P7_TC1-COD(2010)0095

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 aprilie 2014 în vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului referitoare la procedura de furnizare de informaţii în domeniul, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (Text codificat)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolele 114, 337 şi 43,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naţionale,

având în vedere avizele Comitetului Economic şi Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)	Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (3) a fost modificată de mai multe ori şi în mod substanţial (4). Este necesar, din motive de claritate şi de raţionalizare, să se codifice directiva menţionată.

(2)

Piaţa internă cuprinde un spaţiu fără frontiere interne în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor. Din acest motiv, unul dintre principiile de bază ale Uniunii îl reprezintă interzicerea restricţiilor cantitative asupra circulaţiei mărfurilor şi a măsurilor cu efect echivalent.

(3)	Pentru promovarea bunei funcţionări a pieţei interne trebuie asigurată transparenţa cu privire la iniţiativele naţionale având ca scop elaborarea reglementărilor tehnice.

(4)	Barierele în calea comerţului care rezultă din reglementări tehnice referitoare la produse pot fi acceptate numai atunci când sunt necesare pentru a îndeplini cerinţele esenţiale şiau un obiectiv în domeniul interesului public pentru care constituie garanţia principală.

(5)

Deţinerea de cătreComisie a informaţiilor necesare înaintea adoptării prevederilor tehnice este esenţială. . Statele membre, cărora li se cere să susţină realizarea misiunii sale în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), trebuie să notifice proiectele pe care le au în domeniul reglementărilor tehnice.

(6)	Toate statele membre trebuie să fie informate cu privire la reglementările tehnice preconizate de către orice alt stat membru.

(7)

Scopul pieţei interne este să creeze un mediu favorabil competitivităţii întreprinderilor. Furnizarea unui număr din ce în ce mai mare de informaţii este una dintre modalităţile de a ajuta întreprinderile să beneficieze cât mai mult cu putinţă de avantajele oferite de această piaţă. Din acest motiv, este necesar să se dea posibilitatea agenţilor economici să evalueze impactul reglementărilor tehnice de drept intern propuse de către alte state membre prin furnizarea, în vederea publicării periodice, a titlurilor proiectelor notificate şi prin intermediul prevederilor referitoare la confidenţialitatea unor astfel de proiecte.

(8)	În interesul siguranţei juridice, statele membre trebuie să anunţe în mod public că a fost adoptată o reglementare tehnică cu respectarea formalităţilor stabilite de prezenta directivă.

(9)

În ceea ce priveşte reglementările tehnice referitoare la produse, măsurile destinate să asigure buna funcţionare sau dezvoltarea continuă a pieţei includ o transparenţă mai mare cu privire la intenţiile pe plan naţional şi o extindere a criteriilor şi condiţiilor pentru evaluarea efectului potenţial asupra pieţei al reglementărilor propuse.

(10)	Din acest motiv, este necesar a se evalua toate cerinţele stabilite în raport cu un produs şi a se ţine seama de evoluţia practicilor naţionale de reglementare a produselor.

(11)	Cerinţele, altele decât specificaţiile tehnice referitoare la ciclul de viaţă al unui produs după ce a fost pus pe piaţă, pot afecta libera circulaţie a acelui produs sau pot crea obstacole în calea bunei funcţionări a pieţei interne.

(12)

Este necesară clarificarea conceptului de reglementare tehnică de facto. În special dispoziţiile prin care o autoritate publică face referire la specificaţii tehnice sau la alte cerinţe sau încurajează respectarea acestora şi prevederile referitoare la produsele cu care este asociată autoritatea publică, în interes public, au efectul de a conferi acelor cerinţe sau specificaţii un caracter de obligativitate într-o măsură mai mare decât ar avea-o în alte condiţii prin prisma originii lor private.

(13)	Comisiei şi statelor membre trebuie să li se acorde timp suficient pentru a propune modificări la o măsură analizată, pentru a îndepărta sau a reduce toate barierele pe care aceasta ar putea să le creeze în calea liberei circulaţii a mărfurilor.

