul anului 2013, erau în curs 390 de cazuri de transpunere tardivă,
ceea ce reprezintă o scădere de 6,7 %, comparativ cu cele 418 cazuri înregistrate
la sfârșitul anului 2012. În 2012 și 2013, numărul procedurilor de constatare a
neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive care au fost închise
de Comisie a fost mai mare decât numărul celor pe care aceasta le-a inițiat,
ceea ce a făcut ca, la sfârșitul lui 2013, numărul procedurilor în curs de
acest tip să atingă nivelul cel mai scăzut din ultimii 5 ani. Graficul următor prezintă cifrele-cheie[4] privind
procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii
tardive (late transposition infringements - LTI) inițiate de Comisie în
cursul anului 2013: Tabelul următor prezintă situația procedurilor
de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive
pentru fiecare stat membru:[5] În 2013, cele patru domenii de politică care
au făcut obiectul celui mai mare număr de proceduri noi de constatare a
neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive au fost mediul (168 de
proceduri), sănătatea și consumatorii (58), piața internă și serviciile (47) și
transporturile (36). Au fost inițiate proceduri de constatare a
neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive împotriva a 20 de
state membre pentru transpunerea tardivă a Directivei privind emisiile
industriale[6]
și a Directivei de introducere a unor norme noi pentru produse falsificate în
Codul comunitar cu privire la medicamentele de uz uman[7]. De asemenea, 19
state membre au făcut obiectul procedurilor de constatare a neîndeplinirii
obligațiilor din cauza transpunerii tardive a Directivei de adaptare a anumitor
norme în domeniul dreptului la liberă stabilire și în cel al libertății de a
presta servicii, având în vedere aderarea Republicii Croația[8]. 17 proceduri
au fost inițiate în legătură cu Directiva privind obligația statelor membre de
a menține un nivel minim de rezerve de țiței și/sau de produse petroliere[9]. 16 state
membre nu au reușit să transpună și/sau să notifice în termenul stabilit
normele de aplicare în temeiul Directivei privind administratorii fondurilor de
investiții alternative[10]
și al Directivei privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul
procedurilor penale[11].
15 state membre au primit o scrisoare de punere în întârziere din cauza
transpunerii tardive a Directivei privind restricțiile de utilizare a anumitor
substanțe periculoase în echipamentele electronice[12].
1.2. Sesizarea Curții în temeiul articolului 258 sau al
articolului 260 alineatul (3) din TFUE
În temeiul articolului 260
alineatul (3) din TFUE, în cazul în care sesizează Curtea de Justiție în
conformitate cu articolul 258 din TFUE cu privire la o procedură de
constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive,
Comisia poate propune sancțiuni financiare fără a trebui să aștepte o primă
hotărâre a Curții. Obiectivul acestei inovații din Tratatul de la Lisabona este
de a motiva într-o mai mare măsură statele membre să transpună directivele în
termenele stabilite de legiuitor. Comisia stabilește sumele propuse ale
amenzilor conform comunicării sale[13]
privind punerea în aplicare a articolului 260 alineatul (3) din TFUE. În 2013, Comisia a continuat să sesizeze
Curtea de Justiție cu privire la o serie de cazuri de constatare a
neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive, solicitând penalități
zilnice cu titlu cominatoriu în temeiul articolului 260 alineatul (3)
din TFUE. În 2013, 14 astfel de hotărâri au vizat nouă state membre: Belgia,
Bulgaria, Estonia, România, Regatul Unit (două cazuri fiecare) și Austria,
Cipru, Polonia și Portugalia (câte un caz fiecare). Cuantumul penalităților
zilnice cu titlu cominatoriu propuse a variat între 4 224 EUR și 148 177,92 EUR.
Cele mai multe propuneri de sancționare pentru transpunerea tardivă a
directivelor s-au înregistrat în domeniul energiei. Comisia încă nu a propus
Curții să aplice plata unor sume forfetare[14].
În cursul anului 2013, statele membre și-au
sporit eforturile pentru a realiza transpunerea completă înainte de pronunțarea
hotărârii Curții de Justiție. Cu toate acestea, luate împreună cu celelalte
cazuri în temeiul articolului 258 și al articolului 260 alineatul (3) din
TFUE care au fost inițiate în anii anteriori, au rămas în total douăsprezece
cazuri de neîndeplinire a obligațiilor din cauza transpunerii tardive aflate în
curs, cu o decizie de sesizare a Curții de Justiție[15] prin care se
propun penalități zilnice cu titlu cominatoriu: câte două cazuri împotriva
Estoniei, României și Sloveniei și câte un caz împotriva Austriei, Belgiei,
Ciprului, Germaniei, Poloniei și Portugaliei[16].
