COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 2.6.2014

COM(2014) 400 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

SEMESTRUL EUROPEAN 2014: Recomandări specifice fiecărei țări

Stimularea creșterii

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

SEMESTRUL EUROPEAN 2014: Recomandări specifice fiecărei țări

Stimularea creșterii

1.Introducere

Redresarea economică câștigă tot mai mult teren în Europa 1 . A început la jumătatea anului 2013 și se preconizează că va deveni mai puternică și se va extinde în toate statele membre până în 2015. Se revine la stabilitatea financiară, creșterea datoriei publice este ținută sub control, iar competitivitatea externă se îmbunătățește, mai ales în țările cele mai vulnerabile. Această revenire oferă speranța că UE depășește cea mai dificilă criză economică și financiară din istoria sa și se înscrie pe o traiectorie de creștere mai sustenabilă care va genera locuri de muncă și va îmbunătăți nivelul de trai. De asemenea, redresarea economică demonstrează că guvernanța economică și supravegherea mai solide aplicate la nivelul UE și decise în perioada de vârf a crizei au constituit elemente fundamentale pentru îmbunătățirea condițiilor de asigurare a unei creșteri mai echilibrate.

Nu este totuși cazul să ne culcăm pe lauri și aceste reușite obținute cu greu trebuie protejate pentru a ne consolida capacitatea de creștere. Redresarea este în continuare fragilă și distribuită în mod inegal. În multe zone ale Europei, situația socială este deprimată, iar șomajul a atins rate fără precedent de mari, în special în rândul tinerilor. Marja de manevră pentru actorii politici și economici este drastic limitată având în vedere nivelurile ridicate ale datoriei publice și private. În același timp, provocările pe termen lung cu care se confruntă UE – de la îmbătrânirea populației la productivitate, competitivitate sau utilizarea sustenabilă a resurselor naturale – nu au dispărut, iar schimbările ce au loc în restul lumii arată că UE trebuie să se adapteze în permanență.

Pe parcursul ultimilor patru ani, recomandările specifice fiecărei țări care au fost propuse anual de către Comisie au fost utilizate ca o busolă pentru ieșirea din criză și pentru reconstruirea creșterii economice. În acest document de sinteză, Comisia prezintă un rezumat al analizei sale referitoare la progresele înregistrate pe parcursul anului trecut, care se regăsește în recomandările pe care le formulează. De asemenea, Comisia își expune punctele de vedere cu privire la modul în care a evoluat în timp acest proces și cu privire la relevanța pentru viitor a acestuia.

Ce înseamnă noul sistem de guvernanță economică a UE pentru Uniunea Europeană?

Sistemul consolidat de guvernanță economică a UE implică recunoașterea la nivel politic a interdependenței economiilor statelor membre. Pentru a beneficia de această interdependență și pentru a evita pe viitor efectele negative de domino, statele membre trebuie nu numai să respecte normele convenite în cadrul procesului de elaborare a propriilor politici, ci și să primească asigurarea că toate celelalte state membre vor proceda în același mod. Această recunoaștere mai clară a gradului profund de interconexiune dintre economiile noastre îmbunătățește deja modul de elaborare a politicilor la nivel național și european.

În centrul noului sistem de guvernanță se află un parteneriat mai strâns între statele membre și Comisie. Prin contacte mai frecvente și mai deschise s-a reușit o mai bună înțelegere a situațiilor naționale și a importanței lor la nivel european.

Creșterea transparenței și a predictibilității angajamentelor înseamnă că opiniile exprimate la nivel național și la nivelul UE sunt prezentate și discutate pe scară mai largă, în afara cercurilor guvernamentale, de către cetățeni, precum și de către participanții pe piață. În prezent, cifrele principale, precum conturile naționale, sunt certificate de către organisme naționale independente.

Prin urmare, s-a înregistrat o îmbunătățire a amplorii și a calității procesului decizional la nivelul UE. Sunt puse la dispoziție analize mai detaliate pe diverse teme și țări. Periodic sunt elaborate previziuni și statistici economice fiabile. Orientările furnizate sunt apreciate, în general, ca fiind relevante și oportune; în plus, pot fi monitorizate de la un an la altul. Acest lucru înseamnă, de exemplu, că semnalele de avertizare sunt percepute mult mai devreme – de pildă, deficiențele sistemului financiar, reapariția unor bule imobiliare cu caracter destabilizator, pierderile în ceea ce privește competitivitatea externă sau o deteriorare a ocupării forței de muncă și a situației sociale; toate acestea pot fi marcate ca necesitând acțiuni de remediere înainte să se creeze efecte de propagare negative asupra altor state membre.

Prin urmare, noul sistem de coordonare și de supraveghere servește, în mare măsură, scopului pentru care a fost creat, dar principala provocare rămâne de ordin politic. Nu vor putea fi obținute rezultate de durată decât dacă voința și disponibilitatea politică de a acționa se mențin ferme. Oarecum paradoxal, aceste lucruri se dovedesc a fi mai ușor de realizat în perioade de criză, când există puține alternative, însă, de multe ori, cauza dificultăților viitoare este lipsa unor decizii proactive în perioade mai propice. Acesta este motivul pentru care creșterea capacității anticipative și preventive a noului sistem de guvernanță al UE este tot atât de relevantă în perioadele mai favorabile ca pe parcursul crizei.

Asigurarea faptului că instrumentele create la nivel european sunt partajate și asumate pe scară mai largă de o gamă mai variată de părți interesate, inclusiv de Parlamentul European și de parlamentele naționale, rămâne, de asemenea, o provocare. În timpul crizei, au fost adoptate cu o viteză record numeroase decizii și proceduri, iar sistemul de guvernanță al UE ajunge abia acum la maturitate. Pe măsură ce procesul se înscrie într-o nouă perioadă economică, se speră, mai favorabilă, va fi important să se reflecteze asupra unor modalități de simplificare a acestuia pentru a se evita ca rutina birocratică să acapareze ceea ce trebuie să rămână un proces de elaborare a politicilor relevant din punct de vedere politic și favorabil incluziunii.

Pachetul din 2014 de recomandări specifice fiecărei țări

Pachetul adoptat astăzi reflectă prioritățile generale cuprinse în analiza anuală a creșterii elaborată de Comisie, astfel cum au fost adoptate de către Parlamentul European și Consiliul European. 2 De asemenea, acest pachet ține pe deplin seama de diversitatea Europei: în urma crizei, Europa a rămas divizată din punct de vedere economic și social, prin urmare, prioritățile diferă mult de la un stat membru la altul. Orientările oferite evidențiază interdependența care există între diverse economii și încearcă să obțină convergența necesară, astfel încât să apropie statele membre unele de altele, precum și de țările cu cele mai bune rezultate la nivel mondial – care deseori se află tot în Europa.

Acest pachet subliniază importanța pe care o are punerea în aplicare în timp 3 . În multe state membre se depun eforturi majore în materie de reformă și este necesar ca acestea să fie realizate până la capăt și să se analizeze eficacitatea acestor măsuri. Consecvența politicilor și ordinea în care au loc reformele sunt decisive pentru reușită: deși pentru majoritatea statelor membre sunt clare planurile referitoare la următoarele douăsprezece luni, uneori există o lipsă de specificitate pentru următorii 2-3 ani.

De asemenea, în acest pachet se arată necesitatea unei asumări mai puternice, la nivel colectiv, a provocărilor existente, în special în cadrul zonei euro. S-ar putea obține câștiguri numeroase dacă reformele întreprinse de mai multe state membre ar fi realizate în același orizont de timp, printre provocările comune numărându-se aspecte precum sustenabilitatea pensiilor, eficacitatea cercetării și dezvoltării sau consolidarea rezilienței pieței forței de muncă. Schimburile de expertiză și de experiență pot veni în sprijinul statelor membre, atât din punct de vedere politic, cât și tehnic. Prin acțiuni comune, statele membre vor putea, de asemenea, să valorifice la maximum beneficiile generate de efectele de propagare transfrontaliere. 4 Acesta este, de asemenea, motivul pentru care este important ca, în prezent, zona euro, în ansamblu, să nu se limiteze la analiza recomandărilor adresate separat membrilor săi, ci să se concentreze tot mai mult asupra elementelor transversale care au fost identificate la nivel colectiv.

