Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor

„Eliberarea potențialului de multifinanțare în Uniunea Europeană”

1. Introducere

Multifinanțarea (crowdfunding) se referă, în general, la o cerere de strângere de fonduri pentru un anumit proiect, adresată publicului larg. În 2012, fondurile strânse în Europa pentru toate formele de multifinanțare s-au ridicat la aproximativ 735 de milioane EUR[1], iar pentru 2013 se preconizează o sumă de aproximativ 1 miliard EUR. Această sumă este relativ nesemnificativă în comparație cu împrumuturile bancare de retail acordate unor instituții nefinanciare (6 bilioane EUR în 2011), dar este promițătoare în comparație cu finanțarea oferită de investitorii providențiali (segmentul vizibil al pieței era estimat la 660 de milioane EUR în 2010) sau de investitorii de capital de risc în fazele de înființare, de demarare, de desfășurare a activității și de creștere (7 miliarde EUR în 2012)[2]. Pentru aproximativ o jumătate de milion de proiecte europene[3] anual, care altfel ar putea să nu obțină fondurile necesare pentru a fi realizate, multifinanțarea reprezintă o importantă sursă de finanțare.

Multifinanțarea are un potențial ridicat de a completa sursele tradiționale de finanțare și de a contribui la finanțarea economiei reale. Cartea verde privind finanțarea pe termen lung a economiei europene[4] a declanșat o amplă dezbatere asupra diferiților factori care permit economiei europene să canalizeze fonduri spre investițiile pe termen lung necesare pentru asigurarea creșterii economice. În Comunicarea ulterioară sunt prezentate mai multe domenii prioritare în care Comisia intenționează să întreprindă inițiative pentru a ajuta IMM-urile în eforturile de atragere a fondurilor.

În acest plan de lucru este inclusă și multifinanțarea. Aceasta reprezintă unul dintre noile modele de finanțare care contribuie tot mai mult la sprijinirea avansării întreprinderilor nou înființate pe „scara rulantă” a finanțării[5] și care ajută la crearea unei economii sociale de piață pluraliste și rezistente. Multifinanțarea are un potențial real de a fi utilizată pentru diferite tipuri de proiecte, cum ar fi proiectele inovatoare, creative și culturale, sau pentru activități desfășurate de întreprinzători sociali care întâmpină dificultăți la accesarea altor forme de finanțare.

Deși multifinanțarea reprezintă o nouă formă promițătoare de strângere de fonduri, răspunsurile la consultarea publică organizată de Comisie pe tema multifinanțării[6], precum și studiul realizat de Startup Europe Crowdfunding Network[7] au reliefat o serie de probleme de a căror rezolvare va depinde eliberarea beneficiilor potențiale ale multifinanțării. Acestea merg de la lipsa de informare și de înțelegere și anumite dificultăți în ceea ce privește protecția proprietății intelectuale, până la fraudă și inconveniente legate de protecția consumatorului și chiar până la probleme de incertitudine juridică și la cerințe normative împovărătoare. Multe dintre aceste probleme se regăsesc și în alte forme de finanțare. În cele ce urmează, prezenta comunicare se axează pe problemele relevante în mod special pentru multifinanțare.

Ce este multifinanțarea?

Termenul a apărut pe teren și se referă, în general, la o cerere de strângere de fonduri pentru un anumit proiect care este adresată publicului larg. Deseori, aceste cereri de fonduri sunt publicate și promovate pe internet, cu ajutorul platformele sociale, fiind deschise doar pentru o anumită perioadă. De obicei, fondurile sunt strânse de la un număr mare de susținători financiari sub forma unor contribuții relativi mici, dar există și excepții.

Noțiunea de „multifinanțare” se referă pur și simplu la un canal de finanțare care poate fi utilizat în numeroase feluri diferite. Se pot strânge donații de la persoane, în cadrul modelului de multifinanțare pe bază de donații, dacă acestea sunt strânse într-o perioadă precisă pentru un proiect precis promovat pe internet și pe platforme sociale[8]. Dar există și posibilitatea ca susținătorii financiari să primească ceva în schimb în cadrul campaniilor de multifinanțare. Se poate vorbi despre multifinanțare pe bază de recompense sau multifinanțare pe bază de prevânzări atunci când susținătorii financiari primesc în schimb ceva simbolic, precum ocazia de a participa la experiența culturală pe care o finanțează (apariția ca figuranți într-un film, de exemplu), sau un produs dezvoltat și realizat cu fondurile strânse. Toate formele de multifinanțare de mai sus pot fi descrise cu termenul de „multisponzorizare”.

