Dimensiunea urbană a politicilor UE - Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE

Comunicare către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic și Social European

Introducere................................................................................................................ 3

1..................... Provocările și potențialul unei Europe urbane....... 4

1.1.................. O Uniune Europeană urbanizată, cu orașe care să stimuleze creșterea economică și utilizarea eficientă a resurselor.................................................................................... 4

1.2.................. Performanțe nesatisfăcătoare și provocări constante în orașelor europene........... 4

1.3.................. Un sistem urban fragmentat......................................................................... 5

2..................... Politica urbană în Europa......................................................... 5

2.1.................. Politici urbane naționale............................................................................. 5

2.2.................. Cooperarea interguvernamentală în materie de dezvoltare urbană.............. 6

2.3.................. O înțelegere comună a dezvoltării urbane în Europa................................. 6

2.4.................. Politica urbană a UE astăzi.......................................................................... 7

2.5.................. Potențialul urban poate fi folosit mai bine................................................. 7

3..................... Solicitări în favoareaunei agende urbane a UE......... 8

3.1.................. Agenda urbană a UE, o necesitate recunoscută de mult timp..................... 8

3.2.................. Solicitări repetate pentru o agendă urbană a UE......................................... 8

4..................... Dimensiunea mondială a dezvoltării urbane.............. 9

5..................... Continuarea reflecțiilor cu privire la o agendă urbană a UE  10

5.1.................. De ce este necesară o agendă urbană a UE?.............................................. 10

5.2.................. Cum ar trebui să fie agenda urbană a UE?................................................ 10

5.3.................. Definirea sferei și a orientării................................................................... 11

5.4.................. Consolidarea angajamentului și a responsabilității orașelor în privința politicilor UE      11

5.5.................. O mai bună înțelegere a proceselor de dezvoltare urbană........................ 12

5.6.................. Asigurarea implementării agendei urbane a UE......................................... 12

Introducere

Europa continuă să se confrunte cu provocări legate de economie, climă, mediu și societate în sens larg. Majoritatea acestor provocări au o puternică dimensiune urbană: fie se manifestă în principal în orașe sau în jurul lor - de exemplu, sărăcia, segregarea socială și teritorială, degradarea mediului -, fie soluțiile la acestea se găsesc în orașe sau împrejurul acestora - de exemplu, utilizarea eficientă a resurselor și economia fără emisii de CO2, dezvoltarea economică și inovarea, inovarea socială și integrarea.

Deși s-a recunoscut de mult timp rolul orașelor în dezvoltarea economică, socială și culturală, precum și potențialul acestora de a oferi un habitat cu o utilizare mai eficientă a resurselor, reacția în materie de politici la nivel european și național a fost lentă și divizată, cu multe inițiative sectoriale, dar integrate în mod necorespunzător. Un număr tot mai mare de voci susțin că orașele trebuie implicate în mod adecvat în conceperea și punerea în aplicare a politicilor UE, iar aceste politici trebuie să fie mai bine adaptate la realitățile urbane ale locului unde vor fi aplicate. Acest lucru este exprimat prin solicitările de a se întocmi o agendă urbană a UE, venite din partea unei serii de părți interesate de la nivel UE, național și local. Ca răspuns la aceste cereri, Comisia Europeană a creat Forumul CITIES[1], cu scopul de a lansa o dezbatere pe tema necesității de a se întocmi o agendă urbană a UE.

După crearea forumului CITIES, statele membre au discutat necesitatea elaborării unei agende urbane a UE, ținând cont de cerințele și așteptările Parlamentului European, ale Comitetului Regiunilor, ale asociațiilor orașelor și ale orașelor înseși, precum și de disponibilitatea acestora de a se implica în proces. S-a propus înființarea acestei agende cu contribuții de la nivel local, regional, național și al UE.[2]

Scopul prezentei comunicări este de a extinde sfera dezbaterii la toate părțile interesate. Pornind de la rezultatele forumului CITIES, comunicarea propune spre consultare un set de întrebări menite să detalieze necesitatea unei agende urbane a UE, stabilind obiectivele acesteia și modul în care ar putea funcționa. Opiniile și sugestiile primite de la părțile interesate și de la autoritățile competente de la nivel național, regional și local vor constitui contribuții importante pentru noua Comisie și noul Parlament European, în special în raport cu dezvoltarea viitoare a Strategiei Europa 2020[3].

Prezenta comunicare prezintă situația urbană actuală din UE (secțiunea 1), situația politicii urbane în Europa (secțiunea 2), solicitările privind întocmirea unei agende urbane a UE (secțiunea 3), dimensiunea mondială a dezvoltării urbane (secțiunea 4) și posibilele căi de urmat, împreună cu un set de întrebări prezentat spre consultare (punctul 5).