În fine, acest pachet prezintă importanța unificării diferitelor politici și instrumente, inclusiv la nivelul UE. Pentru UE, 2014 este un an de bilanț și de consultare cu privire la strategia sa de creștere pe termen lung – Strategia Europa 2020 5 . Recomandările specifice fiecărei țări care au fost adoptate începând din 2011 reprezintă o strategie de reformă direcționată. Aceste recomandări fac parte din contextul mai amplu al Strategiei Europa 2020 și trebuie integrate pe deplin, astfel încât să formeze strategia completă de creștere a UE și să îi permită Uniunii să își urmeze modelul unic de afaceri și social. Lecțiile învățate și cele mai bune practici ar trebui utilizate la adaptarea strategiei pentru următorii cinci ani.

De asemenea, 2014 este un an în care statele membre își încheie programarea și încep să utilizeze noile fonduri structurale și de investiții europene. În timpul crizei, din motive de necesitate, au fost suspendate numeroase investiții pe termen mai lung. Deși are o valoare redusă în termeni absoluți, injecția de finanțare din partea UE îndeplinește un rol catalizator esențial în multe state membre și de aceea trebuie să fie bine direcționată pentru a sprijini investițiile care favorizează creșterea în cea mai mare măsură. Este, de asemenea, necesar ca aceasta să fie utilizată în combinație atât cu tehnicile de inginerie financiară, promovându-se astfel folosirea împrumuturilor în locul granturilor, precum și cu schemele de facilitare a finanțării întreprinderilor mici și mijlocii, astfel încât să se intensifice impactul asupra economiei UE.

2.Context general

Criza a evidențiat deficiențele structurale din economia și sistemul financiar al Europei, care s-au adăugat provocărilor mai profunde cauzate de îmbătrânirea populației și de ratele de creștere reduse existente în perioada anterioară crizei. În plus, structurile și guvernanța monedei euro au fost supuse unui test fără precedent. Deși în 2010 au existat semne de revenire treptată, 2012 a fost un an marcat de recesiune în majoritatea zonelor din UE, începând să se înregistreze o redresare din al doilea trimestru al anului 2013.

În multe zone din UE impactul asupra ocupării forței de muncă și a situației sociale a fost profund și de amploare. De la mai puțin de 7 % în anul 2008, rata șomajului în UE a ajuns la 10,8 % în 2013 (adică s-a înregistrat o creștere de peste 9 milioane a numărului șomerilor). Această situație diferă semnificativ în cadrul UE: în 2013, ratele șomajului variau de la 4,9 % în Austria și 5,3 % în Germania până la 27,3 % în Grecia și 26,1 % în Spania. Situația este deosebit de îngrijorătoare pentru anumite categorii, precum tinerii și șomerii pe termen lung. Întrucât evoluțiile pieței forței de muncă sunt de obicei în întârziere față de PIB cu o jumătate de an sau mai mult, se estimează că vor exista o creștere modestă a ocupării forței de muncă, începând cu acest an, și o diminuare a ratei șomajului din UE, spre nivelul de 10,1 %, până în 2015. De asemenea, se preconizează că, în viitorul apropiat, diferențele dintre țări vor rămâne importante. Astfel de tendințe au totodată un impact de amploare asupra societății. În general, începând din 2008, numărul de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială a crescut cu peste 6 milioane, ajungând la 124 de milioane în 2012. Numărul persoanelor care se confruntă cu o precaritate materială gravă s-a mărit cu aproximativ 7 milioane. Inegalitatea tot mai mare și al cărei nivel rămâne ridicat în materie de venituri este considerată, de asemenea, un motiv de îngrijorare pentru coeziunea socială.

Criza a determinat depunerea unor eforturi de reformă fără precedent, nu doar în țările care fac obiectul programelor de ajustare. Irlanda și-a încheiat programul de asistență financiară în decembrie 2013, Spania și-a finalizat programul privind sectorul financiar la începutul anului 2014, iar Portugalia a ieșit de sub incidența programului de asistență financiară în mai 2014. Letonia a îndeplinit criteriile de aderare la zona euro și a adoptat moneda unică în 2014. În Grecia și Cipru, situația s-a stabilizat și se observă unele semne de îmbunătățire. 6 După cum se arată în pachetul prezentat astăzi, în alte țări sunt, de asemenea, inițiate sau în derulare reforme de mare amploare. La nivelul UE și, mai ales, în cadrul zonei euro, mecanismele de guvernanță economică și de supraveghere financiară au fost consolidate în mod decisiv.

Se preconizează că PIB-ul real la nivelul UE va crește din nou. Deși cifrele din primul trimestru al anului 2014 au fost mai puțin favorabile decât arătau previziunile, se estimează că redresarea actuală va continua să se extindă la nivelul mai multor țări, câștigând treptat în amploare și echilibru. Se anticipează că PIB-ul real va crește la 1,6 % anul acesta și va putea ajunge la 2,0 % în 2015. Este important de notat că activitatea economică a început să se consolideze și în țările cele mai afectate de criză și se estimează că această tendință se va menține în continuare. Anul acesta, se preconizează că numai Cipru și Croația vor continua să înregistreze o rată anuală negativă de creștere a PIB-ului. Până în 2015, se prevede că va exista din nou creștere în toate economiile din UE. În general, se estimează că UE va atinge nivelul de performanță economică pe care l-a avut înainte de criză, recuperând astfel treptat anii pierduți.

Reechilibrarea economiilor din UE continuă. Acest fapt a fost deja evidențiat în cel mai recent Raport al Comisiei privind mecanismul de alertă 7 și a fost confirmat de bilanțurile aprofundate publicate de Comisie pentru 17 state membre, în contextul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice 8 , care au arătat că în prezent sunt corectate mai multe dezechilibre externe și interne. În special, pozițiile de cont curent s-au îmbunătățit în mai multe țări, la aceasta contribuind deseori o mai bună competitivitate din punctul de vedere al costurilor. Pentru prima dată de la instituirea procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, Comisie a concluzionat că în trei țări (Danemarca, Malta și Luxemburg), provocările identificate nu constituie dezechilibre. În plus, Spania nu se mai află într-o situație de dezechilibre excesive. Corectarea dezechilibrelor trebuie să rămână totuși o prioritate în numeroase țări, în special cu privire la nivelurile datoriei publice și private. Mai mult decât atât, perspectivele economice ale statelor membre în care există excedente de cont curent persistente generate de decalaje interne importante la nivel de investiții sunt afectate pe termen mediu și lung.

Consolidarea bugetară de amploare, realizată în perioada 2011-2013, coroborată cu măsurile adoptate de BCE și cu relansarea creșterii economice, a contribuit la combaterea crizei datoriilor suverane, însă existența unor finanțe publice solide rămâne o prioritate importantă având în vedere nivelurile ridicate ale datoriei publice. În ansamblu, începând din 2011, deficitele publice s-au diminuat, ajungând, în 2014, la 2,6 % din PIB în UE și, respectiv, la 2,5 % din PIB în zona euro. În ultimii ani, structura ajustării a vizat în principal partea de cheltuieli a bugetului în Irlanda, Grecia, Lituania și Portugalia, în timp ce alte țări, precum Franța, Țările de Jos, Italia și Finlanda, s-au bazat îndeosebi pe majorări de taxe și impozite. Îmbunătățirea situației bugetare generale a contribuit la reducerea primei de dobândă acordate pentru creanțe. Se estimează că anul acesta datoria publică va atinge o rată record în UE și în zona euro, dar se va menține la peste 100 % din PIB în Belgia, Irlanda, Grecia, Spania, Italia, Cipru și Portugalia și, prin urmare, va trebui să se înscrie neapărat pe o traiectorie constant descendentă. Având în vedere situația demografică a Europei, acest lucru este necesar și în alte state membre.

Stabilizarea piețelor financiare ascunde divergențe între statele membre, iar condițiile financiare rămân foarte variate pentru întreprinderile și gospodăriile din UE. Pierderea încrederii generată de criză, alături de consecințele reformei ulterioare fără precedent din sectorul financiar au dus la înăsprirea condițiilor de creditare pentru întreprinderile mici și mijlocii începând cu al doilea trimestru al anului 2007. Condițiile devin treptat mai favorabile și, în primul trimestru din 2014, s-au înregistrat câteva prime semne de relaxare. Cu toate acestea, condițiile de finanțare rămân stricte în mai multe țări, precum Italia, Grecia, Spania, Lituania, Slovenia, Croația și Cipru, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii. Măsurile întreprinse la nivelul UE în vederea realizării unei uniuni bancare și a corectării dezechilibrelor principale vor contribui la îmbunătățirea mediului financiar general.