În cazul altor campanii de multifinanțare se oferă o anumită formă de beneficii financiare. Modelele de multifinanțare cu participare la profit, de exemplu, promit o parte din profitul viitor realizat de proiectul finanțat[9]. Multifinanțarea pe bază de titluri de valoare presupune emiterea de acțiuni sau de titluri de creanță pe numele susținătorilor financiari[10]. Diferența dintre această formă de multifinanțare și o ofertă publică inițială, de exemplu, constă în faptul că acțiunile emise sunt tranzacționate, în mod normal, pe o piață secundară și că nu există subscriere. Aceste două forme de multifinanțare, cu participare la profit și pe bază de titluri de valoare, pot fi descrise cu termenul de „multiinvestiții”. În fine, în cazul unei campanii de „multicreditare” inițiatorii împrumută bani de la oameni și promit rambursarea capitalului împrumutat, în condiții stabilite, cu (sau, în anumite cazuri, fără) dobândă. Se poate menționa exemplul consumatorilor care împrumută sume mici de bani de la susținătorii financiari pentru a-și renova locuința, pentru a-și finanța studiile etc., sau al întreprinderilor care împrumută bani pentru a-și finanța noi activități.

Acestea sunt principalele modele utilizate în prezent în cadrul campaniilor de multifinanțare. Însă aceste modele ar putea evolua în viitor, dat fiind că multifinanțarea se află încă în faza incipientă de dezvoltare.

Prezenta comunicare încearcă să contribuie la sprijinirea apariției activităților de multifinanțare, prin următoarele priorități:

· instituirea unui grup de experți în multifinanțare care să ofere Comisiei consiliere și cunoștințe de specialitate în acest domeniu. Mai precis, grupul de experți ar trebui să ofere Comisiei atât consiliere pentru analizarea potențialului de introducere a unei „etichete de calitate” în vederea creării unei legături de încredere cu utilizatorii, cât și cunoștințe de specialitate legate de promovarea transparenței, a celor mai bune practici și a certificării;

· sensibilizarea cu privire la multifinanțare, promovarea informării și a formării, precum și îmbunătățirea standardelor; și

· trasarea evoluțiilor naționale în domeniul reglementării și organizarea de ateliere de reglementare pentru asigurarea unei funcționări optime a pieței interne și pentru evaluarea necesității unei intervenții normative la nivelul UE.

2. De ce tocmai multifinanțarea?

Multifinanțarea poate oferi numeroase avantaje unui palete largi de utilizatori, ceea ce se explică, în parte, prin flexibilitatea sa, prin angajarea comunităților și prin varietatea formelor de finanțare pe care le poate oferi. Spre deosebire de alte modele precum donațiile, recompensele și prevânzările, care nu antrenează beneficii financiare pentru susținătorii financiari, modelele de multifinanțare cu participare la profit, prin creditare și prin investiții în titluri de valoare implică perspective de beneficii financiare. Prima categorie poate fi desemnată, în general, ca multisponsorizare, în timp ce a doua poate fi descrisă ca multicreditare sau multiinvestiții (inclusiv participarea la profit). Inițiatorii unei campanii de strângere a fondurilor pot fi IMM-uri, întreprinderi nou înființate, mici întreprinzători, întreprinzători sociali, persoane care desfășoară activități independente, sectoare culturale și creative, autorități publice, proiecte inovatoare sau proiecte de mediu, organisme de interes public, cercetători, consumatori sau șomeri.

Accesul la finanțare constituie una dintre cele mai urgente probleme pentru IMM-uri, potrivit cărora ar exista o deteriorare în ceea ce privește sprijinul financiar public (­13 %), accesul la credite (‑11 %), creditele comerciale (-4 %) și disponibilitatea investitorilor de a investi în capitaluri proprii (-1 %)[11]. În cazul a numeroase proiecte, cererea de finanțare nu este satisfăcută de niciuna din sursele de finanțare existente, situație desemnată în general cu termenul de deficit de finanțare. Unele segmente ale economiei, cum ar fi întreprinderile sociale sau sectorul cultural și creativ, nu găsesc multe soluții adaptate nevoilor lor, date fiind însușirile lor specifice, cum ar fi obiectivele sociale sau dependența de active necorporale și incertitudinea pronunțată a cererii de pe piață[12]. Multifinanțarea pune micii susținători financiari și investitori – sau chiar pe cei mai mari – în legătură directă cu proiectele în căutare de fonduri, în principal în primele faze.

Multifinanțarea poate stimula spiritul antreprenorial nu numai pentru că asigură un acces sporit la finanțare, ci și pentru că reprezintă un instrument suplimentar de testare a pieței și de marketing, care poate ajuta întreprinzătorii să dobândească cunoștințe relevante despre clienți și acoperire mediatică. Experiența unor astfel de campanii servește, de asemenea, la dezvoltarea capacității de inserție profesională[13], iar campaniile reușite constituie un valoros model de urmat pentru alți „întreprinzători în devenire”.

Din perspectiva susținătorilor financiari, această nouă formă de finanțare oferă posibilitatea de a alege direct destinația sumelor acordate și creează un sentiment de implicare în proiect. Persoanele care contribuie ar putea dobândi o perspectivă diferită asupra întreprinzătorilor și ar putea avea mai multe contacte directe cu aceștia, ceea ce ar putea promova într-o și mai mare măsură o cultură a spiritului antreprenorial. De asemenea, susținătorii financiari alcătuiesc adesea o comunitate de susținere a proiectului finanțat, existând și posibilitatea ca ei să pună la dispoziție resurse nefinanciare, sub forma multiexternalizării[14].

Multifinanțarea are, de asemenea, un potențial ridicat de avantaje pentru inovare, cercetare și dezvoltare, putând contribui la creșterea economică, la dezvoltarea comunităților și la crearea de locuri de muncă[15] prin finanțarea unor proiecte inovatoare care nu prezintă nivelul de maturitate necesar pentru a beneficia de sursele tradiționale existente pe piața financiară. În comparație cu alte tipuri de finanțare, multifinanțarea poate, de asemenea, reduce costurile și sarcina administrativă a întreprinderilor, în special a IMM-urilor.

3. Principalele impedimente ale multifinanțării în UE 3.1. Lipsa de transparență în ceea ce privește normele aplicabile 3.1.1. Toate tipurile de multifinanțare

Diversele forme de multifinanțare menționate mai sus prezintă diferențe în ceea ce privește grupurile de utilizatori, riscurile, complexitatea și scopul, de unde și necesitatea de a face o distincție între aceste forme variate și, mai important, o distincție între modelele cu beneficii financiare și modelele cu beneficii nefinanciare. Multifinanțarea cu beneficii financiare este ușor mai puțin cunoscută și se consideră că ea ar prezenta riscuri mai mari pentru susținătorii financiari care își asumă rolul de investitori. Printre principalele aspecte abordate în legislația UE cu privire la toate tipurile de multifinanțare se numără combaterea spălării banilor, publicitatea, protecția consumatorilor și, atunci când este cazul, protecția proprietății intelectuale.

Mai multe părți interesate au menționat o posibilă inegalitate a condițiilor de concurență, rezultată din diferențele existente în prezent între normele de combatere a spălării banilor. În funcție de locul unde este situat furnizorul de servicii de plată, este posibil ca platforma să aibă obligația de a efectua verificări asupra fluxului de fonduri la diferite praguri de tranzacție. Colegiuitorii negociază în prezent o serie de modificări propuse ale Directivei privind combaterea spălării banilor și ale Regulamentului (CE) nr. 1781/2006[16]. Aceste modificări ar trebui să rezolve problema de mai sus prin introducerea, în toate statele membre, a unui prag de tranzacție uniform, care face încă obiectul discuțiilor, pentru măsurile de precauție privind clientela în cazul transferurilor de fonduri.

Din titularii de proiecte care au răspuns la chestionar, 20 % au semnalat că riscurile unei protecții insuficiente a proprietății intelectuale erau prea ridicate. Pentru a atrage susținători financiari, inițiatorii de proiecte inovatoare trebuie să își dezvăluie ideile. Dacă însă acești inițiatori de proiecte își dezvăluie o invenție care nu este protejată într-o măsură suficientă printr-un brevet, există riscul ca ideile lor să fie utilizate de alții. Una dintre principalele probleme întâlnite este caracterul fragmentat al actualului sistem de brevetare din Europa. După finalizarea actualei reforme a sistemului de brevetare[17], va fi posibil să se obțină un brevet european cu efect unitar după principiul ghișeului unic, care va permite realizarea de economii la costuri și reducerea sarcinii administrative.

În funcție de modelul de afaceri folosit efectiv, multifinanțarea ar putea intra și sub incidența altor acte legislative ale UE. De exemplu, se poate ca platformele care percep comisioane pentru proiectele finanțate cu succes să desfășoare activități de comerț electronic și, astfel, să intre sub incidența Directivei privind comerțul electronic[18]. Directiva privind publicitatea înșelătoare și comparativă[19] asigură o armonizare minimă în cazul practicilor comerciale înșelătoare în relațiile dintre întreprinderi. Consumatorii sunt protejați împotriva practicilor de multifinanțare înșelătoare și agresive prin Directiva privind practicile comerciale neloiale[20], care interzice anumite practici comerciale. În temeiul Directivei privind clauzele contractuale abuzive[21], eventualele dispoziții neloiale din clauzele și condițiile standard utilizate de operatorii din domeniul multifinanțării nu sunt obligatorii pentru consumatorii participanți. În plus, normele UE în domeniul ajutoarelor de stat și al concurenței se aplică și activităților de multifinanțare.

Chiar și în cazurile în care nu se aplică legislația UE, este posibil să existe norme naționale diferite. Acesta este mai ales cazul formelor de multifinanțare pe bază de acțiuni caritabile și donații, recompense și prevânzări.

 

3.1.2. Multifinanțarea cu beneficii financiare (multicreditarea și multiinvestițiile)

Campaniile și platformele cu beneficii financiare pot intra sub incidența mai multor norme atât la nivelul UE, cât și la nivel național, în funcție, desigur, de modelul specific de afaceri utilizat.

Din cadrul de reglementare relevant al UE fac parte directivele referitoare la prospect[22], serviciile de plată[23], piețele instrumentelor financiare[24], cerințele de capital[25], administratorii fondurilor de investiții alternative[26], creditele pentru consumatori[27] și comercializarea la distanță a serviciilor financiare[28], precum și regulamentele referitoare la cerințele de capital[29], fondurile europene cu capital de risc și fondurile europene de anreprenoriat[30].

