COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Spre o economie circulară: un program „deşeuri zero” pentru Europa /* COM/2014/0398 final */
Spre
o economie circulară: un program „deșeuri zero” pentru Europa 1.
Introducere:
o economie circulară în sprijinul creșterii durabile Materiale valoroase se pierd din
economiile noastre. Într-o lume în care cererea de resurse limitate și
uneori insuficiente și concurența pentru acestea vor continua să
crească, iar presiunea asupra resurselor duce la creșterea gradului
de degradare și de fragilitate a mediului, Europa poate beneficia, din
punct de vedere economic și din perspectiva mediului, de o mai utilizare a
resurselor respective. De la revoluția industrială, economiile
noastre au dezvoltat un tipar de creștere de tipul „a lua, a face, a
consuma și a elimina” – un model linear care se bazează pe ipoteza
că resursele sunt abundente, disponibile, ușor accesibile și
ieftin de eliminat. Se înțelege din ce în ce mai mult că acest model
amenință competitivitatea Europei. Este esențial să se
treacă la o economie mai circulară pentru a se îndeplini agenda
privind utilizarea eficientă a resurselor stabilită în temeiul
Strategiei Europa 2020 privind creșterea inteligentă, durabilă și
favorabilă incluziunii[1]. Se pot obține
performanțe mai mari și durabile în materie de utilizare
eficientă a resurselor, ceea ce poate aduce beneficii economice majore. Sistemele bazate pe economia
circulară păstrează valoarea adăugată în produse cât
mai mult timp posibil și elimină deșeurile. Acestea mențin
resursele în cadrul economiei în cazul în care un produs a ajuns la sfârșitul
duratei sale de viață, astfel încât resursele să poată fi
utilizate iar și iar, într-o manieră productivă și astfel
să creeze în continuare valoare. Tranziția către o economie mai
circulară impune schimbări în lanțurile valorice, de la
proiectarea produsului la noi modele de afaceri și de piață, de
la modalități noi de transformare a deșeurilor într-o
resursă la moduri noi de comportament al consumatorilor. Această
tranziție implică o schimbare sistemică deplină și
inovare nu numai în privința tehnologiei, ci și în organizații,
societate, metode de finanțare și politici. Chiar și într-o
economie cu un pronunțat caracter circular, vor persista unele elemente de
linearitate întrucât sunt necesare resurse virgine și sunt eliminate deșeuri
reziduale. În sectorul industrial se recunoaște
deja faptul că îmbunătățirea productivității
resurselor reprezintă un atu economic major. Se estimează că
îmbunătățirea utilizării eficiente a resurselor de-a lungul
lanțurilor valorice ar putea reduce nevoile de materiale cu
17 %-24 % până în 2030[2] și că o mai
bună utilizare a resurselor ar putea reprezenta un potențial general
de economisire de 630 de miliarde EUR pe an pentru industria europeană[3].
Studiile orientate către întreprinderi și bazate pe modelare la nivel
de produs arată că abordările economiei circulare generează
oportunități de reducere semnificativă a costurilor materiale
pentru industria UE și că există un potențial de stimulare
a PIB-ului UE cu până la 3,9 %[4] prin crearea de piețe
și de produse noi, precum și de valoare pentru întreprinderi. Prin
urmare, nu este surprinzător că întreprinderile depun în continuare
eforturi pentru a îmbunătăți gestionarea resurselor, dar acestea
sunt îngreunate de o serie de obstacole de pe piață. Platforma europeană de nivel înalt
pentru utilizarea eficientă a resurselor[5], care reunește
anumite guverne, întreprinderi și organizații ale societății
civile, a solicitat adoptarea de măsuri în vederea trecerii la o economie
mai circulară care se bazează mai mult pe reutilizare și
reciclare de calitate și mult mai puțin pe materiile prime primare. Prin intermediul Foii de parcurs
către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării
resurselor, publicată în 2011[6], Comisia a propus un
cadru de acțiune și a subliniat necesitatea unei abordări
integrate la nivelul multor domenii și niveluri de politică. În
prezent, ideile principale ale foii de parcurs sunt dezvoltate în cel de al
7-lea program de acțiune pentru mediu (PAM 7)[7]. Trecerea la modele economice mai
circulare promite un viitor mult mai bun pentru economia europeană.
Astfel, Europa ar putea să facă față provocărilor actuale și viitoare
reprezentate de presiunea exercitată asupra resurselor la nivel mondial și
de insecuritatea în creștere a aprovizionării. Pomparea repetată
de resurse înapoi în utilizarea productivă, reducerea volumului de deșeuri
și diminuarea dependenței de aprovizionări nesigure constituie o
rută directă către îmbunătățirea rezilienței
și a competitivității. Acest lucru, contribuind la decuplarea
creșterii economice de utilizarea resurselor și de impactul acesteia,
oferă perspectiva unei creșteri sustenabile, care va dura. În UE,
productivitatea resurselor a crescut cu 20 % în 2000‑2011, dar acest
lucru se poate datora parțial efectelor recesiunii. Menținerea
acestui nivel ar conduce la o creștere suplimentară cu 30 %
până în 2030 și ar putea mări PIB-ul cu aproximativ 1 %,
creând în paralel cu peste două milioane de locuri de muncă mai mult decât
într-un scenariu de statu‑quo[8].
Intensificarea eforturilor în vederea creșterii productivității
resurselor va merge mână în mână cu obiectivele existente ale
politicii Uniunii, precum reducerea emisiilor de dioxid de carbon, creșterea
eficienței energetice, reindustrializarea sustenabilă a economiei UE și
asigurarea accesului la materii prime , reducând totodată impactul
asupra mediului și emisiile de gaze cu efect de seră. Există
o gamă largă de măsuri testate de promovare a utilizării
eficiente a resurselor, care au demonstrat că prezintă beneficii și
pot fi aplicate într-un mod mai sistematic. Măsurile necesare pentru a se
asigura că aceste modificări sunt generatoare de locuri de muncă
sunt, de asemenea, în curs de a fi adoptate, în special în comunicarea privind
locurile de muncă verzi și în planul de acțiune ecologic pentru
IMM-uri[9]. 2.
Crearea
unui cadru de politică favorabil Piețele constituie un motor
important al utilizării eficiente a resurselor și al economiei
circulare, având în vedere că materialele și energia au devenit
principalele costuri de producție ale multor întreprinderi. Deși piețele
generează deja o schimbare, acestea se confruntă totuși cu serie
de obstacole în calea gestionării eficace și eficiente a resurselor.
Prevenirea generării de deșeuri, proiectarea ecologică,
reutilizarea și alte măsuri similare ar putea aduce economii nete în
valoare de 600 de miliarde EUR sau 8 % din cifra de afaceri anuală
pentru întreprinderile din UE, reducând, în același timp, cu 2-4 %
emisiile totale anuale de gaze cu efect de seră[10].
