CUPRINS

1........... INTRODUCERE........................................................................................................... 4

2........... ASPECTE PROCEDURALE ȘI CONSULTAREA PĂRȚILOR INTERESATE......... 4

3........... DEFINIREA PROBLEMEI........................................................................................... 5

3.1........ Situația actuală.............................................................................................................. 5

3.2........ Problemele..................................................................................................................... 5

3.2.1..... Nerespectarea legislației UE de către autoritățile publice (legislație neconformă sau aplicare incorectă) și efectul asupra lucrătorilor migranți din UE...................................................................... 5

3.2.2..... Nerespectarea legislației UE de către angajatori și de către consilierii juridici (incapacitatea sau refuzul de a aplica în mod corect legislația UE) și efectul asupra lucrătorilor migranți din UE........... 5

3.2.3..... Lucrătorii migranți din UE nu au acces la informare sau nu dispun de mijloace care le să le garanteze drepturile...................................................................................................................................... 6

3.3........ Cauze și factori determinanți........................................................................................ 6

3.4........ Cine este afectat și în ce mod......................................................................................... 6

3.5........ Scenariul de referință și necesitatea intervenției........................................................... 6

4........... ANALIZA SUBSIDIARITĂȚII.................................................................................... 7

5........... OBIECTIVE DE POLITICĂ......................................................................................... 7

6........... OPȚIUNI DE POLITICĂ............................................................................................. 7

6.1........ Nicio măsură suplimentară la nivelul UE (scenariul de referință)...................................... 7

6.2........ Documentele de orientare comune................................................................................... 7

6.3........ O recomandare a Comisiei către statele membre............................................................. 8

6.4........ O directivă care să introducă măsuri de sprijinire a lucrătorilor migranți din UE, în special: 8

6.5........ O directivă care să introducă dispoziții privind îmbunătățirea protecției lucrătorilor migranți din UE            8

7........... ANALIZA IMPACTURILOR....................................................................................... 8

7.1........ Opțiunea 1: Scenariul de referință................................................................................ 8

7.2........ Opțiunea 2: Documentele de orientare comune.............................................................. 9

7.3........ Opțiunea 3: O recomandare a Comisiei către statele membre......................................... 9

7.4........ Opțiunea 4: O directivă care să introducă măsuri de sprijin pentru lucrătorii migranți din UE  10

7.5........ Opțiunea 5: O directivă care să consolideze protecția lucrătorilor migranți din UE..... 11

8........... COMPARAREA OPȚIUNILOR................................................................................ 12

9........... MONITORIZARE ȘI EVALUARE............................................................................ 12

DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI

REZUMAT AL EVALUĂRII IMPACTULUI

Care însoţeşte documentul

Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații a lucrătorilor

(Text cu relevanță pentru SEE)

1.           INTRODUCERE

Libera circulație a lucrătorilor este una dintre cele patru libertăți pe care se bazează piața unică, alături de libera circulație a bunurilor, a serviciilor și a capitalurilor fiind prevăzută la articolul 45 din TFUE și specificată în legislația secundară prin Regulamentul (UE) nr. 492/2011 (fostul Regulament 1612/68).

Ea le conferă cetățenilor UE care se deplasează într-un alt stat membru pentru a lucra dreptul de a nu fi discriminați pe motiv de cetățenie sau naționalitate în ceea ce privește accesul la ocuparea forței de muncă, condițiile de angajare, accesul la avantaje sociale și fiscale, afilierea la organizații sindicale, accesul la formare și la locuințe, precum și accesul copiilor lor la educație.

Prezenta inițiativă nu își propune să creeze noi drepturi pentru lucrătorii migranți din UE, ci răspunde numeroaselor preocupări exprimate de diverse părți interesate cu privire la necesitatea de a garanta că drepturile cetățenilor europeni sunt reale și de a elimina obstacolele cu care se confruntă aceștia la trecerea frontierelor. Inițiativa se încadrează în strategia Europa 2020 și în „Pachetul privind ocuparea forței de muncă” adoptat de Comisie.

2.           ASPECTE PROCEDURALE ȘI CONSULTAREA PĂRȚILOR INTERESATE

Au fost luate în considerare studii și rapoarte realizate de experți în domeniul liberei circulații a lucrătorilor, precum rețeaua de experți independenți care sprijină activitățile DG Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Incluziune.