1. Provocările și potențialul unei Europe urbane 1.1. O Uniune Europeană urbanizată, cu orașe care să stimuleze creșterea economică și utilizarea eficientă a resurselor

În prezent, circa 359 de milioane de oameni – 72 % din populația totală a UE - trăiesc în orașe și suburbii. Deși viteza schimbării a scăzut, procentul populației urbane continuă să crească și este de așteptat să depășească 80 % până în anul 2050[4].

Concentrarea consumatorilor, a lucrătorilor și a întreprinderilor într‑un anumit loc sau într-o anumită zonă, împreună cu instituțiile oficiale sau neoficiale care se găsesc în orașe, face ca zonele urbane să reprezinte mai mult decât simple centre de populație. Ele sunt centre cu activități de toate felurile, în special activități economice. O proporție de 67 % din PIB-ul Europei este generată în regiunile urbane, deși populația acestora reprezintă doar 59 % din populația europeană totală. O comparație a performanțelor economice ale orașelor europene arată că orașele mari funcționează mai bine decât restul orașelor[5], iar capitalele și regiunile metropolitane mai mari au avut rezultate mai bune în timpul crizei economice comparativ cu regiunile metropolitane și nemetropolitane mai mici[6]. Cu toate acestea, orașele mici și mijlocii reprezintă coloana vertebrală a teritoriului european și au un rol important în coeziunea și dezvoltarea teritorială.

De asemenea, tot în orașe pot fi soluționate cel mai bine și o serie de probleme existente la nivel mondial. De exemplu, orașele sunt cele mai în măsură să contribuie la reducerea consumului de energie și a emisiilor de CO2 datorită faptului că densitatea din zonele urbane permite existența unor tipuri de locuințe și de transport mai eficiente din punct de vedere energetic.

1.2. Performanțe nesatisfăcătoare și probleme constante în orașele europene

O concentrare de populație și activități nu reprezintă o condiție necesară sau suficientă pentru a avea o creștere economică mare. Există o diferență semnificativă de performanță între capitale și celelalte orașe. De asemenea, există o diferență mare între orașele din vest și cele din est care nu sunt capitale, diferență care nu poate fi explicată doar prin dimensiune. S-au observat variații importante în ceea ce privește performanța economică și socială chiar și în cazul orașelor de dimensiuni comparabile, care au structuri industriale similare și sunt situate în același stat membru.[7]

Deși orașele au potențialul de a genera creștere economică, cea mai mare rată a șomajului se înregistrează în localitățile urbane. Odată cu globalizarea, cu recenta criză economică și cu scăderea producției, multe orașe s-au confruntat cu o reducere a competențelor mâinii de lucru, dar și cu o creștere a locurilor de muncă necesitând competențe reduse din sectorul prestării de servicii și a numărului de lucrători săraci. Procentul populației amenințate de riscul de sărăcie a crescut. [8] În multe orașe are loc o creștere semnificativă a excluziunii, segregării și polarizării sociale.

Avantajele create de utilizarea eficientă a resurselor, datorată așezărilor urbane compacte, sunt compromise de expansiunea urbană necontrolată, care creează presiune pentru serviciile publice și reduce coeziunea teritorială. Mersul pe jos, mersul cu bicicleta și cu mijloacele de transport în comun ca alternativă la utilizarea automobilului nu sunt suficient de dezvoltate în multe orașe, fapt ce duce la congestia traficului, la o calitate proastă a aerului și la un consum mare de energie. O altă tendință care contribuie la creșterea semnificativă a vulnerabilității orașelor la dezastrele naturale și la cele produse de om o reprezintă urbanizarea rapidă având ca rezultat o concentrare mare a populației și investițiile economice în zone cu grad ridicat de risc.

Multe orașe europene sunt, de asemenea, caracterizate de o capacitate insuficientă de a se angaja în schimbări structurale (necesare) și de a le realiza. Criza economică a dus la slăbirea semnificativă a multor orașe și la creșterea numărului de probleme care trebuie soluționate cu mai puține resurse. Multe orașe secundare, în special din Europa Centrală și de Est, se confruntă cu restrângeri complexe, cu declin atât demografic, cât și economic, fapt ce poate conduce la crearea unei spirale negative de reducere a veniturilor din impozitele locale, la o cerere mai mică de bunuri și servicii, la pierderea de locuri de muncă, la o ofertă redusă de forță de muncă și la investiții mai puține, așadar, în ansamblu, la o pierdere a atractivității.[9] Centrul orașelor care stagnează economic a fost părăsit în favoarea suburbiilor aflate în expansiune.