2. Etapa
prealabilă inițierii procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor
Problemele de transpunere și/sau de aplicare a
dreptului UE sunt examinate de către Comisie din proprie inițiativă sau în
cazul în care îi sunt raportate deficiențe. Într-adevăr, plângerile formulate
de cetățeni, întreprinderi și organizații interesate contribuie în mod
semnificativ la monitorizarea respectării obligațiilor prevăzute de dreptul UE,
prin raportarea deficiențelor la nivelul autorităților statelor membre. Odată
ce problemele sunt detectate, urmează un dialog structurat între Comisie și
statul membru în cauză prin intermediul EU Pilot, în vederea remedierii
acestora.
2.1. Detectarea
problemelor
2.1.1. Plângeri și petiții
Cetățenii,
întreprinderile, ONG-urile și alte organizații înaintează în mod frecvent
plângeri Comisiei. Aceasta a stabilit normele în materie de tratare a
plângerilor în cadrul unei comunicări emise în 2002 și le-a actualizat în 2012. [17] În 2013, cetățenii, întreprinderile și
organizațiile au fost în continuare foarte active în raportarea posibilelor
încălcări ale dreptului UE. Comisia a primit mai multe plângeri noi (3 505)
decât în oricare dintre cei trei ani precedenți (3 141 de plângeri au fost
depuse în 2012, 3 115 în 2011 și 3 349 în 2010). Prin urmare, numărul
total de plângeri în curs a crescut cu aproximativ 19 % în anul 2013.
Graficul de mai jos prezintă principalele date[18]
privind plângerile: Plângeri noi – Cele trei state membre împotriva cărora au fost înaintate cele mai
multe plângeri au fost:
Italia: 472 de plângeri, majoritatea legate
de ocuparea forței de muncă (120 de plângeri), piața internă și servicii (81)
și mediu (64);
Spania: 439 de plângeri, în special în
legătură cu ocuparea forței de muncă (100 de plângeri), justiție și mediu
(65 de plângeri fiecare); și
Germania: 297 de plângeri, în principal
legate de justiție (64 de plângeri), piața internă și servicii (57) și
mediu (53).
72 % din plângerile noi au vizat, în
principal, următoarele cinci domenii de politică: justiția (590), mediul (520),
piața internă și serviciile (494), ocuparea forței de muncă (470) și
impozitarea și uniunea vamală (452). Plângeri tratate – În urma unei evaluări inițiale a peste 3 000 de plângeri în 2013,
Comisia a inițiat discuții bilaterale cu statele membre în legătură cu 487 de
plângeri pentru a se clarifica dacă normele UE au fost sau nu încălcate[19]. Plângerile
care au condus la discuții bilaterale s-au referit, cel mai adesea, la domeniul
mediului, al impozitării și uniunii vamale și al pieței interne și serviciilor
(82, 78 și, respectiv, 70 de dosare în curs în cadrul EU Pilot) și au vizat în
particular următoarele state membre:
Italia: 57 de dosare noi deschise în cadrul
EU Pilot, cele mai multe fiind legate de plângeri privind piața internă și
serviciile (14 dosare EU Pilot noi), mediul (11) și impozitarea și uniunea
vamală (6);
Franța: 50 de dosare noi deschise în cadrul
EU Pilot, în principal legate de domenii precum impozitare și uniune
vamală (13), ocuparea forței de muncă (7) și întreprinderi și industrie (7);
și
Spania: 42 de dosare noi deschise în cadrul
EU Pilot, în special în legătură cu plângeri vizând domenii precum
ocuparea forței de muncă, întreprinderi și industrie și mediu (9, 8 și,
respectiv, 8 dosare noi EU Pilot).