În perioada iunie-august 2011, a avut loc o consultare publică în cadrul căreia cetățenii și organizațiile au fost invitați să își exprime opiniile cu privire la principalele probleme legate de mobilitatea lucrătorilor din UE, la nivelul de protecție oferit în prezent și la necesitatea ca UE să ia măsuri pentru a ajuta lucrătorii să se bucure pe deplin de drepturile pe care le au.

Problema a fost discutată în cadrul Comitetului consultativ pentru libera circulație a lucrătorilor, care este format din reprezentanți ai statelor membre și ai partenerilor sociali de la nivel național și european.

3.           DEFINIREA PROBLEMEI

3.1.        Situația actuală

Libera circulație a lucrătorilor, care este instituită de peste 40 de ani, se bazează pe drepturi importante și solide. Curtea de Justiție a furnizat orientări importante cu privire la interpretarea dispozițiilor relevante.

Procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor constituie un mijloc important de garantare a aplicării normelor, determinând modificări ale legislației și practicilor generale neconforme. Cu toate acestea, ele nu rezolvă situațiile particulare ale persoanelor implicate și nu pot fi lansate în cazuri implicând entități private.

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă la nivelul UE în alte domenii, precum discriminarea pe considerente de rasă, religie, vârstă sau sex, lucrătorii migranți din UE care sunt discriminați din cauza cetățeniei sau a naționalității nu pot decât să se bazeze pe acțiunea Comisiei și să sesizeze tribunalele naționale. Măsurile existente la nivelul UE sunt, prin urmare, limitate în ceea ce privește exercitarea eficace a drepturilor lucrătorilor individuali.

Fiecare stat membru decide ce fel de sprijin și de protecție să ofere lucrătorilor migranți din UE în conformitate cu propriul sistem juridic. Prin urmare, nivelurile de sprijin și de protecție diferă de la un stat membru la altul. Din rapoartele realizate de experții în domeniu reiese că, în țările care interzic în mod explicit discriminarea exercitată pe motiv de cetățenie sau de naționalitate, cetățenii UE beneficiază de o protecție mai puternică.

Mai sunt multe de făcut pentru a spori mobilitatea geografică între statele membre ale UE: în 2011, potrivit anchetei asupra forței de muncă în UE, numai 3,1% dintre europenii în vârstă de muncă locuiau într-un alt stat membru al UE decât cel de origine.

3.2.        Problemele

Deși drepturile legate de libera circulație a lucrătorilor sunt solide, o serie de indicatori arată că există discriminare pe motiv de cetățenie sau de naționalitate și că lucrătorilor le este practic dificil să își exercite efectiv drepturile. Au fost identificate următoarele probleme:

3.2.1.     Nerespectarea legislației UE de către autoritățile publice (legislație neconformă sau aplicare incorectă) și efectul asupra lucrătorilor migranți din UE

Normele privind libera circulație a lucrătorilor sunt în vigoare de peste 40 de ani. Cu toate acestea, problemele legate de neconformitatea legislației și a practicilor generale naționale persistă în statele membre și continuă să fie raportate Comisiei. Aceste probleme pot avea consecințe negative grave pentru cetățenii UE, deoarece le pot afecta perspectivele de carieră, condițiile de muncă sau accesul la avantaje sociale și le pot perturba viața atât la nivel profesional, cât și în plan personal. De asemenea, aceste probleme împiedică integrarea cetățenilor UE pe piața forței de muncă și în societatea țării gazdă. Deși problemele respective pot fi soluționate la nivelul UE prin proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, acest lucru nu va avea un efect direct asupra persoanelor implicate.

3.2.2.     Nerespectarea legislației UE de către angajatori și de către consilierii juridici (incapacitatea sau refuzul de a aplica în mod corect legislația UE) și efectul asupra lucrătorilor migranți din UE

Au fost raportate cazuri de angajatori din sectorul public și privat care au încălcat normele UE, indiferent de gradul de corectitudine a legislației naționale. Din informațiile colectate de experți și de către Comisie reiese că această problemă este recurentă, deși cunoașterea ei depinde foarte mult de nivelul de publicitate care se face acestor cazuri. Problemele cauzate de măsurile luate de angajatori privați nu pot fi soluționate la nivelul UE prin procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Prin urmare, cetățenii discriminați se pot baza numai pe mecanismele și mijloacele disponibile la nivel național. Măsurile luate de angajatori pot avea consecințe grave pentru situația personală a lucrătorilor implicați, spulberându-le șansele de angajare și/sau afectându-le condițiile de muncă.