1.3. Un sistem urban fragmentat

Comparativ cu SUA sau China, Europa se caracterizează în principal prin structuri urbane mai policentrice și mai puțin concentrate. Europa are două mari aglomerații urbane (Paris și Londra), un număr considerabil de mari regiuni urbane, rețele compacte de orașe mici și mijlocii, precum și zone cu foarte puține centre urbane. Structura sa urbană poate fi descrisă ca fiind o combinație de mari centre urbane și structuri urbane policentrice, pe de o parte, și o urbanizare dispersată, pe de altă parte. Un fenomen în creștere în Europa îl reprezintă apariția (mega)orașelor-regiuni policentrice, care sunt rețele de orașe mici și mijlocii fără o bază funcțională și politică reală[10]. Necorelarea tot mai mare dintre structurile administrative și urbane reduce coeziunea și afectează competitivitatea din cauza guvernanței și a infrastructurilor necorespunzătoare. [11]

2. Politica urbană în Europa 2.1. Politici urbane naționale

Politicile urbane diferă foarte mult de la un stat membru la altul și doar puține state au ministere și miniștri dedicați problemelor urbane. Adesea, politica urbană este mai degrabă rezultatul implicit al legilor în materie de urbanism și amenajarea teritoriului și al intervenției combinate a politicilor sectoriale decât un domeniu căruia să i se traseze o direcție politică și strategică.

Modul în care sunt guvernate orașele, autonomia acestora, responsabilizarea și implicarea lor în politica națională diferă și ele foarte mult de la un stat membru la altul: numărul nivelurilor administrative sau de guvernare sunt între două și patru, iar dimensiunea medie a populației celei mai mici forme de organizare (comune sau municipalități) se situează între o valoare mai mică de 2 000 și peste 150 000. În unele țări s-au constituit structuri suplimentare intermediare, cum ar fi grupări administrative de prim nivel, pentru a facilita planificarea și acțiunea comună în ceea ce privește chestiunile strategice sau cele legate de infrastructura comună. [12]

De asemenea, gradul de responsabilizare a orașelor în privința autonomiei politice și a controlului asupra bugetului și a taxelor locale variază și el foarte mult în cadrul sistemului național de guvernare. În unele țări, orașelor (mari) li se acordă un statut specific care presupune resurse și responsabilități suplimentare[13]. Multe state membre au fost supuse unui proces de descentralizare în ultimii treizeci de ani, chiar dacă acesta nu a fost întotdeauna însoțit de o creștere corespunzătoare a resurselor.

2.2. Cooperarea interguvernamentală în materie de dezvoltare urbană

În ceea ce privește dezvoltarea urbană, statele membre cooperează la nivel interguvernamental, președinția Consiliului fiind cea care organizează și prezidează reuniunile. Rezultatul cooperării interguvernamentale constă în principal în documente adoptate în cadrul unor reuniuni ministeriale informale, cum sunt Carta de la Leipzig[14] și Declarația de la Toledo[15]. Cu toate acestea, din cauza faptului că nu există o formațiune oficială a Consiliului care să fie dedicată politicii urbane și că angajamentul diferitor state membre a variat de-a lungul timpului, impactul cooperării interguvernamentale asupra politicilor UE și a celor naționale a variat la rândul său.

2.3. O înțelegere comună a dezvoltării urbane în Europa

În ceea ce privește scopurile, obiectivele și valorile, există un acord explicit la nivel european cu privire la caracterul orașului european al viitorului, precum și la principiile pe care ar trebui să se bazeze orașul european ideal. Aceste principii se regăsesc în obiectivele tratatului, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în modelul social european. Există, de asemenea, un consens între miniștrii responsabili cu dezvoltarea urbană în ceea ce privește obiective și valori mai specifice ale orașelor - așa cum se reflectă în Carta de la Leipzig[16] -, dar și în ceea ce privește modul în care ar trebui realizate aceste obiective și rolul decisiv pe care îl pot juca orașele în punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020, conform Declarației de la Toledo. Aceleași considerente se aplică și principiilor de dezvoltare urbană pe teritoriul european, așa cum au fost formulate în Agenda teritorială a Uniunii Europene 2020 (AT2020)[17].

Politica de coeziune a UE a contribuit cu experiență practică la procesul interguvernamental prin intermediul Inițiativelor comunitare URBAN[18] și prin includerea ulterioară a dezvoltării urbane durabile integrate în programe operaționale regionale și naționale[19]. Împreună, acestea formează ceea ce se numește „acquis-ul urban”.

