Recomandare de RECOMANDARE A CONSILIULUI privind Programul național de reformă al Regatului Unit pentru 2014_x000b__x000b_și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergență al Regatului Unit pentru 2014_x000b_ /* COM/2014/0429 final - 2014/ () */
Recomandare de RECOMANDARE A CONSILIULUI privind Programul național de
reformă al Regatului Unit pentru 2014
și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergență
al Regatului Unit pentru 2014
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene, în special articolul 121 alineatul (2) și
articolul 148 alineatul (4), având în vedere Regulamentul (CE)
nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea
supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și
coordonarea politicilor economice[1],
în special articolul 9 alineatul (2), având în vedere Regulamentul (UE) nr.
1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie
2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice[2], în special
articolul 6 alineatul (1), având în vedere recomandarea Comisiei Europene[3], având în vedere rezoluțiile Parlamentului
European[4], având în vedere concluziile Consiliului
European, având în vedere avizul Comitetului pentru ocuparea
forței de muncă, având în vedere avizul Comitetului economic și
financiar, având în vedere avizul Comitetului pentru
protecție socială, având în vedere avizul Comitetului pentru
politică economică, întrucât: (1)
La 26 martie 2010, Consiliul
European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru
creștere economică și ocuparea forței de muncă,
Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a
politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt
necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere
durabilă și de competitivitate al Europei. (2)
La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe
baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale
pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii
(2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind
orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale
statelor membre, care formează împreună „orientările integrate”.
Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările
integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de
muncă aplicate la nivel național. (3)
La 29 iunie 2012, șefii de stat sau
de guvern au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și
locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune
la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și
care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile
posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la
nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față
de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față
de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări. (4)
La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o
recomandare privind Programul național de reformă al Regatului Unit
pentru 2013 și a emis avizul cu privire la Programul actualizat de
convergență al Regatului Unit pentru perioada cuprinsă între
2012-2013 și 2017-2018. (5)
La 13 noiembrie 2013, Comisia a
adoptat analiza anuală a creșterii[5],
care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea
politicilor economice din 2014. În aceeași zi, Comisia a adoptat, în
temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de
alertă[6],
în care a identificat Regatul Unit ca fiind unul dintre statele membre pentru
care urma să se efectueze un bilanț aprofundat. (6)
La 20 decembrie 2013, Consiliul
European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității
financiare, a consolidării bugetare și a acțiunilor de promovare
a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este
necesar să se continue consolidarea bugetară într-un mod diferențiat
și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile
normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea
economică și competitivitatea, să se combată șomajul și
consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația
publică. (7)
La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele
bilanțului său aprofundat pentru Regatul Unit[7], în temeiul articolului
