Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru (Reformare) /* COM/2013/0311 final - 2013/0162 (COD) */
EXPUNERE DE MOTIVE 1. Contextul propunerii ·
Contextul general, motivele și obiectivele
propunerii Bunurile culturale naționale sunt bunurile pe
care statele membre le identifică ca aparținând patrimoniului lor cultural.
Aceste bunuri sunt clasificate în general în funcție de importanța lor pe plan
cultural, fiindu-le asociate norme de protecție mai mult sau mai puțin stricte.
Printre bunurile culturale, bunurile aparținând patrimoniului național cu
valoare artistică, istorică sau arheologică (denumite în continuare „bunuri
aparținând patrimoniului național”), conform legislației sau procedurilor
administrative naționale în sensul articolului 36 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene (TFUE), sunt bunuri de interes major care ar
trebui conservate pentru generațiile viitoare. În mod general, „bunurile
aparținând patrimoniului național” beneficiază de un tratament juridic care le
oferă o mai mare protecție, interzicând ieșirea definitivă de pe teritoriul
statului membru. Piața internă cuprinde un spațiu fără
frontiere interne, în care libera circulație a bunurilor este asigurată în
conformitate cu dispozițiile din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene. Aceste dispoziții nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor
justificate pe motive de protejare a bunurilor aparținând patrimoniului
național cu valoare artistică, istorică sau arheologică, în sensul articolului
36 din TFUE. Directiva 93/7/CEE a Consiliului privind
restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru[1] a fost adoptată în 1993, odată
cu suprimarea frontierelor interne, pentru a asigura protecția bunurilor
culturale clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului național” ale
statelor membre. Această directivă vizează concilierea principiului fundamental
al liberei circulații a mărfurilor cu necesitatea unei protecții eficiente a
bunurilor aparținând patrimoniului național. Exercițiile de evaluare a directivei[2] au permis să se constate
eficacitatea limitată a acestui instrument pentru obținerea restituirii
anumitor bunuri culturale clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului
național” care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru și care sunt
situate pe teritoriul unui alt stat membru. Cauzele
principale au fost identificate ca fiind următoarele: ·
condițiile necesare pentru ca bunurile clasificate
drept „bunuri aparținând patrimoniului național” să poată face obiectul unei
restituiri, și anume apartenența la una dintre categoriile comune vizate în
anexă și satisfacerea pragurilor financiare și de vechime; ·
termenul scurt pentru exercitarea acțiunii în
restituire; ·
costul indemnizațiilor. În urma acestor exerciții s-a constatat, de
asemenea, necesitatea unei ameliorări a cooperării administrative și a
consultării între autoritățile centrale pentru o mai bună punere în aplicare a
directivei. În cadrul sistemului instituit prin directivă,
anumite state membre ar trebui să recurgă la mecanismele prevăzute de
convențiile internaționale pentru a obține restituirea bunurilor lor culturale.
Convenția UNESCO din 1970 privind mijloacele de interzicere și prevenire a
importului, exportului și transferului ilicit de proprietate a bunurilor
culturale și convenția UNIDROIT din 1995 privind bunurile culturale furate sau
exportate ilegal nu au fost ratificate de toate statele membre[3]. În ciuda diversității instrumentelor
existente, traficul de bunuri culturale a devenit una dintre cele mai
răspândite forme de comerț ilegal. Traficul de bunuri culturale clasificate
drept „bunuri aparținând patrimoniului național” este o formă deosebit de gravă
a acestei infracțiuni, care are consecințe nefaste pentru identitatea
națională, cultura și istoria statelor membre, deoarece dispariția bunurilor
aparținând patrimoniului național privează toți cetățenii statului de o dovadă
a identității și a istoriei lor. Constatând că această problemă afectează în
mod semnificativ statele membre ale Uniunii, Consiliul Uniunii Europene a
concluzionat, la 13 și 14 decembrie 2011, că era necesar să se adopte măsuri
pentru a consolida eficacitatea prevenirii criminalității care vizează bunurile
culturale și combaterea acestui fenomen. În acest sens, el a recomandat
Comisiei, printre altele, să sprijine statele membre pentru a proteja în mod
eficient bunurile culturale în vederea prevenirii și a combaterii traficului
ilegal și, la nevoie, în vederea promovării unor măsuri complementare[4]. Obiectivul prezentei propuneri este de a
permite statelor membre să obțină restituirea oricărui bun cultural clasificat
drept „bun aparținând patrimoniului național” care a părăsit ilegal teritoriul
său începând cu 1993. Obiectivul general este de a contribui la
protejarea bunurilor culturale în cadrul pieței interne. Coerența cu alte politici și obiective ale
Uniunii Prezenta inițiativă este coerentă cu politica
Uniunii în materie de protecție a bunurilor culturale. Ea este, de asemenea, în
conformitate cu concluziile Consiliului Uniunii citate anterior privind
prevenirea și combaterea traficului ilegal de bunuri culturale. Propunerea de directivă se referă la
restituirea bunurilor culturale ca sistem care permite statelor membre să își
protejeze bunurile culturale clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului
național”. Ar trebui remarcat faptul că, în ceea ce
privește recuperarea unui bun cultural de către proprietarul care a fost privat
de acesta, Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al
Consiliului din 12 decembrie 2012[5]
privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în
materie civilă și comercială prevede un nou for de competență, instanțele din
locul unde se găsește bunul, pentru acțiunea civilă de recuperare bazată pe
dreptul de proprietate. Această nouă dispoziție ar viza, de asemenea, acțiunile
civile referitoare la recuperarea bunurilor culturale. Cele două inițiative vizează consolidarea
protecției bunurilor culturale, una permițând autorităților naționale să
solicite restituirea unui bun cultural clasificat drept „bun aparținând
patrimoniului național” care a părăsit ilegal teritoriul, cealaltă recunoscând
dreptul proprietarului de a solicita recuperarea unui bun cultural în fața
instanțelor statului membru unde se găsește bunul. 2. Rezultatul consultărilor cu părțile
interesate și ale evaluării impactului ·
Consultarea părților interesate Între 30 noiembrie 2011 și 5 martie 2012, a
fost organizată o consultare publică, dedicată tuturor părților interesate de
această inițiativă. Această consultare s-a desfășurat conform mecanismului de
elaborare interactivă a politicilor („Vocea ta în Europa”), prin
intermediul a două chestionare specifice adresate autorităților și organismelor
publice și, respectiv, cetățenilor și operatorilor economici interesați sau
care lucrează în domeniul bunurilor culturale. Serviciile Comisiei au primit 142 de
răspunsuri, dintre care 24 proveneau de la organisme publice și 118 din
sectorul privat. O sinteză a rezultatelor acestei consultări publice este
disponibilă pe site-ul internet Europa[6].
Majoritatea participanților din sectorul
privat (61%) estimează că Directiva 93/7/CEE răspunde în mod adecvat
necesităților statelor membre; prin urmare, nu este necesară revizuirea ei.
Doar 22% s-au arătat favorabili unei revizuiri. În schimb, 54% dintre reprezentanții
autorităților și ai organismelor publice estimează că directiva nu garantează o
restituire efectivă a bunurilor aparținând patrimoniului național care au
părăsit ilegal teritoriul unui stat membru. Sprijinul pentru soluțiile
preconizate pentru ameliorarea eficacității directivei este repartizat într-un
mod destul de echilibrat, și anume 29% în favoarea revizuirii directivei, 29%
pentru ameliorarea cooperării administrative și a schimbului de informații
între autoritățile competente, 17% în favoarea încurajării ratificării
convențiilor internaționale (UNESCO și UNIDROIT) de către statele membre și 25%
în favoarea unui demers care combină mai multe soluții, printre care revizuirea
directivei cu ameliorarea cooperării administrative și consultarea între
autoritățile competente. ·
Obținerea și utilizarea expertizei Directiva 93/7/CEE a făcut, la intervale
regulate, obiectul, unor rapoarte de evaluare ale Comisiei elaborate pe baza
rapoartelor naționale privind aplicarea. Aceste rapoarte de evaluare, care
vizează perioada 1993-2011, sunt adresate Parlamentului European, Consiliului
și Comitetului Economic și Social European[7].
De asemenea, Comisia a realizat un exercițiu
de evaluare ex-post a directivei prin intermediul creării unui grup de experți
naționali reprezentând autoritățile centrale care exercită funcțiile prevăzute
de directivă. Mandatul grupului de experți «Return of cultural goods»
(„Restituirea bunurilor culturale”), creat în cadrul Comitetului pentru
exportul și restituirea bunurilor culturale, era de a identifica problemele
legate de aplicarea directivei și de a evidenția eventuale soluții. Lucrările
acestui grup s-au desfășurat între 2009 și 2011. Grupul de lucru a concluzionat că directiva
trebuia revizuită pentru a o transforma într-un instrument mai eficient pentru
restituirea bunurilor aparținând patrimoniului național și că era, de asemenea,
necesar să se instituie mecanisme pentru ameliorarea cooperării administrative
și a consultării între autoritățile centrale[8].
·
Evaluarea impactului Prezenta propunere este însoțită de un rezumat
al evaluării impactului și de o evaluare a impactului, al cărei proiect a fost
evaluat de comitetul ad hoc al Comisiei Europene, care a emis avizul său la 21
septembrie 2012. Versiunea finală a evaluării impactului a fost modificată
pentru a lua în considerare recomandările comitetului. Această evaluare a impactului a ținut seama,
în special, de rapoartele de evaluare ale directivei, de documentația obținută
în cadrul lucrărilor grupului de experți «Return of cultural goods», de
lucrările grupului de experți MDC (Metoda deschisă de coordonare) privind
mobilitatea colecțiilor în cadrul planului de lucru 2007-2010 în favoarea
culturii[9],
de rezultatele consultării publice pe această temă, dar și de studiile
desfășurate în 2004, 2007 și 2011 în domeniul bunurilor culturale[10]. Pe baza informațiilor colectate, Comisia a
efectuat o evaluare a impactului, în cadrul căreia au fost examinate și
comparate următoarele opțiuni[11]: Opțiunea 1: nicio modificare a situației
actuale Nu se aduce nicio modificare Directivei
93/7/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directivele 96/100/CE și
2001/38/CE. Opțiunea 2: promovarea utilizării unor
instrumente comune de către autoritățile centrale Punerea la dispoziția autorităților centrale a
unui instrument electronic (sistemul de informare al pieței interne, denumit în
continuare „IMI”) pentru a facilita cooperarea administrativă, consultarea și
schimbul de informații între aceste autorități. Opțiunea 3: revizuirea Directivei 93/7/CEE Directiva 93/7/CEE este revizuită în vederea:
i) extinderii domeniului său de aplicare la toate bunurile clasificate drept
„bunuri aparținând patrimoniului național”, ii) prelungirii termenelor acordate
pentru exercitarea acțiunii în restituire și pentru verificarea bunului
cultural și iii) armonizării condițiilor referitoare la despăgubirea
posesorului. Opțiunea 4: încurajarea ratificării și a
punerii în aplicare de către statele membre a convenției UNESCO din 1970
privind bunurile culturale Directiva 93/7/CEE rămâne neschimbată, iar
acțiunea se axează pe ratificarea și punerea în aplicare de către statele
membre a convenției UNESCO din 1970 privind măsurile care se vor lua pentru a
interzice și a împiedica importul, exportul și transferul de proprietate
ilegale ale bunurilor culturale. Abordarea preferată rezultă dintr-o combinație
între opțiunile 2 și 3, care vizează, în special: - promovarea utilizării sistemului de
cooperare administrativă IMI între autoritățile centrale; - extinderea domeniului de aplicare al
directivei la toate bunurile culturale clasificate drept „bunuri aparținând
patrimoniului național” în sensul articolului 36 din tratat; - prelungirea termenului pentru exercitarea
acțiunii în restituire; - prelungirea termenului acordat pentru
verificarea bunului cultural; - armonizarea condițiilor referitoare la
despăgubirea posesorului în caz de restituire. 3. Elementele juridice ale propunerii ·
Rezumatul acțiunilor propuse Reformarea Directivei 93/7/CEE, modificată
prin Directivele 96/100/CE și 2001/38/CE, are drept obiectiv să permită
statelor membre să obțină restituirea oricărui bun cultural clasificat drept
„bun aparținând patrimoniului național”. Această reformare vizează, de
asemenea, o simplificare a legislației Uniunii în acest domeniu. Modificările aduse dispozițiilor Directivei