Orașele de mâine[20] sintetizează principiile modelului european de dezvoltare urbană durabilă astfel cum sunt enunțate în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în modelul social european, în Carta de la Leipzig, în Declarația de la Toledo și în Agenda teritorială a Uniunii Europene 2020.

Orașele europene ar trebui să fie

ü locuri de progres social avansat;

ü platforme pentru democrație, dialog cultural și diversitate;

ü locuri de regenerare verde, ecologică sau de mediu; și

ü locuri de atracție și motoare de creștere economică.

Dezvoltarea teritorială urbană europeană ar trebui

ü să reflecte o dezvoltare durabilă a Europei bazată pe o creștere economică și pe o organizare teritorială echilibrate, cu o structură urbană policentrică;

ü să includă centre regionale puternice care să asigure un bun acces la servicii de interes economic general;

ü să se caracterizeze printr-o structură compactă a așezărilor umane cu o extindere urbană limitată; și

ü să beneficieze de un înalt nivel de protecție și calitate a mediului din jurul orașelor.

2.4. Politica urbană a UE astăzi

Direcția Generală Politică Regională a Comisiei Europene a fost redenumită în anul 2012 „Direcția Generală Politică Regională și Urbană”. Această redenumire a avut loc ca urmare a recunoașterii faptului că orașele trebuie să participe din plin la dezvoltarea economică, socială și teritorială a UE, precum și ca urmare a recunoașterii unei puternice dimensiuni urbane a politicilor UE, în special a politicii regionale. O proporție estimată la cel puțin 50 % din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), adică aproximativ 80-90 de miliarde de euro, va fi investită în zone urbane în perioada de finanțare 2014-2020 prin intermediul programelor operaționale de integrare, iar o proporție minimă de 5 % din alocările naționale din FEDR a fost alocată dezvoltării urbane durabile integrate pentru a se asigura faptul că aceasta reprezintă o prioritate în toate statele membre. Stabilirea de rețele și realizarea de schimburi între orașe vor fi promovate în continuare prin generația viitoare de programe URBACT[21].

Dezvoltarea urbană nu este însă sprijinită doar prin politica regională a UE și prin fondurile structurale. Un număr tot mai mare de politici sectoriale ale UE vizează în mod explicit zone urbane, și anume politicile din următoarele domenii: energie, societate informațională, mediu, climă, educație și cultură, transport etc. sprijină inițiative precum Capitala Europeană a Culturii, Parteneriatul european pentru inovare „Orașe și comunități inteligente”, Premiul „Capitala verde”, Convenția primarilor și inițiativa Mayors Adapt (Primarii se adaptează). Multe alte inițiative și directive ale UE vizează implicit zonele urbane, de exemplu, directivele privind poluarea sonoră și calitatea aerului, politicile de migrație, măsurile pentru reducerea congestiei etc., care, chiar dacă nu țin de politica urbană în sine, privesc în mod principal zonele urbane sau sunt puse în aplicare de către orașe[22].

2.5. Potențialul urban poate fi folosit mai bine

Orașele joacă un rol cheie în punerea în aplicare a politicilor UE, inclusiv a Strategiei Europa 2020. Practica actuală în elaborarea politicilor atât la nivel național, cât și la nivelul UE nu valorifică însă întotdeauna în totalitate expertiza disponibilă la nivelul orașelor și nici nu recunoaște rolul esențial pe care îl pot juca autoritățile locale în îndeplinirea obiectivelor de politică stabilite la alte niveluri de guvernanță.

Deși orașele sunt tot mai mult recunoscute ca actori cheie, iar dimensiunea urbană câștigă vizibilitate, situația rămâne totuși problematică. Guvernanța pe mai multe niveluri nu funcționează întotdeauna bine, iar integrarea politicilor în toate sectoarele și dincolo de toate frontierele administrative este greu de realizat. Concentrarea sectorială puternică a obiectivelor de politică reduce posibilitatea unor sinergii între sectoare și slăbește controlul deținut de orașele înseși. Caracterul compartimentat al elaborării politicilor este înrădăcinat la toate nivelurile de guvernanță și este dificil de schimbat, pentru că obiectivele și țintele, precum și indicatorii folosiți la măsurarea rezultatelor tind să fie și ei sectoriali. Coordonarea insuficientă dintre diferitele domenii de legislație sectorială și niveluri de guvernanță (locală, regională și națională) poate îngreuna sarcina orașelor de a respecta directivele UE, de exemplu în domeniul calității aerului. [23]