Parlamentul European a atras atenția Comisiei
cu privire la deficiențele legate de modul în care statele membre transpun și
aplică dreptul UE în următoarele domenii, prin intermediul unor petiții și
întrebări:
Mediu:
proceduri formale de constatare a
neîndeplinirii obligațiilor au fost deja inițiate împotriva Italiei,
având în vedere presupusa nerespectare de către aceasta a normelor UE
privind emisiile industriale, precum și a principiului „poluatorul plătește”
în cazul combinatului siderurgic ILVA (situat în Taranto)[20]
și transpunerea potențial incorectă a anumitor norme din Directiva
privind evaluarea impactului asupra mediului[21];
și
au fost inițiate investigații în cadrul EU
Pilot ca urmare a altor posibile încălcări ale normelor referitoare la
gestionarea deșeurilor, gestionarea resurselor de apă și protecția
naturii în alte șase state membre;
Afaceri interne:
timpii de așteptare la frontiera Spaniei cu Gibraltar[22],
semnalați de către Parlamentul European, precum și în numeroase plângeri
ale cetățenilor, au determinat efectuarea unei vizite a Comisiei la fața
locului și au făcut obiectul unor recomandări ulterioare adresate autorităților
spaniole și britanice[23];
Justiție:
Comisia a deschis o anchetă privind discriminarea pe motive de religie și
a continuat, printr-o scrisoare suplimentară de punere în întârziere, o
procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiată anterior
împotriva Belgiei ca urmare a punerii în aplicare necorespunzătoare a
Regulamentului privind titlul executoriu european[24];
Transport:
Comisia a trimis Austriei o scrisoare de punere în întârziere referitoare
la posibila încălcare a principiului nediscriminării la stabilirea taxelor
de trecere pentru tunelul Felbertauern;
Sănătate:
Comisia a deschis șase investigații cu privire la presupusa încălcare a
normelor UE referitoare la siguranța produselor alimentare, la produsele
cosmetice și la bunăstarea animalelor;
Impozitare: inițiativele
Parlamentului European au determinat Comisia să exprime preocupări cu
privire la normele fiscale aplicabile lucrătorilor mobili; și
Agricultură și dezvoltare rurală: Comisia a demarat o investigație pe baza unei întrebări a
Parlamentului European, care invocă încălcarea unor norme în materie de
agricultură ecologică.
2.1.2. Cazuri de autosesizare a Comisiei
Pe lângă acțiunile bazate pe plângeri, Comisia
examinează din proprie inițiativă aplicarea corectă a dreptului Uniunii. În
cursul anului 2013, au fost inițiate 1 023 de anchete (în 2012, au fost
demarate 791 de anchete). Transportul, mediul și justiția au fost cele
trei domenii de politică în cadrul cărora s-au identificat cele mai multe
posibile cazuri de neîndeplinire a obligațiilor (256, 199 și, respectiv, 144 de
noi dosare EU Pilot). Statele membre vizate în principal au fost Italia, Grecia
și Spania (67, 61 și, respectiv, 58 de noi dosare EU Pilot).
2.2. Soluționarea problemelor
Scopul politicii Comisiei în materie de
proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor este de a promova
aplicarea corectă a dreptului UE cât mai repede posibil. EU Pilot este o inițiativă
a Comisiei care vizează să soluționeze problemele legate de aplicarea dreptului
UE în conformitate cu legislația UE și să găsească răspunsuri la întrebări.
Utilizând o bază de date on-line și un instrument de comunicare, EU Pilot oferă
posibilitatea de a soluționa problemele rapid, întrucât, în principiu, procesul
ar trebui să fie finalizat în termen de 20 de săptămâni. Dialogul din cadrul EU
Pilot facilitează asigurarea conformității cu obligațiile prevăzute de dreptul
UE prin soluționarea rapidă a problemelor, în beneficiul cetățenilor și al
întreprinderilor. Numărul de dosare EU Pilot noi a crescut
treptat în ultimii trei ani (1 201 dosare noi au fost deschise în 2011 și 1 405
în 2012). Prin urmare, deși Comisia a soluționat cu 16 % mai multe dosare
EU Pilot în 2013 (1366 față de 1175), numărul de dosare în curs este cu 10 %
mai mare decât în anul precedent. Graficul următor conține principalele cifre
aferente anului 2013 privind proiectul EU Pilot[25]: 1 502 dosare noi în cursul anului 2013 – Această cifră cuprinde 479 de dosare deschise în urma unor reclamații
și 1023 de dosare de autosesizare noi. 1 366 de dosare clasate în cursul
anului 2013 – Dintre cele 1 330 de dosare EU
Pilot din 2013, Comisia a clasat 934 de dosare, întrucât statul membru a
furnizat un răspuns satisfăcător. Aceasta echivalează cu o rată de soluționare
a cazurilor de 70,22 % pentru statele membre, într-o ușoară creștere față
de rata din 2012 (68,34 %)[26].