Provocările cu care se confruntă UE sunt de natură diferită. Așa cum se întâmplă de obicei în urma unei crize financiare profunde, redresarea este fragilă la început, iar tipul provocărilor se schimbă rapid. Cu doar câțiva ani în urmă, în plină criză, prioritatea vitală consta în restabilirea credibilității bugetare în contextul unor deficite publice și al unei datorii suverane aflate într-o creștere alarmantă, în oprirea spiralei negative create între o situație bugetară în continuă deteriorare și riscul de instabilitate a sectorului bancar, precum și în corectarea tendințelor nesustenabile din economia reală, precum pierderile îngrijorătoare de competitivitate, datoriile private în continuă creștere sau prețurile ridicate ale locuințelor. În prezent, provocarea principală rezidă în consolidarea, în timp, a economiei reale – a creșterii economice și a locurilor de muncă. Prioritățile diferă de la o țară la alta și printre acestea se numără gestionarea reducerii nivelurilor ridicate ale datoriei publice și private care s-au acumulat pe parcursul crizei; stabilitatea în continuare a sectorului financiar pentru a facilita o relansare a fluxurilor de credit către economia reală; continuarea măsurilor în materie de politică pentru a consolida sursele de creștere economică și de creare de locuri de muncă; consolidarea condițiilor pentru a încuraja investițiile private și a stimula cererea; îmbunătățirea competențelor și sprijinirea reintegrării cetățenilor în câmpul muncii, precum și promovarea coeziunii sociale.

Moștenirea lăsată de criză reprezintă în continuare o constrângere în calea redresării. Înscrierea datoriei publice și private pe o traiectorie sustenabilă este o măsură importantă care permite economiilor europene să recâștige o anumită flexibilitate și robustețe în fața șocurilor, însă nu ar trebui să compromită creșterea și se poate dovedi dificil de realizat în contextul unei inflații reduse. Problemele legate de evoluțiile slabe ale productivității care există încă de la jumătatea anilor '90 nu au dispărut și vor fi exacerbate de efectele pe care îmbătrânirea populației le are asupra creșterii economice. Stabilizarea sectorului bancar și progresele înregistrate în ceea ce privește formele alternative de finanțare rămân priorități în vederea restabilirii unor condiții de creditare mai bune pentru economia reală. Nivelurile ridicate ale șomajului și ale angoasei sociale erodează capitalul uman și social al Europei și necesită adoptarea unor măsuri decisive în timp.

Considerentele legate de echitate ies în evidență. Criza și măsurile de politică referitoare la situația economică și socială produc efecte asupra nivelurilor de inegalitate. Caracterul structural al unor forme specifice de șomaj, restricțiile asupra accesului la educație și la asistență medicală, anumite reforme ale beneficiilor fiscale sunt toate aspecte care pot afecta în mod disproporțional părțile cele mai vulnerabile ale societății. Aceasta constituie o chestiune politică și socială care prezintă, de asemenea, un risc pentru potențialul UE de creștere în viitor.

Investițiile care favorizează creșterea rămân esențiale pentru o redresare sustenabilă. Pe termen scurt, se estimează o consolidare a creșterii investițiilor, întrucât există atât o ușoară diminuare a principalelor impedimente în calea cererii și a profiturilor întreprinderilor, precum incertitudinea, condițiile de finanțare și necesitatea reducerii efectului de levier, cât și o îmbunătățire a perspectivelor economice. De asemenea, consolidarea bugetară ar trebui să ajute autoritățile publice să recâștige marjele necesare pentru realizarea de investiții care să favorizeze creșterea. Cu toate acestea, în cadrul Europei persistă decalaje importante, iar pentru a fi competitivă în economia mondială și pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor, este evident că UE, în ansamblu, trebuie să investească mai mult în cercetare și dezvoltare, în inovare, în educație, în dezvoltarea competențelor și în politici active în domeniul pieței forței de muncă, precum și în energie, în transporturi și în economia digitală. O utilizare strategică a finanțării din partea UE care a fost convenită pentru perioada 2014-2020 poate avea un rol de catalizator pentru sprijinirea eforturilor depuse la nivel național în materie de investiții, nu în ultimul rând pentru a îmbunătăți competitivitatea industrială. Ar trebui acordată mai multă atenție altor instrumente existente pe plan european care au fost deja propuse la nivelul UE, de exemplu, obligațiunile pentru finanțarea proiectelor europene și posibilitatea de combinare a fondurilor structurale cu împrumuturile acordate de BEI. Extrem de importantă este necesitatea de a relansa investițiile private. Pentru ca acest lucru să devină realitate, trebuie adoptate și alte decizii, care depășesc sfera politicii bugetare. În acest sens, este necesar să se abordeze chestiunea fragmentării piețelor financiare în cadrul UEM.

3.Principalele linii de acțiune

Pachetul de recomandări specifice fiecărei țări, care este prezentat astăzi, reflectă evaluarea Comisiei privind progresele înregistrate de statele membre pe parcursul anului trecut, în contextul descris în secțiunea anterioară. De asemenea, acest pachet se bazează pe bilanțurile aprofundate publicate în martie 2014.

În ultimul an, s-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește intensificarea consolidării bugetare, precum și în ceea ce privește politicile în domeniul ocupării forței de muncă. Acest aspect poate fi observat în mai multe state membre care au ieșit de sub incidența procedurilor aplicabile deficitelor excesive, precum și în cazul reformelor referitoare la politicile de ocupare a forței de muncă, prin mobilizarea unor politici active în domeniul forței de muncă, prin instituirea unor garanții pentru tineret, precum și prin ajustarea unor sisteme de stabilire a salariilor. Cu toate acestea, nu sunt întreprinse acțiuni suficiente pentru a reduce nivelul ridicat al sarcinii fiscale asupra forței de muncă, deși diminuarea impozitării forței de muncă rămâne un aspect fundamental pentru o redresare generatoare de locuri de muncă. În ceea ce privește reformele piețelor de produse și de servicii, precum și măsurile de îmbunătățire a mediului de afaceri și a condițiilor-cadru pentru cercetare și dezvoltare și pentru inovare, nu s­au înregistrat decât unele progrese limitate. De asemenea, trebuie întreprinse mai multe măsuri pentru a ameliora cadrul în materie de concurență și funcționarea industriilor de rețea, inclusiv prin modernizarea în continuare a infrastructurilor și prin deschiderea și integrarea piețelor, cum ar fi în sectorul energetic și al tehnologiilor informației și comunicațiilor. Mai mult, există încă un drum lung de parcurs în direcția îmbunătățirii acoperirii și a performanțelor înregistrate la nivelul sistemelor de educație și de asistență socială, precum și în vederea ameliorării funcționării administrației publice, fapt care ar elibera marjă de manevră bugetară pentru cheltuieli care favorizează creșterea economică.

Comisia subliniază necesitatea de a continua reformele într-o serie de state membre care se confruntă cu dezechilibre excesive (Croația, Italia și Slovenia), precum și în țările în care gravitatea dezechilibrelor poate avea efecte de propagare dăunătoare (Franța, Irlanda și Spania). În ansamblu, planurile prezentate în cadrul programelor naționale sunt încurajatoare și ar trebui să fie suficiente dacă vor fi puse în aplicare conform planificării, pentru a se răspunde mai multor dezechilibre macroeconomice presante care au fost identificate în trecut. Acesta este motivul pentru care Comisia nu consideră necesar să declanșeze în acest moment componenta corectivă a procedurii privind dezechilibrele macroeconomice. Prin urmare, se pune un accent deosebit pe punerea în aplicare și pe monitorizarea progreselor înregistrate de aceste țări.

Recomandările specifice fiecărei țări care sunt prezentate astăzi scot în evidență prioritățile din următoarele 12-18 luni, în materie de reformă, la nivel de stat membru și, dacă este cazul, țin seama de necesitatea de a combate dezechilibrele. De asemenea, sunt adresate recomandări pentru zona euro, în ansamblu, pentru a sublinia interdependențele și modalitățile de îmbunătățire a funcționării uniunii economice și monetare. Anexa 1 cuprinde o imagine de ansamblu a recomandărilor, iar anexa 2 indică stadiul îndeplinirii obiectivelor din Strategia Europa 2020 de către statele membre. Informații mai detaliate despre fiecare stat membru sunt prezentate în documentele de lucru analitice ale serviciilor Comisiei care însoțesc recomandările. Informații contextuale comparative pentru fiecare domeniu de politică sunt disponibile și pe site-ul Comisiei. 9

Continuarea unei consolidări bugetare efectuate într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice

Consolidarea bugetară nu a fost niciodată un scop în sine. A fost necesară pentru ca autoritățile publice să își poată restabili credibilitatea bugetară și să își recâștige marja de manevră bugetară care să le permită să investească într-o creștere durabilă.