3. Solicitări pentru o agendă urbană a UE 3.1. Agenda urbană a UE, o necesitate recunoscută de mult timp

Încă din anul 1997, în Comunicarea „Către o agendă urbană în Uniunea Europeană”[24], Comisia Europeană susținea că sunt necesare noi eforturi pentru a consolida sau a restabili rolul orașelor europene ca locuri de integrare socială și culturală, ca surse de prosperitate economică și dezvoltare durabilă și ca baze ale democrației. De atunci a avut loc o evoluție în ceea ce privește sfera intervențiilor politice ale UE în zonele urbane, iar dezvoltarea urbană a devenit un element mai important al procesului de elaborare a politicilor UE. În plus, Tratatul de la Lisabona a adăugat coeziunea teritorială la obiectivele UE și a consolidat guvernanța pe mai multe niveluri. Cu toate acestea, persistă fragmentarea politicilor, a crescut complexitatea provocărilor urbane, iar rolul nivelului local în elaborarea și implementarea politicilor UE continuă să fie un subiect de dezbatere. Acest lucru se reflectă în solicitările repetate primite în ultimii ani pentru întocmirea unei agende urbane a UE.

3.2. Solicitări repetate pentru o agendă urbană a UE

În anul 2011, Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care se pronunța în favoarea consolidării dimensiunii urbane a politicilor UE și a cooperării interguvernamentale în ceea ce privește politicile de dezvoltare urbană, invitând în același timp la înființarea unui program de lucru comun sau a unei agende urbane europene. Parlamentul European a subliniat de asemenea necesitatea ca orașele să fie implicate în mai mare măsură în aceste procese. La jumătatea anului 2013, în contextul unei cooperări interguvernamentale privind dezvoltarea urbană, un grup de state membre conduse de Țările de Jos și de Belgia a făcut o propunere de agendă urbană, propunere ce a fost preluată și de președințiile lituaniană, elenă și italiană ale Consiliului.

La sfârșitul anului 2013, Comitetul Regiunilor a emis un aviz din proprie inițiativă intitulat „Către o agendă urbană integrată a UE”. Avizul invită la crearea unei noi agende urbane integrate a UE, oferind dimensiunii urbane o bază structurală în politicile și legislația europeană. La începutul anului 2014, Eurocities susținea ideea unei agende urbane a UE în scopul de a asigura o mai bună coordonare a politicilor, integrarea obiectivelor de dezvoltare urbană în cadrul mai multor politici, o mai bună echilibrare a priorităților din programele europene de investiții, consolidarea dialogului direct dintre orașe și Comisie și atribuirea unui rol mai puternic de coordonare comisarului responsabil de politica regională.

După lansarea forumului CITIES, mai multe organizații ale părților interesate au formulat solicitări explicite prin intermediul unor documente de poziție. Consiliul localităților și regiunilor Europene (CEMR) solicită elaborarea unei agende urbane a UE care să faciliteze accesul și implicarea activă a tuturor categoriilor de orașe - mici, medii și mari - în procesul de elaborare a politicilor, să recunoască rolul regiunilor funcționale și necesitatea unei coordonări mai bune a politicilor. Energy Cities afirmă necesitatea formulării și implementării unei agende urbane a UE pentru a exploata întregul potențial al autorităților locale și a plasa coeziunea teritorială în centrul politicilor UE.

Miniștrii responsabili cu politica de coeziune s-au întâlnit la Atena în luna aprilie 2014 pentru a discuta agenda urbană a UE. Statele membre au luat notă de asemenea de solicitarea și de așteptările unei serii de părți interesate cu privire la elaborarea unei agende urbane a UE, precum și de disponibilitatea acestora de a se angaja în procesul respectiv.

4. Dimensiunea mondială a dezvoltării urbane

În anul 2050 se preconizează că 67 % din populația mondială va fi populație urbană. În țările în curs de dezvoltare, zonele urbane vor câștiga 2,6 miliarde de locuitori, iar zonele rurale vor pierde 300 de milioane de locuitori[25]. Această urbanizare are capacitatea de a crea bunăstare și confort pentru o populație numeroasă, dar în același timp riscă să creeze cartiere mărginașe și zone de sărăcie extremă, să dezvolte modele de dezvoltare nesustenabile de mediu, sociale și teritoriale. Prin urmare, este vital ca acest proces să fie canalizat într-o direcție cât se poate de sustenabilă, pentru că aceste evoluții vor avea efecte globale asupra economiei, a climei și a stabilității sociale, care se vor resimți și în Europa.

Conștientizarea din ce în ce mai crescută a potențialului dezvoltării urbane se reflectă în relațiile externe ale UE, în cooperarea internațională și în ajutorul pentru dezvoltare. În comunicarea sa recentă „Sporirea autonomiei autorităților locale din țările partenere în vederea consolidării guvernanței și a îmbunătățirii rezultatelor în materie de dezvoltare”[26], Comisia Europeană subliniază rolul decisiv pe care îl au autoritățile locale din zonele urbane în soluționarea problemelor în materie de dezvoltare.

Dezvoltarea urbană a devenit un subiect cheie în negocierile pe tema agendei urbane de după 2015. Programul Națiunilor Unite pentru Așezări Umane, UN‑Habitat, a solicitat de asemenea UE să contribuie pentru prima dată printr-o contribuție comună în cadrul conferinței HABITAT III la o dezbatere la nivel mondial privind viitorul dezvoltării urbane[27]. Această contribuție s-ar baza în mod firesc pe reflecțiile UE pe tema unei agende a UE pentru orașele sale, care ar constitui un fundament pentru o contribuție comună la dezbaterea internațională. În plus, negocierile în curs de derulare în ceea ce privește semnarea unui viitor acord mondial privind clima, din cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), demonstrează un interes crescând pentru dezvoltarea urbană și rolul pe care îl joacă orașele.

5. Continuarea reflecțiilor cu privire la o agendă urbană a UE

Înainte de a continua acțiunile legate de agenda urbană, este necesar să se stabilească în mod clar scopul și fundamentele acesteia, forma pe care ar putea să o ia și modul în care ar putea funcționa. O agendă urbană a UE nu poate fi concepută în vid, ci trebuie să fie în deplină coerență cu obiectivele și strategia globale ale UE, în special cu Strategia Europa 2020 revizuită. De asemenea, ea trebuie să fie convergentă cu politicile naționale și cu agendele urbane naționale. Un punct de vedere comun împărtășit de multe părți interesate este acela că o agendă urbană a UE trebuie să respecte principiul subsidiarității și nu trebuie să se bazeze pe noi acte legislative.

5.1. De ce este necesară o agendă urbană a UE?

O agendă urbană a UE ar putea răspunde mai multor obiective. O agendă urbană a UE ar putea servi la creșterea calității, a eficienței și a eficacității politicilor printr-o mai bună coordonare a politicilor, a actorilor și a nivelurilor de guvernanță, precum și printr-o mai bună înțelegere a contextelor de dezvoltare urbană în momentul conceperii și implementării politicilor. Agenda ar putea consolida angajamentul și responsabilitatea orașelor în ceea ce privește conceperea și implementarea unor politici la nivelul UE și la nivel național; ar putea sprijini capacitatea de tranziție și de schimbare structurală a orașelor pentru a asigura economii urbane viabile și o dezvoltare durabilă a zonelor urbane din punct de vedere social, teritorial și din punctul de vedere al mediului; ar putea aduce procesul de elaborare a politicilor UE mai aproape de cetățeni prin conectarea la obiectivele globale de dezvoltare locală. În fine, o astfel de agendă ar putea fi utilă în cadrul politicilor referitoare la ajutorul pentru dezvoltare al UE și ar putea să servească la promovarea aspectelor legate de sustenabilitate la nivel mondial.

Majoritatea politicilor UE au o dimensiune urbană în mod direct sau indirect. Cu toate acestea, există potențial pentru îmbunătățire, pentru o implicare și o interacțiune mai intense între diferitele niveluri de guvernanță și pentru o concentrare mai puternică asupra priorităților de politică urbană în elaborarea de politici la nivel național și european. Un prim pas esențial în definirea posibilă a unei agende urbane a UE va fi acela de a identifica deficiențele care trebuie remediate la nivelul UE.

Î1. Care sunt principalele motive pentru crearea unei agende urbane a UE? În ce domeniu poate o acțiune la nivelul UE să aducă cea mai mare valoare adăugată? Ce elemente ale dezvoltării urbane ar avea de câștigat de pe urma unei abordări mai concertate dintre diferite sectoare și niveluri de guvernanță?

5.2. Cum ar trebui să fie agenda urbană a UE?

Până în prezent, participanții la această dezbatere au sugerat că „agenda” ar trebui să ia mai degrabă forma unei metode noi de lucru care să asigure coerență. Alți participanți au propus ca aceasta să ia forma unei strategii cu priorități pe termen lung și cu orientări operaționale pe termen scurt.