Pentru a obține însă acest rezultat este necesar să se depășească
obstacolele de pe piață care împiedică valorificarea acestor
oportunități. Productivitatea resurselor poate
genera avantaje pentru o gamă largă de sectoare și, de asemenea,
va permite întreprinderilor europene să profite de expansiunea rapidă
a piețelor pentru industriile ecologice, care se estimează că
vor dubla între 2010 și 2020. La nivel internațional, este necesar
să se îmbunătățească utilizarea eficientă a
resurselor într-o gamă largă de sectoare industriale. Infrastructura, modelele de
afaceri și tehnologia care există în prezent, precum și
comportamentul tradițional mențin economiile „blocate” în modelul
liniar. Este posibil ca întreprinderile să nu dispună de informațiile,
încrederea și capacitatea necesare pentru a trece la soluțiile
oferite de economia circulară. Adeseori, sistemul financiar nu reușește
să asigure investiții pentru îmbunătățirea eficienței
sau modele inovatoare de afaceri, care sunt percepute ca fiind mai riscante și
mai complexe, ceea ce descurajează mulți investitori tradiționali.
Obiceiurile convenționale de consum pot împiedica, de asemenea,
dezvoltarea de noi produse și servicii. Astfel de obstacole tind să
persiste în condițiile în care prețurile nu reflectă costurile
reale ale utilizării resurselor în societate și în cazul în care
politicile nu furnizează semnale puternice și coerente pentru tranziția
către o economie circulară. Pe baza elementelor concrete
privind produsele, materialele și lanțurile valorice esențiale,
Comisia va colabora cu părțile interesate în vederea elaborării
unui cadru favorabil pentru economia circulară, utilizând măsuri care
combină reglementarea inteligentă, instrumentele bazate pe piață,
cercetarea și inovarea, stimulentele, schimbul de informații și
sprijinul pentru abordările voluntare. Un astfel de cadru va contribui la
realizarea obiectivului privind realizarea unei renașteri industriale
sustenabile în UE și se bazează pe existența unor consumatori și
a unor întreprinderi cu un caracter proactiv, cu un accent special pe IMM-uri. Pe plan internațional, UE ar
trebui să coopereze îndeaproape cu alți parteneri, atât la nivel
multilateral, cât și la nivel bilateral, astfel încât să se asigure
impactul maxim al conceptului de economie circulară. Comisia: va analiza în continuare
principalele deficiențe ale pieței și în materie de guvernanță
care împiedică prevenirea generării de deșeuri și
reutilizarea materialelor care sunt considerate deșeuri, ținând seama
de eterogenitatea tipurilor de materiale și de utilizările lor, în
scopul de a contribui la crearea unui cadru de politică favorabil pentru
utilizarea eficientă a resurselor la nivelul UE. 2.1. Proiectare și inovare în
vederea unei economi circulare Abordările economiei circulare
exclud conceptul de deșeuri și, de obicei, implică inovare de-a
lungul lanțului valoric, mai degrabă decât să se bazeze exclusiv
pe soluții la sfârșitul ciclului de viață al unui produs.
De exemplu, aceste abordări pot cuprinde: reducerea
cantității de materiale necesare pentru a presta un anumit serviciu
(încărcare ușoară); prelungirea
duratei utile de viață a produselor (durabilitate); reducerea
gradului de folosire a energiei și a materialelor în fazele de producție
și de utilizare (eficiență); reducerea
gradului de utilizare a materialelor periculoase sau dificil de reciclat în produse și procese de
producție (substituire); crearea
de piețe de desfacere pentru materiile prime secundare (reciclate) (bazate
pe standarde, achiziții publice etc.); proiectarea
de produse care sunt mai ușor de întreținut, reparat, modernizat,
refabricat sau reciclat (proiectare ecologică); dezvoltarea serviciilor de care
consumatorii au nevoie în această privință (servicii de întreținere/reparare
etc.); stimularea
și susținerea activităților
de reducere a deșeurilor și de separare de calitate efectuate de
către consumatori; stimularea
sistemelor de separare și de colectare care reduc la minimum costurile cu
reciclarea și reutilizarea; facilitarea
grupării unor
activități de prevenire a transformării în deșeuri a
subproduselor (simbioză industrială) și încurajarea
extinderii și îmbunătățirii posibilității de
alegere a consumatorului, prin intermediul închirierii, al împrumutului sau al
schimbului de servicii ca o alternativă la deținerea de produse,
protejând, în același timp, interesele consumatorilor (în ceea ce privește
costurile, protecția, informarea, clauzele contractuale, aspectele legate
de asigurare etc.). Un punct de pornire important îl
reprezintă proiectarea proceselor de producție, a produselor și
a serviciilor. Produsele pot să fie reproiectate pentru a fi folosite mai
mult timp, reparate, modernizate, reprelucrate sau reciclate în cele din
urmă, în loc să fie aruncate. Procesele de producție se pot baza
mai mult pe reutilizarea produselor și a materiilor prime, precum și
pe capacitatea de refacere a resurselor naturale, în timp ce modelele
inovatoare de afaceri pot crea o nouă relație între întreprinderi și
consumatori. Următoarea diagramă
conceptuală ilustrează, în mod simplificat, principalele faze ale
unui model de economie circulară, fiecare dintre acestea oferind
oportunități în ceea ce privește reducerea costurilor și a
dependenței de resursele naturale, stimularea creșterii economice și
a ratei de ocupare a forței de muncă, precum și limitarea deșeurilor
și a emisiilor nocive pentru mediu. Fazele sunt interconectate, întrucât
materialele pot fi utilizate „în cascadă”, de exemplu; industria face
schimburi de subproduse, produsele sunt recondiționate sau reprelucrate
ori consumatorii aleg sisteme servicii-produse. Scopul este acela de a reduce
la minimum resursele care ies din cerc, astfel încât sistemul să funcționeze
în mod optim. Unele politici și instrumente ale
UE asigură deja mijloace și stimulente în conformitate cu modelul de
economie circulară. Ierarhia deșeurilor care stă la baza legislației
noastre privind deșeurile conduce în mod progresiv la adoptarea opțiunilor
preferate de prevenire a generării de deșeuri, de pregătire în
vederea reutilizării și reciclării și de descurajare a
depozitării deșeurilor. Politica privind produsele chimice are ca
obiectiv eliminarea treptată a substanțelor toxice care prezintă
motive de îngrijorare deosebită. Unele măsuri de proiectare
ecologică pentru produsele cu impact energetic includ cerințe privind
durabilitatea și facilitarea reciclării. Strategia în domeniul bioeconomiei[11] promovează utilizarea
sustenabilă și integrată a resurselor biologice și a
fluxurilor de deșeuri pentru producția de alimente, energie și
bioproduse. Politica privind schimbările climatice creează stimulente
pentru economisirea energiei și reducerea emisiilor de gaze cu efect de
seră. Un cadru comun și coerent la
nivelul UE de promovare a economiei circulare va contribui la reunirea unor
astfel de elemente cu programul Orizont 2020 în vederea abordării
provocărilor din domeniul cercetării și al inovării[12].