La nivel național este posibil să se aplice diferite norme suplimentare. Pentru a înțelege mai bine modul în care actualul cadru de reglementare se aplică activităților de multifinanțare în diferitele state membre, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și Autoritatea Bancară Europeană (ABE) au efectuat în 2013 un exercițiu de colectare de informații.

Mai multe state membre (Germania, Țările de Jos, Belgia, de exemplu) au încercat să rezolve problemele legate de multifinanțarea cu beneficii financiare prin intermediul unor ghiduri. Altele (Italia, Regatul Unit, Franța și Spania) intenționează să adopte sau au adoptat deja măsuri de reglementare menite să faciliteze această nouă formă de finanțare[31] și, în același timp, să asigure o protecție adecvată a investitorilor. Pericolul constă în faptul că adoptarea unor măsuri de reglementare excesiv de împovărătoare și premature ar putea stânjeni dezvoltarea multifinanțării, în timp ce aplicarea unor politici prea relaxate ar putea provoca pierderi investitorilor, afectând în acest fel încrederea consumatorilor în multifinanțare. Problematic în acest sens este faptul că nu se știe dacă legislația existentă la nivel național sau la nivelul UE este adaptată la cerințele multifinanțării sau dacă există norme care sunt inutil de împovărătoare în contextul multifinanțării și care ar trebui adaptate la cerințele utilizatorilor, astfel încât multifinanțarea să își demonstreze întregul potențial, în special pentru IMM-uri. Pentru moment, statele membre în care există inițiative legislative propun soluții diferite la provocările de mai sus. Fără a anticipa modul optim de realizare a echilibrului just, este posibil ca, date fiind diferitele abordări, să devină incert din punct de vedere juridic ce norme se aplică diferitelor forme, în ciuda inițiativelor recente având drept obiectiv colectarea de informații juridice[32]. În urma consultării publice s-a confirmat importanța clarității juridice pentru toate părțile interesate. În plus, existența unor abordări divergente de la un cadrul național la altul ar putea avea, de asemenea, un efect de fragmentare asupra pieței interne, limitând prestarea de servicii între statele membre prin intermediul platformelor de multifinanțare, și ar putea afecta creșterea potențială a multifinanțării în Europa.

Comisia va continua să monitorizeze piața și, pornind de la diferitele experiențe, să evalueze necesitatea adoptării unor măsuri de reglementare ca reacție la evoluția situației. Schimbul de informații cu privire la practicile naționale de reglementare ar putea contribui atât la răspândirea bunelor practici, cât și la depistarea discrepanțelor dintre abordările naționale care ar putea genera obstacole.

3.2. Cum funcționează multifinanțarea pe piața internă? 3.2.1. Multifinanțarea cu beneficii nefinanciare (multisponsorizarea)

În urma consultării a reieșit că piața internă a multifinanțării cu beneficii nefinanciare funcționează destul de bine. Din platformele cu beneficii nefinanciare 81 % desfășoară deja activități transfrontaliere, în timp ce 14 % ar dori să facă acest lucru în viitor. Numai aproximativ o treime din părțile interesate și-au exprimat sprijinul pentru adoptarea de măsuri la nivelul UE în domeniul multifinanțării cu beneficii nefinanciare, în scopul facilitării accesului pe piață (aproximativ 35 %) sau al asigurării unei mai bune protecții a susținătorilor financiari (sub 30 %). Părțile interesate care și-au exprimat sprijinul pentru adoptarea de măsuri la nivelul UE în scopul facilitării activității transfrontaliere a modelelor cu beneficii nefinanciare au menționat deseori ca principal obstacol incertitudinea juridică.

3.2.2. Multifinanțarea cu beneficii financiare (multicreditarea și multiinvestițiile) – acces la piață într-un mediu cu un nivel ridicat de protecție a investitorilor

În urma consultării publice pare să reiasă că piața internă ar putea funcționa mai puțin bine pentru platformele cu beneficii financiare. Numai 38 % din platformele cu beneficii financiare care au participat la consultare desfășoară activități transfrontaliere, iar aproape jumătate din acestea ar dori ca în viitor să își extindă activitatea în alte state membre ale UE.

Din toate platformele cu beneficii financiare, 44 % susțin că lipsa informațiilor referitoare la normele aplicabile le împiedică să își desfășoare activitatea în alte țări din UE decât cea în care își au sediul. Ca motiv pentru desfășurarea activității exclusiv la nivel național, 27 % din platforme au menționat costurile ridicate pentru obținerea unei autorizații în alt stat membru.