3.2.3.     Lucrătorii migranți din UE nu au acces la informare sau nu dispun de mijloace care le să le garanteze drepturile

Participanții la diverse sondaje au declarat că nu știu la cine să apeleze atunci când se confruntă cu probleme legate de drepturile lor în UE, ceea ce arată că cetățenii UE nu au un punct clar de referință. A fost menționată și lipsa clarității în legătură cu cel mai potrivit loc de unde se pot obține informații cu privire la drepturile garantate la nivelul UE. În plus, există o serie de factori (cum ar fi necunoașterea procedurilor, necunoașterea sistemelor naționale, lipsa competențelor lingvistice) care fac dificilă exercitarea dreptului la libera circulație de către lucrătorii din UE și accesul acestora la mijloacele de protecție disponibile. Acest lucru a fost confirmat de rezultatele consultării publice, majoritatea cetățenilor declarând că decizia de a pleca să lucreze într-un alt stat membru le-ar fi puternic influențată de nivelul de protecție oferit lucrătorilor. Un alt factor important este reticența de a raporta cazurile de discriminare.

3.3.        Cauze și factori determinanți

Au fost identificați patru factori determinanți: (1) necunoașterea drepturilor lucrătorilor din UE garantate de legislația UE și necunoașterea căilor de atac disponibile; (2) neînțelegerea legislației UE și lipsa certitudinii juridice; (3) insuficiența sprijinului acordat lucrătorilor migranți din UE pentru ca aceștia să își poată exercita drepturile; (4) protecționismul și refuzul de a respecta legislația.

3.4.        Cine este afectat și în ce mod

Problemele identificate îi afectează pe cetățenii UE care se deplasează într-un alt stat membru al UE pentru a lucra, inclusiv pe cei aflați în căutarea unui loc de muncă sau pe cetățenii unui anumit stat membru care și-au exercitat dreptul la libera circulație și s-au întors să lucreze în statul membru de origine.

În medie, dintre cetățenii europeni în vârstă de muncă ce locuiesc într-un alt stat membru 67,9 % au un loc de muncă, iar 9,1% sunt șomeri. Teoretic, deci, toți aceștia pot întâmpina, la un moment dat, probleme legate de aplicarea eficace a drepturilor. Și cetățenii care intenționează să plece în viitor (17%) pot fi afectați.

Problemele îi pot viza pe toți lucrătorii din UE, putând afecta toate profesiile și toate sectoarele de activitate. Membrii familiilor pot fi și ei afectați, în măsura în care beneficiază de anumite drepturi în temeiul dispozițiilor UE.

Angajatorii și autoritățile naționale pot fi afectați la rândul lor, întrucât o mai bună aplicare a drepturilor lucrătorilor migranți ar putea presupune anumite costuri.

3.5.        Scenariul de referință și necesitatea intervenției

În contextul economic și social actual, nu poate fi exclusă impunerea de noi limitări ale drepturilor lucrătorilor migranți din UE. Anumite măsuri identificate în întreaga Europă și diverse sondaje indică o creștere constantă a intoleranței față de lucrătorii migranți din UE, ceea ce poate duce la acțiuni discriminatorii.

Ca urmare a extinderilor din 2004 și 2007, lucrătorii din alte state membre se confruntă cu noi probleme legate de aplicarea legislației UE, ceea ce necesită o abordare mai pedagogică în domeniul liberei circulații.

Prezenta inițiativă poate contribui la încurajarea și facilitarea mobilității, întrucât combaterea discriminării exercitate pe motiv de cetățenie sau de naționalitate va transmite un mesaj pozitiv celor care doresc să lucreze într-un alt stat membru și va reduce numărul de persoane care nu au curajul să plece din cauza unor experiențe negative sau din cauză că se așteaptă să se confrunte cu probleme.

4.           ANALIZA SUBSIDIARITĂȚII

Articolul 46 din TFUE stabilește competența Uniunii de a emite directive sau regulamente prin care să prevadă măsurile necesare pentru încurajarea liberei circulații a lucrătorilor, astfel cum este definită la articolul 45 din TFUE.