Pentru
a sprijini proiectarea și inovarea în vederea unei economii mai circulare,
Comisia: va demonstra, în cadrul
Programului de cercetare și inovare al UE (Orizont 2020), avantajele
trecerii la o economie circulară la nivel european prin intermediul
proiectelor de inovare la scară mare, care vizează cooperarea în
cadrul lanțurilor valorice, precum și între acestea, stimularea
dezvoltării competențelor și sprijinirea aplicării soluțiilor
inovatoare pe piață; va stabili un parteneriat consolidat în scopul de a sprijini
politicile în domeniul cercetării și inovării pentru economia
circulară;
va facilita dezvoltarea unor
modele mai circulare pentru produse și servicii, inclusiv prin intermediul
unei politici mai coerente privind produsele și va extinde în continuare
aplicarea Directivei privind proiectarea ecologică acordând o atenție
sporită criteriilor legate de utilizarea eficientă a resurselor,
inclusiv pentru grupuri de produse prioritare viitoare din planul de lucru
pentru perioada 2015-2017 și va încuraja aplicarea principiului „în cascadă” pentru
utilizarea durabilă a biomasei, luând în considerare toate sectoarele care
utilizează biomasă, astfel încât aceasta să poată fi
utilizată în modul cel mai eficient din punct de vedere al resurselor. 2.2. Deblocarea
investițiilor în soluțiile oferite de economia circulară UE și statele membre ar
trebui să încurajeze investițiile în inovarea privind economia
circulară și în adoptarea acesteia, iar, în contextul reformei
sistemului financiar, ar trebui să înlăture obstacolele pentru a
mobiliza mai multă finanțare privată în vederea utilizării
eficiente a resurselor. Propunerile recente ale Comisiei privind raportarea
nefinanciară[13], finanțarea pe
termen lung[14] și fondurile de
pensii ocupaționale[15] au integrat cerințele
referitoare la divulgarea de informații relevante privind mediul
investitorilor sau la luarea în considerare a riscurilor de investiții în
legătură cu penuria de resurse și schimbările climatice. În scopul de a reduce riscul
pentru investitori, sunt în curs de elaborare instrumente financiare
inovatoare, cum ar fi Mecanismul de finanțare a capitalului natural al
Comisiei și al Băncii Europene de Investiții. Parteneriatele
public-privat (PPP) reprezintă, de asemenea, instrumente eficace de
încurajare a acțiunii private și a investițiilor în utilizarea
eficientă a resurselor. PPP-ul „Industrie cu procese sustenabile prin
utilizarea eficientă a resurselor și eficiență
energetică” (SPIRE) și inițiativa tehnologică comună
„Bioindustrii” contribuie în mod activ la obiectivele în materie de economie
circulară. Politica are un rol suplimentar
în ceea ce privește furnizarea semnalelor corecte pentru investițiile
în utilizarea eficientă a resurselor, prin eliminarea subvențiilor
dăunătoare mediului și prin trecerea de la impozitarea
veniturilor salariale la impozitarea poluării și a consumului de
resurse. Progresele înregistrate în domeniul reformei privind taxa de mediu în
statele membre ale UE sunt abordate în cadrul semestrului european pentru
coordonarea politicilor economice. Pentru
a debloca investițiile în economia circulară, Comisia: va prelua domeniile promițătoare
identificate cu ocazia mesei rotunde de finanțare a utilizării
eficiente a resurselor[16], inclusiv instrumentele
financiare inovatoare, reflectând problemele legate de resurse în normele
contabile ale întreprinderilor, clarificând responsabilitățile în
materie de sustenabilitate ale instituțiilor financiare (obligații
fiduciare), elaborând metodologii aferente „testelor de stres în materie de
resurse” pentru întreprinderi și explorând potențialul pieței de
obligațiuni în vederea canalizării de fonduri suplimentare pentru
proiecte de utilizare eficientă a resurselor; va pregăti orientări
referitoare la posibilitățile oferite de noile directive privind
achizițiile publice în domeniul achizițiilor publice ecologice (APE),
precum și o recomandare privind monitorizarea performanțelor
înregistrate de statele membre în ceea ce privește atingerea obiectivului
orientativ de 50 % în materie de achiziții publice ecologice[17],
va sprijini instrumente inovatoare, cum ar fi achizițiile publice înainte
de comercializare și achizițiile publice pentru inovare și va
facilita crearea de rețele în domeniul APE în rândul autorităților
publice și va include în continuare
prioritățile legate de economia circulară în finanțarea UE și
va încuraja statele membre să
utilizeze fondurile UE disponibile în cadrul programelor și al proiectelor
privind economia circulară, în special prin intermediul fondurilor
structurale și de investiții europene. 2.3. Mobilizarea
întreprinderilor și a consumatorilor și sprijinirea IMM-urilor Întreprinderile și consumatorii
rămân actorii esențiali în tranziția către o economie mai
circulară. Deciziile adoptate în amonte și în aval în cadrul lanțului
valoric trebuie să fie mai bine conectate, oferind stimulente coerente
între producători, investitori, distribuitori, consumatori și
reciclatori și asigurând o repartizare echitabilă a costurilor și
beneficiilor. Trebuie aplicate mecanismele de piață pentru a asigura
alocarea și utilizarea resurselor în modul cel mai eficient, iar în cazul
în care există disfuncționalități ale pieței sau
obstacole în calea inovării, acestea trebuie contracarate. Trebuie
dezvoltate piețe funcționale de materii prime secundare. Ar trebui
acordată o atenție specială condițiilor care permit
antreprenorilor să valorifice potențialul oferit de noile piețe
legate de economia circulară și asigurării faptului că pe
piața forței de muncă este disponibilă baza de competențe
necesare. Consumatorii ar trebui să
aibă autonomia necesară pentru a alege în cunoștință
de cauză, printr-o informare mai bună cu privire la referințele
ecologice ale diferitelor produse. Platforma europeană pentru utilizarea
eficientă a resurselor a identificat[18] importante
oportunități de afaceri în diferite etape ale „buclei”, prin
reintroducerea materialelor înapoi în procesul de producție sau în
diferite segmente ale lanțului inițial de aprovizionare sau în alte
lanțuri de aprovizionare. Acestea se bazează pe experiența
dobândită în urma unor inițiative de succes care au potențialul
de a fi extinse și aplicate pe scară mai largă și printre
care se numără: în
faza de producție, standarde de aprovizionare durabilă, scheme voluntare
derulate de sectorul industrial și de comercianții cu amănuntul,
precum și simbioze industriale pentru a asigura piețe pentru
subproduse; în
faza de distribuție, îmbunătățirea informațiilor cu
privire la resursele conținute în produse și modul în care acestea
pot fi reparate sau reciclate, informații care sunt menționate în
recomandările prezentate în cadrul platformei ca „pașaportul
produsului”, și în
faza de consum, modele de consum colaborativ, bazate pe
împrumut, schimb, troc și închiriere de produse, precum și sisteme
servicii-produse pentru a valorifica mai bine activele sau resursele subutilizate
(de exemplu, autoturisme, unelte, locuri de cazare). Faza-pilot a amprentei de mediu
stabilită din cadrul Comunicării Comisiei intitulată Crearea
pieței unice pentru produse ecologice[19] reunește părțile
interesate pentru a elabora o modalitate comună și consensuală
de măsurare a impactului pe care produsele și organizațiile îl
au asupra mediului. După faza-pilot, Comisia va evalua dacă aceste
metode sunt încununate de succes, astfel încât să poată fi aplicate
instrumentelor existente sau celor noi, în vederea îmbunătățirii
performanței de mediu a produselor. Astfel de măsuri ar trebui extinse
pentru a se asigura condiții-cadru favorabile și condiții echitabile
de concurență, în așa fel încât întreprinderile existente și
cele noi să se adapteze la marile tendințe mondiale în materie de
resurse, pentru a recompensa cele mai bune întreprinderi, pentru a încuraja noi
întreprinzători să dezvolte soluțiile de afaceri de mâine,
pentru a le testa pe piață și pentru a oferi informații
fiabile consumatorilor. Procesul multiparticipativ lansat în cadrul Agendei
consumatorului european[20] a subliniat necesitatea unor
instrumente eficace împotriva afirmațiilor înșelătoare și
nefondate privind protecția mediului. Forța de muncă trebuie să
aibă competențele corespunzătoare pentru a se asigura o tranziție
eficace, generatoare de locuri de muncă[21]. Comunicarea privind
ocuparea forței de muncă verzi[22] creează cadrul
pentru deblocarea oportunităților de creare de locuri de muncă
pe care le oferă o economie mai circulară și mai eficientă
din punctul de vedere al utilizării resurselor. Autoritățile
naționale, regionale și locale, precum și partenerii sociali au,
de asemenea, un rol important în dezvoltarea unui sprijin direcționat și
coordonat sub formă de investiții, infrastructură, tehnologie și
competențe, cu accent deosebit pe necesitățile IMM‑urilor.