93/7/CEE se referă la: i) extinderea domeniului său de aplicare la toate
bunurile culturale clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului național”
în sensul articolului 36 din tratat, (ii) preconizarea utilizării sistemului
IMI pentru realizarea acțiunilor de cooperare administrativă și a schimburilor
de informații între autoritățile centrale, (iii) o prelungire a termenului
pentru a permite autorităților din statul membru solicitant să verifice natura
bunului cultural găsit într-un alt stat membru, (iv) o prelungire a termenului
pentru exercitarea acțiunii în restituire, v) indicarea autorității din statul
membru solicitant care declanșează termenul pentru acțiunea în restituire, (vi)
precizarea conform căreia posesorului îi revine sarcina probei diligențelor
necesare la achiziționarea bunului cultural, (vii) o indicare a unor criterii
comune pentru interpretarea noțiunii de „diligențe necesare” sau vii)
prelungirea termenelor pentru redactarea rapoartelor privind aplicarea și
evaluarea directivei. ·
Temei juridic Propunerea se bazează pe articolul 114 din
tratat (TFUE). ·
Principiul subsidiarității Piața internă este o competență partajată
între Uniune și statele membre. Prin urmare, se aplică principiul
subsidiarității. Având în vedere că acțiunea izolată a statelor
membre în materie de restituire ar putea să se lovească de diferențe existente
între normele naționale, crearea pieței interne a fost însoțită de adoptarea
Directivei 93/7/CEE. Stabilirea normelor în materie de restituire
este o modalitate de a facilita funcționarea pieței interne. Într-adevăr, ar fi
foarte dificil pentru un stat membru să obțină restituirea unui bun cultural
clasificat drept „bun aparținând patrimoniului național” care a părăsit ilegal
teritoriul său fără o procedură comună aplicabilă în statul membru unde se
găsește bunul. Din această cauză, un posesor care cunoaște faptul că bunul a
părăsit ilegal teritoriul unui stat ar putea să se stabilească într-un stat
membru fără teama de a pierde obiectul respectiv. Prin urmare, dimensiunea transfrontalieră a
scoaterii ilicite a bunurilor culturale face ca Uniunea să fie mai bine plasată
pentru a acționa cu privire la aceste aspecte și pentru a permite restituirea
bunurilor care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru și care se găsesc
pe teritoriul unui stat membru. În consecință, obiectivul prezentei propuneri
nu ar putea fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și necesită o
acțiune la nivelul Uniunii. Totuși, Uniunea nu este competentă pentru a
defini bunurile aparținând patrimoniului național sau pentru a determina
instanțele naționale competente pentru acțiunea în restituire pe care statul
membru solicitant o poate introduce împotriva posesorului și/sau a
deținătorului unui bun cultural clasificat drept „bun aparținând patrimoniului
național” care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru. Aceste aspecte țin
de subsidiaritate, deoarece sunt de competența statelor membre. ·
Principiul proporționalității În conformitate cu principiul
proporționalității, modificările propuse nu depășesc acțiunile necesare pentru
îndeplinirea obiectivelor stabilite. Domeniul de aplicare al acțiunii este legat de
cauzele majore care limitează eficacitatea Directivei 93/7/CEE pentru a obține
restituirea anumitor bunuri clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului
național”. Prezenta inițiativă este proporțională cu obiectivul de a garanta
restituirea tuturor bunurilor culturale clasificate drept „bunuri aparținând
patrimoniului național” care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru începând
cu 1993, fără a depăși ceea ce este necesar. Pentru a ameliora aplicarea sa, prezenta
propunere stabilește că punerea în aplicare a cooperării administrative și
schimbul de informații între autoritățile centrale se va face prin intermediul
sistemului IMI, precizează care este autoritatea națională a statului
solicitant care declanșează termenul acțiunii în restituire și determină faptul
că posesorului îi revine sarcina probei diligențelor necesare, indicând în
același timp anumite criterii comune ale noțiunii de diligențe necesare, pentru
a favoriza o interpretare mai uniformă a acestei noțiuni de către judecătorii
naționali în scopul despăgubirii posesorului. Aceste criterii nu sunt
exhaustive. Această necesitate de a acționa nu este, prin
urmare, stabilită pentru alte aspecte, cum ar fi acela de a permite unei
persoane fizice să introducă o acțiune în restituire pentru a recupera un bun
clasificat drept „bun aparținând patrimoniului național” care îi aparține, de a
extinde de la treizeci la cincizeci de ani perioada de prescripție aplicabilă
acțiunii în restituire sau de a limita suma maximă pentru despăgubirea
posesorului. Propunerea nu va presupune o nouă sarcină
administrativă pentru administrații; în schimb, ea ar trebui să diminueze
această sarcină. ·
Tehnica legislativă Ar trebui reamintit faptul că, la 1 aprilie
1987, Comisia a decis să dea instrucțiuni serviciilor sale pentru a realiza
codificarea tuturor actelor cel mai târziu după a zecea lor modificare,
subliniind că este vorba despre o cerință minimală și că, în vederea clarității
și a bunei înțelegeri a dispozițiilor acestora, serviciile responsabile ar
trebui să depună eforturi pentru a codifica textele de care sunt responsabile
la intervale și mai scurte. Codificarea Directivei 93/7/CEE a Consiliului
din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit
ilegal teritoriul unui stat membru[12]
a fost inițiată de Comisie și o propunere în acest sens a fost prezentată
autorității legislative[13].