(14)	Statul membru în discuţie ţine seama de aceste modificări atunci când formulează texul definitiv al măsurii avute în vedere.

(15)

Piaţa internă presupune, în special în situaţii în care nu se poate aplica principiul recunoaşterii reciproce de către statele membre, adoptarea de către Comisie sau propunerea de adoptare a actelor obligatorii. A fost stabilită o perioadă temporară specifică de aşteptare pentru a preîntâmpina compromiterea adoptării actelor obligatorii de către Parlamentul European şi Consiliu sau de către Comisie în domeniul respectiv prin introducerea măsurilor la nivel naţional.

(16)

Statul membru respectiv trebuie să amâne, în temeiul obligaţiilor generale stabilite la articolul 4 alineatul (3) din TUE, punerea în aplicare a măsurii în discuţie o perioadă suficientă de timp pentru a permite, fie o examinare comună a modificărilor propuse, fie formularea unei propuneri de act legislativ, fie adoptarea unui act obligatoriu de către Comisie.

(17)	Pentru a facilita adoptarea măsurilor de către Parlamentul European şi Consiliu, statele membre trebuie să se abţină de la adoptarea reglementărilor tehnice după ce Consiliul adoptă o poziţie în primă lectură în raport cu o propunere a Comisiei referitoare la acel domeniu.

(18)	Este necesar să se instituie un comitet permanent ai cărui membrii sunt desemnaţi de către statele membre şi care are sarcina să colaboreze la eforturile Comisiei de a diminua orice efect negativ asupra liberei circulaţii a mărfurilor.

(19)	Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menţionate în anexa III, partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   În sensul prezentei directive, se înţelege prin:

(a)	„produs”: orice produs fabricat industrial şi orice produs agricol, inclusiv produsele de pescărie;

(b)

„serviciu”: orice serviciu al societăţii informaţionale, adică orice serviciu prestat în mod normal în schimbul unei remuneraţii, la distanţă, prin mijloace electronice şi la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului; În sensul prezentei definiţii: (i) „la distanţă” înseamnă că serviciul este prestat fără ca părţile să fie prezente simultan, (ii) „prin mijloace electronice” înseamnă că serviciul este transmis iniţial şi primit la destinaţie prin intermediul echipamentului electronic pentru prelucrarea (inclusiv arhivarea digitală) şi stocarea datelor, şi este transmis integral, transferat şi recepţionat prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, (iii) „la solicitarea individuală a beneficiarului serviciilor” înseamnă că serviciul este prestat prin transmiterea datelor în urma solicitării individuale; În anexa I este prezentată o listă indicativă de servicii care nu fac obiectul prezentei definiţii;

(c)

„specificaţie tehnică”: o specificaţie inclusă într-un document care stabileşte caracteristicile unui produs, cum ar fi nivelele de calitate, performanţă, securitate sau dimensiunile, inclusiv cerinţele care se aplică produsului cu privire la numele sub care acesta este comercializat, terminologia, simbolurile, încercările şi metodele de încercare, ambalarea, marcarea sau etichetarea şi procedurile pentru evaluarea conformităţii; Termenul „specificaţie tehnică” se referă, de asemenea, la metodele de fabricaţie şi procesele utilizate cu privire la produsele agricole, în conformitate cu articolul 38, alineatul (1), al doilea paragraf din TFUE, la produsele destinate consumului uman şi animal, la medicamente, aşa cum sunt definite la articolul 1 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (5), precum şi la metodele de fabricaţie şi procesele referitoare la alte produse, în cazul în care au efect asupra caracteristicilor acestora din urmă;

(d)

„alte cerinţe”: o cerinţă, alta decât specificaţiile tehnice, impusă unui produs în scopul protejării, în special a consumatorilor sau a mediului, şi care afectează ciclul de viaţă al produsului după punerea sa pe piaţă, cum ar fi condiţiile de utilizare, reciclare, reutilizare sau de îndepărtare a acestuia, atunci când aceste condiţii pot influenţa semnificativ compoziţia sau natura produsului ori comercializarea acestuia;

(e)

„norme pentru servicii”: cerinţe de natură generală referitoare la iniţierea şi desfăşurarea activităţilor de prestări de servicii în înţelesul literei (b), în special dispoziţii referitoare la prestatorul de servicii, la servicii şi la beneficiarul serviciilor, cu excepţia normelor care nu se referă în mod special la serviciile definite la litera respectivă. În sensul acestei definiţii: (i) o normă este considerată ca referindu-se în mod special la serviciile societăţii informaţionale dacă, având în vedere expunerea de motive şi partea sa dispozitivă, aceasta are ca scop şi obiect specific, în totalitate sau în unele din dispoziţiile sale, reglementarea acestor servicii într-o manieră explicită şi direcţionată, (ii) o normă nu este considerată ca referindu-se în mod special la serviciile societăţii informaţionale în cazul în care aduce atingere numai într-o manieră implicită sau incidental acestor servicii;

f)

„reglementare tehnică”: o specificaţie tehnică sau o altă cerinţă sau normă cu privire la servicii, inclusiv dispoziţiile administrative relevante, a cărei respectare este obligatorie, de jure sau de facto, în cazul comercializării, prestării unui serviciu, stabilirii unui prestator de servicii sau utilizării într-un stat membru sau într-o parte semnificativă a acestuia, precum şi actele cu putere de lege sau actele administrative ale statelor membre, cu excepţia celor menţionate la articolul 7, care interzic fabricarea, importul, comercializarea sau utilizarea unui produs sau care interzic prestarea sau utilizarea unui serviciu sau stabilirea în calitate de prestator de servicii. De facto, reglementările tehnice includ: (i) actele cu putere de lege sau actele administrative ale unui stat membru care fac referire fie la specificaţii tehnice sau la alte cerinţe sau la norme referitoare la servicii, fie la coduri profesionale sau coduri de bune practici, care la rândul lor fac referire la specificaţii tehnice sau la alte cerinţe sau la norme privind serviciile a căror respectare conferă prezumţia de conformitate cu obligaţiile impuse de actele cu putere de lege sau actele administrative respective, (ii) acordurile voluntare în care o autoritate publică este parte contractantă şi care prevăd, în interesul general, respectarea specificaţiilor tehnice sau a altor cerinţe sau norme cu privire la servicii, cu excepţia specificaţiilor pentru licitaţii în cazul achiziţiilor publice, (iii) specificaţiile tehnice sau alte cerinţe sau norme referitoare la servicii în legătură cu măsuri fiscale sau financiare care afectează consumul de produse sau servicii prin încurajarea respectării acestor specificaţii tehnice sau a altor cerinţe sau norme cu privire la servicii; specificaţiile tehnice sau alte cerinţe sau norme cu privire la serviciile în legătură cu sistemele de asigurări sociale la nivel naţional nu sunt incluse. Acestea cuprind reglementări tehnice impuse de către autorităţile desemnate de statele membre şi care figurează pe o listă elaborată şi actualizată, după caz, de Comisie, în cadrul Comitetului prevăzut la articolul 2. Modificarea acestei listei se efectuează în conformitate cu aceeaşi procedură;

(g)

„proiect de reglementare tehnică”: textul unei specificaţii tehnice sau al unei alte cerinţe sau norme cu privire la servicii, inclusiv dispoziţiile administrative, formulat în scopul adoptării sale ca reglementare tehnică, textul fiind într-un stadiu de elaborare în care pot fi făcute încă modificări substanţiale.

2.   Prezenta directivă nu se aplică:

(a)	serviciilor de radiodifuziune;

(b)	serviciilor de transmisie de televiziune prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6).

3.   Prezenta directivă nu se aplică normelor referitoare la subiecte care sunt reglementate de legislaţia Uniunii în domeniul serviciilor de telecomunicaţii, astfel cum sunt acestea prevăzute de Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (7).

