Recomandare de

RECOMANDARE A CONSILIULUI

privind punerea în aplicare a orientărilor generale referitoare la politicile economice ale statelor membre a căror monedă este euro

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 136 coroborat cu articolul 121 alineatul (2),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice[1], în special articolul 5 alineatul (2),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice[2], în special articolul 6 alineatul (1),

având în vedere recomandarea Comisiei Europene[3],

având în vedere concluziile Consiliului European,

având în vedere avizul Comitetului economic și financiar,

având în vedere avizul Comitetului pentru politică economică,

întrucât:

(1)       Actualul mediu economic al zonei euro este caracterizat de o redresare economică treptată, însă în continuare fragilă. În anul 2013 și la începutul anului 2014, inflația în zona euro a scăzut semnificativ și se estimează că va crește doar foarte treptat în intervalul de timp care face obiectul estimărilor, reflectând ritmul lent de creștere, precum și ajustările în curs ale prețurilor relative în economiile vulnerabile și aprecierea continuă a cursului de schimb al monedei euro. În plus, în timp ce redresarea are o bază mai largă, divergențele între țările din zona euro sunt în continuare ridicate.

(2)       Zona euro este mai mult decât suma membrilor săi. Criza economică și financiară a expus în mod clar interconexiunile strânse din zona euro și a evidențiat necesitatea unei coordonări mai puternice a politicilor bugetare, financiare și structurale între membrii zonei euro, pentru a asigura o poziție de politică coerentă pentru zona euro în ansamblu. Statele membre din zona euro și-au luat angajamentul cu privire la o serie de reforme de politică extinse și la coordonarea politicilor prin semnarea, la 2 martie 2012, a Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare. Intrarea în vigoare a „pachetului cu două regulamente” în 2013 a aprofundat și mai mult coordonarea politicilor bugetare și economice în zona euro. Membrii din zona euro au o responsabilitate specifică pentru punerea în aplicare eficace a noului cadru de reglementare. Acest lucru presupune o presiune sporită la nivelul omologilor pentru a sprijini punerea în aplicare a reformelor naționale și a prudenței bugetare, evaluarea reformelor naționale cu un accent mai mare pe perspectiva zonei euro, internalizarea efectelor de propagare potențiale și stimularea politicilor deosebit de importante pentru buna funcționare a UEM. 

(3)       Dat fiind gradul mare de interdependență între statele membre ale zonei euro, sunt posibile importante efecte de contagiune legate de punerea în aplicare a reformelor structurale care trebuie avute în vedere în scopul de a garanta elaborarea și punerea în aplicare optime pentru membrii din zona euro, în mod individual și pentru zona euro, în ansamblu. De exemplu, acțiunile cu un grad mai mare de concertare în punerea în aplicare a reformelor ar facilita convergența necesară între statele membre. Discuțiile timpurii privind planurile de reformă ale statelor membre din zona euro, plecând de la practicile existente, și punerea în aplicare eficientă a procedurii privind dezechilibrele macroeconomice sunt esențiale în acest sens. 

(4)       Una din provocările importante cu care se confruntă zona euro este reducerea datoriei administrațiilor publice prin politici bugetare diferențiate și favorabile creșterii, stimulând în același timp potențialul de creștere al zonei euro. Ca urmare a eforturilor de consolidare din ultimii ani, situația bugetară a zonei euro s-a îmbunătățit, însă o serie de membri ai zonei euro trebuie încă să continue ajustarea bugetară pentru a reduce nivelurile foarte ridicate ale datoriei. Toți membrii zonei euro ar trebui să îmbunătățească calitatea finanțelor publice, cu scopul de a stimula productivitatea și ocuparea forței de muncă.

(5)       În zona euro, investițiile au scăzut drastic în faza inițială a crizei și nu au revenit încă la media pe termen lung. Tendințele de investiții slabe sunt cauzate de efectul corelat al reducerii îndatorării sectorului prival, al fragmentării financiare și al eforturilor de consolidare fiscale necesare care au dus la reducerea investițiilor publice. Pentru a susține redresarea și a stimula creșterea potențială este esențial să se efectueze investiții mai mari în infrastructură și competențe. Mare parte din investiții trebuie să provină din sectorul privat, însă autoritățile publice pot avea un rol important în crearea condițiilor favorabile.