O agendă urbană a UE s-ar putea axa pe un set limitat de provocări societale europene majore, precum reducerea CO2, adaptarea la schimbările climatice, incluziunea sau schimbările demografice. Pot fi luate în considerare provocările care au o relevanță urbană specifică și un caracter urgent sau cele pentru care angajamentul orașelor este de maximă importanță în vederea obținerii de rezultate. De exemplu, statele membre au salutat inițiativa președinției elene de a promova „Sărăcia din orașe” ca domeniu de lucru distinct în cadrul contribuției cooperării interguvernamentale la agenda urbană a UE. Convenția Primarilor a fost deseori citată ca model pentru angajarea orașelor în realizarea obiectivelor UE și ar putea fi folosită și în alte domenii.

O agendă urbană a UE mai ambițioasă ar putea însă încerca să furnizeze un cadru pentru a asigura coerență unei diversități de inițiative și politici, de exemplu, asigurându-se că politicile și instrumentele sectoriale sunt coerente și se consolidează reciproc.

Î2. O agendă urbană a UE ar trebui să se concentreze pe un număr limitat de probleme urbane sau ar trebui să furnizeze un cadru general care să sublinieze importanța dimensiunii urbane a politicilor UE la nivel general, consolidând coordonarea dintre politicile sectoriale și actorii urbani, naționali și europeni?

5.3. Definirea sferei și a orientării

S-a depus o muncă considerabilă pentru a se defini un model european de dezvoltare urbană, prin intermediul cooperării interguvernamentale în materie de dezvoltare urbană și în special prin intermediul propriului proces de reflecție al Comisiei, „Orașele de mâine”[28], care implică un larg consens. S-ar putea avea în vedere continuarea acestor lucrări pentru a se defini mai clar obiectivele și sarcinile diferitor sectoare și ale diferiților actori.

Î3. Modelul european de dezvoltare urbană așa cum este prezentat în „Orașele de mâine” reprezintă o bază suficientă pentru a continua lucrările privind agenda urbană a UE?

5.4. Consolidarea angajamentului și a responsabilității orașelor în privința politicilor UE

Multe părți interesate și organizații ale părților interesate din orașe văd în agenda urbană a UE un instrument care va permite orașelor și liderilor politici ai acestora să se implice mai mult în procesul de elaborare și implementare a politicilor UE. În joc sunt mai multe aspecte. Unul dintre acestea este asigurarea faptului că preocupările părților interesate din zonele urbane sunt luate în considerare în cadrul procesului de elaborare a inițiativelor de politică sectorială la nivelul UE. Acest lucru se poate realiza printr-o mai bună folosire a instrumentelor deja existente pentru a angaja și a consulta părțile interesate în ceea ce privește conceperea politicilor UE (cum ar fi evaluările impactului, consultări cu părțile interesate sau evaluări). Unii participanți au sugerat posibilitatea de a crea o platformă a părților interesate în scopul de a evalua coerența și impactul politicilor de la nivelul UE asupra zonelor urbane, în special în raport cu Strategia Europa 2020 revizuită. Un alt aspect îl reprezintă rolul pe care orașele l-ar putea juca în stabilirea obiectivelor de politică atât la nivel național, cât și la nivelul UE și a măsurii în care obiectivele de la nivelul UE și național reflectă nevoile de la nivel urban. Acest lucru se referă atât la modul în care obiectivele globale (precum cele ale Strategiei Europa 2020) sunt integrate în obiective sectoriale specifice, cât și la modul în care acestea sunt transpuse în politicile naționale.

Î4. Cum pot părțile interesate din orașe să contribuie mai bine la procesele de elaborare și implementare a politicilor la nivelul UE? Este necesară implicarea mai mare a orașelor în elaborarea politicilor la nivel regional, național și al UE? În ce mod?

5.5. O mai bună înțelegere a proceselor de dezvoltare urbană

Unul dintre scopurile unei agende urbane a UE ar trebui să fie elaborarea de politici care să reflecte mai bine realitățile urbane. Orașele sunt într-o continuă evoluție și o bună elaborare de politici trebuie să se bazeze pe o înțelegere mai profundă și pe un schimb mai eficace de cunoștințe și experiență. Există deja o serie de inițiative la nivelul UE și al statelor membre precum: Orizont 2020, ESPON, URBACT, Inițiativa de programare în comun „Europa Urbană", Rețeaua europeană de cunoștințe privind politicile urbane (EUKN) etc. Comisia a colaborat strâns cu OCDE pentru a elabora o definiție armonizată a zonelor urbane, precum și pentru a obține o mai bună înțelegere a dinamicilor metropolitane. De asemenea, Comisia dezvoltă date geografice pentru a monitoriza dezvoltarea zonelor urbane. Principala problemă nu pare să fie disponibilitatea cunoștințelor și a datelor, ci mai degrabă utilizarea, înțelegerea comună și schimbul de cunoștințe efectuat de factorii politici de la toate nivelurile de guvernanță. De asemenea, ar putea fi îmbunătățită și coordonarea dezvoltării bazei de cunoștințe.