În acest sens, Comisia a pledat în permanență în favoarea realizării unei consolidări bugetare într-un mod cât mai favorabil creșterii economice. Având în vedere diferențele considerabile dintre statele membre, au fost necesare abordări diferențiate, specifice fiecărei țări în parte, iar acest mod de lucru ar trebui să continue și în condițiile unor finanțe publice în curs de îmbunătățire. În general, Pactul de stabilitate și de creștere a demonstrat că funcționează bine, atunci când se respectă normele.

În UE s-au înregistrat îmbunătățiri substanțiale în domeniul finanțelor publice începând din 2011 și acest lucru a continuat și pe parcursul anului trecut: deficitele sunt în scădere, iar ponderea datoriei în PIB va atinge nivelul maxim anul acesta și va începe să se diminueze începând cu 2015. Prin urmare, mai multe state membre recâștigă treptat marjă de manevră în materie bugetară și, în prezent, pot adopta o poziție bugetară mai puțin restrictivă. Statele care se confruntă cu un nivel ridicat al deficitului și al datoriei trebuie în continuare să depună eforturi suplimentare, chiar dacă într-un ritm mai redus. Ar trebui să se acorde o atenție sporită calității finanțelor publice și unei revizuiri strategice atât a planurilor în materie de cheltuieli, cât și a celor privind veniturile, care au ca obiectiv susținerea creșterii economice și a locurilor de muncă.

În conformitate cu normele pactului, Comisia recomandă ca Austria, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Slovacia și Țările de Jos să iasă în prezent de sub incidența procedurii aplicabile deficitelor excesive (PDE). Prin urmare, după această rundă a semestrului european 11 state membre vor fi vizate de PDE, numărul acestora reducându-se de la 17, în 2013. În comparație cu anul 2011, când sub incidența PDE intrau nu mai puțin de 24 de state membre, numărul a scăzut la mai mult de jumătate.

Caseta 1. Situația statelor membre în raport cu Pactul de stabilitate și de creștere, conform recomandărilor formulate de Comisie la 2 iunie 2014
Nu a fost inițiată nicio procedură aplicabilă deficitelor excesive	BG, DE, EE, FI, HU, IT, LT, LU, LV, RO, SE
A fost abrogată procedura aplicabilă deficitelor excesive	AT, BE, CZ, DK, SK, NL*
Procedurile aplicabile deficitelor excesive sunt în desfășurare, cu termene prevăzute pentru: 2014 2015 2016	MT IE, FR, PL, PT, SI, UK** CY, EL, ES, HR

Note: * Abrogare timpurie recomandată pentru NL. ** Termenul pentru UK este exercițiul financiar 2014/2015.

Astfel, un număr tot mai mare de state membre intră sub incidența normelor prevăzute de componenta preventivă a Pactului de stabilitate și de creștere. Aceste norme au fost consolidate substanțial în cadrul pachetului de șase acte legislative pentru a se asigura că statele membre continuă să urmeze o cale adecvată în vederea îndeplinirii obiectivului lor bugetar pe termen mediu.

În conformitate cu cerințele UE, cadrele bugetare au fost consolidate la nivel național și acestea vor contribui la monitorizarea solidității finanțelor publice, printr-o mai mare răspundere și transparență. Printre măsurile adoptate se numără crearea unor instituții bugetare independente, cu un rol clar definit în cadrul ciclului bugetar anual, derulat la nivel național.

Deși în general s-au înregistrat progrese, unele state membre încă nu au instituit organismele adecvate sau nu le-au consolidat pe cele existente pentru a le împuternici să își asume sarcinile într-un mod independent (Bulgaria, Republica Cehă, Luxemburg, Malta, Polonia, Croația, Ungaria, Italia, Slovenia și Spania). Comisia va adopta măsurile necesare pentru a asigura o aplicare uniformă a noilor cerințe legale.

În funcție de marja de manevră fiscală de care dispune, Comisia recomandă că ar trebui să se acorde prioritate investițiilor publice în infrastructură, în cercetare, în inovare și în capitalul uman, inclusiv prin creșterea rentabilității cheltuielilor. Acest aspect este subliniat cu preponderență în recomandările adresate Republicii Cehe, Germaniei, Italiei, Țărilor de Jos, Poloniei, Regatului Unit și, într-o oarecare măsură, Spaniei. În general, pot fi luate mai multe măsuri pentru a optimiza impactul cheltuielilor publice și pentru a facilita alocarea resurselor limitate în favoarea investițiilor. Unor state membre, precum Germania, li se recomandă, de asemenea, să stimuleze cererea internă prin accelerarea investițiilor publice, în condițiile în care marja de manevră fiscală permite acest lucru, și să încurajeze investițiile private. Aceste măsuri ar stimula creșterea potențială, ar permite să se răspundă nevoilor pe termen lung și ar contribui la redresarea economică.

Structura sistemelor fiscale, în special reorientarea bazei de impozitare dinspre forța de muncă către alte surse, constituie un aspect esențial al reformelor în curs. O prioritate pentru multe state membre constă în reducerea impozitării forței de muncă pentru a stimula încadrarea în muncă și în scăderea costului relativ ridicat al forței de muncă, în special în cazul lucrătorilor slab calificați. Deși mai multe state membre au adoptat sau au început să adopte măsuri fiscale ca răspuns la recomandările de anul trecut în acest domeniu (Austria, Belgia, Italia, Franța, Letonia, Ungaria și Țările de Jos), per ansamblu progresele înregistrate sunt limitate. Prin urmare, majoritatea provocărilor de ordin fiscal care au fost identificate în recomandările de anul trecut rămân valabile și pentru 2014/2015.

Pe plan mai general, se pot înregistra în continuare progrese în vederea reducerii sarcinii fiscale globale și/sau a creșterii eficienței sistemului fiscal și a reducerii denaturării acestuia. Este posibil ca astfel de reforme să fie puse în practică într-un mod care îmbunătățește eficiența colectării taxelor și impozitelor, încurajează activitatea economică și crearea de locuri de muncă și crește gradul de echitate în cadrul sistemului fiscal. Unele recomandări se axează așadar pe îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale și pe combaterea fraudei, pe lărgirea bazei de impozitare îndepărtând lacunele din cadrul taxelor existente (precum eliminarea scutirilor, alocațiilor, ratelor reduse și a altor regimuri speciale), pe eliminarea subvențiilor dăunătoare mediului și pe transferarea în continuare a bazei de impozitare de la forța de muncă la o impozitare mai puțin dăunătoare creșterii, cum ar fi taxele de mediu sau impozitele recurente pe proprietate. Eforturile în direcția limitării impozitării forței de muncă pot însoți măsuri mai specifice privind taxele și prestațiile în scopul de a promova stimulentele financiare care vizează încurajarea muncii și reducerea costului relativ ridicat al forței de muncă pentru lucrătorii slab calificați.

Evoluțiile recente au arătat, de asemenea, că mai multe companii multinaționale folosesc strategii de planificare fiscală pentru a-și reduce sarcina fiscală generală, profitând de detaliile de natură tehnică ale sistemelor fiscale și de neconcordanțele dintre acestea și reducându-și într-o măsură substanțială responsabilitățile fiscale. Dimensiunea transfrontalieră a multor structuri de planificare fiscală și mobilitatea sporită a capitalului îngreunează lupta împotriva planificării fiscale agresive la nivelul jurisdicțiilor luate separat și necesită acordarea unei atenții urgente și mai intense din partea statelor membre și la nivel european. În plus, erodează bazele de impozitare ale statelor membre, care sunt supuse deja unor constrângeri financiare. Unele state membre trebuie să reflecteze asupra unor modalități de a menține sustenabilitatea veniturilor în perspectiva depunerii unor eforturi la nivelul UE și pe plan internațional pentru a contracara erodarea bazei de impozitare și transferul profiturilor și ar trebui să efectueze o revizuire a convențiilor fiscale pe care le-au încheiat în vederea consolidării mecanismelor împotriva abuzurilor.

În multe state membre, sistemele de protecție socială reprezintă o proporție importantă din cheltuielile publice și se estimează că îmbătrânirea populației va avea un impact major asupra pensiilor finanțate de stat și a asistenței medicale, în special. De exemplu, peste 70 % din creșterea preconizată a cheltuielilor publice legate de îmbătrânirea populației se datorează cheltuielilor privind sănătatea și îngrijirea pe termen lung.