Noua directivă ar fi trebuit să se substituie diverselor acte încorporate în ea[14]. În cursul procedurii legislative, s-a
constatat că articolul 16 alineatul (4) din Directiva 93/7/CEE, care
corespundea articolului 16 alineatul (3) din propunerea de text codificat,
stabilește o bază juridică derivată. În lumina hotărârii Curții de Justiție din
6 mai 2008 în cauza C-133/06, s-a considerat necesară eliminarea articolului 16
alineatul (3) din propunerea de text codificat. Întrucât o astfel de eliminare
ar fi presupus o modificare de substanță care ar fi depășit limitele unei
codificări propriu-zise, s-a considerat necesară aplicarea punctului 8[15] din Acordul Interinstituțional
din 20 decembrie 1994 – Metodă accelerată de lucru pentru codificarea oficială
a textelor legislative – în lumina declarației comune referitoare la respectivul
punct[16]. Prin urmare, Comisia a considerat adecvată
retragerea propunerii de directivă a Parlamentului European și a Consiliului
care viza codificarea Directivei 93/7/CEE[17]
și transformarea codificării acestei directive într-o reformare pentru a introduce
modificarea necesară. După cum s-a explicat anterior, obiectivul de
a permite statelor membre să obțină restituirea bunurilor culturale clasificate
drept „bunuri aparținând patrimoniului național” necesită un anumit număr de
modificări substanțiale ale Directivei 93/7/CEE. Prin urmare, s-a decis să se
aplice tehnica reformării, în conformitate cu acordul interinstituțional din 28
noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a
actelor legislative[18].
Prezenta propunere este o reformare a
Directivei 93/7/CEE, modificată prin Directivele 96/100/CE și 2001/38/CE. Ea
constituie o simplificare a legislației în vigoare și va duce la abrogarea
Directivelor 93/7/CEE, 96/100/CE și 2001/38/CE. ·
Explicarea detaliată a propunerii Articolul 1 alineatul (1) definește un „bun cultural” ca fiind un bun clasificat, înainte sau
după ce a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru, drept „bun aparținând
patrimoniului național cu valoare artistică, istorică sau arheologică”, în
conformitate cu legislația sau procedurile administrative în sensul articolului
36 din tratat. Anexa la Directiva 93/7/CEE se elimină. În scopul restituirii, prezenta directivă
elimină obligația conform căreia bunurile clasificate drept „bunuri aparținând
patrimoniului național” trebuie să aparțină: ·
uneia dintre categoriile comune vizate în anexă și
să respecte, după caz, pragurile de vechime și/sau financiare stabilite pentru
aceste categorii sau ·
pentru bunurile care nu aparțin uneia dintre aceste
categorii, să facă parte integrantă din colecții publice care figurează în
inventarele muzeelor, din arhive și din fonduri de conservare ale bibliotecilor
sau din inventarele instituțiilor ecleziastice. În acest sens, este necesar să se reamintească
faptul că fiecărui stat membri îi revine responsabilitatea de a-și defini
„bunurile aparținând patrimoniului național” în sensul și în limitele
articolului 36 din tratat. Anexa la Directiva 93/7/CEE nu are ca obiect
definirea bunurilor cu statut de „bunuri aparținând patrimoniului național” în
sensul articolului menționat anterior, ci doar a categoriilor de bunuri care
pot fi clasificate astfel și care ar putea fi supuse unei proceduri de
restituire. Prezenta propunere vizează concilierea
principiului fundamental al liberei circulații a bunurilor culturale cu
necesitatea unei protecții eficiente a bunurilor aparținând patrimoniului
național. Ea confirmă dorința autorității
legislative din 1993 de a face din Directiva 93/7/CEE un prim pas către o
cooperare între statele membre în acest domeniu în cadrul pieței interne și
faptul că obiectivul său era de a se ajunge la o recunoaștere reciprocă a
legislațiilor naționale în materie. Prezenta propunere răspunde cererii reiterate
a reprezentanților statelor membre de a institui un sistem eficient de
restituire a bunurilor culturale clasificate drept „bunuri aparținând
patrimoniului național”. Ea garantează statelor membre posibilitatea de a
obține restituirea bunurilor culturale clasificate drept „bunuri aparținând
patrimoniului național” care au părăsit ilegal teritoriul lor începând cu 1993,
ceea ce va favoriza o mai bună protecție a patrimoniului statelor membre. Posesorul bunului ar putea totuși să invoce,
în cadrul procedurii de restituire, mijloace de apărare pentru a argumenta
faptul că statul solicitant a încălcat articolul 36 din tratat când a calificat
bunul drept „bun aparținând patrimoniului național”. Instanța în cauză va
trebui să pronunțe o hotărâre, după caz, după ce a trimis Curții de Justiție a
Uniunii Europene o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare. Articolele 4 și 6
prevăd utilizarea de către autoritățile centrale a sistemului de informare al
pieței interne („IMI”) pentru a facilita cooperarea administrativă, consultarea