5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Concluzia care se desprinde din analiza
Comisiei este că Regatul Unit se confruntă în continuare cu
dezechilibre macroeconomice care necesită monitorizare și măsuri
de politică. În special, trebuie să se acorde în continuare atenție
evoluțiilor înregistrate în ceea ce privește îndatorarea
gospodăriilor, determinate de nivelul ridicat al datoriilor ipotecare și
de caracteristicile structurale ale pieței locuințelor, precum și
evoluțiilor nefavorabile înregistrate în ceea ce privește cotele de
piață ale exporturilor. Riscurile din sectorul locuințelor sunt
cauzate de o penurie structurală continuă de locuințe;
constrângerile intrinseci în ceea ce privește oferta de locuințe, mai
ales în Londra, și reacția relativ lentă a ofertei la nivelul
ridicat de cerere determină în continuare creșterea prețurilor
locuințelor, îndeosebi în Londra și în sud-estul Regatului Unit, și,
de asemenea, are drept consecință contractarea de credite ipotecare
mari de către cumpărători. Este puțin probabil ca
scăderea cotelor de piață ale exporturilor să inducă
riscuri pe termen scurt, însă împreună cu deficitul de cont curent,
indică încă provocări structurale. Acestea din urmă sunt
legate de lacunele în materie de competențe și de
infrastructură. În ceea ce privește finanțele publice, Regatul
Unit nu și-a atins țintele de deficit global și țintele de
ajustare structurală. (8)
La 30 aprilie 2014, Regatul Unit și-a
prezentat Programul național de reformă pentru 2014 și Programul
de convergență pentru 2014. Pentru a ține seama de legăturile
dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp. (9)
În temeiul punctului 4 din Protocolul nr. 15
privind anumite dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și
Irlandei de Nord, obligația de la articolul 126 alineatul (1) din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene referitoare la evitarea deficitelor
publice excesive nu se aplică Regatului Unit. La punctul 5 din protocol se
prevede că Regatul Unit va depune eforturi în vederea evitării unui
deficit public excesiv. La 8 iulie 2008, Consiliul a decis, în conformitate cu
articolul 104 alineatul (6) din Tratatul de instituire a Comunității
Europene, că în Regatul Unit există un deficit excesiv. (10)
Obiectivul strategiei bugetare prezentate în
Programul de convergență pentru 2014 este acela de a echilibra
actualul buget ajustat ciclic până la sfârșitul unei perioade de 5
ani, care se va încheia în 2018-2019. Programul de convergență nu
include un obiectiv bugetar pe termen mediu (OTM), astfel cum prevede Pactul de
stabilitate și de creștere. Deficitul public este estimat la
5,0 % din PIB în perioada 2014-2015, în scădere față de
nivelul maxim de 11,4 % din PIB atins în perioada 2009-2010. Nu s-a
respectat termenul stabilit de Consiliu pentru corectarea deficitului excesiv.
Conform programului, deficitul excesiv va fi corectat în perioada 2016-2017,
când va atinge nivelul de 2,4 % din PIB, la doi ani după termenul
stabilit de Consiliu. Programul implică faptul că deficitul public
structural (recalculat) se va îmbunătăți cu 0,3 puncte
procentuale, atingând un nivel de 4,4 % din PIB în exercițiul
2014-2015. Planurile bugetare nu sunt suficiente pentru a se realiza efortul
bugetar mediu anual recomandat pentru corectarea deficitului excesiv. Prin
urmare, programul prevede o îmbunătățire anuală a soldului
structural (recalculat) de 0,8 puncte procentuale în perioada 2015-2016 și
de 1,3 puncte procentuale în 2016-2017. În ansamblu, obiectivele programului
sunt doar parțial conforme cu cerințele Pactului de stabilitate și
de creștere. Până în prezent, consolidarea s-a axat foarte mult pe
reducerea cheltuielilor, așadar ar putea fi luate în considerare contribuțiile
potențiale la venituri rezultate din lărgirea bazei de impozitare.
Regatul Unit înregistrează un nivel ridicat de impozite neîncasate, în
special în ceea ce privește impozitele indirecte. Conform Programului de
convergență, se estimează că ponderea datoriei în PIB va
crește la 93,1 % în perioada 2015-2016, urmând să scadă la
86,6 % în perioada 2018-2019. Scenariul macroeconomic al Regatului Unit pe
care se bazează previziunile bugetare din program este plauzibil.
