13.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 201/8

(1)

Decizia conferă caracter obligatoriu angajamentelor oferite de Air Canada (AC), United Airlines, Inc. (UA) (2) și Deutsche Lufthansa AG (LH) (denumite împreună „părțile”) în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 într-o procedură inițiată în temeiul articolului 101 din tratat. Prezenta decizie se referă la acordul („Acordul A++”) încheiat între părți privind crearea unei întreprinderi comune cu partajarea veniturilor (întreprindere comună A++), care cuprinde, printre altele, toate serviciile de transport aerian de pasageri furnizate de părți pe rutele dintre Europa și America de Nord.

(2)

La 8 aprilie 2009, Comisia a inițiat procedura oficială de investigare în vederea adoptării unei decizii în temeiul capitolului III din Regulamentul (CE) nr. 1/2003. La 10 octombrie 2012, Comisia a adoptat o evaluare preliminară.

(3)

La 11 decembrie 2012, părțile au propus angajamente pentru a răspunde preocupărilor preliminare ale Comisiei privind piața relevantă. La 21 decembrie 2012, s-a publicat, în conformitate cu articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, o comunicare ce sintetiza cazul și angajamentele propuse și invita părțile terțe interesate să își prezinte observațiile. În urma observațiilor primite de la părțile terțe, la 15 mai 2013, părțile au transmis versiunea semnată a angajamentelor finale.

(4)

La 7 mai 2013, a fost consultat Comitetul consultativ privind practicile anticoncurențiale și pozițiile dominante, care a emis un aviz favorabil. La 8 mai 2013, consilierul-auditor și-a prezentat raportul final.

(5)

Evaluarea preliminară din 10 octombrie 2012 a stabilit preocupările preliminare ale Comisiei potrivit cărora părțile ar fi restricționat accesul concurenței pe piața de servicii premium (3) pe ruta Frankfurt–New York, atât prin obiect, cât și prin efect, ca urmare a cooperării acestora în cadrul Acordului A++.

(6)

Conform concluziei preliminare a Comisiei, Acordul A++, prin însăși natura acestuia, a vizat și a avut potențialul să restricționeze concurența, întrucât cooperarea părților în cadrul întreprinderii comune A++ a eliminat complet concurența între aceste părți în privința unor parametri-cheie ai concurenței, cum ar fi prețurile și capacitatea. În cadrul întreprinderii comune de partajare a veniturilor „neutre din punct de vedere metalic”, stimulentele individuale ale companiilor aeriene partenere pe rutele transatlantice au fost înlocuite cu interesul comun și profitul întreprinderii comune.

(7)

De asemenea, conform evaluării preliminare efectuate de Comisie, cooperarea părților în cadrul Acordului A++ a condus la efecte negative semnificative pentru pasagerii premium pe ruta Frankfurt–New York, întrucât concurența care exista între LH și CO înainte de cooperarea în cadrul întreprinderii comune A++ cel mai probabil nu va fi înlocuită de concurența exercitată de concurenți, având în vedere obstacolele considerabile la intrarea pe piață și la expansiunea pe piață.

(8)

Prin urmare, conform evaluării preliminare a Comisiei, cooperarea între părți în cadrul Acordului A++ pe ruta Frankfurt–New York în ceea ce privește pasagerii premium nu a fost compatibilă cu articolul 101 alineatul (1) din tratat.

(9)

Părțile au susținut că Acordul A++ produce câștiguri de eficiență atât pentru pasagerii care călătoresc pe ruta respectivă, cât și pentru pasagerii care călătoresc pe rutele conexe acesteia. Comisia a hotărât să extindă testul pentru eficiențele din afara pieței stabilite la punctul 43 din articolul 101 alineatul (3) din tratat, la care fac trimitere orientările. În cadrul testului extins, eficiențele din afara pieței pe piețele conexe pot fi avute în vedere în evaluarea concurenței, în măsura în care acestea aduc beneficii și consumatorilor care sunt prejudiciați și de cooperare. Așadar, această evaluare nu presupune o comparare a prejudiciului suportat de o categorie de consumatori cu beneficiile acordate unei alte categorii de consumatori.