(6)       În zona euro, fluxul creditelor în economia reală este în continuare modest, iar fragmentarea pieței financiare este în continuare ridicată, în pofida presiunii reduse asupra datoriei suverane. Accesul la finanțare, în special pentru IMM-uri, este în continuare o provocare în multe state membre, ceea ce constituie o amenințare la adresa redresării economice. Se impun așadar inițiative care au scopul de a restabili fluxurile de credit, de a aprofunda piețele de capital și de a stimula finanțarea pe termen lung a economiei. Acțiuni precum finalizarea exercițiului de ajustare a bilanțurilor băncilor, continuarea consolidării rezervelor de capital, atunci când este necesar, evaluarea calității activelor și testele de rezistență contribuie la identificarea oricăror puncte de vulnerabilitate rămase și la consolidarea încrederii în întregul sector. S-au realizat progrese importante în ceea ce privește uniunea bancară, în special prin instituirea mecanismului unic de supraveghere și prin acordul cu privire la mecanismul unic de rezoluție.

(7)       Criza financiară a expus deficiențe în arhitectura uniunii economice și monetare. La 28 noiembrie 2012, Comisia a prezentat un proiect pentru o uniune economică și monetară profundă și veritabilă, cu scopul de a lansa o dezbatere europeană. La 5 decembrie 2012, președintele Consiliului European, în strânsă colaborare cu președintele Comisiei Europene, președintele Eurogrupului și președintele Băncii Centrale Europene, a prezentat un raport pe baza unei serii de idei din proiectul Comisiei care conținea un calendar și un proces în etape pentru finalizarea uniunii economice și monetare. Parlamentul European și-a exprimat punctul de vedere în rezoluția din 20 noiembrie 2012. De atunci, s-au întreprins acțiuni importante. Dezvoltarea în continuare a UEM va necesita o abordare în etape, în care disciplina este însoțită de solidaritate. Pachetul privind guvernanța economică și pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare prevăd o primă evaluare a punerii în aplicare a acestora până la sfârșitul anului 2014,

RECOMANDĂ statelor membre din zona euro să ia măsuri, în mod individual și colectiv, fără a aduce atingere competențelor Consiliului în ceea ce privește coordonarea politicilor economice ale statelor membre, dar în special în contextul coordonării politicii economice în cadrul Eurogrupului, în perioada 2014-2015, astfel încât:

1.           Să promoveze și să monitorizeze, în strânsă cooperare cu Comisia, punerea în aplicare a reformelor structurale în acele domenii care sunt cele mai relevante pentru buna funcționare a zonei euro cu scopul de a sprijini convergența și ajustarea dezechilibrelor interne și externe. Să evalueze și să stimuleze progresele în ceea ce privește punerea în aplicare a reformelor în statele membre din zona euro care se confruntă cu dezechilibre excesive și în statele membre din zona euro care se confruntă cu dezechilibre care necesită acțiuni decisive în scopul dea limita efectele de propagare negative asupra restului zonei euro și de a sprijini politicile adecvate în țările care înregistrează excedente importante pentru a optimiza efectele de propagare pozitive. Să organizeze periodic discuții tematice privind politicile structurale cu efecte de propagare potențial însemnate, cu accent pe reducerea sarcinii fiscale ridicate asupra muncii și pe reformarea piețelor serviciilor.

2.           Să coordoneze politicile bugetare ale statelor membre din zona euro, în strânsă cooperare cu Comisia, în special atunci când evaluează proiectele de planuri bugetare pentru a asigura o poziție bugetară coerentă și favorabilă creșterii în zona euro. Să amelioreze calitatea și sustenabilitatea finanțelor publice prin accelerarea investițiilor tangibile și intangibile la nivel național și la nivelul UE. Să asigure consolidarea cadrelor bugetare naționale, inclusiv a consiliilor bugetare naționale.

3.           Să asigure reziliența sistemului bancar, în special prin luarea acțiunilor necesare ca urmare a evaluării calității activelor și a testelor de rezistență, precum și prin punerea în aplicare a regulamentelor privind uniunea bancară, inclusiv a celor privind activitatea suplimentară prevăzută în perioada de tranziție la mecanismul unic de rezoluție. Să stimuleze investițiile în sectorul privat și să crească fluxul creditelor în economie prin acțiuni de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la credit, aprofundând piețele de capital, redemarând piața securitizărilor, în conformitate cu propunerile și calendarul Comunicării Comisiei privind finanțarea pe termen lung a economiei europene.

4.           Să continue activitatea de aprofundare a uniunii economice și monetare și să contribuie la îmbunătățirea cadrului de supraveghere economică în contextul revizuirii prevăzute pentru sfârșitul anului 2014.

Adoptată la Bruxelles,

                                                                       Pentru Consiliu,

                                                                       Președintele

[1]               JO L 209, 2.8.1997, p. 1.

[2]               JO L 306, 23.11.2011, p. 25.

[3]               COM(2014) 401 final.