Riscurile potențiale pentru proiecțiile bugetare rezultă dintr-o
creștere economică mai redusă decât cea preconizată ca
urmare a reducerii veniturilor salariale, care diminuează consumul privat,
și a incertitudinii, care împiedică investițiile. Cu toate
acestea, proiecțiile bugetare corespund previziunilor Comisiei din
primăvara anului 2014, care nu anticipează, de asemenea, o corectare
a deficitului excesiv până la termenul stabilit de Consiliu. În plus, pe
baza previziunilor Comisiei, modificarea (recalculată) a soldului
structural pentru perioada 2010-2014 este inferioară cerinței în
medie cu 0,6 % din PIB pe an și se estimează că își va
menține această tendință și în 2015. În temeiul
Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului, pe baza evaluării
programului și pe baza previziunilor Comisiei, Consiliul consideră
că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a se asigura respectarea
recomandării în cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive. (11)
Regatul Unit a luat măsuri atât în ceea ce
privește cererea, cât și oferta în sectorul locuințelor. Deși
oferta de noi proprietăți a crescut, aceasta rămâne în
continuare scăzută și mult insuficientă comparativ cu
cererea. Acest deficit, alături de ratele scăzute ale dobânzii și
de condițiile mai permisive pentru împrumuturile ipotecare (de exemplu,
raporturi împrumut/venit mai ridicate), a determinat o creștere a prețurilor
locuințelor în anumite părți din Regatul Unit, în special în
Londra. Deficitul de ofertă în sectorul locuințelor reprezintă
de multă vreme un fenomen structural și este probabil să se
extindă pe termen mediu. Sunt necesare măsuri pentru a stimula în
continuare oferta de locuințe - prin crearea de stimulente
corespunzătoare în vederea creșterii ofertei la nivel local.
Autoritățile ar trebui să monitorizeze în continuare prețurile
locuințelor și gradul de îndatorare ipotecară și să
fie pregătite să pună în aplicare măsuri
corespunzătoare, inclusiv, dacă este cazul, ajustarea schemei de ajutoare pentru
cumpărarea locuinței „Help to Buy 2” (garanție pentru împrumut).
Este necesară creșterea gradului de transparență în ceea ce
privește impactul și utilizarea instrumentelor de reglementare
macroprudențială a sectorului locuințelor de către
Comitetul privind politica financiară, care ar putea fi aplicate pentru a
remedia creșterea excesivă a prețurilor locuințelor și
a gradului de îndatorare ipotecară. Reformele în materie de impozitare a
terenurilor și imobilelor ar trebui luate în considerare pentru a atenua
denaturările de pe piața locuințelor. În prezent, creșterea
valorilor proprietăților imobiliare nu se reflectă într-o
majorare a impozitului pe proprietate, deoarece tarifele de impozitare a
proprietăților imobiliare nu au mai fost actualizate din 1991, iar
impozitele pe proprietățile cu o valoare mai ridicată sunt mai
mici decât cele pe proprietățile cu o valoare mai redusă, o
consecință a caracterului regresiv al ratelor și claselor
actuale de impozitare din cadrul sistemului local de impozitare. (12)
Regatul Unit continuă să abordeze
provocările legate de șomaj și de subocuparea forței de
muncă, precum și aspectele specifice legate de șomajul în rândul
tinerilor. Regatul Unit se confruntă cu provocări importante în ceea
ce privește dobândirea de către tineri a abilităților și
a experienței solicitate de piața forței de muncă și
creșterea ofertei de ucenicii. Acest lucru explică în parte de ce
rata de utilizare a subvențiilor salariale puse la dispoziție de
contractul privind tineretul („Youth Contract”) este în continuare mai
scăzută decât s-a preconizat. Piața forței de muncă
este afectată de necorelarea competențelor cu cerințele pieței,
iar autoritățile încearcă să recalifice forța de
muncă pentru a remedia atât șomajul, cât și deficitul de
competențe profesionale și tehnice de înaltă calitate. Deși
s-au depus eforturi de îmbunătățire a calității
programelor de ucenicie, sunt necesare eforturi suplimentare în acest sens. În plus,
sistemul de calificări este în continuare complex și trebuie raționalizat
pentru a facilita recunoașterea universală și un nivel mai