De asemenea, acestea se află într-o poziție bună pentru a
facilita o schimbare a opțiunii consumatorului pentru produse și
servicii mai durabile și să încurajeze schimbările
comportamentale. Pentru
a sprijini acțiunea întreprinderilor, în special a IMM-urilor și a
consumatorilor, Comisia: va consolida rezultatele
etapei-pilot a amprentei de mediu care se derulează până în 2016 și
va stabili modul de aplicare a utilizării măsurării impactului
asupra mediului în ceea ce privește proiectarea produselor și a
proceselor și punerea la dispoziția consumatorilor a unor informații
mai bune despre opțiunile durabile din perspectiva mediului; va promova cooperarea amplă
a părților interesate printr-o acțiune de coordonare și
sprijin în cadrul programului Orizont 2020 și al instrumentelor sale,
printre care Institutul European de Inovare și
Tehnologie,
fondurile structurale și de investiții europene, Planul de acțiune
privind ecoinovarea, Planul de acțiune ecologic pentru IMM-uri, precum și
Agenda consumatorului european; se va baza pe angajamentele
părților interesate din cadrul Parteneriatului european pentru
inovare privind materiile prime, angajamente care au o legătură
directă cu productivitatea resurselor; va sprijini crearea de locuri de
muncă și dezvoltarea
competențelor prin intensificarea coordonării politicilor,
prin direcționarea finanțării europene către programe și
sisteme care sprijină creșterea verde, prin îmbunătățirea
informării și a monitorizării, inclusiv prin procesul
semestrului european, și prin colaborarea cu partenerii sociali, instituțiile de învățământ
și de formare și cu alte părți interesate și va susține schimburile de cele mai bune practici la nivel
internațional. 3.
Modernizarea
politicii privind deșeurile și a obiectivelor din acest domeniu: deșeurile
ca resursă Transformarea deșeurilor într-o
resursă face parte din „închiderea buclei” în cadrul sistemelor bazate pe
economia circulară. Obiectivele și țintele stabilite în legislația
europeană au fost factori primordiali în ceea ce privește o mai
bună gestionare a deșeurilor; ele stimulează inovarea în
domeniul reciclării și al reutilizării, limitează
depozitarea deșeurilor, reduc pierderile de resurse și creează
stimulente pentru schimbarea comportamentelor. Cu toate acestea, în UE se
generează în continuare anual, în medie, circa 5 tone de deșeuri pe
persoană și puțin mai mult de o treime din această
cantitate de deșeuri este reciclată în mod eficient. Uniunea Europeană și-a asumat
angajamentul politic[23] de a reduce generarea de
deșeuri, de a recicla deșeurile pentru a le transforma într-o
sursă importantă și fiabilă de materii prime pentru Uniune,
de a recupera energia numai din materialele nereciclabile și de a elimina
practic depozitarea deșeurilor. Dezvoltarea în continuare a politicii în
domeniul deșeurilor va aduce beneficii importante în privința creșterii
economice și a creării de locuri de muncă cu costuri relativ
reduse sau fără niciun cost, contribuind în același timp la un
mediu mai bun. Cu privire la piețele globale, se estimează că o
politică ambițioasă privind deșeurile va stimula inovarea,
va sprijini întreprinderile din UE să devină și mai competitive
în ceea ce privește furnizarea de servicii de gestionare a deșeurilor
și va oferi noi oportunități de piață pentru
exportatorii din UE. 3.1. Definirea
obiectivelor în materie de deșeuri pentru trecerea la o societate care
reciclează Europa a înregistrat progrese
semnificative în ceea ce privește transformarea deșeurilor în resurse
și promovarea unor modalități durabile de gestionare a deșeurilor,
cum ar fi reciclarea. Cu toate acestea, performanțele variază
considerabil între statele membre. Șase deja au eliminat în mod eficace
depozitarea deșeurilor municipale, reducând volumul de depozitare de la
90 % la mai puțin de 5 % în ultimii 20 de ani și au atins
rate de reciclare de 85 % în anumite regiuni. În alte state membre peste
90 % din deșeuri sunt depozitate în continuare, fiind reciclate
într-un procent mai mic de 5 %. Sunt necesare semnale puternice în
materie de politică în scopul de a crea o predictibilitate pe termen lung
pentru investiții și de a realiza o schimbare, astfel încât materiale
precum masele plastice, sticla, metalele, hârtia, lemnul, cauciucul și
alte materiale reciclabile să reintre în economie ca materii prime
secundare la prețuri competitive. Stabilirea unor obiective clare de
reciclare pentru perioada până în anul 2030 va asigura o astfel de
predictibilitate. Colectarea separată la sursă și metodologiile
riguroase de calculare a ratelor de reciclare vor asigura reciclarea de
înaltă calitate și vor contribui la dezvoltarea piețelor pentru
aprovizionarea cu materii prime secundare de înaltă calitate. În acest sens, ar trebui clarificată actuala metodă
de măsurare pentru a evalua ceea ce se reciclează efectiv întrucât,
în prezent, unele state membre raportează deșeurile colectate ca deșeuri
reciclate, în pofida pierderii semnificative înregistrate între aceste etape. Până
în 2025 trebuie să se elimine depozitarea tuturor deșeurilor
reciclabile. Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a
elimina practic depozitarea deșeurilor până în 2030. Valorificarea
energetică, inclusiv valorificarea energetică din deșeuri și
utilizarea biocarburanților, va avea un rol de îndeplinit în
legătură cu deșeurile nereutilizabile și nereciclabile.
Acest lucru va necesita o utilizare mai eficientă a capacității
de recuperare a energiei repartizate inegal care este disponibilă în
prezent în UE, precum și măsuri care să asigure evitarea
supraîncărcării. Printr-o punere în aplicare reușită
se pot crea peste 180 000 de locuri de muncă directe în UE până
în 2030, în plus față de cele 400 000 de locuri de muncă
care se estimează că vor fi create prin punerea în aplicare a legislației
în vigoare privind deșeurile[24]. Va rezulta astfel un
grad de satisfacere a cererii de materii prime în UE cuprins între 10 și
40 %, ceea ce va contribui totodată la realizarea obiectivului UE
pentru 2030 de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 40 % –
62 de milioane de tone de CO2 echivalent pe an ar putea fi evitate
în 2030. Pentru
a crește beneficiile economice, sociale și de mediu rezultate dintr-o
mai bună gestionare a deșeurilor municipale, Comisia propune: •
să
crească rata de reutilizare și de reciclare a deșeurilor
municipale la un minimum de 70 % până în 2030; •
să
crească rata de reciclare a deșeurilor din ambalaje la 80 %
până în 2030, având ca obiective intermediare o rată de 60 %
până în 2020 și de 70 % până în 2025, inclusiv obiective
pentru anumite materiale; •
să
se interzică depozitarea materialelor reciclabile, precum masele plastice,
metalele, sticla, hârtia și cartonul, precum și a deșeurilor
biodegradabile până în 2025, iar statele membre ar trebui să
depună eforturi pentru a elimina practic depozitarea deșeurilor
până în 2030[25]; •
să
promoveze în continuare dezvoltarea piețelor de materii prime secundare de
înaltă calitate, inclusiv prin evaluarea valorii adăugate aduse de
criteriile de stabilire a încetării statutului de deșeu aplicabile
anumitor materiale; •
să
clarifice metoda de calcul pentru materialele reciclate pentru a asigura un
nivel de calitate ridicat în materie de reciclare. 3.2. Realizarea simplificării și
îmbunătățirea punerii în aplicare a legislației în domeniul
deșeurilor Obiectivele lasă statelor membre
flexibilitatea de a decide cum să le atingă. Cu toate acestea,
există un potențial semnificativ de a simplifica mai mult, de a
îmbunătăți punerea în aplicare a legislației în domeniul deșeurilor
la nivel național și de a reduce diferențele actuale. În anul 2012, Comisia a elaborat un
tablou de bord în materie de gestionare a deșeurilor și foi de
parcurs cu recomandări specifice pentru statele membre care au cele mai
slabe performanțe. Comisia va continua să se concentreze, în special,
asupra statelor membre cu cea mai mare distanță de parcurs până
la atingerea țintelor, încercând să rezolve, într-un stadiu
incipient, în parteneriat cu acestea, deficiențele în materie de punere în
aplicare. Măsurile economice s-au dovedit
esențiale pentru îmbunătățirea gestionării deșeurilor
la nivel național, în special prin taxele de depozitare și de incinerare,
prin schemele de plată în funcție de cantitatea de deșeuri
generată și schemele de răspundere extinsă a
producătorilor sau prin stimulentele acordate autorităților
locale pentru ca acestea să promoveze prevenirea, reutilizarea și
reciclarea acestora. Și interdicțiile privind depozitarea deșeurilor
s-au dovedit eficace. Stabilirea unor cerințe minime pentru schemele de
răspundere a producătorilor la nivelul UE va contribui la reducerea
costurilor și la eliminarea barierelor cu care se confruntă
producătorii care trebuie să respecte mai multe sisteme naționale
în UE. Fondurile europene pot sprijini
eforturile statelor membre care se axează pe gestionarea integrată a
deșeurilor, inclusiv pe infrastructurile de colectare separată, de
reutilizare și de reciclare. Depozitarea deșeurilor sau incinerarea
de sine stătătoare nu ar trebui sprijinite în viitor. Utilizarea optimă a capacităților
disponibile în materie de gestionare a deșeurilor în UE ar necesita
îmbunătățirea planificării și a schimbului de informații
și poate presupune mai multe transferuri de deșeuri în interiorul UE
către cele mai moderne și mai eficiente instalații, cel puțin
ca măsură tranzitorie. Este posibil să se aducă
îmbunătățiri în ceea ce privește raționalizarea și
facilitarea colectării și a raportării la nivel național,
precum și în ceea ce privește creșterea fiabilității
datelor și a consecvenței acestora la nivelul UE. Adoptarea unor
indicatori comuni va facilita îmbunătățirea monitorizării
performanțelor statelor membre și a evaluării comparative a
acestora[26]. Acțiunile care vizează
simplificarea în continuare a acquis-ului în domeniul deșeurilor și
asigurarea eficacității și a eficienței vor valorifica
eforturile întreprinse deja în vederea reducerii costurilor administrative ale
politicii privind deșeurile, de exemplu, prin scutiri de la cerințele
de preluare a deșeurilor pentru anumite IMM-uri sau eforturile de
instituire a schimbului obligatoriu de date electronice pentru transferurile de
deșeuri. Pentru a asigura
faptul că beneficiile rezultate din legislația UE sunt puse în
aplicare prin intermediul unei simplificări și a unei mai bune puneri
în aplicare, Comisia propune: •
soluționarea
suprapunerilor între obiectivele în materie de deșeuri și armonizarea
definițiilor; •
simplificarea
într-o măsură semnificativă a obligațiilor de raportare ale
statelor membre, inclusiv clarificarea și raționalizarea metodelor de
calcul pentru țintele în materie de deșeuri municipale, de depozite
de deșeuri și de deșeuri din ambalaje; •
autorizarea
statelor membre să scutească IMM-urile sau întreprinderile care
colectează și/sau transportă cantități foarte mici de
deșeuri nepericuloase de la cerințele generale de autorizare sau de
înregistrare în temeiul Directivei-cadru privind deșeurile; •
introducerea
raportării anuale printr-un punct de intrare unic pentru toate datele
privind deșeurile și asigurarea consecvenței statisticilor
privind deșeurile cu cerințele prevăzute de legislația UE
în domeniul deșeurilor, în paralel cu evaluarea comparativă a
metodologilor naționale în raport cu standardele statistice; •
introducerea
obligației de dezvoltare a unor sisteme informatice de monitorizare a
datelor și de verificare a datelor terților în statele membre; •
stabilirea
unui mecanism de avertizare timpurie pentru a se asigura că statele membre
instituie un set adecvat de măsuri pentru atingerea la timp a
obiectivelor; •
prevederea
unor condiții minime de funcționare a schemelor de răspundere
extinsă a producătorilor care ar putea fi dezvoltate în continuare la
nivel național sau în documentele de orientare ale UE și promovarea
utilizării instrumentelor economice în statele membre și •
promovarea
investițiilor directe în opțiuni de gestionare a deșeurilor în
vârful ierarhiei deșeurilor (prevenire, reutilizare, reciclare). 3.3. Rezolvarea
provocărilor specifice din domeniul deșeurilor Pentru a răspunde provocărilor
specifice din domeniul deșeurilor, legate de o pierdere considerabilă
de resurse sau de impactul asupra mediului sunt necesare abordări
adaptate. Prevenirea generării de deșeuri: ca o
primă prioritate care afectează toate fazele într-o economie
circulară, ar trebui să se asigure faptul că se generează
mai puține deșeuri. În conformitate cu cerințele
Directivei-cadru privind deșeurile, statele membre au adoptat recent
programe de prevenire a generării de deșeuri care în prezent sunt