Comisia subliniază necesitatea de a continua întreprinderea de reforme ale sistemelor de pensii în mai mult de jumătate din statele membre, astfel încât sistemele respective să continue să fie adecvate din punct de vedere social și sustenabile din punct de vedere financiar. Un parametru esențial pentru sustenabilitatea sistemelor de pensii îl constituie momentul în care cetățenilor li se permite prin lege să se pensioneze, adică vârsta legală de pensionare. O mai bună corelare între vârsta legală de pensionare și speranța de viață va contribui la menținerea stabilității financiare a sistemelor publice de pensii, având în vedere creșterea proporției persoanelor în vârstă în cadrul populației UE. Prin perioade mai lungi de contribuție pe parcursul vieții profesionale s-ar putea menține un caracter adecvat al pensiilor. Astfel de reforme trebuie să fie coordonate cu eforturile în direcția creșterii posibilităților de încadrare în muncă a lucrătorilor în vârstă, inclusiv prin programe de învățare pe tot parcursul vieții și prin stimulente pentru prelungirea vieții profesionale, astfel încât vârsta efectivă de retragere de pe piața forței de muncă, adică vârsta efectivă de pensionare, să fie mai apropiată de vârsta legală.

În ultimii ani, 23 de state membre au adoptat acte legislative pentru a mări vârsta de pensionare. În multe cazuri (de exemplu, în Republica Cehă, Estonia, Grecia, Croația, Italia, Lituania, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia și Regatul Unit) aceste măsuri sunt însoțite de egalizarea vârstelor de pensionare între bărbați și femei. De asemenea, mai multe state membre au introdus o legătură explicită între vârsta de pensionare și creșterea speranței de viață în viitor. Acest lucru este valabil în Cipru, Danemarca, Grecia, Italia, Țările de Jos și Slovacia. În plus, majoritatea a întreprins acțiuni în vederea reducerii cazurilor de pensionare anticipată. Cu toate acestea, în prezent a fost epuizată cea mai mare parte a măsurilor mai ușor de adoptat și trebuie să se înregistreze progrese suplimentare în ceea ce privește eliminarea eventualului decalaj financiar viitor. Prin urmare, pentru mai multe țări se mențin recomandările referitoare, în special, la asigurarea unei mai bune corelări între vârsta legală de pensionare și speranța de viață.

Tabelul 1. Vârsta legală de pensionare și vârsta de pensionare anticipată în cadrul UE

Sursa: serviciile Comisiei

Comisia atrage, de asemenea, atenția asupra necesității de a reforma sistemele de sănătate, astfel încât acestea să-și îndeplinească obiectivele de a furniza acces universal la asistență de înaltă calitate, într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și să se asigure sustenabilitatea financiară a acestor sisteme. De exemplu, aceasta este situația în Austria, Bulgaria, Republica Cehă, Finlanda, Franța, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Germania, Irlanda și Spania.

Reluarea activității normale de creditare a economiei

În ultimul an, fragmentarea financiară s-a restrâns considerabil pe piețele datoriilor suverane și pe piețele titlurilor emise de societăți, majoritatea spreadurilor randamentelor obligațiunilor emise de statele membre vulnerabile continuând să se îngusteze, datorită încrederii investitorilor în reușita ajustării bugetare și a reformelor economice în derulare. Cu toate acestea, în ciuda unei normalizări a condițiilor de finanțare ale băncilor, fragmentarea financiară cu care se confruntă piața de creditare din zona euro continuă să dăuneze, în principal, întreprinderilor mici și mijlocii și să afecteze negativ transmiterea politicii monetare.

În sectorul bancar au fost întreprinse unele restructurări în 2013, dar ajustarea trebuie să continue în mai multe țări. Creșterea creditelor a fost negativă (-1,9 %) în 2013, spre deosebire de exercițiul precedent (0,7 %). Pe parcursul anului 2013 s-a observat o expansiune a creditului în unele țări nordice și din Europa Centrală și de Est.

Statele membre au adoptat politici de îmbunătățire a accesului la finanțare, de exemplu pentru a crea sau a extinde schemele de garantare a împrumuturilor sau pentru a promova mecanisme de finanțare alternative, de pildă prin dezvoltarea piețelor obligațiunilor corporative (Danemarca, Estonia, Italia și Portugalia) sau a piețelor capitalului de risc (Republica Cehă, Germania, Spania, Estonia, Țările de Jos și Portugalia). De asemenea, au fost mobilizate resurse publice pentru sprijinirea investițiilor în inovare, în special a celor efectuate de către IMM-uri. În mod normal, astfel de reforme au nevoie de timp pentru a avea un impact pe teren. Prin urmare, Comisia subliniază necesitatea de a se persevera în acest sens în mai multe domenii.

La nivelul UE, decizia de a crea o uniune bancară are o importanță fundamentală. Realizarea obiectivelor înscrise pe agenda privind politicile și continuarea exercițiului de echilibrare a bilanțurilor și a rezervelor de capital ale băncilor, dacă analiza actuală a calității activelor impune acest lucru, vor contribui în continuare la redresarea creditării. Următoarea frontieră de depășit ar consta în dezvoltarea unor piețe de capital mai aprofundate care să dispună de mijloace mai adecvate decât creditul bancar pentru finanțarea proiectelor inovatoare și a investițiilor pe termen lung.

Promovarea creșterii economice și a competitivității în prezent și în viitor

În scopul de a îmbunătăți condițiile-cadru pentru creștere economică și locuri de muncă, dar și de a consolida capacitatea de ajustare a economiilor noastre sunt necesare reforme structurale. Acestea sunt deosebit de importante într-o perioadă în care rata șomajului rămâne ridicată. În general, progresele înregistrate în comparație cu anul 2013 sunt limitate, iar Comisia propune menținerea mai multor recomandări și în 2014.

Serviciile care funcționează în mod corespunzător au un rol fundamental pentru creșterea economică, atât direct, ca o sursă considerabilă de locuri de muncă, dar și indirect, întrucât acestea au o contribuție din ce în ce mai importantă pentru alte sectoare și pentru productivitatea economiei. Există încă numeroase oportunități care pot fi valorificate la nivel național, dar și la nivel european, prin finalizarea pieței unice, în special în domeniul serviciilor și al sectoarelor legate de tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC).

Îmbunătățirea infrastructurilor și a interconexiunilor reprezintă un aspect esențial pentru calitatea rețelelor de transport, TIC și energetice. Ca răspuns la recomandările de anul trecut au fost întreprinse unele acțiuni, însă acestea trebuie menținute în timp. Progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor legate de funcționarea sectorului feroviar, a infrastructurii de telecomunicații și a serviciilor poștale în Austria, Belgia, Germania, Spania, Franța, Italia, România și Polonia sunt eterogene, variind de la progrese substanțiale în Belgia în domeniul telecomunicațiilor, la unele progrese realizate în Franța și Spania în sectorul feroviar și la progrese limitate în Germania, România, Italia și Polonia cu privire la căile ferate și/sau infrastructura de bandă largă, până la lipsa progreselor în sectorul poștal în Belgia. Se estimează că se vor înregistra progrese suplimentare în ceea ce privește funcționarea și deschiderea serviciilor la nivel local.

Evenimentele recente au subliniat încă o dată faptul că UE trebuie să își reducă în continuare dependența energetică externă și să instituie o strategie puternică în materie de securitate energetică. Aceasta reprezintă o parte integrantă din strategia UE privind energia și schimbările climatice. Comisia a prezentat recent o strategie 10 care vizează un avans calitativ în ceea ce privește asigurarea necesităților energetice ale UE, de exemplu prin diversificarea surselor de aprovizionare cu energie și prin consolidarea tehnologiilor energetice, prin moderarea cererii de energie prin eficiență energetică, prin dezvoltarea unor surse regenerabile de energie mai rentabile, precum și prin consolidarea rețelelor. Analiza strategică pe care se bazează aceste propuneri se reflectă, de asemenea, în mai multe dintre recomandările cuprinse în pachetul din acest an.

Un cadru eficient în materie de concurență constituie un aspect esențial pentru funcționarea piețelor de bunuri și servicii. În acest domeniu progresele realizate au fost inegale. Au fost întreprinse unele acțiuni pentru punerea în aplicare a noilor acte legislative în domeniul concurenței și pentru sporirea competențelor autorităților naționale de concurență și de reglementare. Cu toate acestea, în unele țări, este necesar să se consolideze independența autorităților în materie de concurență, inclusiv prin dotarea acestora cu resurse financiare și umane suficiente.