4.   Prezenta directivă nu se aplică normelor referitoare la subiecte care sunt reglementate de legislaţia Uniunii în domeniul serviciilor financiare, astfel cum sunt acestea enumerate neexhaustiv de anexa II la prezenta directivă.

5.   Cu excepţia articolului 5 alineatul (3), prezenta directivă nu se aplică normelor stabilite de către sau pentru pieţele reglementate în înţelesul Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (8) sau de către sau pentru alte pieţe sau organisme care desfăşoară activităţi de decontare sau compensare pentru acele pieţe.

6.   Prezenta directivă nu se aplică acelor măsuri pe care statele membre le consideră necesare, în cadrul tratatelor, pentru a asigura protecţia persoanelor, în special a lucrătorilor, în cazul utilizării produselor, cu condiţia ca aceste măsuri să nu afecteze produsele.

Articolul 2

Se instituie un Comitet permanent format din reprezentanţi desemnaţi de către statele membre, care pot fi asistaţi de experţi sau consultanţi, şi prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Comitetul îşi adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 3

(1)   Comitetul se întruneşte de cel puţin de două ori pe an.

Comitetul se întruneşte într-o componenţă specifică pentru a examina problemele legate de serviciile societăţii informaţionale.

(2)   Comisia transmite comitetului un raport cu privire la punerea în practică şi la aplicarea procedurilor menţionate de prezenta directivă şi transmite propuneri destinate eliminării barierelor în calea comerţului, existente sau previzibile.

(3)   Comitetul îşi exprimă punctul de vedere cu privire la comunicările şi propunerile la care se face referire la alineatul (2) şi poate propune cu precădere, în acest sens, Comisiei:

(a)	să asigure, după caz, pentru evitarea riscului apariţiei barierelor în calea comerţului, ca statele membre implicate să ia decizii, într-o primă etapă, referitoare la măsurile adecvate;

(b)	să ia toate măsurile adecvate;

(c)	să identifice domeniile în care este necesară armonizarea şi, după caz, să realizeze armonizarea corespunzătoare într-un anumit sector.

(4)   Comitetul trebuie să fie consultat de către Comisie:

(a)	la luarea deciziilor referitoare la sistemul actual, la modul în care schimbul de informaţii stabilit în prezenta directivă devine efectiv şi la orice modificare a acestuia;

(b)	la revizuirea modului de aplicare a sistemului stabilit de către prezenta directivă.

(5)   Comitetul poate fi consultat de Comisie cu privire la orice proiect preliminar de reglementare tehnică primit de către aceasta.

(6)   Toate întrebările referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive pot fi transmise comitetului la cererea preşedintelui său sau a unui stat membru.

(7)   Procedurile comitetului şi informaţiile care îi sunt transmise acestuia sunt confidenţiale.

Cu toate acestea, comitetul şi autorităţile naţionale pot consulta persoane fizice sau juridice, inclusiv persoane din sectorul privat, în vederea obţinerii unei opinii specializate, cu condiţia luării tuturor măsurilor de precauţie necesare.

(8)   Referitor la normele pentru servicii, Comisia şi comitetul pot consulta persoane fizice sau juridice din industrie sau din mediul academic şi, ori de câte ori este posibil, organisme reprezentative, capabile să formuleze un punct de vedere competent cu privire la obiectivul şi consecinţele sociale ale unei norme referitoare la servicii şi iau notă de acest punct de vedere ori de câte ori sunt solicitate să o facă.

Articolul 4

Statele membre comunică Comisiei, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), toate cererile adresate instituțiilor de standardizare de a elabora specificații tehnice sau un standard referitor la produse specifice, în scopul introducerii unei reglementări tehnice referitoare la acele produse, cum ar fi proiecte de reglementări tehnice, și precizează motivele pentru elaborarea reglementărilor tehnice în cauză.