revizuite de Agenția Europeană de Mediu. În urma evaluării
acestor programe, Comisia va prezenta inițiative de promovare a bunelor
practici în materie de prevenire a generării de deșeuri în UE. Deșeurile marine: deșeurile
marine poluează plajele, au efecte dăunătoare asupra vieții
marine și creează o problemă pe termen lung în materie de deșeuri,
a căror curățare este costisitoare. PAM 7 propune introducerea
unui obiectiv principal la nivelul UE privind reducerea cantitativă a deșeurilor,
sprijinit de măsuri de reducere la sursă. Punerea în aplicare completă a
măsurilor din pachetul legislativ revizuit al UE în domeniul deșeurilor
ar putea să asigure reduceri ale volumului de deșeuri marine de
13 % până în 2020 și de 27 % până în 2030. Stabilirea
unui obiectiv specific privind reducerea pentru 2020 ar oferi un semnal clar
statelor membre care elaborează în prezent măsuri pentru a asigura
„buna stare ecologică” a apelor marine până în 2020, termenul-limită
stabilit în temeiul Directivei‑cadru privind strategia pentru mediul
marin, și ar oferi un impuls planurilor de acțiune în materie de deșeuri
marine în cadrul celor patru convenții maritime regionale. Alte
măsuri adoptate la nivelul UE, care cuprind, printre altele, rezultatele
evaluării în curs a Directivei privind instalațiile portuare de
preluare[27], vor contribui, de
asemenea, la îndeplinirea obiectivului. O a doua etapă a obiectivului de
reducere va fi elaborată în timp util, pe baza unei analize aprofundate a
potențialului de reducere din alte surse terestre și marine și,
având în vedere angajamentul, asumat cu ocazia Summitului Rio+20, de a realiza
o reducere semnificativă a deșeurilor marine până în 2025. Deșeurile din construcții și
demolări: piețele materialelor reciclate sunt esențiale
pentru creșterea ratei de reciclare a deșeurilor din construcții
și demolări. Proiectarea în vederea unei mai bune gestionări a
deșeurilor din construcții și demolări, un nivel sporit de
reciclare a materialelor de construcție și creșterea conținutului
lor reciclat vor fi incluse într-un cadru de evaluare a performanței de
mediu a clădirilor, așa cum s-a subliniat în Comunicarea Comisiei
intitulată Oportunități de utilizare eficientă a
resurselor în sectorul clădirilor[28]. În plus, în cadrul mecanismului propus
de avertizare timpurie, performanțele statelor membre vor fi monitorizate
în raport cu obiectivul de obținere a unei rate de reciclare de 70 %
până în anul 2020, inclusiv prin măsuri precum majorarea taxelor de
depozitare a deșeurilor din construcții și demolări sau
obligații suplimentare de sortare pe principalele șantiere de
demolare pentru a îmbunătăți calitatea materialelor reciclate. Deșeurile alimentare: s-a estimat că un procent de
până la 30 % din toate alimentele produse la nivel mondial se pierde
sau se irosește. Comisia intenționează să prezinte
propuneri specifice pentru a reduce volumul deșeurilor alimentare. Deșeurile periculoase: gestionarea
corespunzătoare a deșeurilor periculoase rămâne o provocare, în
condițiile absenței datelor privind calea de tratare utilizată
în prezent pentru o parte a acestui flux de deșeuri. Ca un prim pas, ținerea
de evidențe și trasabilitatea vor fi consolidate prin crearea unor
registre de deșeuri periculoase și identificarea capacităților
și a blocajelor din sistemele de gestionare a deșeurilor periculoase
ale statelor membre. Aceste registre ar putea fi extinse treptat la alte tipuri
de deșeuri, cum este deja cazul în mai multe state membre. Deșeurile din plastic: se
estimează că producția de materiale plastice în UE va crește
cu 5 % în fiecare an. Deși numai 24 % din deșeurile din
plastic sunt reciclate, aproximativ 50 % sunt depozitate, iar restul sunt
incinerate. Consultarea publică privind deșeurile din plastic pe care
Comisia a desfășurat-o în anul 2013[29] a arătat că
există un potențial semnificativ de utilizare într-un mod mai durabil
a materialelor plastice și a evidențiat un sprijin puternic în
favoarea eliminării depozitării acestora, precum și în favoarea
unei mai bune proiectări a materialelor plastice și a produselor din
plastic. Propunerea recentă a Comisiei de a permite statelor membre
să restricționeze utilizarea pungilor din plastic[30],
precum și propunerile din prezenta comunicare privind intensificarea
reciclării și renunțarea la depozitarea deșeurilor
reprezintă pași importanți în direcția îmbunătățirii
gestionării deșeurilor din plastic. Reciclarea materiilor prime critice: în
timp ce toate materiile prime sunt importante, materiile prime critice
merită o atenție deosebită întrucât producția mondială
este concentrată în câteva țări, deși multe dintre acestea
înregistrează o substituibilitate redusă și rate de reciclare
scăzute. Comisia promovează utilizarea eficientă și
reciclarea materiilor prime critice, în cadrul inițiativei privind
materiile prime[31] și al
Parteneriatului european pentru inovare privind materiile prime. Transferurile ilegale de deșeuri:
Comisia își va intensifica eforturile pentru a asigura conformitatea cu
legislația relevantă a UE, în special cu Regulamentul (CE)
nr. 1013/2006 privind transferurile de deșeuri, astfel cum a fost
modificat recent pentru a consolida controalele transferurilor de deșeuri. Reciclarea fosforului: fosforul
este o resursă vitală pentru producția de alimente, dar acesta
prezintă riscuri importante de securitate a aprovizionării și
utilizarea sa actuală presupune generarea de deșeuri și de
pierderi în fiecare etapă a ciclului său de viață. Ca
urmare a Comunicării consultative privind utilizarea durabilă a fosforului[32],
Comisia elaborează un cadru pentru acțiuni suplimentare. Pentru a
răspunde unor provocări specifice din domeniul deșeurilor,
Comisia: propune un obiectiv ambițios
de reducere cu 30 % până în 2020 a deșeurilor marine de
tipul primelor zece care sunt găsite cel mai frecvent pe plaje, precum și
pentru uneltele de pescuit găsite pe mare, lista fiind adaptată
pentru fiecare din cele patru regiuni marine din UE; are în vedere măsuri pentru
stimularea piețelor materialelor reciclate provenite din deșeurile
din construcții și demolări și elaborează un cadru
comun al UE de evaluare a performanței de mediu a clădirilor; propune ca statele membre să
elaboreze strategii naționale de prevenire a deșeurilor alimentare și
depune eforturi pentru a se asigura că deșeurile alimentare
generate de procesul de fabricație, de vânzarea cu amănuntul/distribuția
de alimente, de sectorul serviciilor alimentare/sectorul hotelier și de
gospodării se reduc, până în 2025, cu cel puțin 30 %; preconizează instituirea, în
toate statele membre, a unui sistem de registre corespunzător cel puțin
pentru deșeurile periculoase; propune, ca urmare a propunerii
sale de a reduce utilizarea pungilor subțiri din plastic, ca
până în 2025 să se interzică depozitarea materialelor plastice; propune ca statele membre să
includă măsuri privind colectarea și reciclarea deșeurilor
care conțin cantități semnificative de materii prime critice în
planurile lor naționale de gestionare a deșeurilor și ia în considerare elaborarea unui
cadru de politică privind fosforul pentru a consolida reciclarea
acestuia, a încuraja inovarea, a îmbunătăți condițiile de
piață și a integra utilizarea sa durabilă în legislația
UE privind îngrășămintele, alimentele, apa și deșeurile. 4.