De asemenea, se pot obține avantaje semnificative în urma îmbunătățirii calității sistemelor de cercetare și inovare și în urma prioritizării eforturilor depuse în domeniul cercetării și dezvoltării. Investițiile realizate în continuare ar trebui însoțite de reforme aprofundate în scopul modernizării sistemului public-privat de cercetare și inovare și al îmbunătățirii condițiilor-cadru mai ample pentru ca întreprinderile să dețină un grad mai ridicat de cunoștințe. Tabloul de bord al Uniunii inovării prezintă rezultatele înregistrate de statele membre și Comisia a identificat o serie de obstacole specifice legate de reglementare la nivelul statelor membre. În general, decalajul în materie de inovare se adâncește în cadrul UE, unele țări (Suedia, Germania, Danemarca și Finlanda) având rezultate deosebite, în timp ce altele înregistrează performanțe din ce în ce mai slabe (Regatul Unit, Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Portugalia, România, Grecia, Bulgaria și Malta). În Letonia, Slovacia, Lituania și Estonia, au existat unele tendințe încurajatoare de recuperare.

Statele membre depun eforturi în vederea îndeplinirii obiectivelor din domeniul schimbărilor climatice și al energiei, cuprinse în Strategia Europa 2020, dar Comisia recomandă să se întreprindă acțiuni suplimentare în acest sens. De asemenea, se pune un accent deosebit pe eficiența resurselor și au fost formulate mai multe recomandări, de exemplu, privind continuarea îmbunătățirii gestionării deșeurilor.

Combaterea șomajului și abordarea consecințelor sociale ale crizei

Ca urmare a crizei, în majoritatea statelor membre șomajul a înregistrat o creștere foarte puternică, iar rata șomajului de lungă durată, care în prezent constituie, în medie, jumătate din rata totală a șomajului a atins nivelul maxim istoric în majoritatea statelor membre. S-au agravat, de asemenea, șomajul structural și neconcordanțele de pe piața forței de muncă. Desființarea de locuri de muncă a afectat în principal ocupațiile precare, persoanele cu contracte temporare de muncă fiind cele mai afectate de acest declin. Numărul total al locurilor de muncă cu fracțiune de normă este în creștere. Cifrele recente arată o stabilizare a șomajului la nivelul UE și o reducere în unele țări, însă îmbunătățirile vor avea nevoie de timp, iar impactul crizei depășește cu mult piața forței de muncă.

În unele state membre, venitul real brut disponibil al gospodăriilor a înregistrat o scădere și, în general, se consideră că aproximativ un sfert din populația UE este expusă în prezent riscului de sărăcie sau de excluziune. Printre principalii factori ai sărăciei și excluziunii sociale se numără șomajul de lungă durată, segmentarea pieței forței de muncă și polarizarea salarială, însă și reducerea efectelor de redistribuire ale sistemelor fiscale și de prestații are un rol în acest sens. Într-o serie de țări, impactul stabilizator al cheltuielilor sociale s-a diminuat de-a lungul timpului întrucât a sporit numărul șomerilor pe termen lung care și-au pierdut drepturile. Necesitatea de a restabili viabilitatea financiară a sistemelor de asistență socială a avut, de asemenea, un rol important. În mai multe cazuri, au fost luate măsuri pentru a reduce nivelul sau durata prestațiilor și au fost înăsprite normele de eligibilitate pentru sporirea stimulentelor în vederea ocupării unui loc de muncă, dar acest lucru a condus, de asemenea, la excluderea beneficiarilor anumitor scheme. Comisia a elaborat un nou tablou de bord 11 care, în prezent, este utilizat pentru a monitoriza tendințele în materie de șomaj, sărăcie și inegalitate și care face parte din guvernanța economică globală a Uniunii Europene.

Având în vedere situația din ce în ce mai gravă a ocupării forței de muncă, numeroase state membre au inițiat reforme importante, de exemplu pentru a răspunde segmentării pieței forței de muncă (Spania, Portugalia, Italia sau Franța, printre altele). Calitatea și eficacitatea politicilor active în domeniul pieței forței de muncă, precum și eficiența serviciilor publice de ocupare a forței de muncă sunt, de asemenea, esențiale pentru combaterea șomajului și, în acest sens, au fost formulate recomandări mai multor state membre. În special, Bulgaria, Germania, Estonia, Irlanda, Grecia, Italia, Luxemburg, Spania, Portugalia, Slovacia, Finlanda, Suedia și Regatul Unit au consolidat și/sau au îmbunătățit eficiența politicilor lor active în domeniul pieței forței de muncă.

Tabelul 2. Indicatori privind șomajul, șomajul în rândul tinerilor și NEET, 2013

	Ratele șomajului în %	Ratele șomajului în rândul tinerilor în %	Șomajul în rândul tinerilor (mii)	Ratele NEET 15-24 ani, în %	NEET între 15 și 24 ani (mii)
UE	10,8	23,4	5 611	13,0	7 345
BE	8,4	23,7	97	12,7	168
BG	13,0	28,4	65	21,6	167
CZ	7,0	18,9	69	9,1	104
DK	7,0	13,0	57	6,0	43
DE	5,3	7,9	356	6,3	558
EE	8,6	18,7	11	11,3	17
IE	13,1	26,8	57	16,1	86
EL	27,3	58,3	176	20,6	219
ES	26,1	55,5	951	18,6	832
FR	10,3	24,8	699	11,2	818
HR	17,2	49,7	74	18,6	96
IT	12,2	40,0	655	22,2	1 337
CY	15,9	38,9	16	18,7	20
LV	11,9	23,2	22	13,0	31
LT	11,8	21,9	27	11,1	44
LU	5,8	17,4	3	5,0	3
HU	10,2	27,2	84	15,4	175
MT	6,5	13,5	4	9,9	6
NL	6,7	11,0	157	5,1	104
AT	4,9	9,2	54	7,1	70
PL	10,3	27,3	407	12,2	547
PT	16,5	37,7	148	14,2	156
RO	7,3	23,6	187	17,2	442
SI	10,1	21,6	16	9,2	20
SK	14,2	33,7	73	13,7	97
FI	8,2	19,9	66	9,3	59
SE	8,0	23,4	154	7,5	92
UK	7,5	20,5	924	13,3	1 021

Sursa: serviciile Comisiei

Pentru a susține crearea de locuri de muncă, mai multe țări au întreprins măsuri care au ca obiectiv descentralizarea sistemului lor de stabilire a salariilor și facilitarea adaptării condițiilor salariale la mediul economic (de exemplu, Franța, Italia, Portugalia și Spania). Date fiind constrângerile bugetare actuale, nu întotdeauna au fost valorificate la maximum posibilitățile de reducere a costurilor care nu țin de forța de muncă, în special a sarcinii fiscale, însă recent au fost întreprinse măsuri în acest sens (în Franța și Italia) și sunt preconizate acțiuni suplimentare (de exemplu, în Spania).

În mai multe recomandări, Comisia pune, de asemenea, un accent deosebit pe gradul de acoperire, pe adecvarea și pe structura indemnizațiilor de șomaj și a asistenței sociale. Scopul este acela de a garanta faptul că există un echilibru corespunzător între acordarea de sprijin pentru reintegrare în câmpul muncii și asigurarea unui ajutor adecvat pentru venit într-un context în care sărăcia este în creștere.

Tinerii au fost deosebit de afectați de criză. Rata șomajului în rândul tinerilor din UE a crescut drastic – peste 7,5 puncte procentuale între 2008 și 2013 (de la 15,6 % la 23,3 %) – și în prezent este de aproape 2,5 ori mai ridicată decât rata în rândul adulților, afectând 5,6 milioane de tineri cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani. De asemenea, un număr mare de tineri nici nu lucrează, nici nu studiază: în total, în 2013, 7,3 milioane de persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani nu au fost încadrate în muncă și nici nu au urmat vreun program educațional sau de formare, ceea ce reprezintă o pondere globală de 13 % din această grupă de vârstă. La nivelul UE și la nivel național, încep să se depună eforturi considerabile pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor (a se vedea caseta 2). În conformitate cu obiectivele unei garanții pentru tineret, sunt formulate recomandări în ceea ce privește, de exemplu, eficacitatea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, calitatea educației și a formării profesionale, inclusiv a uceniciilor, și modalități mai bune de a veni în întâmpinarea tinerilor inactivi.