În 2013, 396 de dosare EU Pilot au fost urmate
de proceduri formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (în 2012 erau
în curs 334 de astfel de dosare). Dintre acestea, 79 de cazuri sunt în domeniul
transportului, 71 în domeniul mediului și 50 în domeniul impozitării și al
uniunii vamale. Spania, Italia și Franța au făcut obiectul celui mai mare număr
de astfel de dosare în cadrul EU Pilot în care s-a recurs la procedura de
constatare a neîndeplinirii obligațiilor (34, 33 și, respectiv, 32 de dosare). 1 462 de dosare EU Pilot pendinte – La sfârșitul anului 2013, majoritatea dosarelor în curs din cadrul
EU Pilot vizau Italia (147), urmată de Franța (112) și Spania (107). În ceea ce
privește domeniile de politică, pe primul loc a rămas mediul, cu 396 de dosare
în curs, urmat de justiție (210) și transporturi (200).
3. Proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor
În cazul în care un stat membru nu rezolvă
presupusa încălcare a dreptului UE și în cazul în care Comisia consideră că
există o încălcare a obligațiilor prevăzute de dreptul UE, Comisia poate iniția
proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul
articolului 258 din TFUE[27]
și poate, în cele din urmă, să înainteze litigiul spre soluționare Curții de
Justiție. În 2013, Comisia a lansat 761 de proceduri noi de constatare a
neîndeplinirii obligațiilor. Italia a primit cele mai multe scrisori de punere
în întârziere din partea Comisiei (58), urmată de Franța (44) și de Spania (41).
În ceea ce privește domeniile de politică, cele mai multe proceduri noi au
vizat aspecte legate de mediu, transport și sănătate (223, 94 și, respectiv, 69
de scrisori de punere în întârziere). De asemenea, Comisia a trimis 217 avize
motivate către statele membre în cursul anului 2013. Italia, România și Belgia
au primit cele mai multe avize (20, 15 și, respectiv, 14 avize motivate). Mediul,
energia și impozitarea și uniunea vamală au fost domeniile de politică în care
Comisia a adresat statelor membre majoritatea avizelor motivate (52, 38 și,
respectiv, 29). La sfârșitul anului trecut, 1 300 de
cazuri de neîndeplinire a obligațiilor au rămas în curs[28]. Numărul
cazurilor de neîndeplinire a obligațiilor aflate în curs a continuat să scadă,
de la aproximativ 2 100 de cazuri în 2010 la 1 775 de cazuri în 2011 și
la 1 343 de cazuri în 2012. Graficele următoare prezintă numărul total de
cazuri de neîndeplinire a obligațiilor aflate în curs, defalcat între cazurile
de neîndeplinire a obligațiilor din cauza transpunerii tardive și cazurile de
transpunere incorectă/punere în aplicare defectuoasă, în funcție de statul
membru și de domeniile de politică: Partea albastră
a barelor: neîndeplinirea obligațiilor din cauza transpunerii tardive
Partea roșie a barelor: neîndeplinirea obligațiilor
din cauza transpunerii incorecte și/sau a aplicării defectuoase a legislației
UE
Cifrele negre:
numărul total de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor aflate în curs
împotriva statului membru Discuțiile dintre statul membru și Comisie
continuă pe parcursul procedurii formale, în vederea promovării respectării
dreptului UE cât mai repede posibil. Statisticile confirmă faptul că statele
membre depun eforturi considerabile în vederea soluționării cazurilor de
neîndeplinire a obligațiilor care le vizează înainte de pronunțarea hotărârii
Curții de Justiție[29].
În cursul anului 2013: •
Comisia a închis 484 de cazuri de constatare a
neîndeplinirii obligațiilor după trimiterea scrisorii de punere în întârziere; •
200 de cazuri au fost soluționate după trimiterea
unor avize motivate statului membru în cauză și
47 de cazuri de constatare a neîndeplinirii
obligațiilor au fost închise (sau au fost retrase de la Curte) după ce
Comisia a luat hotărârea de a înainta cazul Curții de Justiție.