și schimbul de informații între ele. Articolul 4 alineatul (3) extinde la cinci luni, după notificarea descoperirii bunului, termenul
acordat autorității competente a statului membru solicitant pentru a verifica
dacă bunul descoperit într-un alt stat membru constituie un bun cultural. Având în vedere efectul transfrontalier,
prelungirea acestui termen va favoriza o cooperare administrativă mai eficientă
între autoritățile competente. Articolul 7 alineatul (1) precizează că acțiunea în restituire se prescrie în termen de trei ani
de la data la care autoritatea centrală a statului membru solicitant a
luat cunoștință de locul în care se găsește bunul cultural și de identitatea
posesorului sau a deținătorului acestuia. Prelungirea acestui termen ține seama de
complexitatea relațiilor transfrontaliere, fără a neglija obligația privind
diligențele care îi revine statului solicitant. Articolul 9
conține criteriile comune pentru interpretarea noțiunii de „diligențe
necesare” depuse de posesor în momentul achiziționării bunului. Aceste criterii
se bazează pe cele stabilite la articolul 4 alineatul (4) și la articolul 6
alineatul (2) din convenția UNIDROIT din 1995. Prezenta propunere prevede că posesorului îi
revine sarcina probei în ceea ce privește diligențele necesare în
momentul achiziționării bunului. Persoana care achiziționează bunul are dreptul
la o despăgubire cu condiția să dovedească diligențele depuse în momentul
achiziționării bunului în ceea ce privește caracterul legal al ieșirii bunului
cultural de pe teritoriul statului membru solicitant. Aceste modificări ar trebui să contribuie la o
aplicare mai uniformă a directivei în acest domeniu și, după caz, ar trebui să
facă mai dificilă obținerea de despăgubiri de către posesorii de rea credință
sau care nu au depus diligențele necesare. Articolul 16 definește
modalitățile de evaluare și de monitorizare care vor permite celorlalte
instituții ale Uniunii să obțină informații privind aplicarea directivei.
Rapoartele de aplicare și rapoartele de evaluare a directivei vor fi elaborate
la fiecare cinci ani. Este prevăzută o clauză de revizuire. ·
Comitologie și acte delegate Articolul 17 din
Directiva 93/7/CEE prevede că Comisia este asistată de un comitet instituit la
articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 116/2009 [versiune codificată a
Regulamentului (CEE) nr. 3911/92 privind exportul bunurilor culturale][19]. Este vorba despre Comitetul
privind exportul și restituirea bunurilor culturale, comitet consultativ al
Comisiei, compus din reprezentanți ai statelor membre. Directiva 93/7/CEE stabilește că comitetul
examinează orice chestiune care privește aplicarea anexei sale adusă în
discuție de președinte, fie din inițiativă proprie, fie la cererea
reprezentantului unui stat membru. Având în vedere că noua directivă nu conține
nicio anexă, referința la comitet se elimină din propunere. În conformitate cu comunicarea Comisiei
intitulată „Cadru pentru grupurile de experți ale Comisiei: norme orizontale și
registru public”, Comisia va institui, după caz, un grup de experți compus din
autoritățile centrale competente în domeniul directivei pentru a defini
modalitățile de funcționare a sistemului de informare al pieței interne („IMI”)
în domeniul bunurilor culturale. 4. informații suplimentare ·
Abrogarea legislației în vigoare Adoptarea prezentei propuneri de reformare va
conduce la abrogarea legislației în vigoare, și anume a Directivelor 93/7/CEE,
96/100/CE și 2001/38/CE. ·
Modificarea legislației în vigoare Prezenta directivă modifică anexa la
Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din
25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului
de informare al pieței interne, pentru a include noua directivă. ·
Spațiul Economic European Actul propus are relevanță pentru SEE și, prin
urmare, ar trebui extins la acesta. 5. implicații bugetare Implicațiile bugetare ale prezentei propuneri
sunt menționate în fișa financiară care însoțește propunerea. Propunerea
implică doar costuri administrative. ê 93/7/CEE
(adaptat) 2013/0162 (COD) Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A
CONSILIULUI privind restituirea bunurilor culturale care
au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru (Reformare) (Text cu relevanță pentru SEE) PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL
UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a
Comunității Economice Europene Ö privind
funcționarea Uniunii Europene Õ , în special
articolul 100a
Ö 114 Õ , având în vedere propunerea Comisiei Ö Europene Õ , după transmiterea proiectului de act
legislativ către parlamentele naționale, având în vedere avizul Comitetului Economic și
Social Ö European Õ[20] , hotărând în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, întrucât: ò nou (1) Directiva
93/7/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor
culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru[21] a fost modificată de mai multe
ori și în mod substanțial[22].