Stabilirea
unui obiectiv privind utilizarea eficientă a resurselor În PAM 7, statele membre și
Parlamentul European au convenit că Uniunea Europeană ar trebui
să stabilească indicatori și obiective privind utilizarea
eficientă a resurselor și să evalueze dacă ar fi
recomandabil ca în cadrul semestrului european să se includă un
indicator principal și un obiectiv-cheie. În urma unor ample
consultări, productivitatea resurselor, măsurată prin raportarea
PIB la consumul de materii prime (Raw Material Consumption – RMC), a
fost identificată ca posibil indicator pentru un obiectiv de
productivitate a resurselor[33]. Un obiectiv realist care să asigure
o mai mare productivitate a resurselor și care să fie aprobat de
către UE și statele sale membre ar atrage atenția politică și
ar valorifica potențialul neglijat în prezent al unei economii circulare
în scopul de a genera o creștere economică durabilă și
locuri de muncă și de a spori coerența politicii UE. Un astfel
de obiectiv ar reprezenta o modalitate proporțională de a asigura
această coerență și de a încuraja luarea de măsuri. Se prevede deja ca UE să își
sporească productivitatea resurselor cu 15 % între 2014 și 2030
în cadrul unui scenariu de statu-quo. Utilizând politici inteligente pentru a
promova tranziția către o economie mai circulară, astfel cum s-a
solicitat în cadrul Platformei europene pentru utilizarea eficientă a
resurselor, ar fi posibilă dublarea acestei rate. Având o contribuție
semnificativă la componenta legată de durabilitate a creșterii
economice, sporirea cu 30 % a productivității resurselor ar
genera, de asemenea, un impact pozitiv asupra creării de locuri de
muncă și asupra creșterii PIB[34]. Industria ar beneficia de pe urma
acestei îmbunătățiri în ceea ce privește productivitatea
resurselor prin sporirea competitivității[35].
Costurile resurselor pot reprezenta o parte semnificativă a structurii
costurilor acestora și au nevoie ca aprovizionările să fie
disponibile și previzibile[36]. S-ar obține astfel
atât câștiguri financiare imediate, precum și beneficii strategice pe
termen mai lung, deoarece creșterea cererii mondiale determină
majorarea prețurilor resurselor și sporirea volatilității
acestora. Prin urmare, dacă ar deveni mai eficientă din punctul de
vedere al utilizării resurselor Europa ar putea să își
atingă obiectivul în materie de reindustrializare. Un obiectiv privind productivitatea
resurselor, chiar dacă nu este obligatoriu și nu este stabilit la
nivelul UE, ar oferi un impuls acelor state membre care nu au deja un obiectiv
la nivel național să întreprindă măsuri care țin seama
de utilizarea resurselor. Acesta ar determina adoptarea unor măsuri mai
echilibrate, care să ia în considerare consecințele mai ample de
ordin economic, social și de mediu și ar acoperi această
lacună. Statele membre ar avea libertatea
să realizeze echilibrul dintre politicile și acțiunile care sunt
cele mai avantajoase din punct de vedere economic și din perspectiva
mediului, în conformitate cu obiectivele de politică mai ample. Procedând
astfel, ar beneficia de o gamă de bune practici deja consacrate – dar nu și
implementate pe scară largă – pe care le-ar putea adopta și
adapta la propriile nevoi și circumstanțe. Revizuirea Strategiei
Europa 2020 este în prezent în desfășurare[37],
fiind sprijinită de o consultare publică pentru a aduna toate
punctele de vedere cu privire la evoluția sa. Prin urmare, Comisia
consideră că orice decizie privind stabilirea unui obiectiv principal
în materie de productivitate a resurselor ar trebui să fie adoptată
în cadrul revizuirii, după luarea în considerare a rezultatelor
consultării publice, precum și a recomandărilor Platformei
europene pentru utilizarea eficientă a resurselor. Pentru a se asigura că factorii de
decizie sunt conștienți de situația globală a presiunii pe
care resursele o exercită asupra mediului, ar trebui să se aibă
în vedere și alți indicatori, în special pentru utilizarea apei și
a resurselor funciare limitate. Începând din 2013, ca parte a indicatorilor
Strategiei Europa 2020, Eurostat a publicat un tablou de bord privind
utilizarea eficientă a resurselor[38]. Acesta este menit
să monitorizeze punerea în aplicare a Foii de parcurs către o
Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor,
să comunice legătura dintre resurse și să implice în
continuare părțile interesate în procesul de măsurare a
progreselor înregistrate de societate, dincolo de PIB. Pentru a
valorifica potențialul oferit de utilizarea eficientă a resurselor în
contextul unei creșteri durabile: •
Comisia
va lua în considerare recomandările care au fost formulate în cadrul Platformei
europene pentru utilizarea eficientă a resurselor și care se
referă la un obiectiv principal privind utilizarea eficientă a
resurselor, împreună cu rezultatele consultării publice organizate în
contextul revizuirii în curs a Strategiei Europa 2020; •
în
paralel, ar trebui să se dezvolte în continuare tabloul de bord privind
utilizarea eficientă a resurselor utilizat pentru monitorizarea
indicatorilor în materie de utilizare a altor resurse decât carbonul și
materiile prime (în special terenuri și apă) și •
institutele
naționale de statistică ar trebui să depună eforturi pentru
a stabili o metodologie general acceptată în cadrul Sistemului Statistic
European în scopul de a calcula consumul de materii prime la nivel național. [1] COM(2010) 2020, COM(2011) 21. [2] Meyer, B. et
al (2011), Macroeconomic modelling of sustainable development and the links
between the economy and the environment (Modelarea macroeconomică a
dezvoltării durabile și legăturile dintre economie și
mediu). Studiu pentru Comisia Europeană (DG Mediu), disponibil la adresa http://ec.europa.eu/environment/enveco/studies_modelling/pdf/report_macroeconomic.pdf [3] „Ghid
privind utilizarea eficientă a resurselor în procesul de fabricație:
experiențele dobândite din îmbunătățirea utilizării
eficiente a resurselor în întreprinderile producătoare”. Europe INNOVA (2012). [4] Fundația
Ellen MacArthur (2012), Towards the Circular Economy: Economic and business
rationale for an accelerated transition (Spre o economie circulară:
raționamentul economic și comercial pentru o tranziție
accelerată). [5] http://ec.europa.eu/environment/resource_efficiency/re_platform/index_en.htm. [6] COM(2011) 571. [7] JO L 354, 28.12.2013, p. 171-200. [8] Modelling the Economic
and Environmental Impacts of Change in Raw Material Consumption (Modelizarea impactului
economic și asupra mediului generat de schimbarea consumului de materii
prime) (2014), Cambridge Econometrics et al. [9]
Trimitere la comunicările care urmează să fie adoptate simultan. [10] The opportunities to
business of improving resource efficiency (Oportunități
de afaceri pentru îmbunătățirea utilizării eficiente a
resurselor) (2013), AMEC et al. [11] COM(2012)
60. [12] A se vedea anexa la