În total, 731 de cazuri de constatare a
neîndeplinirii obligațiilor au fost închise înainte de pronunțarea hotărârii
Curții de Justiție în temeiul articolului 258 din TFUE, întrucât statele
membre în cauză au demonstrat că respectă dreptul UE. În 2013, Curtea de Justiție
a pronunțat 52 de hotărâri în temeiul articolului 258 din TFUE, dintre
care 31 (59,6 %) au fost în favoarea Comisiei. Curtea de Justiție a pronunțat
cele mai multe hotărâri cu privire la Franța (8, dintre care 2 au fost în
favoarea statului membru), Polonia (6/2), Spania (5/0), Italia, Irlanda și Țările
de Jos (4/1, 4/1 și, respectiv, 4/2). Impozitarea (24), transporturile (11) și
mediul (7) au fost cele trei domenii de politică cel mai frecvent vizate de
hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în cursul anului 2013. Statele membre iau adesea măsurile necesare
pentru a se conforma cu hotărârea Curții de Justiție în termenele prevăzute. Cu
toate acestea, la sfârșitul anului 2013, Comisia a considerat că 113 hotărâri
în temeiul articolului 258 din TFUE nu au fost pe deplin respectate de
către statele membre în cauză. Majoritatea cazurilor vizau Spania (14), Grecia
(13) și Italia (12) și aveau legătură cu mediul (40), transporturile (18) și
impozitarea și uniunea vamală (17). Dintre cele 113 cazuri, 9 fuseseră deja
înaintate Curții de Justiție pentru a doua oară în temeiul articolului 260
alineatul (2) din TFUE. În principiu, o hotărâre a Curții în temeiul
articolului 260 alineatul (2) din TFUE poate să impună statului
membru care nu și-a îndeplinit obligațiile plata unei sume forfetare și/sau a
unei alte penalități cu titlu cominatoriu (zilnice sau periodice). Statul
membru în cauză trebuie să achite imediat suma forfetară și, în același timp,
să plătească penalitățile periodice cu titlu cominatoriu până la data la care
se conformează pe deplin primei și celei de a doua hotărâri a Curții. În 2013,
au fost pronunțate cinci hotărâri ale Curții în temeiul articolului 260
alineatul (2) din TFUE. Curtea de Justiție a impus penalități cu titlu
cominatoriu împotriva Belgiei[30],
Republicii Cehe[31],
Luxemburgului[32]
și Suediei[33],
dar a respins cererea Comisiei împotriva Germaniei[34].
4. Evoluții în materie de politică
Transpunerea și aplicarea corectă și la timp a
dreptului UE este un element al agendei mai ample a Comisiei pentru o
reglementare inteligentă.
4.1. Adecvarea reglementărilor UE
În continuarea
comunicării sale din 2012 privind adecvarea reglementărilor[35], Comisia a
pus în aplicare în 2013 Programul privind o reglementare adecvată și funcțională
(Regulatory Fitness and Performance Programme – REFIT). REFIT presupune
inventarierea și examinarea acquis-ului, pentru a se asigura că legislația este
„adecvată scopului” și că birocrația și sarcinile inutile sunt eliminate, menținând
totodată beneficiile legislației UE. REFIT identifică domeniile în care Comisia
va face propuneri de simplificare a legislației și de reducere a sarcinilor de reglementare,
în care nu va întreprinde nicio acțiune, în care va retrage sau va abroga
propuneri și în care va efectua o analiză pentru a identifica situațiile în
care obligațiile administrative pot fi reduse. Primele rezultate au fost
publicate sub forma unui document de lucru al serviciilor Comisiei[36], urmat de o
comunicare[37]
în care au fost identificate acțiuni specifice de modificare legislativă, de
abrogare, de retragere și de evaluare. Comunicarea a confirmat faptul că
problemele recurente în aplicarea legii ar trebui, de asemenea, să facă
obiectul unor măsuri de urmărire în cadrul REFIT.
4.2. Planuri de punere în aplicare
Pentru a sprijini autoritățile naționale
competente în ceea ce privește asigurarea transpunerii și aplicării corecte a
normelor UE, Comisia a colaborat din ce în ce mai mult cu statele membre cu
privire la planurile de punere în aplicare. Aceste planuri de punere în
aplicare identifică principalele riscuri pentru punerea în aplicare corectă și
la timp a actelor legislative ale UE noi (sau modificate) și sugerează autorităților
naționale o serie de acțiuni pentru a atenua riscurile respective. Planurile de punere în aplicare au însoțit
propunerile Comisiei privind, printre altele: •
- reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți
atmosferici[38];
•
- modificarea directivei[39] de instituire
a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare[40]; •
- reglementarea serviciilor de plată în cadrul pieței
interne[41];
•
- consolidarea prezumției de nevinovăție și a
dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale[42]; •
- garanțiile procedurale în favoarea copiilor
suspectați sau acuzați în cadrul procedurilor penale[43]; •
- asistența judiciară provizorie pentru persoanele
suspectate sau acuzate care sunt private de libertate și asistența judiciară în
cadrul procedurilor aferente mandatului european de arestare[44]; •
- pachetele de servicii de călătorie și formulele
de călătorie asistate[45]
și •
- anumite norme care guvernează acțiunile în
despăgubire în temeiul dreptului național în cazul încălcărilor dispozițiilor
dreptului concurenței[46].