Prezenta inițiativă va permite statelor membre să adopte măsurile adecvate de punere în aplicare, respectând astfel principiul proporționalității. Statele membre care au instituit deja o protecție juridică detaliată împotriva discriminării exercitate pe motiv de cetățenie sau de naționalitate nu vor trebui să își modifice substanțial sistemele.

Atingerea obiectivelor prezentei inițiative ar contribui la consolidarea drepturilor fundamentale stabilite în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

5.           OBIECTIVE DE POLITICĂ

Prezenta inițiativă este compatibilă cu obiectivul general de garantare a unui tratament egal pentru cetățenii UE. Aceasta este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene și o parte importantă a calității de cetățean al UE. Garantarea atingerii acestui obiectiv va contribui la o mai bună funcționare a pieței interne.

Au fost identificate următoarele obiective specifice:

– reducerea discriminării lucrătorilor migranți din UE pe motiv de cetățenie sau de naționalitate;

– reducerea decalajului dintre drepturile scrise și exercitarea lor în practică, contribuind astfel la punerea integrală și corectă în aplicare a legislației existente și ameliorând funcționarea pieței interne.

Pentru a atinge aceste obiective de politică, au fost identificate următoarele obiective operaționale:

– o mai bună informare a cetățenilor, a angajatorilor, a autorităților publice și a altor părți interesate cu privire la drepturile lucrătorilor migranți din UE;

– îmbunătățirea certitudinii juridice;

– punerea la dispoziția lucrătorilor din UE a instrumentelor de sprijin adecvate atunci când își exercită drepturile.

6.           OPȚIUNI DE POLITICĂ

Au fost identificate următoarele opțiuni:

6.1.        Nicio măsură suplimentară la nivelul UE (scenariul de referință)

6.2.        Documentele de orientare comune

Această opțiune s-ar axa pe adoptarea de orientări comune de către statele membre și Comisie pentru a avea o abordare comună cu privire la aplicarea și interpretarea normelor UE privind libera circulație a lucrătorilor și ar fi completată cu documente interpretative adoptate de Comisie.

6.3.        O recomandare a Comisiei către statele membre

Această opțiune ar consta în adoptarea de către Comisie a unei recomandări generale adresate statelor membre pentru a le încuraja să ia măsuri în vederea:

– unei mai mari sensibilizări cu privire la drepturile lucrătorilor migranți din UE;

– acordării unui sprijin mai mare lucrătorilor migranți din UE, solicitând instituirea unor căi de atac, creând structuri de sprijin pentru lucrătorii migranți din UE și permițând asociațiilor și organizațiilor să introducă acțiuni în justiție în numele sau în sprijinul lucrătorilor migranți din UE.

6.4.        O directivă care să introducă măsuri de sprijinire a lucrătorilor migranți din UE, în special:

- o obligație juridică de a pune la dispoziția lucrătorilor migranți din UE căi de atac;

- crearea unor structuri care să ofere sprijin lucrătorilor migranți din UE. Acest lucru ar presupune promovarea drepturilor, acordarea de asistență lucrătorilor migranți din UE în privința exercitării drepturilor lor, realizarea de sondaje, întocmirea de rapoarte și adoptarea de recomandări;

- garantarea posibilității asociațiilor, organizațiilor sau entităților juridice interesate de promovarea dreptului la libera circulație a lucrătorilor de a se angaja în orice proceduri administrative sau judiciare în numele sau în sprijinul lucrătorilor migranți din UE.

6.5.        O directivă care să introducă dispoziții privind îmbunătățirea protecției lucrătorilor migranți din UE

Pe lângă elementele descrise la opțiunea de politică 4, această opțiune ar introduce, de asemenea:

- obligația angajatorilor de a preveni discriminarea în cadrul întreprinderilor lor;

- măsuri de impunere a unor sancțiuni sau despăgubiri;

- o dispoziție juridică vizând să protejeze lucrătorii migranți din UE împotriva oricărui tratament defavorabil ca urmare a depunerii unei plângeri.