Articolul 5

(1)   Sub rezerva dispoziţiilor articolului 7, Comisiei îi este comunicat, de îndată, de către statele membre, orice proiect de reglementare tehnică, cu excepţia situaţiei în care acesta transpune integral textul unui standard internaţional sau european, caz în care este suficientă informaţia referitoare la standardul în cauză. De asemenea, acestea înaintează Comisiei o expunere a motivelor care fac necesară elaborarea unei astfel de reglementări, în cazul în care acest lucru nu a fost clarificat suficient în proiectul de reglementare tehnică.

După caz şi dacă acestea nu a fost transmise deja cu o comunicare anterioară, statele membre transmit o dată cu comunicarea textele principalelor acte cu putere de lege sau normelor administrative aflate în legătură directă, în cazul în care pentru evaluarea implicaţiilor proiectului de reglementare tehnică este necesară cunoaşterea acestor texte.

Statele membre comunică proiectul din nou, în condiţiile menţionate la primul şi al doilea paragraf din prezentul alineat, în cazul în care îi aduc modificări semnificative care au ca efect schimbarea obiectului, scurtarea programului de punere în aplicare avut în vedere iniţial, adăugarea de specificaţii sau cerinţe ori transformarea acestora în unele mai restrictive.

Fără a aduce atingere dispoziţiilor titlului VIII din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (9), în special, în cazul în care proiectul are ca obiect limitarea comercializării sau utilizării unei substanţe chimice, a unui preparat sau produs chimic din motive legate de sănătatea publică sau de protecţia consumatorilor sau a mediului, statele membre transmit, de asemenea, fie un rezumat, fie referinţe la datele relevante referitoare la substanţa, procesul sau produsul în cauză, precum şi la înlocuitorii cunoscuţi şi disponibili, atunci când asemenea informaţii există, şi să comunice efectele anticipate ale măsurilor referitoare la sănătatea publică şi protecţia consumatorilor şi a mediului, împreună cu o analiză a evaluării riscului desfăşurată în mod corespunzător, în conformitate cu principiile prevăzute în partea relevantă din secţiunea II.3 din anexa XV a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006.

Comisia notifică de îndată celelalte state membre cu privire la proiect şi la toate documentele care i-au fost înaintate. De asemenea, aceasta poate înainta proiectul în cauză comitetului prevăzut la articolul 2 şi, după caz, comitetului care răspunde de domeniul respectiv.

Referitor la specificaţiile tehnice sau la alte cerinţe sau norme cu privire la servicii, menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea punctul (iii), comentariile sau avizele detaliate ale Comisiei sau ale statelor membre pot avea în vedere numai aspectele care pot obstrucţiona comerţul sau, referitor la normele cu privire la servicii, libera circulaţie a serviciilor sau libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi nu aspectele fiscale sau financiare ale măsurii.

(2)   Comisia şi statele membre pot face observaţii adresate statului membru care a înaintat proiectul reglementării tehnice; statul membru în cauză ţine seama, pe cât posibil, de aceste observaţii în pregătirea ulterioară a reglementării tehnice.

(3)   Comisiei îi este comunicat, de îndată, de către statele membre textul definitiv al reglementării tehnice.

(4)   Informaţiile furnizate în temeiul prezentului articol nu sunt confidenţiale, cu excepţia cazului în care statul membru care face notificarea solicită acest lucru în mod expres. Orice astfel de solicitare trebuie să fie motivată.

În situaţii de acest gen, cu luarea măsurilor de precauţie necesare, comitetul prevăzut la articolul 2 şi autorităţile naţionale pot solicita consultanţă de la persoane fizice sau juridice din sectorul privat.

(5)   În cazul în care proiectele reglementărilor tehnice fac parte din măsurile care trebuie comunicate Comisiei în stadiu de proiect, în conformitate cu prevederile altui act al Uniunii, statele membre pot efectua comunicarea prevăzută la alineatul (1) în temeiul actului respectiv, cu condiţia să se arate în mod oficial că această comunicare constituie, de asemenea, o comunicare în temeiul prezentei directive.