Din motive de claritate, ar trebui, cu ocazia noilor modificări, să se
procedeze la reformarea directivei menționate. ê93/7/CEE considerentul
1 (adaptat) ð nou (2) întrucât articolul 8a din tratat prevede
înființarea, până la 1 ianuarie 1993, a pieței
Ö Piața Õ interneă care va cuprinde un spațiu fără
frontiere în care libera circulație a mărfurilor, persoanelor, a serviciilor și
capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispozițiile din tratat;. ð Aceste dispoziții nu se opun
interdicțiilor sau restricțiilor justificate pe motive de protejare a unor
bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau
arheologică. ï ê 93/7/CEE
considerentul 2 (adaptat) (3) întrucât, îÎn temeiul și în limitele articolului 36
din tratat, statele membre păstrează, după 1992, dreptul de a-și
defini patrimoniul național și posibilitatea de a lua măsurile necesare pentru
a-i asigura protecția în acest spațiu fără frontiere;. ê 93/7/CEE
considerentul 3 (adaptat) (4) întrucât, prin urmare, este necesară punerea
Ö Directiva
93/7/CEE a pus Õ în practică a
unui
sistem care să permită statelor membre să obțină restituirea, pe teritoriul
lor, a bunurilor culturale clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului
național” în sensul articolului 36 menționat anterior Ö din tratat
aparținând unor categorii comune de bunuri culturale menționate în anexa
sa Õ și care au părăsit
teritoriul Ö lor Õ cu încălcarea
măsurilor naționale menționate anterior sau a dispozițiilor Regulamentului (CEE)
nr. 3911/92116/2009
al Consiliului din 9 18 decembrie 19922008 privind exportul bunurilor
culturale[23];
Öși a obiectelor
culturale clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului național” care
formează parte integrantă a colecțiilor publice sau a inventarelor
instituțiilor ecleziastice, dar care nu intră în aceste categorii comune Õ. întrucât punerea în
practică a acestui sistem ar trebui să fie cât mai simplă și mai eficientă
posibil; întrucât, pentru a facilita cooperarea în domeniul restituirii, este
necesar să se limiteze domeniul de aplicare al prezentului sistem la obiecte
din categorii comune de bunuri culturale;
întrucât anexa la prezenta directivă nu are, în consecință, ca obiect definirea
bunurilor cu statut de „bunuri aparținând patrimoniului național” în sensul
articolului 36 menționat anterior, ci doar a categoriilor de bunuri care pot fi
clasificate astfel și care ar putea fi supuse, prin urmare, unei proceduri
de restituire în sensul prezentei directive; ê 93/7/CEE
considerentul 4 (adaptat) întrucât prezenta directivă ar trebui să se
aplice, de asemenea, obiectelor culturale clasificate drept bunuri
aparținând patrimoniului național și care formează parte integrantă a
colecțiilor publice sau a inventarelor instituțiilor ecleziastice, dar care nu
intră în aceste categorii comune; ê 93/7/CEE
considerentul 5 (adaptat) (5) întrucât se recomandă Ö Directiva
93/7/CEE a Õ stabilitrea unei
o cooperareări administrativăe între statele
membre privind bunurile acestora aparținând patrimoniului național, în strânsă
legătură cu cooperarea lor în domeniul operelor de artă furate, și care să
includeă
în special înregistrarea, prin Interpol și alte organisme competente care emit
liste similare, a obiectelor culturale pierdute, furate sau care au părăsit
ilegal teritoriul și care fac parte din patrimoniul național și din colecțiile
lor publice;. ê 93/7/CEE
considerentul 6 (adaptat) (6) întrucât pProcedura instituită Ö prevăzută Õ de prezenta
dDirectivaă
constituie
Ö 93/7/CEE a
constituit Õ un prim pas spre o
cooperare între statele membre în acest domeniu în cadrul pieței interne;. întrucât oObiectivul este recunoașterea reciprocă
a legislațiilor naționale în domeniu;. întrucât este necesară, în consecință, înființarea
în special a unui comitet consultativ care să asiste Comisia; ê 93/7/CEE
considerentul 7 (adaptat) (7) întrucât
Regulamentul (CEE) nr. 3911/92
116/2009 instituie, împreună cu
prezenta directivă, un sistem comunitar Ö al
Uniunii Õ de protecție a
bunurilor culturale ale statelor membre;. întrucât data la care statele membre au obligația
de a se conforma prezentei directive trebuie să fie cât mai aproape de data
intrării în vigoare a regulamentului menționat anterior; întrucât anumite state
membre vor avea nevoie de o perioadă mai lungă, ținând seama de natura
sistemului lor juridic și de amploarea modificărilor pe care vor trebui să le
aducă legislației lor, pentru a pune în aplicare prezenta directivă, ò nou (8) Funcționarea
Directivei 93/7/CEE a arătat limitele sistemului pentru obținerea restituirii
bunurilor clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului național” care au
părăsit ilegal teritoriul unui stat membru și care au fost descoperite pe
teritoriul unui alt stat membru. (9) Este
de dorit ca statele membre să dispună de un sistem care să garanteze că ieșirea
ilegală a unui bun cultural clasificat drept „bun aparținând patrimoniului
național” către un alt stat membru nu prezintă același risc ca exportul său
ilegal în afara Uniunii. (10) Prezenta
directivă trebuie să își extindă domeniul de aplicare la orice bun cultural
clasificat drept „bun aparținând patrimoniului național cu valoare artistică,
istorică sau arheologică”, în conformitate cu legislația sau procedurile
administrative naționale în sensul articolului 36 din tratat. În acest sens, ar
trebui să se suprime criteriul apartenenței la una dintre categoriile
menționate în anexa la Directiva 93/7/CEE și, în consecință, anexa menționată
și criteriul de a forma parte integrantă a colecțiilor publice care figurează
în inventarele muzeelor, ale arhivelor și ale fondurilor de conservare ale
bibliotecilor sau a inventarelor instituțiilor ecleziastice. Respectarea
diversității sistemelor naționale de protecție a bunurilor culturale este
recunoscută la articolul 36 din tratat. În acest context, încrederea reciprocă,
spiritul de cooperare și o înțelegere reciprocă între statele membre sunt, prin
urmare, indispensabile. (11) Este
necesar să se intensifice cooperarea administrativă între statele membre pentru
a favoriza o aplicare mai eficientă și uniformă a prezentei directive. În acest
scop, este necesar să se prevadă că autoritățile centrale utilizează Sistemul
de informare al pieței interne (denumit în continuare „IMI”) prevăzut în
Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din
25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului
de informare al pieței interne și de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei[24] . Ar fi de dorit, de asemenea,
ca celelalte autorități competente ale statelor membre să utilizeze, pe cât
posibil, același sistem. (12) Pentru
a asigura protecția datelor cu caracter personal, cooperarea administrativă și
schimbul de informații între autoritățile competente ar trebui să fie conforme
normelor enunțate în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea
ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a
acestor date[25]
și, în măsura în care sistemul de informare al pieței interne este utilizat, în
Regulamentul (UE) nr. 1024/2012. (13) Este
necesar să se prelungească termenul acordat autorităților competente ale
statului membru solicitant pentru a verifica dacă bunul cultural descoperit
într-un alt stat membru constituie un bun cultural în sensul prezentei
directive. Un termen mai lung ar trebui să favorizeze adoptarea de măsuri
adecvate pentru a conserva bunul și, după caz, să evite sustragerea acestuia de
la procedura de restituire. (14) De
asemenea, se dovedește necesar să se prelungească termenul pentru exercitarea
acțiunii în restituire la trei ani de la data la care statul membru solicitant
a luat cunoștință de locul în care se găsește bunul cultural și de identitatea
posesorului sau a detentorului acestuia. Din motive de claritate, este necesar
să se precizeze că termenul de prescripție începe să curgă de la data la care
autoritatea centrală a statului membru solicitant a luat cunoștință de aceste
informații. (15) Consiliul
Uniunii a recunoscut necesitatea de a lua măsuri care să consolideze
eficacitatea prevenirii criminalității care vizează bunurile culturale și a
combaterii acestui fenomen. În acest context, el a recomandat Comisiei să ofere
sprijinul său statelor membre pentru a proteja în mod eficient bunurile
culturale în vederea prevenirii și a combaterii traficului ilegal de bunuri
culturale și a promovării de măsuri complementare, după caz[26]. (16) Astfel,
este de dorit să se asigure faptul că toți actorii de pe piața bunurilor
culturale dau dovadă de diligență în cadrul tranzacțiilor cu bunuri culturale.