7.           ANALIZA IMPACTURILOR

Din punct de vedere economic, nu a fost posibil să se identifice alte impacturi decât cele care rezultă în mod natural din impacturile sociale preconizate și din costurile reale ale punerii în aplicare. Reducerea discriminării exercitate pe motiv de cetățenie sau de naționalitate în domeniul ocupării forței de muncă ar putea face mobilitatea în interiorul UE mai atractivă. Deși creșterea mobilității poate să nu fie substanțială, întrucât discriminarea este numai unul dintre factorii care influențează deciziile personale de plecare, efectele acesteia asupra funcționării pieței unice vor fi pozitive, mobilitatea putând juca un rol în creșterea economică.

7.1.        Opțiunea 1: Scenariul de referință

Impactul social

Problemele și factorii determinanți identificați ar rămâne nesoluționați. Această opțiune nu ar determina nicio schimbare semnificativă a comportamentului autorităților naționale și al angajatorilor. Nu ar exista impacturi substanțiale asupra sensibilizării cu privire la drepturi și la certitudinea juridică. Menținerea statu-quo-ului ar însemna, în plus, că nu ar exista niciun nivel minim consolidat de sprijin sau de protecție la nivelul UE a lucrătorilor migranți. În aceste condiții, persoanele care se deplasează pentru a lucra ar continua să fie afectate negativ, iar capacitatea lucrătorilor migranți din UE de a participa integral la piața muncii și la viața socială din statul membru gazdă ar rămâne limitată.

Impactul economic

Nu au fost identificate costuri aferente punerii în aplicare.

7.2.        Opțiunea 2: Documentele de orientare comune

Impactul social

Adoptarea de orientări ar da naștere unei interpretări comune a normelor actuale ale UE în vederea punerii lor în aplicare de către administrațiile naționale, contribuind astfel la creșterea certitudinii juridice și la reducerea decalajelor în materie de punere în aplicare. Un alt rezultat ar putea fi reducerea numărului de cazuri de discriminare.

În plus, orientările ar contribui la sensibilizarea autorităților naționale cu privire la drepturile legate de libera circulație a lucrătorilor, însă ar depinde de publicitatea și diseminarea de care beneficiază în fiecare stat membru.

Orientările s-ar axa pe chestiuni de interpretare a legislației UE, fără să conțină însă măsuri specifice privind acordarea de asistență și de sprijin lucrătorilor. Prin urmare, deși această opțiune îi poate determina pe lucrători să își exercite mai eficient drepturile datorită certitudinii juridice, ea nu i-ar ajuta să impună efectiv respectarea drepturilor respective în caz de probleme.

Impactul social global al acestei opțiuni ar fi, prin urmare, pozitiv, dar limitat.

Impactul economic

Această opțiune ar putea presupune anumite costuri de punere în aplicare legate de diseminarea și publicarea orientărilor, inclusiv costuri de traducere. Costurile vor depinde de eforturile specifice depuse de statele membre în acest sens.

Această opțiune ar reduce nivelul de incorectitudine în aplicarea legislației UE de către administrațiile naționale, însă nu ar fi relevantă pentru o gamă largă de părți interesate și, prin urmare, ar putea avea un impact limitat asupra numărului de plângeri și de proceduri judiciare.

Nu au fost identificate costuri aferente punerii în aplicare pentru întreprinderi.

7.3.        Opțiunea 3: O recomandare a Comisiei către statele membre

Impacturile acestei opțiuni ar putea fi identice cu ale opțiunii 4, deoarece se abordează aceleași probleme. Diferența dintre cele două opțiuni si, prin urmare, dintre impacturile corespunzătoare, rezidă în natura lor obligatorie sau neobligatorie.

Impactul social

Recomandarea ar conferi problemei o anumită vizibilitate care ar putea spori nivelul de conștientizare în rândul cetățenilor, al părților interesate relevante și al autorităților naționale. Ea ar putea determina o implicare mai activă a autorităților naționale în reducerea decalajelor în materie de punere în aplicare și ar contribui la consolidarea mecanismelor de sprijin și de ajutorare puse la dispoziția lucrătorilor migranți din UE.

Recomandarea nu ar impune nicio obligație statelor membre. Având în vedere diferitele concepții și acțiuni din domeniul liberei circulații a lucrătorilor și al drepturilor acestora, există riscul ca modalitățile de soluționare a problemelor de către statele membre să se diversifice tot mai mult.