Absenţa unei reacţii din partea Comisiei, în cadrul prezentei directive, la un proiect al unei reglementări tehnice nu aduce atingere nici uneia dintre deciziile care pot fi luate în conformitate cu alte acte ale Uniunii.

Articolul 6

(1)   Statele membre amână adoptarea proiectului unei reglementări tehnice cu trei luni de la data primirii de către Comisie a comunicării prevăzute la articolul 5 alineatul (1).

(2)   Statele membre amână:

—	cu patru luni adoptarea proiectului unei reglementări tehnice sub forma unui acord voluntar în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea punctul (ii),

—	fără a se aduce atingere alineatelor (3), (4) şi (5), cu şase luni adoptarea oricăror altor proiecte de reglementări tehnice (cu excepţia proiectelor de reglementare referitoare la servicii),

de la data primirii de către Comisie a comunicării prevăzute la articolul 5 alineatul (1), în cazul în care Comisia sau un alt stat membru transmite, în termen de trei luni de la acea dată, un aviz detaliat în sensul că măsura avută în vedere poate crea obstacole în calea liberei circulaţii a mărfurilor în cadrul pieţei interne;

—

fără a se aduce atingere alineatelor (4) şi (5), cu patru luni de la data primirii de către Comisie a comunicării prevăzute la articolul 5 alineatul (1), adoptarea oricărui proiect de reglementare cu privire la servicii dacă Comisia sau alt stat membru transmite, în termen de trei luni de la acea dată, un aviz detaliat în sensul că măsura avută în vedere poate crea obstacole în calea liberei circulaţii a serviciilor sau a libertăţii de stabilire a prestatorilor de servicii în cadrul pieţei interne.

În ceea ce priveşte proiectele de reglementare cu privire la servicii, avizele detaliate ale Comisiei şi statelor membre nu pot afecta în nici un fel măsurile în domeniul politicii culturale, în special în domeniul audiovizualului, pe care statele membre le pot adopta în conformitate cu legislaţia Uniunii, având în vedere diversitatea lor lingvistică, specificul lor naţional şi regional şi patrimoniul lor cultural.

Statul membru în cauză raportează Comisiei cu privire la acţiunile pe care îşi propune să le întreprindă ca urmare a acestor avize detaliate. Comisia comentează cu privire la această reacţie.

Cu privire la normele referitoare la servicii, statul membru în cauză indică, după caz, motivele pentru care avizul detaliat nu poate fi luat în considerare.

(3)   Cu excepţia proiectelor de reglementare referitoare la servicii, statele membre amână adoptarea unui proiect de reglementare tehnică cu douăsprezece luni de la data primirii de către Comisie a comunicării la care se face referire la articolul 5 alineatul (1) în cazul în care, în termen de 3 luni de la acea dată, Comisia îşi anunţă intenţia de a propune sau de a adopta o directivă, un regulament sau o decizie referitoare la subiectul respectiv, în conformitate cu articolul 288 TFUE.

(4)   Statele membre amână adoptarea proiectului unei reglementări tehnice cu 12 luni de la data primirii de către Comisie a comunicării prevăzute la articolul 5 alineatul (1), în cazul în care, în interval de trei luni de la acea dată, Comisia îşi anunţă concluzia că respectivul proiect de reglementare tehnică face obiectul unei propuneri de directivă, regulament sau decizie prezentată Parlamentului European şi Consiliului în conformitate cu articolul 288 TFUE.

(5)   În cazul în care Consiliul adoptă o poziţie în primă lectură în perioada de aşteptare la care se face referire la alineatele (3) şi (4), această perioadă se prelungeşte la 18 luni, sub rezerva alineatului (6).

(6)   Obligaţiile prevăzute la alineatele (3), (4) şi (5) încetează în cazul în care:

(a)	Comisia informează statele membre că nu mai intenţionează să propună sau să adopte un act obligatoriu;

(b)	Comisia informează statele membre despre retragerea proiectului sau propunerii sale; sau

(c)	Comisia sau Parlamentul European şi Consiliul adoptă un act obligatoriu.