prezenta comunicare. [13] COM(2013) 207. [14] COM(2014) 168. [15] COM(2014) 167. [16] MEMO/13/110. [17] COM/2008/400. [18]http://ec.europa.eu/environment/resource_efficiency/documents/erep_manifesto_and_policy_recommendations_31-03-2014.pdf [19] COM(2013) 196
și Recomandarea 2013/179/UE a Comisiei. [20] COM(2012) 225. [21] COM(2012) 173. [22] COM(2014) 446. [23] PAM 7. [24] Documentul de lucru al
serviciilor Comisiei SWD(2014) 207. [25] O anumită
proporție de deșeuri „reziduale” este nerecuperabilă și,
prin urmare, este posibil să fie depozitată, întrucât în prezent nu
există nicio opțiune alternativă de tratare. Această
proporție s-ar limita la un maximum de 5 %. [26] De exemplu, sunt permise
patru metode de calcul pentru obiectivul în materie de reciclare a
deșeurilor municipale. În funcție de metoda aleasă, rezultatele
pot fi destul de diferite (cu aproape 20 %). [27] Directiva 2000/59/CE. [28] COM(2014)
445. [29] COM(2013) 123. [30] COM(2013) 761. [31] COM(2011) 25. [32] COM(2013) 517. [33] RMC este un indicator
agregat care măsoară (în tone) toate resursele materiale utilizate în
economie, ținând cont și de utilizarea resurselor încorporate în
importuri. În prezent, acesta este disponibil pentru UE și unele state
membre. Țările pentru care RMC nu este încă disponibil pot utiliza,
între timp, consumul intern de materiale. [34] Documentul de lucru al
serviciilor Comisiei SWD(2014) 211. [35] Părțile
interesate au preferat RMC ca măsură de utilizare a resurselor
deoarece acest indicator reflectă utilizarea resurselor încorporate atât
în produsele importate, cât și în produsele fabricate pe plan intern
și, astfel, permite o comparație echitabilă a utilizării
eficiente a resurselor de către părțile respective. [36] Studiile recente privind
sectoarele oțelului și aluminiului arată că materiile prime
reprezintă aproximativ 30‑40 % din structurile costurilor
acestora, depășind, de exemplu, costurile forței de muncă. [37] COM(2014) 130 din 19.3.2014;
Bilanțul Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă,
durabilă și favorabilă incluziunii. [38] http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/europe_2020_indicators/ree_scoreboard. Anexă: Cum poate Orizont 2020 să
contribuie la economia circulară? Economia
circulară reprezintă o strategie de dezvoltare care implică o creștere
economică fără a spori consumul de resurse, o transformare profundă a lanțurilor
de producție și a obiceiurilor de consum și reproiectarea sistemelor
industriale la nivel de sistem. Aceasta se bazează pe inovație tehnologică,
socială și organizațională. Necesită elaborarea unui nou portofoliu de competențe
și cunoștințe, precum și noi instrumente financiare, și implicare
multiparticipativă. În ceea ce privește acțiunile prin care economia circulară
poate fi sprijinită, acestea sunt demonstrațiile, asimilarea pe piață,
sensibilizarea, diseminarea și internaționalizarea. Cât
despre conținut, este nevoie de o integrare puternică între componentele „Poziția
de lider în sectorul industrial” (partea II) și „Provocări societale” (partea
III) ale programului Orizont 2020. Întrucât economia circulară ia în
considerare întregul potențial al lanțului valoric, necesită sprijin în toate
etapele lanțului cercetării și inovării. Prin urmare, într-o anumită măsură, va
fi necesară și contribuția din partea altor componente ale programului Orizont 2020
referitoare la excelența științifică (partea I), răspândirea excelenței și extinderea
participării (partea IV), știința cu și pentru societate (partea V), acțiunile
directe nenucleare ale Centrului Comun de Cercetare (partea VI) și Institutul
European de Inovare și Tehnologie (partea VII). Contribuția diferitelor
componente ale programului Orizont 2020 la economia circulară sunt rezumate mai
jos. Merită subliniat faptul că parteneriatul public-privat SPIRE și ITC BBI
sunt sprijinite de programul Orizont 2020 și că acestea contribuie în mod
semnificativ la îndeplinirea obiectivelor economiei circulare. || || || ORIZONT 2020 || || || Excelența științifică || Poziția de lider în sectorul industrial || Provocări societale || Răspândirea excelenței și extinderea participării || Știința cu și pentru societate || Institutul European de Inovare și Tehnologie || Centrul Comun de Cercetare || || || Consiliul European pentru Cercetare || Tehnologiile viitoare și emergente || Acțiunile Marie Skłodowska-Curie || Infrastructurile de cercetare || Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale || Accesul la finanțarea de risc || Inovarea în cadrul IMM-urilor || Sănătate, schimbări demografice și bunăstare || Securitate alimentară, agricultură și silvicultură durabile, cercetare marină, maritimă și fluvială || Surse de energie sigure, ecologice și eficiente || Transporturi inteligente, ecologice și integrate || Combaterea schimbărilor climatice, mediu, utilizarea eficientă a resurselor și materiile prime || Europa într-o lume în schimbare – societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive || Societăți sigure – protejarea libertății și a securității Europei și a cetățenilor săi ECONOMIE CIRCULARĂ – COMPONENTE || Inovare tehnologică || Proiectarea de materiale și de procese || ++ || ++ || || ++ || ++ || || + || || + || + || || + || || || || || || Proiectarea de produse || ++ || || || || + || || + || || + || || || + || || || || + || || + Gestionarea resurselor (deșeuri, apă, energie și materii prime) || || + || || ++ || + || || + || || ++ || + || || ++ || || || || ++ || || ++ Inovare socială || Noi modele de producție și de consum || || || || || || || || + || ++ || + || || ++ || + || || || ++ || || + Implicarea cetățenilor || || || || || || || || || + || || || + || || || || ++ || || Modele de servicii pentru produse || || || || || || || + || || + || || || ++ || || || || + || || Servicii de proiectare || || || || || || || + || || + || || || + || || || || || || Inovare organizațională || Soluții și sisteme integrate || || + || || || + || || + || || ++ || ++ || ++ || ++ || || || || + || || Logistică || || || || || || || || || ++ || || ++ || + || || || || || || Modele de afaceri || ++ || || || || || || + || || ++ || || || ++ || || || || + || || + Instrumente de sprijinire a politicii || || || || || || || || || ++ || || || ++ || + || || || ++ || || ++ Competențe și cunoștințe || Antreprenoriat || || || + || || || || || || || || || || || || || || + || Consolidarea capacităților și multidisciplinaritate || || || + || || || || || || + || || || || || || + || + || + || Instrumente financiare || || || || || || ++ || + || || || || || || || || || || || Sensibilizare, diseminare și internaționalizare || || || || || || || || || + || || || + || || || || ++ || || Implicare multiparticipativă || || || || || + || || || || + || || + || ++ || || || || ++ || || Demonstrații și acțiuni de introducere pe piață || || || || || ++ || || || || + || || + || ++ || || || || + || || +
contribuție importantă ++ contribuție foarte importantă