Jumătate din respondenți sunt de părere că în domeniul multifinanțării cu beneficii financiare este necesar să se adopte măsuri la nivelul UE. Accesul pe piață și protecția investitorilor par să fie aspecte la fel de importante: 49 % din respondenți au solicitat Uniunii Europene să promoveze piața unică a multifinanțării cu beneficii financiare, iar 51 % au considerat că sunt necesare măsuri la nivelul UE pentru asigurarea unui nivel adecvat de protecție a investitorilor în cazul multifinanțării prin creditare și investiții în titluri de valoare. Respondenții au subliniat, de asemenea, riscurile pe care modelele de multicreditare și de multiinvestiții le presupun pentru susținătorii financiari (de exemplu, pierderea capitalului investit, riscul de fraudă), precum și nevoia de transparență în ceea ce privește comisioanele percepute de platforme, dobânzile practicate și veniturile preconizate.

Marea majoritate a părților interesate au fost de acord ca administratorii de platforme implicați în modelele de multifinanțare prin creditare și prin investiții ar trebui să aibă obligația de a-i informa pe susținătorii financiari cu privire la riscurile de investiție și de credit și de a oferi consiliere cu privire la diversificarea investițiilor. Este posibil ca potențiali susținători financiari să nu se implice în activități de multifinanțare din cauza unor preocupări legate de riscuri. Printre principalele aspecte problematice se numără existența unor limite diferite pentru investițiile individuale în diferitele țări, exercitarea dreptului de vot de către acționari, pragul pentru aplicarea cerințelor privind prospectele, normele referitoare la transparență, testele de compatibilitate a investițiilor, protecția fondurilor clienților și consilierea cu privire la investiții.

3.3. Cum funcționează multifinanțarea în ecosistemul financiar?

Multifinanțarea este încă o formă recentă de finanțare care se află în evoluție și care ar trebui analizată mai detaliat în contextul ecosistemului financiar. Deși multifinanțarea cu beneficii nefinanciare este importantă atât ca volum, cât și ca impact (majoritatea campaniilor de multifinanțare se desfășoară în acest mod, iar multe dintre ele au obiective sociale), multifinanțarea cu beneficii financiare se extinde la rândul său, satisfăcând nevoile specifice de finanțare ale unui număr mare de proiecte antreprenoriale sau de consumatori privați.

Multifinanțarea este o formă alternativă de finanțare care poate completa alte forme de finanțare tradiționale. După cum s-a menționat mai sus, aceasta poate contribui la rezolvarea unor probleme de acces la finanțare și poate sprijini avansarea întreprinderilor nou înființate pe „scara rulantă” a finanțării. Din băncile consacrate care au participat la consultare, un sfert au declarat că ar fi interesate să desfășoare activități de multifinanțare în viitor, ceea ce creează posibilitatea ca o instituție financiară reglementată să ofere credibilitate unei platforme și proiectelor acesteia și să sporească încrederea. Apar însă și întrebări legate de creșterea costurilor și de scăderea concurenței dintre actorii tradiționali și actorii noi din sfera de finanțare.

Părțile interesate care au participat la consultarea publică consideră că multifinanțarea ar putea fi deosebit de benefică pentru inovare. În prezent există puține informații disponibile cu privire la rolul pe care multifinanțarea l-ar putea juca în finanțarea cercetării și inovării[33].

O temă intens dezbătută în această privință o constituie diferențele de tratament fiscal al susținătorilor financiari de la un stat membru la altul și influența acestor diferențe asupra cetățenilor și a întreprinderilor atunci când aleg unde să plaseze, să investească sau să doneze bani. Donațiile și anumite forme de investiții financiare (întreprinderi nou înființate, activități de cercetare și dezvoltare etc.) sunt deductibile din impozite în unele state membre, dar în altele nu. Ar trebui să se înțeleagă mai bine eficacitatea stimulentelor fiscale și modul în care acestea pot fi utilizate pe întregul teritoriu al UE.

Comisia Europeană a comandat un studiu referitor la schimbul de bune practici în domeniul eficacității și al conceperii stimulentelor fiscale pentru C&D; studiul este prevăzut pentru 2014. Acest studiu va oferi o imagine de ansamblu asupra sistemelor de stimulente fiscale pentru C&D în atenția statelor membre și a câtorva membri ai OCDE, va conține o evaluare a eficacității stimulentelor fiscale pentru C&D, efectuată prin analizarea datelor empirice existente, și va promova schimbul de cunoștințe cu privire la bunele practici. Studiul ar putea avea o relevanță deosebită pentru multifinanțare și pentru promovarea cercetării, a dezvoltării și a inovării prin platforme de multifinanțare.

3.4. Promovarea multifinanțării prin sensibilizare și sporirea încrederii

Se observă în continuare o lipsă generală de cunoștințe cu privire la multifinanțare în Europa. Aproape jumătate din respondenți sprijină ideea unei forme oarecare de sensibilizare la nivelul UE. Părțile interesate au manifestat, de asemenea, un oarecare interes pentru o sursă unică de informare cu privire la posibilitățile de multifinanțare, prin care să mărească vizibilitatea acestei forme de finanțare.

O mai bună informare nu constituie singurul factor necesar pentru succesul multifinanțării. De asemenea, pentru stabilirea unei legături de încredere atât cu susținătorii financiari, cât și cu inițiatorii de campanii, este esențial să se înțeleagă mai bine cum funcționează multifinanțarea, ce poate oferi aceasta și care sunt riscurile. Multifinanțarea poate avea o creștere durabilă numai dacă utilizatorii au încredere în ea. Desfășurarea unor campanii reușite de multifinanțare presupune ca inițiatorii campaniilor să aibă competențele necesare și să fi fost formați în mod corespunzător și ca platformele și alți actori să ofere sprijinul necesar[34]. Este posibil să fie necesar ca titularii de proiect să fie instruiți cu privire la utilizarea multifinanțării, la riscurile potențiale ale acesteia și, eventual, la planificare sau managementul de proiect.

Dat fiind faptul că multifinanțarea comportă anumite riscuri, în acest stadiu incipient de dezvoltare există, de asemenea, o anumită nevoie de a îmbunătăți gradul de recunoaștere a platformelor, ceea ce s-ar putea realiza, alături de crearea unui climat de încredere, prin introducerea unei etichete de calitate. Existența unei astfel de etichete ar fi un semn că se respectă anumite standarde, pentru reducerea riscurilor de fraudă, de exemplu, și ar consolida încrederea utilizatorilor. În unele țări, cum ar fi Regatul Unit, organismele de autoreglementare au introdus deja norme pe care platformele le pot respecta pentru a obține eticheta de calitate a asociației.

3.5. Posibilități de finanțare combinată (publică și privată)

Nu se poate pretinde ca multifinanțarea, ale cărei dimensiuni sunt limitate, să rezolve singură în totalitate diversele forme de probleme legate de accesul la finanțare. În cazurile justificate corespunzător, în care se poate demonstra o disfuncționalitate a pieței, ar putea fi explorate așadar, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, posibilități de finanțare publică combinată cu multifinanțare. Finanțarea combinată ar putea fi oferită sub formă de coinvestiție în proiecte în combinație cu fonduri de la susținători financiari privați[35], sub formă de garanții de împrumut în cadrul tranzacțiilor de multicreditare sau în mod direct platformelor de multifinanțare. Normele care au fost adoptate de curând în domeniul ajutoarelor de stat și care se aplică finanțării de risc[36] extind sfera întreprinderilor eligibile prin includerea IMM-urilor, a întreprinderilor mici cu capitalizare medie și a întreprinderilor inovatoare cu capitalizare medie, în scopul îmbunătățirii accesului la finanțare al întreprinderilor care, deși viabile, se confruntă cu o disfuncționalitate a pieței atunci când doresc să acceseze finanțarea necesară. Normele finanțării de risc aplicabile platformelor de tranzacționare alternative se pot aplica, prin analogie, și anumitor tipuri de platforme de multifinanțare. Orice sprijin care implică resurse de stat trebuie să respecte normele de concurență și, în special, normele în domeniul ajutoarelor de stat aplicabile finanțării de risc.

4. Calea de urmat

Multifinanțarea oferă numeroase avantaje pentru o gamă largă de grupuri de utilizatori și reprezintă o sursă promițătoare de finanțare pentru multe tipuri de actori care nu găsesc soluții pe măsura nevoilor lor de finanțare.

Având în vedere potențialul și principalele provocări ale acestui nou fenomen, Comisia Europeană ar dori să dezvolte, în cooperare cu părțile interesate, o viziune comună la nivelul UE și să pregătească terenul pentru eventuale acțiuni viitoare.

Pentru a se ști mai clar cum se integrează multifinanțarea în ecosistemul financiar în sens larg și pentru ce proiecte se recurge la un anumit tip de multifinanțare, Comisia Europeană va efectua un studiu în 2014. Într-un studiu separat, Comisia va analiza potențialul multifinanțării de a sprijini cercetarea și inovarea și, în contextul acestui studiu, va reflecta asupra rolului pe care stimulentele fiscale l-ar putea juca în privința multifinanțării pentru C&D și inovare.

Pentru a susține elaborarea de politici în acest domeniu, Comisia va înființa Forumul european al părților interesate din domeniul multifinanțării; acesta va funcționa ca un grup de experți alcătuit din reprezentanți de înalt nivel ai unor asociații de grupuri de părți interesate și de autorități naționale și va ajuta Comisia să sensibilizeze publicul, să furnizeze informații și module de formare pentru titularii de proiect, să promoveze transparența și schimbul de cele mai bune practici, precum și să identifice eventualele probleme care trebuie rezolvate pentru ca multifinanțarea să prospere, ținându-se cont, în același timp, de interesele susținătorilor financiari.

Comisia va urmări îndeaproape eforturile depuse de asociațiile profesionale pentru elaborarea unor standarde de transparență și de bune practici la nivel național și la nivel european, cu scopul de a informa utilizatorii (atât titularii de proiect, cât și susținătorii financiari), de a feri susținătorii financiari de fraudă și de a asigura un mecanism adecvat de tratare a plângerilor. Comisia Europeană va lansa un studiu în care vor fi analizate organismele de autoreglementare existente la nivel național și normele acestora, precum și eficacitatea și limitările acestora, și va studia posibilitatea introducerii unei etichete europene de calitate.

Comisia va monitoriza îndeaproape evoluțiile din domeniul multifinanțării în contextul bunei funcționări a pieței interne. Va organiza ateliere de reglementare în vederea discutării obstacolelor în calea activităților transfrontaliere. Dacă este cazul, Comisia va analiza necesitatea de a emite recomandări prin intermediul Raportului privind piața unică sau al Rețelei reprezentanților naționali ai IMM-urilor[37], care monitorizează punerea în aplicare a „Small Business Act”, ori al Agendei digitale pentru Europa, în scopul de a invita statele membre să evite eventualele discrepanțe în abordările naționale care ar putea afecta piața internă.

Nu se poate pretinde ca multifinanțarea, în calitate de sursă nouă, dar încă relativ restrânsă de finanțare privată, să înlocuiască finanțarea publică a proiectelor care întâmpină dificultăți la accesarea fondurilor. Noile norme europene în domeniul ajutoarelor de stat facilitează combinarea fondurilor publice cu resursele private la finanțarea întreprinderilor. Prin urmare, ar trebuie să se acorde atenție posibilității de a utiliza fonduri publice coinvestite cu fonduri private obținute prin intermediul multifinanțării, cu condiția să se respecte normele în domeniul ajutoarelor de stat, în special Orientările privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc, condițiile juridice ale transparenței și responsabilității în ceea ce privește utilizarea fondurilor publice, și, dacă este cazul, cerințele prevăzute în Regulamentul financiar.

Comisia va monitoriza îndeaproape acest nou sector, cu sprijinul forumului, și va evalua cu regularitate – pe baza rezultatelor studiilor, a activității diferitelor părți interesate și a atelierelor de reglementare – stadiul cadrului de reglementare al UE și al cadrelor de reglementare ale diferitelor state membre în domeniul multifinanțării, analizând dacă este necesar să se adopte măsuri suplimentare la nivelul UE. Mai precis, cu ocazia reexaminărilor programate ale legislației existente, Comisia va analiza dacă ar fi indicat să calibreze cerințele la caracteristicile multifinanțării cu beneficii financiare. Orice măsură legislativă viitoare la nivelul UE sau alt tip de măsură cu un impact semnificativ va face în prealabil obiectul unui consultări publice și al unui studiu de impact.

În sfârșit, având în vedere faptul că multifinanțarea este o activitate mondială și că alte jurisdicții, precum SUA, au început, de asemenea, să reglementeze acest domeniu, Comisia va urmări îndeaproape evoluțiile internaționale și va susține eforturile de promovare a convergenței legislative a abordărilor la nivel internațional[38].

În cursul anului 2015, Comisia va prezenta un raport privind progresele înregistrate.              

[1] Potrivit unei estimări realizate de Massolution în 2013 într-un raport referitor la sectorul multifinanțării în 2012 intitulat Crowdfunding Industry Report 2012 și disponibil la adresa: http://www.crowdsourcing.org/research.

[2] European Banking Federation Facts and Figures (2012) (Federația Bancară în 2012: fapte și cifre), document disponibil la adresa: http://www.ebf-fbe.eu/uploads/FF2012.pdf; Raportul final realizat de CSES în 2012 și intitulat Evaluation of EU Member States’ Business Angel Markets and Policies (Evaluarea piețelor investitorilor providențiali și a politicilor aferente din statele membre ale UE); Anuarul statistic 2012 al EVCA, disponibil la adresa: http://www.evca.eu/uploadedfiles/home/press_room/Yearbook_2012_Presentation_all.pdf

[3] Din estimările realizate în sector reiese că, în 2012, multifinanțarea a fost utilizată cu succes pentru aproximativ 470 000 de proiecte europene. Massolution (2013).

[4] COM(2013) 150 final, 25.3.2013.

[5] Multifinanțarea poate fi urmată de alte forme de finanțare, cum ar fi finanțarea bancară, capitalul providențial sau capitalul de risc, sau de o ofertă publică inițială.

[6] Desfășurată între 3 octombrie și 31 decembrie 2013.

[7] http://www.crowdfundingnetwork.eu/

[8] Aceste donații sunt contribuții bănești destinate de obicei, dar nu exclusiv, unor proiecte caritabile.

[9] De exemplu, profitul viitor din vânzarea unei noi aplicații mobile care a fost dezvoltată cu ajutorul multifinanțării.

[10] De exemplu, în cadrul unui proiect de mediu s-ar putea emite titluri de creanță pentru construirea unor generatoare de energie regenerabilă sau în cadrul unei întreprinderi inovatoare nou înființate s-ar putea emite acțiuni pentru strângerea fondurilor necesare pentru demararea activității.