4.3. Documente explicative
În timp ce
statele membre sunt responsabile de transpunerea directivelor în mod adecvat și
la timp, Comisia este cea care, în calitate de gardian al tratatelor, are rolul
de a verifica dacă acest lucru se întâmplă cu adevărat. În acest scop, informațiile
pe care statele membre le transmit Comisiei trebuie să fie clare și precise. În
2011, instituțiile europene și statele membre au stabilit un nou cadru în care
statele membre să furnizeze informații justificative cu privire la modul în
care au transpus directivele în legislația națională. S-a convenit că aceste
informații justificative („documente explicative”) vor fi prezentate în cazuri
justificate, împreună cu măsurile de transpunere a directivelor. În noiembrie 2013, Comisia a prezentat un
raport privind punerea în aplicare a noului cadru[47],
care a arătat că, de la 1 noiembrie 2011, 29 de documente explicative au fost
solicitate la momentul prezentării unei propuneri. Alte 19 cereri au fost
formulate cu privire la propunerile în curs de adoptare de către colegiuitori
la 1 noiembrie 2011. O evaluare completă a noului cadru nu a fost
posibilă în 2013 deoarece prima directivă, adoptată în decembrie 2011, trebuia
să fie transpusă de către statele membre abia până la sfârșitul anului 2013[48].
Așadar, o evaluare mai detaliată va fi posibilă numai după ce Comisia va fi
primit documente explicative pentru un număr mai reprezentativ de directive.
Comisia va raporta Parlamentului European și Consiliului cu privire la evoluțiile
înregistrate în viitoarele rapoarte anuale.
4.4. Transparență – Accesul la documente legate de
nerespectarea obligațiilor
Curtea s-a pronunțat într-o cauză care a
implicat o solicitare a unei organizații de a avea acces la documentele
Comisiei referitoare la o anchetă având ca obiect o posibilă încălcare a
dreptului UE de către un stat membru[49]. Curtea a confirmat că, din punct de vedere al
accesului public la documente, Comisia ar putea să trateze întregul conținut al
dosarului său administrativ ca aparținând unei singure categorii de documente
în cursul fazei de anchetă din cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii
obligațiilor (inclusiv programul EU Pilot). Comisia are dreptul să aplice o
prezumție generală potrivit căreia divulgarea oricărui document în faza
respectivă ar aduce atingere protecției obiectivului activităților de anchetă, și
anume de a oferi statului membru ocazia de a se conforma obligațiilor sale și
de a-și exercita dreptul de a se apăra. În consecință, Comisia nu a încălcat
Regulamentul privind accesul public la documentele deținute de instituțiile UE[50] atunci când a
refuzat să acorde accesul la întreaga documentație în cursul perioadei de
anchetă. De asemenea, Curtea a confirmat jurisprudența
sa anterioară[51]
cu privire la dreptul discreționar al Comisiei în ceea ce privește procedurile
de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 din
TFUE. Mai exact, reclamantul nu are dreptul, în contextul unei astfel de proceduri,
să solicite Comisiei să adopte o anumită poziție sau să introducă o acțiune
împotriva statului membru. De asemenea, este de competența Comisiei să evalueze
oportunitatea de a acționa împotriva statului membru, să identifice normele UE
încălcate și să stabilească calendarul etapelor sale procedurale.
5. Concluzii
Numărul tot mai mare de plângeri indică faptul
că cetățenii sunt din ce în ce mai conștienți de avantajele care decurg din
aplicarea completă și corectă a normelor UE. În același timp, această situație
indică faptul că cetățenii se așteaptă ca punerea în aplicare a dreptului UE să
implice depunerea de eforturi sporite din partea statelor membre și
monitorizarea permanentă din partea Comisiei. Transpunerea la timp a directivelor este în
continuare o prioritate de vârf în cadrul politicii Comisiei privind dreptul
UE, iar termenele-limită de transpunere vor fi aplicate în mod riguros. Deși
transpunerea la timp a directivelor continuă să fie o provocare pentru multe
state membre, în ultimii trei ani, Danemarca, Letonia și Malta au făcut în mod
constant obiectul unui număr foarte redus de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor
din cauza transpunerii tardive. În cursul aceleiași perioade, Grecia și
Republica Cehă au înregistrat progrese semnificative în reducerea cazurilor de
neîndeplinire a obligațiilor din cauza transpunerii tardive. Reducerea generală a procedurilor formale de
constatare a neîndeplinirii obligațiilor în ultimii cinci ani (de la
aproximativ 2 900 la 1 300) reflectă în parte faptul că problemele au
fost soluționate cu ajutorul EU Pilot. Dialogul structurat prin intermediul EU
Pilot și-a dovedit eficacitatea în soluționarea timpurie a posibilelor
neîndepliniri ale obligațiilor, în beneficiul cetățenilor și al
întreprinderilor deopotrivă. Situația variază de la un stat membru la altul.