Î5. Care sunt cele mai bune modalități de sprijinire a unei baze de cunoștințe mai puternice în domeniul urban și teritorial și a schimbului de experiență? Care sunt elementele specifice ale bazei de cunoștințe care trebuie consolidate pentru a sprijini mai bine procesul de elaborare a politicilor?

5.6. Asigurarea implementării agendei urbane a UE

Implementarea unei agende urbane a UE nu poate fi realizată doar la nivelul UE. Multe chestiuni pot fi soluționate cel mai bine la nivel local, regional sau național, iar unele nu sunt de competența UE. Implementarea unei agende urbane a UE ar trebui să se bazeze și pe interacțiunea dintre diferitele niveluri de politici și diferitele sectoare politice. Trebuie să reflectăm asupra modului în care cooperarea interguvernamentală și alte procese politice pot să conlucreze mai bine pentru a avea un impact mai mare. Trebuie luate în considerare rolurile pe care ar trebui să le joace fiecare dintre diferiții actori la diferite niveluri de guvernanță și modul în care pot fi sprijinite cel mai bine interacțiunea și schimburile.

Î6. Care ar trebui să fie rolul nivelurilor locale, regionale, naționale și al UE în definirea, elaborarea și implementarea agendei urbane a UE?

Dacă doriți să contribuiți la dezbaterea privind agenda urbană a UE, vă rugăm să faceți acest lucru pe cale electronică, urmând instrucțiunile disponibile la adresa:

http://ec.europa.eu/eusurvey/runner/pc_eu_urb_agenda

Vă rugăm să rețineți că această consultare va fi deschisă până la 26 septembrie 2014.

[1]       http://ec.europa.eu/regional_policy/conferences/urban2014/index_en.cfm

[2]       Reuniune informală a miniștrilor responsabili cu politica de coeziune organizată de Președinția elenă, Atena, 24.4.2014.

[3]     „Bilanțul Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”, COM(2014) 130 final.

[4]      Comisia Europeană (JRC, EFGS, DG REGIO).

[5]        State of European Cities Report, Comisia Europeană 2010.

[6]        8th Progress Report on Economic, Social and Territorial Cohesion, Comisia Europeană 2013.

[7]     http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/citiesoftomorrow/citiesoftomorrow_economic.pdf

[8]        8th Progress Report on Economic, Social and Territorial Cohesion, Comisia Europeană 2013.

[9]        Impact of the European demographic trends on regional and urban development, Președinția maghiară a Consiliului Uniunii Europene, Budapesta, 2011.

[10]     http://ec.europa.eu/regional_policy/conferences/urban2014/doc/presentations/dg_urban_

         sandrobalducci.pdf

[11]       What Makes Cities More Productive? Evidence on the Role of Urban Governance from Five OECD Countries, Documente de lucru ale OCDE privind dezvoltarea regională, 2014/5.

[12]       Second ‘State of European Cities Report, Comisia Europeană, 2010.

[13]       Ibidem.

[14]     http://ec.europa.eu/regional_policy/archive/themes/urban/leipzig_charter.pdf

[15]       http://www.eukn.org/dsresource?objectid=165782

[16]       http://ec.europa.eu/regional_policy/archive/themes/urban/leipzig_charter.pdf

[17]       http://www.eu-territorial-agenda.eu/Reference%20Documents/Final%20TA2020.pdf

[18]       http://ec.europa.eu/regional_policy/archive/urban2/index_en.htm

[19]       http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/2007/working/urban_dimension_en.pdf

[20]       http://ec.europa.eu/regional_policy/archive/conferences/citiesoftomorrow/index_en.cfm

[21]       http://urbact.eu/

[22]     http://ec.europa.eu/regional_policy/urban/portal/index_en.cfm

[23]       http://www.eea.europa.eu/publications/air-implementation-pilot-2013

[24]       Towards an urban agenda in the European Union (Către o agendă urbană în Uniunea Europeană), COM(97)197 final.

[25]     World Urbanization Prospects: The 2011 Revision’, United Nations Department of Economic and Social Affairs/Population Division, New York 2012.

[26]       COM(2013) 280 final

[27]       http://mirror.unhabitat.org/categories.asp?catid=831

[28]     Ibidem, p. 3.