Prin urmare, impactul social ar putea fi pozitiv, însă el va depinde de nivelul de punere în aplicare din fiecare stat membru, iar diversitatea tot mai mare ar putea reduce avantajele.

Impactul economic

Impacturile, inclusiv costurile, vor depinde de măsurile specifice luate de statele membre.

7.4.        Opțiunea 4: O directivă care să introducă măsuri de sprijin pentru lucrătorii migranți din UE

Impactul social

Relaționarea specifică a căilor de atac cu chestiuni privind discriminarea exercitată pe motiv de cetățenie sau de naționalitate ar duce la creșterea nivelului de certitudine juridică, deoarece cetățenii ar fi siguri că pot recurge la proceduri specifice indiferent în ce stat membru se hotărăsc să se mute și să lucreze.

Abordarea cetățeniei sau a naționalității ca motiv de discriminare prin intermediul unor organisme specializate, fără a condiționa protecția împotriva acestui tip de discriminare de interpretările generoase ale legislației aplicabile în alte domenii, ar duce la creșterea certitudinii juridice.

Eforturile depuse de organismele de sprijin (sondaje, rapoarte, recomandări) ar contribui la sporirea sensibilizării și la abrogarea legilor și practicilor discriminatorii. Întrucât lucrătorii migranți din UE ar beneficia astfel de consiliere și de asistență, aceste eforturi ar putea, de asemenea, să-i încurajeze pe lucrătorii respectivi să își apere drepturile. Crearea de organisme similare pe întregul teritoriu al Uniunii ar garanta accesul cetățenilor la sprijin și la informare în fiecare stat membru. Faptul că asociațiile și organizațiile ar putea introduce acțiuni în justiție ar reprezenta încă un stimulent pentru ca lucrătorii migranți din UE să își apere drepturile.

Organismele de sprijin vor fi, de asemenea, în măsură să asiste întreprinderile și organizațiile sindicale atunci când acestea vor avea nevoie de consiliere în chestiuni specifice legate de drepturile lucrătorilor migranți. Dispozițiile privind posibilitatea asociațiilor și a organizațiilor de a introduce acțiuni în justiție ar duce la creșterea numărului de părți interesate implicate în combaterea discriminării exercitate pe motiv de cetățenie sau de naționalitate.

În general, impactul social va fi pozitiv, deoarece s-ar reduce discriminarea exercitată pe motiv de cetățenie sau de naționalitate.

Impactul economic

Crearea de organisme de sprijin ar presupune costuri de punere în aplicare pentru autoritățile naționale. Cu toate acestea, întrucât sarcina de a desemna organismele în cauză le va reveni statelor membre, costurile reale vor varia în funcție de faptul dacă se creează o nouă structură sau dacă se atribuie noi sarcini organismelor deja existente. Toate cele 27 de state membre dispun în prezent de structuri specifice pentru soluționarea cazurilor de discriminare bazate pe alte considerente; prin urmare, dacă ele decid să confere structurilor respective sarcina de a combate si discriminarea exercitată pe motiv de cetățenie sau de naționalitate, costurile de punere în aplicare ar fi limitate la extinderea rolului acestor structuri.

Se preconizează că măsurile propuse vor avea un efect preventiv și vor reduce necesitatea de a se baza pe proceduri judiciare pentru soluționarea litigiilor, cum pare să fie cazul în țările în care există deja organisme de sprijin care se ocupă de discriminarea exercitată pe motiv de cetățenie sau de naționalitate.

Deși nu au fost identificate costuri de punere în aplicare pentru întreprinderi, această opțiune ar presupune anumite costuri pentru asociațiile și organizațiile care vor fi autorizate să introducă acțiuni în justiție, deoarece acestea vor trebui să suporte costurile aferente procedurilor judiciare.

7.5.        Opțiunea 5: O directivă care să consolideze protecția lucrătorilor migranți din UE

Dispozițiile care ar fi adoptate în cadrul acestei opțiuni de politică ar impune, în plus față de cele prevăzute în cadrul opțiunii 4, și anumite obligații pentru angajatori.

Impactul social

Măsurile active de prevenire a discriminării ar fi direct aplicabile în contextul relevant, și anume la locul de muncă. Aceasta înseamnă că informația va ajunge cu siguranță la destinatar. De asemenea, sancțiunile și despăgubirile acordate victimelor ar spori certitudinea juridică, întrucât ar fi creat un set de drepturi și obligații.