De asemenea, Comisia subliniază faptul că, în ciuda recomandărilor sale, multe state membre, precum Bulgaria, Grecia, Italia, Slovacia și România, au redus în ultimii ani cheltuielile publice pentru educație. Într-un moment în care, de la începutul crizei, în învățământul superior se înregistrează rate de școlarizare ridicate, parțial din cauza unor șanse reduse de a pătrunde pe piața forței de muncă, este necesar să se pună la dispoziție structuri de educație adecvate care să permită absorbția de studenți tineri. Astfel cum se arată în recomandările formulate de Comisie, este, de asemenea, important ca sistemele de educație și de formare profesională să contribuie la actualizarea competențelor lucrătorilor în vârstă în materie de capital uman 12 , scopul fiind acela de a avea o viață profesională mai îndelungată și mai productivă.

Modernizarea administrației publice

Mai multe state membre au demarat reforme substanțiale care vizează îmbunătățirea calității și a eficienței administrațiilor lor. Acest fapt arată o creștere considerabilă a gradului de sensibilizare cu privire la rolul pe care îl are calitatea administrației publice pentru performanța economică generală și pentru competitivitate, precum și cu privire la presiunea exercitată de consolidarea finanțelor publice.

Prioritățile în materie de reformă sunt variate. Unele state membre au început să abordeze suprapunerile dintre diverse structuri și niveluri ale administrației. Altele acționează în vederea consolidării capacității administrative a funcției publice, a profesionalismului acesteia, precum și a calității procesului decizional.

Multe dintre aceste reforme cuprind măsuri menite să sporească utilizarea TIC și să continue implementarea serviciilor de e-guvernare, precum achizițiile publice electronice, ca o modalitate de intensificare a transparenței și de reducere a costurilor. De asemenea, un număr tot mai mare de state membre analizează posibilitățile de modernizare a colectării impozitelor, de exemplu prin punerea la dispoziție a unor declarații de impozit precompletate, a unei game de servicii online, precum și a posibilității ca cetățenii și întreprinderile să furnizeze o singură dată datele necesare. Statele membre acționează totodată pentru a rezolva problema sarcinii administrative, recurgând la studii de impact atunci când elaborează un nou act legislativ și examinând legislația națională existentă pentru a o face mai adecvată scopului și pentru a reduce birocrația. La nivelul UE, Comisia lucrează de mai mulți ani la o revizuire a legislației UE, eliminând normele depășite, reducând obligațiile de conformare și depunând eforturi în vederea îmbunătățirii calității generale a dreptului UE. 13

Îmbunătățirea calității, a independenței și a eficienței sistemelor naționale de justiție reprezintă un alt element semnificativ al procesului de modernizare a administrației publice și are o importanță economică directă pentru crearea de întreprinderi, asigurarea respectării contractelor, inclusiv a contractelor de muncă, recuperarea creanțelor, drepturile de proprietate și drepturile sociale, precum și pentru toate litigiile cu administrația publică privind fiscalitatea și securitatea socială. Ca răspuns la recomandările formulate anul trecut, mai multe state membre, și anume Italia, Spania, Letonia, Ungaria și Slovenia, au înregistrat progrese în acest domeniu, în schimb în alte țări rezultatele obținute au avut un caracter mai limitat. Comisia recomandă să se întreprindă acțiuni suplimentare într-o serie de cazuri.

Nivelurile ridicate ale corupției au un impact negativ asupra mediului de afaceri, iar, pe plan mai general, au efecte dăunătoare asupra societății. Ca urmare a recomandărilor de anul trecut și a publicării, în 2014, a Raportului său anticorupție 14 , Comisia recomandă ca unele state membre să instituie acțiuni suplimentare.

4.Concluzie

Eforturile susținute depuse în ultimii ani în materie de politică la toate nivelurile au pus economia UE pe temelii mult mai solide. Având la bază o voință clară de ordin politic de a garanta integritatea și viitorul uniunii economice și monetare, toate nivelurile de decizie în materie de politică economică au depus eforturi comune pentru a revizui guvernanța economică, a îmbunătăți fundamentele economice și a crea mecanisme de protecție financiare, astfel încât să se asigure un model de creștere mai sustenabilă în viitor.

În prezent, perspectivele economice ale UE se consolidează. Cu toate acestea, creșterea va rămâne inegală și fragilă în perioada 2014-2015, așadar trebuie să se mențină dinamica reformei structurale în derulare. Mai mult decât atât, pe termen mai lung, potențialul de creștere al UE este în continuare relativ redus, ceea ce înseamnă că nivelurile ridicate ale șomajului și situația socială dificilă nu se vor îmbunătăți decât treptat și că eliminarea decalajelor semnificative în materie de investiții va necesita parcurgerea unui proces de durată. Comisia a subliniat într-o serie de recomandări că prin intermediul politicilor trebuie să se întreprindă mai multe acțiuni în perioadele favorabile pentru a se dobândi reziliență pentru perioadele nefavorabile. Având în vedere necesitatea de a înregistra niveluri mai ridicate și mai sustenabile de creștere economică și de ocupare a forței de muncă, Comisia accentuează importanța adoptării unor măsuri mai intense în principalele domenii de politică și evidențiază sectoarele în care în prezent nu sunt depuse eforturi suficiente.

Sistemul consolidat de guvernanță economică al UE își va dovedi utilitatea și în perioada ulterioară crizei. Pe măsură ce Europa depășește această criză economică prelungită și profundă, va fi important să se profite de ocazia oferită de consultarea publică privind Strategia Europa 2020, precum și de revizuirea viitoare a actelor legislative care formează pachetul de două și, respectiv, de șase măsuri, în scopul de a analiza prioritățile pentru asigurarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă și de a reflecta mai amplu asupra modului în care se poate utiliza coordonarea politicilor pentru impulsionarea atingerii acestor obiective, acordând o atenție deosebită necesității de coordonare în cadrul zonei euro.

Pentru UE, în următorii ani, provocarea majoră este de ordin politic. Statele membre au întreprins acțiuni în sectoarele în care acestea erau necesare imediat, de exemplu, cu privire la consolidarea bugetară, și au adoptat unele măsuri în domeniile legate de reforma structurală. Însă în afara țărilor care fac obiectul programelor, ritmul schimbărilor necesare a fost mai redus și mai timid decât se impunea. După ce a trecut impactul imediat al crizei, va fi mai dificil să se mențină elanul politic pentru realizarea de reforme. Totuși, ca UE să înregistreze o creștere în viitor și să poată culege roadele globalizării, trebuie să găsească voința politică pentru a obține rezultate în materie de reforme structurale și pentru a promova investițiile. Comisia consideră că în cadrul acestui proces un rol important revine ciclului consolidat de guvernanță economică, însă acesta nu poate înlocui voința politică necesară pentru a conduce UE spre o perioadă de creștere durabilă și de prosperitate. Uniunea economică și monetară rămâne un proces în derulare și vor fi necesare măsuri suplimentare pentru a reflecta cu adevărat interdependența dintre economiile din Europa, în special dintre cele care au aceeași monedă.

Anexa 1 - Prezentare generală a recomandărilor UE specifice fiecărei țări în perioada 2014-2015

Finanțe publice

Sectorul financiar

Reforme structurale

Ocuparea forței de muncă și politici sociale

Finanțe publice solide

Sisteme de pensii și de sănătate

Cadrul bugetar

Impozi-tare

Sectorul bancar și accesul la finanțare

Piața locuințe-lor

Industrii de rețea

Concurența în sectorul serviciilor

Administrație publică și reglementare inteligentă

C&D și inovare

Eficiența resurselor

Participarea pe piața muncii

Politici active în dome-niul pieței muncii

Mecanisme de stabilire a salariilor

Segmentarea pieței muncii

Educație și formare

Sărăcie și incluziune socială

AT

BE

BG

CZ

DE

DK

EE

ES

FI

FR

HR

HU

IE

IT

LT

LU

LV

MT

NL

PL

PT

RO

SE

SI

SK

UK

Notă: Recomandările specifice fiecărei țări pentru perioada 2014-2015, propuse de Comisie la 2 iunie 2014. Cipru și Grecia ar trebui să pună în aplicare angajamentele asumate în cadrul programelor de asistență financiară ale UE/FMI. Recomandările pentru Portugalia sunt condiționate de ieșirea de sub incidența programului. Pentru mai multe informații, puteți consulta site­ul: http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm

Anexa 2 – Prezentare generală a obiectivelor Strategiei Europa 2020 15  

*Țări care și-au exprimat obiectivele naționale în raport cu un alt indicator decât obiectivul principal al UE.