(10)

În cadrul testului extins, părțile trebuie să demonstreze mai întâi că există o legătură între ruta în cauză și rutele conexe. Este necesar să se demonstreze că există un înalt grad de similitudine între grupurile de consumatori care călătoresc pe ruta în cauză și pe rutele conexe din amonte și din aval și că există un flux în două sensuri al eficiențelor pe aceste rute. În al doilea rând, părțile ar trebui să cuantifice eficiențele pe rutele din amonte și din aval de care ar trebui să beneficieze și consumatorii care călătoresc pe ruta în cauză. În fine, trebuie verificat dacă eficiențele pretinse (atât pe piață, cât și în afara pieței) îndeplinesc toate cerințele articolului 101 alineatul (3) din tratat privind creșterea eficienței, partea echitabilă din profit ce revine consumatorilor, caracterul indispensabil al restricțiilor și imposibilitatea de a se elimina concurența.

(11)

În urma evaluării eficiențelor prezentate de părți în cadrul testului extins, s-a concluzionat totuși că, în temeiul articolului 101 alineatul (3) din tratat, nivelul eficiențelor demonstrate (eficiențele de pe piață și din afara pieței) era insuficient pentru a compensa eventualitatea unor efecte negative semnificative cauzate de restricționarea concurenței în sensul articolului 101 alineatul (1) din tratat.

(12)

La 11 decembrie 2012, părțile au propus o serie de angajamente pentru a răspunde preocupărilor preliminare ale Comisiei privind pasagerii premium care călătoresc pe ruta Frankfurt–New York. Părțile propun:

(13)

Părțile propun să încredințeze unui administrator responsabilitatea de a monitoriza respectarea angajamentelor. În cazul unui litigiu între un nou operator și părți cu privire la angajamente, părțile propun instituirea unei proceduri de soluționare a litigiilor în cadrul căreia un tribunal arbitral va emite o hotărâre definitivă cu privire la chestiunea în litigiu.

(14)

Drept răspuns la observațiile testului de piață, părțile au prezentat versiunea semnată a angajamentelor finale la 15 mai 2013. Cu excepția câtorva modificări tehnice și a unor clarificări, angajamentele revizuite diferă de cele prezentate inițial, în special în ceea ce privește domeniul de aplicare al angajamentului privind acordurile speciale de partajare proporțională a încasărilor. Sfera de acoperire a angajamentului a fost extinsă de la cincisprezece la douăzeci de rute, pentru care părțile vor asigura concurenților accesul la traficul de tranzit al acestora în anumite condiții.

(15)

În forma lor finală, angajamentele sunt suficiente pentru a răspunde preocupărilor identificate de Comisie în cadrul evaluării preliminare, fără a fi disproporționate. Angajamentele facilitează intrarea pe piață sau expansiunea pe ruta Frankfurt–New York pentru pasagerii premium prin reducerea obstacolelor în calea extinderii și a intrării pe piață și consolidează serviciile actuale ale concurenților. Acestea urmăresc să asigure concurenților accesul îmbunătățit la traficul de tranzit și posibilitatea de a încheia cu părțile acorduri de combinare a tarifelor și acorduri de cooperare privind programele de fidelizare a pasagerilor.

(16)

Comisia consideră că domeniul de aplicare al angajamentelor finale privind sloturile orare este suficient și adecvat pentru a le face îndeajuns de eficiente și de atractive în scopul de a se încuraja utilizarea lor efectivă. Acest fapt este valabil în special dacă este combinat cu alte elemente ale angajamentelor finale, precum acordurile de combinare a tarifelor și acordurile speciale de partajare proporțională a încasărilor. Angajamentul privind combinarea tarifelor va diminua dezavantajul concurenților față de părți în ceea ce privește frecvența, permițând acestora să ofere mai multe frecvențe combinate. Serviciile concurenților vor deveni mai atractive pentru pasagerii premium, rezultatul fiind atât îmbunătățirea durabilității pe termen lung a concurenților actuali, cât și reducerea obstacolelor privind intrarea pe piață a noilor concurenți. Angajamentul privind acordurile speciale de partajare proporțională a încasărilor va permite unui operator nou să beneficieze, în condiții avantajoase, de accesul necesar la traficul de tranzit al părților, la fiecare capăt al rutei. De asemenea, va reduce avantajul părților față de noii operatori în ceea ce privește punctul nodal și va stimula astfel intrarea pe piață a concurenților.

(17)

Prin prezenta decizie, angajamentele propuse de întreprinderile în cauză au caracter obligatoriu din punct de vedere juridic pentru acestea.

(18)

Având în vedere angajamentele finale oferite de către părți, Comisia consideră că nu mai există motive pentru o acțiune a acesteia. Decizia este obligatorie pe o perioadă de zece ani de la data adoptării acesteia.