(7)   Prevederile alineatelor (1)-(5) nu se aplică în cazurile în care:

(a)

din motive de urgenţă determinate de circumstanţe grave şi imprevizibile referitoare la protecţia sănătăţii sau securităţii publice, la protecţia animalelor sau a plantelor şi în cazul normelor cu privire la servicii, referitoare, de asemenea la ordinea publică, în special la protecţia minorilor, un stat membru este obligat să pregătească reglementările tehnice într-un interval de timp foarte scurt, pentru a le adopta şi a le aplica de îndată, fără a fi posibile consultări; sau

(b)

din motive de urgenţă generate de circumstanţe grave referitoare la protecţia securităţii şi integrităţii sistemului financiar, în special la protecţia depunătorilor, investitorilor şi persoanelor asigurate, un stat membru este obligat să adopte şi să pună de îndată în aplicare norme referitoare la serviciile financiare.

În comunicarea menţionată la articolul 5, statul membru prezintă motivele pentru urgenţa măsurilor în cauză . Comisia îşi prezintă punctul de vedere cu privire la această comunicare cât mai curând posibil. Comisia ia măsurile adecvate în cazurile de utilizare a acestei proceduri în mod abuziv . Parlamentul European este informat de către Comisie.

Articolul 7

(1)   Articolele 5 şi 6 nu se aplică acelor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre sau acordurilor voluntare prin intermediul cărora statele membre:

(a)	sunt în conformitate cu actele obligatorii ale Uniunii care au ca rezultat adoptarea specificaţiilor tehnice sau normelor cu privire la servicii;

(b)	îndeplinesc obligaţiile ce decurg din acordurile internaţionale care au ca rezultat adoptarea specificaţiilor tehnice comune sau normelor referitoare la servicii în Uniune;

(c)	utilizează clauzele de securitate prevăzute de actele obligatorii ale Uniunii;

(d)	aplică articolul 12, alineatul (1) din Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (10);

(e)	se limitează la punerea în aplicare a unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene;

(f)

se limitează la modificarea unei reglementări tehnice în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (f) în conformitate cu o solicitare a Comisiei în scopul îndepărtării unui obstacol în calea comerţului sau, în cazul unei norme cu privire la servicii, în calea liberei circulaţii a serviciilor sau a libertăţii de stabilire a prestatorilor de servicii.

(2)   Articolul 6 nu se aplică actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre care interzic fabricarea, în măsura în care acestea nu obstrucţionează libera circulaţie a produselor.

(3)   Prevederile articolului6 alineatele (3)-(6) nu se aplică acordurilor voluntare menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (f), paragraful al doilea punctul (iii).

(4)   Prevederile articolului6 nu se aplică specificaţiilor tehnice sau altor cerinţe sau norme cu privire la servicii prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea punctul (iii).

Articolul 8

Comisia raportează Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European la fiecare doi ani cu privire la rezultatele aplicării prezentei directive.

Comisia publică statisticile anuale privind notificările primite în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 9

În cazul în care statele membre adoptă o reglementare tehnică, aceasta cuprinde o trimitere la prezenta directivă sau este însoţită de o astfel de trimitere la data publicării sale oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 10

Directiva 98/34/CE, astfel cum a fost modificată prin actele menţionate în anexa III partea A, se abrogă, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menţionate în anexa III, partea B, la directiva abrogată şi în anexa III partea B, la prezenta directivă.

Trimiterile la directiva abrogată se înţeleg ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa IV.

Articolul 11

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  Avizul din 14 iulie 2010 (JO C 44, 11.2.2011, p. 142) și avizul din 26 februarie 2014 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Poziția Parlamentului European din 15 aprilie 2014.

(3)  Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (JO L 204, 21.7.1998, p. 37).

(4)  A se vedea anexa III, partea A.

(5)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).

(6)  Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1).

(7)  Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (JO L 108, 24.4.2002, p. 33).

(8)  Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, 30.4.2004, p. 1).

(9)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).

(10)  Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).