Obiectivele statelor membre	Rata ocupării forței de muncă (în %)	C&D (în % din PIB)	Obiective privind reducerea emisiilor (comparativ cu nivelurile din 2005) 16	Energie din surse regenerabile (în % din consumul final brut de energie)	Eficiență energetică 17	Părăsirea timpurie a școlii în %	Învățământ terțiar în %	Reducerea populației expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială (în număr de persoane)
Obiectivul principal al UE	75 %	3 %	-20 % (comparativ cu nivelurile din 1990)	20 %	20 %	<10 %	40 %	20 000 000
AT	77-78 %	3,76 %	-16 %	34 %	31,5	9,5 %	38 % (inclusiv ISCED 4/4a)	235 000
BE	73,2 %	3,0 %	-15 %	13 %	43,7	9,5 %	47 %	380 000
BG	76 %	1,5 %	20 %	16 %	15,8	11 %	36 %	260 000 (persoane care trăiesc în sărăcie monetară)*
CY	75-77 %	0,5 %	-5 %	13 %	2,8	10 %	46 %	27 000
CZ	75 %	1 % (doar sectorul public)	9 %	13 %	39,6	5,5 %	32 %	Menținerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială la nivelul din 2008 (15,3 % din populația totală) cu eforturi pentru reducerea acestuia cu 30 000
DE	77 %	3 %	-14 %	18 %	276,6	<10 %	42 % (inclusiv ISCED 4)	320 000 (șomeri pe termen lung)*
DK	80 %	3 %	-20 %	30 %	17,8	<10 %	>40 %	22 000 (persoane care trăiesc în gospodării cu o intensitate scăzută a muncii)*
EE	76 %	3 %	11 %	25 %	6,5	9,5 %	40 %	Reducerea la 15 % a ratei riscului de sărăcie după transferurile sociale, adică o reducere absolută cu 36 248 de persoane*
EL	70 %	1,21 %	-4 %	20 %	27,1	9,7 %	32 %	450 000
ES	74 %	2 %	-10 %	20 %	121,6	15 % (persoane care au abandonat școala)	44 %	1 400 000 -1 500 000
FI	78 %	4 %	-16 %	38 %	35,9	8 %	42 % (definiție națională restrânsă)	770 000 de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, adică o reducere absolută cu 140 000 de persoane
FR	75 %	3 %	-14 %	23 %	236,3	9,5 %	50 % (persoane între 17 și 33 de ani)	1 900 000
HR	62,9 %	1,4 %	11 %	20 %	9,19	4 %	35 %	Reducerea la 1 220 000 a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, ceea ce corespunde unei scăderi cu 152 000 de persoane față de 2011
HU	75 %	1,8 %	10 %	14,65 %	26,6	10 %	30,3 %	450 000
IE	69-71 %	aproximativ 2 % (2,5 % din PIB)	-20 %	16 %	13,9	8 %	60 %	200 000 (persoane care trăiesc în sărăcie combinată)*
IT	67-69 %	1,53 %	-13 %	17 %	158,0	16 %	26-27 %	2 200 000
LT	72,8 %	1,9 %	15 %	23 %	6,485	<9 %	48,7 %	Reducerea la 814 000 a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială
LU	73 %	2,3-2,6 %	-20 %	11 %	4,482	<10%	66 %	6 000
LV	73 %	1,5 %	17 %	40 %	5,37	10 %	34-36 %	121 000 (persoane expuse riscului de sărăcie după transferurile sociale și/sau care locuiesc într-o gospodărie cu o intensitate foarte scăzută a muncii)*
MT	70 %	2 %	5 %	10 %	0,825	10 %	33 %	6 560
NL	80 %	2,5 %	-16 %	14 %	60,7	<8 %	>40 %	100 000 (persoane cu vârsta cuprinsă între 0 și 64 de ani care trăiesc într-o gospodărie fără persoane ocupate)*
PL	71 %	1,7 %	14 %	15 %	96,4	4,5 %	45 %	1 500 000
PT	75 %	2,7-3,3 %	1 %	31 %	22,5	10 %	40 %	200 000
RO	70 %	2 %	19 %	24 %	42,99	11,3 %	26,7 %	580 000
SE	>80 %	4 %	-17 %	49 %	43,4	<10 %	40-45 %	Reducerea la mult mai puțin de 14 % a procentului de femei și bărbați cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani care nu fac parte din forța de muncă (cu excepția studenților la zi), de șomeri pe termen lung sau de lucrători aflați în concedii medicale de lungă durată*
SI	75 %	3 %	4 %	25 %	7,313	5 %	40 %	40 000
SK	72 %	1,2 %	13 %	14 %	16,2	6 %	40 %	170 000
UK	Niciun obiectiv în PNR	Niciun obiectiv în PNR	-16 %	15 %	177,6	Niciun obiectiv în PNR	Niciun obiectiv în PNR	Obiectivele numerice existente în Legea din 2010 privind sărăcia în rândul copiilor și în Strategia privind sărăcia în rândul copiilor pentru perioada 2011-2014*

(1)  Cele mai recente previziuni economice ale Comisiei Europene pot fi consultate la adresa următoare: http://ec.europa.eu/economy_finance/eu/forecasts/2014_spring_forecast_en.htm  

(2)

     COM(2013) 800 din 13.11.2013, Raportul Parlamentului P7_TA (2014)0128 și P7_TA (2014)0129, Consiliul European din 19-20 decembrie 2013 (EUCO 217/13) și din 20-21 martie 2014 (EUCO 7/1/14).

(3)  Site-ul „Europa 2020” prezintă un rezumat de o pagină pentru fiecare stat membru despre principalele domenii în care se înregistrează progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări începând din 2011, precum și despre schimbările care rămân de efectuat identificate în pachetul din 2014. A se vedea: http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm .

(4)  În cadrul Comitetului economic și financiar s-a derulat un proiect-pilot de coordonare ex ante a principalelor planuri de reformă economică, iar Comitetul pentru protecție socială a efectuat un test de fezabilitate privind coordonarea ex ante a principalelor planuri de reformă socială.

(5)  Pentru detalii despre consultarea publică aflată în derulare accesați site-ul: http://ec.europa.eu/europe2020/public-consultation/index_ro.htm  

(6)  Întrucât Grecia și Cipru fac în continuare obiectul unor programe detaliate de asistență financiară, aceste țări nu intră sub incidența recomandărilor specifice și, prin urmare, nu sunt incluse în acest pachet.

(7)  COM(2013) 790 din 13.11.2013.

(8)  COM(2014) 150 din 5.3.2014.

(9)  A se vedea: http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm  

(10)  COM(2014) 330 din 28.5.2014.

(11)  COM(2013) 690 din 2.10.2013 și COM(2013) 801 din 13.11.2013.

(12)  Analiza efectuată recent confirmă faptul că pe lângă situația cu care se confruntă tinerii, există și un procent alarmant de mare de adulți – aproximativ 20 % – care dispune de competențe de bază foarte reduse. Și fondurile structurale și de investiții europene pot contribui la finanțarea unor acțiuni în acest domeniu.

(13)  Pentru detaliile cele mai recente privind măsurile adoptate la nivelul UE, a se vedea COM(2013) 685 din 2.10.2013.

(14)  COM(2014) 38 din 3.2.2014.

(15) Obiectivele naționale, astfel cum sunt stabilite în programele naționale de reformă (PNR) din aprilie 2014.

(16) Obiectivele naționale de reducere a emisiilor, astfel cum sunt definite în Decizia 2009/406/CE (sau „Decizia privind partajarea eforturilor”), se referă la emisiile care nu intră sub incidența schemei de comercializare a certificatelor de emisii. Emisiile reglementate în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii vor fi reduse cu 21 % față de nivelurile din 2005. Reducerea globală corespunzătoare a emisiilor va fi de -20 % în comparație cu nivelurile din 1990. Obiectivele sunt definite în termeni de reducere a emisiilor sau de creștere maximă a emisiilor.

(17) Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică prevede, la articolul 3 alineatul (1) litera (a), faptul că, în 2020, consumul de energie al Uniunii trebuie să fie de maximum 1 474 Mtep de energie primară sau de maximum 1 078 Mtep de energie finală. Acest tabel prezintă numai nivelurile de consum de energie primară în 2020, exprimate în Mtep.