Consecințele achiziționării unui bun cultural de proveniență ilegală nu vor fi
cu adevărat disuasive decât în cazul în care obligația de restituire este
însoțită de obligația de a dovedi faptul că posesorul bunului a depus
diligențele necesare pentru a putea obține o despăgubire. În acest sens, în
vederea realizării obiectivelor Uniunii în materie de prevenire și de combatere
a traficului ilegal de bunuri culturale, este necesar să se stabilească că
posesorul trebuie să dovedească faptul că a depus diligențele necesare în
momentul achiziționării bunului pentru obținerea unei despăgubiri și că
posesorul nu poate invoca buna sa credință dacă nu a depus nivelul de diligență
cerut de circumstanțele cazului în speță. (17) Pentru
a facilita o interpretare uniformă de către statele membre a noțiunii de
diligențe necesare, este necesar să se precizeze ce circumstanțe trebuie luate
în considerare pentru a determina dacă au fost depuse diligențele necesare. (18) Obiectivul
prezentei directive, și anume de a permite restituirea oricărui bun cultural
clasificat drept „bun aparținând patrimoniului național” care a părăsit ilegal
teritoriul unui stat membru, nu poate fi îndeplinit în mod suficient de către
statele membre și, prin urmare, având în vedere dimensiunea și efectele sale,
poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii. Prin urmare, Uniunea poate
adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității consacrat
articolului 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu
principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul menționat
anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea
acestui obiectiv. (19) Deoarece
sarcinile comitetului instituit prin articolul 8 din Regulamentul (CE) nr.
116/2009 au rămas fără obiect din cauza suprimării anexei la Directiva
93/7/CEE, este necesar să se suprime referințele la comitetul menționat anterior. (20) Având
în vedere că anexa la Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 conține o listă a
dispozițiilor referitoare la cooperarea administrativă în actele Uniunii care
sunt aplicate prin intermediul IMI, este necesar să se modifice anexa
respectivă pentru a include prezenta directivă. (21) Obligația
de a transpune prezenta directivă în dreptul intern trebuie să se limiteze la
dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directivele
anterioare. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din
Directiva 93/7/CEE. (22) Prezenta
directivă nu trebuie să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind
termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa I
partea B. ê 93/7/CEE ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ: Articolul 1 În înțelesul prezentei directive, se înțelege
prin: 1) „bun cultural”: un bun clasificat,
înainte sau după ce a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru, drept „bun
aparținând patrimoniului național cu valoare artistică, istorică sau
arheologică”, în conformitate cu legislația sau procedurile administrative
naționale în sensul articolului 36 din tratat; și –
care aparține
uneia dintre categoriile menționate în anexă sau care nu aparține nici uneia
dintre aceste categorii, dar care face parte integrantă din: –
- colecții publice
care figurează în inventarele muzeelor, ale arhivelor și ale fondurilor de
conservare ale bibliotecilor. ê 93/7/CEE
(adaptat) În sensul prezentei directive, se înțelege prin „colecții publice”
colecțiile care sunt proprietatea unui stat membru, a unei autorități locale
sau regionale dintr-un stat membru sau a unei instituții situate pe teritoriul
unui stat membru și clasificate drept publice conform legislației respectivului
stat membru, cu condiția ca o astfel de
instituție să fie proprietatea acelui stat membru sau a unei autorități locale
sau regionale, sau să fie finanțată în mod semnificativ de acesta sau de una
sau cealaltă dintre autorități; ê 93/7/CEE –
- inventarele
instituțiilor ecleziastice. 2) „care a(u) părăsit ilegal teritoriul
unui stat membru”: a) orice părăsire a teritoriului unui stat membru cu încălcarea
legislației statului membru în cauză în domeniul protejării bunurilor
aparținând patrimoniului național sau cu încălcarea Regulamentului (CEE)
nr. 3911/92 116/2009
sau b) orice nereturnare, la sfârșitul perioadei unei expedieri
temporare legale, sau orice altă încălcare a uneia dintre celelalte condiții
ale acestei expedieri temporare; 3) „stat membru solicitant”: statul
membru al cărui bun cultural a părăsit ilegal teritoriul său; 4) „stat membru solicitat”: statul
membru pe teritoriul căruia se găsește un bun cultural care a părăsit ilegal
teritoriul unui alt stat membru; 5) „restituire”: returnarea materială a
bunului cultural pe teritoriul statului membru solicitant; 6) „posesor”: persoana care deține
material bunul cultural în numele său; 7) „detentor”: persoana care deține
material bunul cultural în numele altcuiva.; ê 93/7/CEE
(adaptat) Ö 8) „colecții publice”: colecțiile
care sunt proprietatea unui stat membru, a unei autorități locale sau regionale
dintr-un stat membru sau a unei instituții situate pe teritoriul unui stat
membru și clasificate drept publice conform legislației respectivului stat