ridicat de implicare din partea angajatorilor. (13)
Autoritățile remediază problema
stimulentelor insuficiente pentru încadrarea în muncă, în special în cazul
beneficiarilor de prestații sociale, prin introducerea creditului
universal, care le va permite persoanelor să păstreze mai multe din
prestațiile care le revin atunci când își găsesc un loc de
muncă. Deși creditul universal ar putea avea un impact pozitiv asupra
ocupării forței de muncă, acest fapt va depinde în mare
măsură de punerea în aplicarea cu eficacitate a acestei măsuri și
de serviciile de sprijin, inclusiv de interacțiunea cu alte prestații
sociale. Atenția specială acordată reintegrării pe piața
forței de muncă a șomerilor s-a reflectat și în limitarea
ajustării anuale a numeroase prestații acordate persoanelor în
vârstă de muncă și de credite fiscale la 1 % pe an
până în 2016. (14)
Regatul Unit abordează în continuare
provocările în ceea ce privește creșterea ratei de ocupare a
părinților prin îmbunătățirea accesului la servicii de
îngrijire a copiilor accesibile și de înaltă calitate. Se introduc în
continuare scheme menite să faciliteze accesul la servicii de îngrijire a
copiilor atât pentru părinții care lucrează cu jumătate de
normă, cât și pentru cei care lucrează cu normă
întreagă, ținând cont de diferitele niveluri de venit. Cu toate
acestea, costurile aferente serviciilor de îngrijire a copiilor rămân
printre cele mai ridicate din UE și continuă să reprezinte o
problemă în special pentru cea de a doua persoană care contribuie la
venitul familiei și pentru părintele unic. (15)
În ceea ce privește accesul la finanțare,
deși condițiile de pe piețele de credit s-au îmbunătățit
în 2013, ritmul de creștere a creditului este în continuare slab și
este nevoie de mai mult timp pentru ca politicile existente să poată
dovedi că dau rezultate. IMM-urile se confruntă în continuare cu o
serie de provocări specifice referitoare la accesul la credite. În timp ce
întreprinderile mari se pot finanța direct pe piețele creditelor
interbancare și pot beneficia de oferta bine dezvoltată de servicii
financiare din Regatul Unit, IMM-urile se bazează în mare parte pe
bănci pentru a obține finanțare externă. S-au realizat
progrese satisfăcătoare în ceea ce privește punerea în aplicare
a recomandării formulate anul trecut referitoare la concurența în
domeniul serviciilor bancare prin crearea de noi bănci, denumite
bănci concurente (un exemplu în acest sens este TSB, care, însă, nu
este deocamdată pe deplin independentă). (16)
În decembrie 2013, Regatul Unit a publicat un plan
național actualizat privind infrastructura: o abordare strategică pe
termen lung în ceea ce privește planificarea, finanțarea și
realizarea proiectelor de infrastructură. Planul stabilește un
program de investiții orientat spre viitor, până în 2020 și în
perioada ulterioară, în valoare totală de 375 de miliarde GBP
(aproximativ 460 de miliarde EUR). O mare parte din investițiile
prevăzute în program (340 de miliarde GBP, adică aproximativ 420 de
miliarde EUR) reprezintă investiții în sectoarele energiei și
transporturilor. Se prevede că în jur de trei sferturi din finanțare
vor proveni din surse private, în timp ce restul sumelor va proveni din surse
publice. Deși planul este o inițiativă corespunzătoare,
persistă îngrijorări în ceea ce privește componenta de finanțare
furnizată de sectorul privat, de siguranța în materie de reglementare
și de acordarea în timp util a autorizațiilor. Sunt necesare
mecanisme stricte care să atenueze riscurile legate de finanțare și
executare și să asigure totodată transparența privind
cheltuielile preconizate și cele reale în materie de infrastructură. (17)
În contextul semestrului european, Comisia a
efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Regatului
Unit. A evaluat Programul de convergență și Programul național
de reformă prezentate de această țară. Comisia a ținut
seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și
socioeconomică sustenabilă în Regatul Unit, ci și de
conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere
necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a
Uniunii Europene prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale
viitoare. Recomandările Comisiei formulate în cadrul
semestrului european se reflectă în recomandările 1-6 de mai jos. (18)
Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a
examinat Programul de convergență al Regatului Unit, iar avizul
său[8]
se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos. (19)
Având în vedere bilanțul aprofundat realizat
de Comisie și această evaluare, Consiliul a examinat Programul național
de reformă și Programul de convergență. Recomandările
sale, formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011,
se reflectă în recomandările 2, 3, 5 și 6 de mai jos. RECOMANDĂ ca, în perioada
2014-2015, Regatul Unit să întreprindă acțiuni astfel încât: 1. Să
consolideze strategia bugetară, depunând eforturi pentru a corecta în mod
durabil deficitul excesiv, conform recomandării Consiliului din cadrul
procedurii aplicabile deficitelor excesive. Să aibă o abordare
diferențiată, favorabilă creșterii economice în ceea ce
privește rigoarea fiscală, acordând prioritate cheltuielilor de
capital. Pentru a susține consolidarea bugetară, ar trebui să se
ia în considerare creșterea veniturilor prin lărgirea bazei de
impozitare. Să remedieze blocajele structurale legate de
infrastructură, necorelarea între competențe și cerințele
pieței și accesul la finanțare pentru IMM-uri pentru a stimula creșterea
exporturilor de bunuri și de servicii. 2. Să sporească gradul
de transparență în ceea ce privește impactul și utilizarea
instrumentelor de reglementare macroprudențială a sectorului locuințelor
de către Comitetul privind politica financiară al Băncii
Angliei. Să pună în aplicare măsuri corespunzătoare pentru
a face față creșterii rapide a prețurilor locuințelor
în zonele care au avut o contribuție considerabilă la creșterea
economică din Regatul Unit, mai ales în Londra, de exemplu prin ajustarea schemei
de ajutoare pentru cumpărarea locuinței, „Help to Buy 2”, și
să atenueze riscurile legate de gradul ridicat de îndatorare
ipotecară. Să elimine denaturările în materie de impozitare pe
proprietate prin actualizarea regulată a evaluării proprietăților
și să diminueze caracterul regresiv al ratelor și al claselor
actuale de impozitare din cadrul sistemului local de impozitare. Să
depună în continuare eforturi pentru a crește nivelul ofertei de
locuințe. 3. Să își mențină
angajamentul asumat față de contractul privind tineretul („Youth Contract”),
în special prin îmbunătățirea competențelor care
răspund nevoilor angajatorilor. Să asigure implicarea angajatorilor, punând
accentul pe remedierea necorelării între competențe și cerințele
pieței prin furnizarea de competențe mai avansate și de un nivel
mai înalt și prin lărgirea ofertei de ucenicii. Să reducă
numărul de tineri cu un nivel scăzut de competențe de bază.
4. Să depună în
continuare eforturi pentru a reduce sărăcia în rândul copiilor în
gospodăriile cu venituri mici prin asigurarea faptului că reforma
creditului universal și alte reforme în domeniul protecției sociale
au ca rezultat furnizarea de prestații corespunzătoare, cu stimulente
clare pentru încadrarea în muncă și servicii de sprijin. Să îmbunătățească
disponibilitatea serviciilor de calitate de îngrijire a copilului. 5. Să depună în
continuare eforturi pentru a îmbunătăți disponibilitatea finanțărilor
bancare și nebancare pentru IMM-uri. Să asigure funcționarea
eficace a Business Bank și să sprijine creșterea numărului
de bănci concurente. 6. Să întreprindă
măsuri în urma planului național privind infrastructura, care să
vizeze creșterea gradului de predictibilitate al proceselor de planificare
și clarificarea angajamentelor de finanțare. Să asigure
transparență și responsabilitate prin furnizarea în timp util de
informații consistente privind punerea în aplicare a planului. Adoptată la Bruxelles, Pentru
Consiliu, Președintele [1] JO L 209, 2.8.1997, p. 1. [2] JO L 306, 23.11.2011, p. 25. [3] COM(2014) 429 final. [4] P7_TA(2014)0128 și P7_TA(2014)0129. [5] COM(2013) 800 final. [6] COM(2013) 790 final. [7] SWD(2014) 91 final. [8] Emis în temeiul articolului 9 alineatul (2)
din Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului.