7.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 174/50

Raportor

dl Paul LINDQUIST (SE-PPE), primarul oraşului Lidingö

Document de referință

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind navigatorii, de modificare a Directivelor 2008/94/CE, 2009/38/CE, 2002/14/CE, 98/59/CE și 2001/23/CE

COM(2013) 798 final

1.

salută inițiativa Comisiei de a revizui regimul special referitor la aplicarea anumitor directive din domeniul legislației muncii în cazul navigatorilor și evaluează în general pozitiv propunerea de directivă;

2.

subliniază că un sector maritim funcțional, incluzând, de asemenea, o piață funcțională a forței de muncă pentru navigatori, este extrem de important, în special pentru regiunile situate în apropierea coastelor și pentru locuitorii acestora;

3.

subliniază că dispozițiile privind protecția, întemeiate pe articolul 151 din TFUE, ar trebui să se aplice în măsura posibilului în mod similar tuturor categoriilor de lucrători din statele membre și că aceleași norme ar trebui să fie valabile pentru întregul sector maritim din UE – indiferent de țara în care operează o întreprindere;

4.

este de părere că statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să invoce pentru excluderile din domeniul de aplicare al normele de protecție a lucrătorilor bazate pe un act legislativ al UE motive convingătoare și concrete referitoare la condițiile specifice ale activității respective;

5.

consideră că principiul tratamentului egal al lucrătorilor ar trebui să se bucure de o atenție specială în cazul drepturilor care sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Dintre acestea fac parte, așa cum a constatat Comisia, dreptul la informare și consultare în cadrul întreprinderii și dreptul la condiții de muncă echitabile și corecte;

6.

consideră că, atunci când se examinează dacă o excludere este justificată în conformitate cu dispozițiile în vigoare, un aspect important îl reprezintă gradul în care statele membre au făcut uz de diferitele posibilități existente și consecințele acestui mod de a proceda, printre altele din perspectiva concurenței, asupra sectorului maritim în acele state care s-au decis pentru implementarea directivei, astfel încât normele s-au aplicat și navigatorilor;

7.

constată că niciun stat membru nu a comunicat efecte negative, de exemplu, în ceea ce privește schimbarea pavilionului sau situația generală a costurilor, atunci când s-au aplicat aceleași norme în cazul navigatorilor ca și lucrătorilor de pe uscat. De asemenea, niciunul dintre statele membre care nu au exclus marinarii din domeniul de aplicare al normelor privind informarea și consultarea și al altor dispoziții privind protecția lucrătorilor din directivele aflate în vigoare în prezent nu au arătat că au fost dezavantajate în materie de concurență în comparație cu statele care au utilizat una sau mai multe excepții;

8.

subliniază că, întrucât numai anumite state membre au făcut uz de posibilitățile de excludere sau de derogare de la normele referitoare la informare și consultare din directivele în vigoare, în sectorul maritim se aplică norme diferite pentru angajatori în funcție de statul de pavilion al navei respective;

9.

este de părere că trebuie să se țină seama în continuare de circumstanțele specifice transportului maritim în comparație cu activitățile de pe uscat, în special în ceea ce privește dificultățile pur practice care rezultă din condițiile speciale ale activităților în cazul aplicării pe scară largă a unei dispoziții obligatorii privind protecția lucrătorilor, precum și din eventualele efecte negative asupra concurenței pentru întreprinderile din UE rezultate în urma aceste aplicări;

10.

face trimitere la Convenția privind munca din domeniul maritim a OIM din 2006, care a intrat în vigoare la 30 august 2013 și care a fost deja ratificată de multe state. UE a transpus prin Directiva 2009/13/CE acordul cu privire la Convenția privind munca din domeniul maritim, care a fost încheiat între partenerii sociali din sectorul maritim la nivel european. Directiva prevede stabilirea unui standard minim aplicabil la nivel mondial pentru condițiile de muncă și de angajare pe mare, precum și crearea premiselor pentru asigurarea unor condiţii de concurenţă în general echitabile în domeniul transportului maritim. Directivele, a căror modificare este propusă acum de Comisie, merg însă mai departe și conțin și alte dispoziții privind protecția lucrătorilor care au legătură cu acordul;

11.

constată că utilizarea posibilității de excludere din domeniul de aplicare al dispozițiilor privind protecția ale Directivei 2008/94/CE în cazul pescarilor care sunt remunerați printr-o cotă din câștig înseamnă că această categorie de lucrători nu are dreptul, precum alți lucrători din statul membru respectiv, la o garanție salarială; consideră că un astfel de tratament inegal bazat pe condițiile specifice ale activității este nejustificat și din acest motiv ar trebui suprimat;

12.

consideră că dreptul la informare și la consultare al lucrătorilor este un drept fundamental conform Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. De aceea, în opinia Comitetului, trebuie impuse criterii mai stricte în ceea ce privește justificarea posibilității de excludere a anumitor categorii de lucrători de la drepturile de care se bucură alți lucrători conform dispozițiilor legale ale UE în acest domeniu;

13.

împărtășește punctul de vedere al Comisie conform căruia, având în vedere printre altele evoluțiile din domeniul tehnologiilor comunicațiilor, nu se poate porni de la ideea că există obstacole care ar justifica excluderea navigatorilor din domeniul de aplicare al acelorași norme privind informarea și consultarea;

14.

este de acord cu Comisia că trebuie eliminată din directivele în vigoare posibilitatea unor excluderi sau a unui regim special în ceea ce privește dreptul la informare și la consultare pentru marinari;

15.

este de părere că, în ceea ce privește protecția lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi și al concedierilor colective, sunt valabile condiții specifice, care sunt justificate de caracterul special al transportului maritim. Comerțul cu nave este adesea parte integrantă a activității, iar practica curentă pe piața internațională este de a se cumpăra, respectiv de a se vinde navele fără echipaj (bareboat);

16.

ia la cunoștință faptul că organizațiile patronale, precum și mai multe state membre au indicat că aplicarea obligatorie a dispozițiilor privind protecția conform Directivelor 2001/23/CE și 98/59/CE ar genera pentru transportul maritim costuri mai ridicate și dezavantaje concurențiale în raport cu întreprinderile din state terțe, în special în ceea ce privește comerțul cu nave din cadrul activității lor. S-a subliniat, de asemenea, faptul că aplicarea dispozițiilor privind protecția ar implica dificultăți considerabile din motive pur practice;

17.

este de părere că – chiar dacă statele membre care au aplicat și în cazul navigatorilor dispozițiile privind protecția din directive nu raportează consecințe negative evidente din perspectiva concurenței – obiecțiile privind riscul unor dezavantaje concurențiale pentru întreprinderile din UE trebuie luate în serios. Statele membre sunt cele care pot evalua cel mai bine consecinţele aplicării obligatorii a unei dispoziţii, bazându-se pe practica şi tradiţia navigaţiei în statul respectiv;

18.

este de părere că, așa cum a fost cazul până acum, trebuie să rămână de competența statelor membre să decidă, ținând seama de condițiile regionale, dacă și în ce măsură dispozițiile privind protecția valabile, pe lângă dreptul la informare și la consultare, în cazul transferului unei întreprinderi sau al concedierilor colective, trebuie aplicate și navigatorilor;

19.

împărtășește convingerea Comisiei că posibilitățile de excludere prevăzute în Directivele 2001/23/CE și 98/59/CE ar trebui limitate la situațiile în care transferul unei întreprinderi constă doar în faptul că se vinde o navă sau în care o concediere colectivă este justificată doar printr-o astfel de vânzare a unei nave sau a mai multor nave; în plus, în ceea ce privește Directiva privind concedierile colective, este de acord cu opinia Comisiei conform căreia ar trebui permisă o excepție doar cu privire la termenul de executare a concedierilor colective (cooling-off period);

20.

pune sub semnul întrebării propunerea de modificare a Directivei 98/59/CE în ceea ce privește trimiterea la noțiunea de „transfer” din Directiva 2001/23/CE; nu vede niciun motiv pentru a face să depindă acordarea unei posibilități de abatere de la termenul de executare a concedierilor colective (cooling-off period) prevăzut în Directiva 98/59/CE de faptul dacă vânzarea unei nave reprezintă transferul unei întreprinderi în sensul Directivei 2001/23/CE. În plus, o astfel de aplicare ar putea conduce la o incertitudine juridică considerabilă, întrucât este dificil de apreciat în avans în ce măsură are loc sau nu transferul unei întreprinderi în sensul Directivei 2001/23/CE;

21.

atrage atenția asupra perioadei de tranziție relativ lungi prevăzute la articolul 8 al propunerii. Având în vedere faptul că propunerea se referă la aplicarea normelor referitoare la protecția lucrătorilor, consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ar trebui examinat, în cursul viitoarelor lucrări la propunere, dacă perioada de tranziție poate fi scurtată;

22.

constată că prin propunerea Comisiei de modificare a directivelor menționate se urmărește armonizarea unor norme conținute în acestea privind protecția lucrătorilor din UE și crearea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din UE. Modificarea directivelor nu poate fi efectuată decât la nivelul UE; este de părere că modificările propuse sunt conforme principiului subsidiarității și principiului proporționalității.