[11] Studiul comandat de Comisia Europeană în cooperare cu BCE și intitulat SMEs’ Access to Finance survey 2013 (Studiu din 2013 privind accesul IMM-urilor la finanțare) este disponibil la adresa http://ec.europa.eu/enterprise/policies/finance/files/2013-safe-analytical-report_en.pdf

[12] COM(2012) 537, Comunicarea intitulată „Promovarea sectoarelor culturale și creative pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă în UE”. A se vedea și Survey on access to finance for cultural and creative sectors (Studiu privind accesul sectoarelor culturale și creative la finanțare), 2014, http://ec.europa.eu/culture/key-documents/documents/access-to-finance-culture-and-creative-sector_en.pdf. Un nou program al UE pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială va oferi sprijin întreprinderilor sociale. http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1084&langId=en

[13] Green A. et al, Explanatory Research on Internet Work Exchanges and Employability, Analysis and synthesis of quantitative evidence on crowdsourcing for work, funding and volunteers (Studiu explicativ privind schimburile profesionale și inserția profesională prin internet. Analiză și sinteză a datelor cantitative referitoare la multiexternalizarea pentru locuri de muncă, finanțare și voluntariat), 2014, Steward J (editor), Seria de rapoarte științifice și politice a JRC, EUR 26423 EN, Institutul pentru Studii Tehnologice Prospective, Centrul Comun de Cercetare, Comisia Europeană, disponibil la adresa http://ftp.jrc.es/EURdoc/JRC85646.pdf

[14] Cereri publice de contribuție la realizarea unui proiect cu mijloace nefinanciare (cum ar fi competențe, rețele comerciale etc.).

[15] Se estimează că, în 2012, multifinanțarea a creat în Spania 7 500 de locuri de muncă directe, „crowd-jobs”, prin intermediul a aproximativ 2 800 de proiecte reușite de multifinanțare. Ramos & Gonzalez, Crowd-Funding as a new economic instrument for economic growth and employment (Multifinanțarea: un nou instrument economic de creștere economică și de ocupare a forței de muncă), lucrare prezentată în cadrul seminarului „Modalități alternative de finanțare în era digitală”, 2013, Ateneu Barcelonès, mai 2013.

[16] Pe baza propunerilor Comisiei COM(2013) 44 și COM(2013) 45.

[17] La 17 decembrie 2012, regulamentele de creare a unei protecții unitare prin brevet în UE au fost adoptate în cadrul cooperării consolidate între 25 de state membre. În prezent se află în curs de ratificare un acord internațional între statele membre privind crearea unei Curți Unice în materie de Brevete.

[18] Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).

[19] Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (JO L 376, 27.12.2006, p. 21).

[20] Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

[21] Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29).

[22] Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 345, 31.12.2003, p. 64).

[23] Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE (JO L 319, 5.12.2007, p. 1). Directiva privind serviciile de plată s-ar putea aplica și multisponsorizării, dacă se optează pentru un model de afaceri care intră în domeniul de aplicare al acestui instrument.

[24] Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, 30.4.2004, p. 1).

[25] Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

[26] Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).

[27] Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66).

[28] Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE (JO L 271, 9.10.2002, p. 16).

[29] Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

[30] Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc (JO L 115, 25.4.2013, p. 1). Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social (JO L 115, 25.4.2013, p. 18).

[31] În conformitate cu Planul de acțiune Antreprenoriat 2020, disponibil la adresa http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2012:0795:FIN:EN:PDF.

[32] ECN, Review of Crowdfunding Regulation (O analiză a reglementării în domeniul multifinanțării), 2013, document disponibil la adresa: http://www.europecrowdfunding.org/2013/10/review-crowdfunding-regulation-2013

[33] Raportul Rețelei europene de experți în domeniul cultural, Crowdfunding schemes in Europe (Sisteme de multifinanțare în Europa), 2011, http://www.eenc.info/wp-content/uploads/2012/11/DR%C3%B6thler-KWenzlaff-Crowdfunding-Schemes-in-Europe.pdf.

[34] Ramos, J., Crowdfunding and the Role of Managers in Ensuring the Sustainability of Crowdfunding Platforms (Multifinanțarea și rolul administratorilor în asigurarea durabilității platformelor de multifinanțare), 2014, Steward J (editor), Seria de rapoarte tehnice a JRC, Institutul pentru Studii Tehnologice Prospective, Centrul Comun de Cercetare, Comisia Europeană. Lucrarea este disponibilă la adresa http://is.jrc.ec.europa.eu/pages/EAP/eInclusion/employability.html.

[35] În astfel de cazuri este necesar să se țină cont de faptul că este posibil ca popularitatea unui proiect, măsurată prin succesul înregistrat de proiect în cadrul multifinanțării, să nu reprezinte cel mai bun criteriu de selecție în vederea finanțării publice.

[36] Comunicare a Comisiei intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc”, C(2014) 34/2, Bruxelles, 15.1.2014.

[37] http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/small-business-act/sme-envoy/index_en.htm

[38] IOSCO întreprinde de asemenea lucrări în acest domeniu. A se vedea IOSCO, Crowd-funding: An Infant Industry Growing Fast (Multifinanțarea: un sector aflat la început de drum și caracterizat de o evoluție rapidă), 2014, SWP3/2014.