Republica Cehă și Portugalia au reușit să-și reducă la jumătate numărul de
cazuri de neîndeplinire a obligațiilor în această perioadă, iar Țările de Jos și
Luxemburg și-au îmbunătățit în mod semnificativ rezultatele. În Slovenia, Cipru
și România, numărul cazurilor de neîndeplinire a obligațiilor a crescut în
ultimii cinci ani, deși totalul cazurilor corespunzătoare acestor țări se
situează la un nivel mediu. Comisia își va continua monitorizarea activă a
aplicării dreptului UE. Aceasta include acordarea de asistență proactivă
statelor membre și, dacă este necesar, inițierea unor proceduri formale de
constatare a neîndeplinirii obligațiilor, cu scopul de a asigura respectarea
deplină a obligațiilor prevăzute de dreptul UE în întreaga Uniune. [1] Trebuie remarcat faptul că
procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pot fi inițiate, de
asemenea, în temeiul altor dispoziții ale dreptului UE, de exemplu,
articolul 106 din TFUE, coroborat cu articolele 101 și 102 din TFUE. [2] Informații detaliate pentru fiecare stat membru și pentru fiecare domeniu
de politică sunt furnizate într-un document de lucru al serviciilor Comisiei
care va fi publicat în format electronic pe site-ul
dedicat al Comisiei. [3] Comunicarea
Comisiei intitulată „Către o Europă a rezultatelor – aplicarea legislației
comunitare”, COM(2007) 502 final,
p. 9. [4] Din suma dintre numărul de
proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii
tardive care erau în curs în 2012 și numărul de proceduri noi de acest tip
inițiate în 2013 (418+478=896) se scade numărul de proceduri închise (896-506=390). [5] Tabelul de mai jos indică
numărul de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza
transpunerii tardive care erau în curs la 31 decembrie 2013, indiferent de anul
în care a fost inițiată procedura respectivă. În schimb, în secțiunea
„Transpunerea directivelor” de la paginile privind statele membre din partea I
a documentului de lucru al serviciilor Comisiei se indică numărul de proceduri noi
de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive care
au fost inițiate împotriva statelor membre în cursul anului 2013. [6] Directiva
2010/75/UE a Parlamentului European și a
Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și
controlul integrat al poluării). [7] Directiva 2011/62/UE a Parlamentului European și a
Consiliului din 8 iunie 2011 de modificare a Directivei 2001/83/CE de
instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman în ceea
ce privește prevenirea pătrunderii medicamentelor falsificate în lanțul legal
de aprovizionare. [8] Directiva 2013/25/UE a Consiliului din 13 mai 2013
de adaptare a anumitor directive în domeniul dreptului la liberă stabilire și
în cel al libertății de a presta servicii, având în vedere aderarea Republicii
Croația. [9] Directiva 2009/119/CE a Consiliului din 14
septembrie 2009 privind obligația statelor membre de a menține un nivel minim
de rezerve de țiței și/sau de produse petroliere. [10] Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a
Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții
alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a
Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010. [11] Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a
Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere
în cadrul procedurilor penale. [12] Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a
Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor
substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice. [13] Comunicarea Comisiei – Punerea
în aplicare a articolului 260 alineatul (3) din tratat, JO C 12 din 15 ianuarie 2011. [14] Comunicarea Comisiei – Punerea
în aplicare a articolului 260 alineatul (3) din tratat, JO C 12 din 15 ianuarie 2011, punctul
21. [15] O parte dintre cele
douăsprezece cazuri sunt deja pendinte în fața Curții de Justiție. În ceea ce
privește celelalte cazuri, documentația este în curs de finalizare în vederea
înaintării acesteia către Curtea de Justiție. [16] A se vedea documentul de lucru