Obligația de informare și/sau măsurile active de prevenire a discriminării ar include tratamentul egal în politica de resurse umane a companiilor, sensibilizând astfel lucrătorii și antreprenorii naționali cu privire la drepturile aplicabile în rândul și la sensibilitatea problemei.

Măsurile de prevenire a discriminării sunt, prin natura lor, destinate să elimine practicile discriminatorii. Amenințarea cu sancțiuni poate descuraja angajatorii să acționeze în mod discriminatoriu.

Introducerea de dispoziții cu privire la victimizare ar consolida poziția lucrătorilor individuali și i-ar determina să își apere mai ferm drepturile.

Dispozițiile acestei opțiuni de politică ar contribui la reducerea discriminării pe baza naționalității printr-o abordare combinată, pe de o parte stimulând lucrătorii să își exercite drepturile (opțiunea 4), iar pe de altă parte, introducând măsuri de prevenire a discriminării.

Deși elementele avute în vedere ar trimite un mesaj important societății cu privire la combaterea discriminării, nu a fost posibil să se demonstreze dacă acestea vor avea un efect practic semnificativ asupra persoanelor în cauză.

Impactul economic

Costurile de punere în aplicare pentru autoritățile naționale sunt aceleași ca în cazul opțiunii de politică 4. Numărul de sesizări ale tribunalelor s-ar putea modifica, dar acest lucru este foarte nesigur; în plus, efectele pe termen scurt și lung ar putea fi complet diferite. Prin urmare, nu a fost posibilă includerea acestui aspect în analiză.

Această opțiune de politică ar implica costuri de conformare pentru angajatori, care ar consta în principal în costuri aferente orelor de muncă, asociate cu luarea de măsuri active etc. pentru dotări și activități de formare. Este dificil să se furnizeze estimări exacte ale costurilor respective, întrucât acestea vor varia în funcție de măsurile luate de către angajatori. În cea mai mare parte, se poate preconiza că acestea vor varia în funcție de dimensiunile întreprinderii, existând totodată o componentă de cost fix redus care ar rămâne independentă de dimensiunile companiei.

Costuri aferente punerii în aplicare vor rezulta și din aplicarea dispozițiilor privind sancțiunile/despăgubirile. Cu toate acestea, stabilirea sumei în cauză va fi lăsată la latitudinea fiecărui stat membru. Impacturile economice și financiare specifice vor depinde, prin urmare, de fiecare stat membru.

8.           COMPARAREA OPȚIUNILOR

S-a realizat o comparare a opțiunilor din perspectiva eficacității acestora în atingerea obiectivelor specifice ale inițiativei, a eficienței, a compatibilității cu obiectivele generale ale UE și a impacturilor lor asupra părților interesate.

Opțiunea preferată este o combinație între opțiunile 2 și 4. Acestea sunt ceva mai puțin eficace decât opțiunea 5, însă această abordare este cea mai eficientă. Împreună, aceste opțiuni oferă o soluție cuprinzătoare la toate problemele specifice identificate, fără a presupune costuri de conformare excesive. Ele sunt mai compatibile cu obiectivele generale decât opțiunea 5, care presupune costuri disproporționate pentru companii. De asemenea, acestea sunt opțiunile cele mai previzibile în ceea ce privește efectele.

9.           MONITORIZARE ȘI EVALUARE

O serie de indicatori, atât cantitativi (de exemplu, numărul plângerilor), cât și calitativi (de exemplu, rapoartele întocmite de rețeaua de experți), vor fi utilizați în scopuri de monitorizare, alături de rapoartele, sondajele și recomandările elaborate de organismele de sprijin care vor fi create în cadrul prezentei inițiative.

La doi ani de la data limită de transpunere, Comisia, asistată de experți externi, va realiza o evaluare. Evaluarea va aborda:

– nivelul de sensibilizare al cetățenilor și al părților interesate cu privire la existența elementelor introduse prin directivă;

– activitățile desfășurate de către organismele de sprijin și rolul altor organizații și asociații;

– tipurile de discriminare cel mai des întâlnite și eventualele schimbări față de scenariul de referință.

În general, această evaluare ar trebui să examineze dacă elementele nou-introduse au determinat schimbări pozitive și să identifice dificultățile întâlnite până la momentul respectiv.