al serviciilor Comisiei pentru informații detaliate cu privire la directivele
care nu au fost transpuse de către statul membru și propunerile aferente
privind penalitățile. [17] Comunicare a Comisiei către
Consiliu și Parlamentul European – Actualizarea gestionării relațiilor cu
petiționarii în ceea ce privește aplicarea dreptului Uniunii, COM(2012) 154 final. [18] Din suma dintre numărul de
plângeri care erau în curs în 2012 și numărul de plângeri noi din 2013 (2516+3505=6021),
se scade numărul de plângeri tratate (6021-3029=2992). [19] Restul plângerilor depuse nu
au fost tratate ulterior, fie deoarece legislația UE nu a fost încălcată, fie
deoarece Comisia nu avea competența necesară sau deoarece corespondența nu
îndeplinea condițiile pentru a putea fi considerată drept plângere. Se observă,
de asemenea, faptul că, în cazuri urgente și excepționale, Comisia poate decide
să trimită statului membru o scrisoare de punere în întârziere (articolul 258
din TFUE) fără nicio discuție bilaterală prealabilă. [20] IP/13/866. [21] Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor
anumitor proiecte publice și private asupra mediului. [22] Jurnalul Oficial 2013/C 246/07. [23] Jurnalul Oficial 2013/C 357/04. [24] Regulamentul (CE)
nr. 805/2004
privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate. [25] Din suma dintre numărul de
dosare EU Pilot aflate în curs în 2012 și numărul de dosare noi EU Pilot din 2013
(1326+1502=2828) se scade numărul de dosare tratate (2828-1366=1462). [26] Raport al Comisiei – Al 30-lea
raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2012), COM(2013) 726 final, p. 7. [27] Sau în temeiul altor
dispoziții din TFUE, a se vedea nota de subsol 2 de mai sus. [28] Numărul include toate
procedurile în care statul membru a primit cel puțin o scrisoare de punere în
întârziere din partea Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE. [29] Cifrele de mai jos au fost
calculate pentru toate cazurile de neîndeplinire a obligațiilor, indiferent de
tipul acestora (și anume, plângere, autosesizare a Comisiei sau transpunere
tardivă a directivelor de către statele membre). [30] Comisia/Belgia,
C-533/11 (suma forfetară
impusă: 10 000 000 EUR;
penalitate cu titlu cominatoriu: 859 404 EUR pentru fiecare perioadă
de șase luni de nerespectare a hotărârii în temeiul articolului 258 din
TFUE). [31] Comisia/Republica
Cehă, C-241/11 (suma forfetară
impusă: 250 000 EUR;
fără penalități zilnice cu titlu cominatoriu). [32] Comisia/Luxemburg,
C-576/11 (suma forfetară
impusă: 2 000 000 EUR;
penalitate cu titlu cominatoriu: 2 800 EUR pentru fiecare zi de
nerespectare a hotărârii în temeiul articolului 258 din TFUE). [33] Comisia/Suedia,
C-270/11 (suma forfetară
impusă: 3 000 000 EUR;
fără penalități zilnice cu titlu cominatoriu). [34] Comisia/Germania,
C-95/12 (fără penalități). [35] Comunicare a Comisiei privind
adecvarea reglementărilor UE [COM(2012) 746 final]. Aceasta a fost urmată de o
altă comunicare privind rezultatele REFIT și etapele ulterioare [COM(2013) 685 final]. [36] REFIT: inventarierea
acquis-ului, primele rezultate – SWD(2013) 401 final. [37] Comunicare a Comisiei către
Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și
Comitetul Regiunilor – Programul privind o reglementare adecvată și funcțională
(REFIT): rezultate și etapele ulterioare, COM(2013) 685 final. [38] COM(2013) 920. [39] Directiva
2009/71/EURATOM de
instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor
nucleare. [40] COM(2013) 343. [41] COM(2013) 547. [42] COM(2013) 821 și SWD(2013) 500. [43] COM(2013) 822 și SWD(2013) 492. [44] COM(2013) 824 și SWD(2013) 499. [45] COM(2013) 512 și SWD(2013) 266. [46] COM(2013) 404. [47] COM(2013) 788 final. [48] Directiva 2011/98/UE. [49] Cauzele conexate C-514/11 P și C-605/11 P. [50] Regulamentul
(CE) nr. 1049/2001 privind accesul
public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei. [51] Star
Fruit/Comisia, C-247/87 (punctul 11); Sonito
și alții/Comisia, C-87/89 (punctul 6) și
P Ruipérez Aguirre și ATC Petition/Comisia, C-111/11 (ordinul din 14 iulie 2011,
punctele 11 și 12).