membru, cu condiția ca o astfel de instituție să fie proprietatea acelui stat
membru sau a unei autorități locale sau regionale, sau să fie finanțată în mod
semnificativ de acesta sau de una sau cealaltă dintre autorități.Õ ê 93/7/CEE Articolul 2 Bunurile culturale care au părăsit ilegal
teritoriul unui stat membru sunt restituite în conformitate cu procedura și în
condițiile prevăzute de prezenta directivă. Articolul 3 Fiecare stat membru desemnează una sau mai
multe autorități centrale pentru a exercita funcțiile prevăzute de prezenta
directivă. Comisiei îi sunt comunicate de către statele
membre toate autoritățile centrale pe care statele membre respective le
desemnează în conformitate cu prezentul articol. ê 93/7/CEE
(adaptat) Comisia publică lista acestor autorităților
centrale, precum și schimbările referitoare la acestea, în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene
Ö al Uniunii
Europene Õ , seria C. ê 93/7/CEE Articolul 4 Autoritățile centrale ale statelor membre
cooperează și favorizează consultarea între autoritățile competente ale
statelor membre. Statele membre asigură îndeplinirea în special a următoarelor
sarcini: ê 93/7/CEE
(adaptat) 1) de
a căuta, la cererea statului membru solicitant, un anumit bun cultural care a
părăsit ilegal teritoriul său și de a identifica posesorul și/sau detentorul.
Această cerere
trebuie să cuprindă toate informațiile necesare pentru a facilita această
căutare, în special localizarea efectivă sau prezumată a bunului; ê 93/7/CEE ð nou 2) de a notifica statele membre în
cauză cu privire la descoperirea bunurilor culturale pe teritoriul lor și la
existența unor motive întemeiate pentru a presupune că respectivele bunuri au
părăsit ilegal teritoriul altui stat membru; 3) de a permite autorităților
competente ale statului membru solicitant să verifice dacă bunul în cauză
constituie un bun cultural, cu condiția ca verificarea să fie efectuată în
termen de două ð cinci ï luni de la data notificării prevăzute la punctul 2. Dacă această
verificare nu este efectuată în termenul prevăzut, punctele 4 și 5 nu se mai
aplică; 4) de a lua în cooperare cu statul
membru în cauză toate măsurile necesare pentru conservarea materială a bunului
cultural; 5) de a evita, prin măsurile provizorii
necesare, sustragerea bunului cultural de la procedura de restituire; ê 93/7/CEE
(adaptat) 6) de a îndeplini rolul de intermediar
între posesor și/sau detentor și statul membru solicitant în ceea ce privește
restituirea. În
acest scop, autoritățile competente ale statului membru solicitat, fără a aduce
atingerea articolului 5, pot facilita punerea în aplicare a unei proceduri
de arbitraj, în conformitate cu legislația internă a statului solicitat și cu
condiția ca statul solicitant și posesorul sau detentorul să își exprime în mod
formal acordul. ê 93/7/CEE
(adaptat) ÖÎn sensul punctului
1, cererea statului membru trebuie să cuprindă toate informațiile necesare
pentru a facilita căutarea, în special localizarea efectivă sau prezumată a
bunului. Õ ÖÎn sensul punctului
6, autoritățile competente ale statului membru solicitat, fără a aduce atingere
articolului 5, pot facilita punerea în aplicare a unei proceduri de arbitraj,
în conformitate cu legislația internă a statului solicitat și cu condiția ca
statul solicitant și posesorul sau detentorul să își exprime în mod formal
acordul. Õ ò nou Autoritățile
centrale ale statelor membre utilizează Sistemul de informare al pieței interne
(denumit în continuare „IMI”) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2012
pentru a coopera și pentru a se consulta între ele. Statele membre decid cu
privire la utilizarea IMI în sensul prezentei directive de către celelalte
autorități competente. ê 93/7/CEE Articolul 5 Statul membru solicitant poate introduce
împotriva posesorului sau, în lipsa acestuia, împotriva detentorului o acțiune
în restituirea unui bun cultural care a părăsit ilegal teritoriul său, pe lângă
tribunalul competent al statului membru solicitat. Pentru a putea fi acceptat, actul introductiv
al acțiunii în restituire trebuie să fie însoțit de: a) un document care să descrie bunul ce face obiectul cererii și
care să ateste că acesta este un bun cultural; b) o declarație a autorităților competente ale statului membru
solicitant, conform căreia bunul cultural a părăsit ilegal teritoriul acestuia. Articolul 6 Autoritatea centrală a statului membru
solicitant informează de îndată autoritatea centrală a statului membru
solicitat cu privire la introducerea acțiunii în restituire pentru a asigura
restituirea bunului în cauză. Autoritatea centrală a statului membru
solicitat informează de îndată autoritățile centrale ale celorlalte state
membre. ò nou Schimburile de
informații se efectuează prin intermediul IMI. ê 93/7/CEE
(adaptat) ð nou Articolul 7 1. Legislația statelor membre prevede că
acțiunea în restituire prevăzută de prezenta directivă se prescrie în termen de un an ð de trei ani ï de la data la care Ö autoritatea
centrală a Õ statului membru solicitant a luat cunoștință
de locul în care se găsește bunul cultural și identitatea posesorului sau a
detentorului acestuia. ê 93/7/CEE În orice circumstanțe, acțiunea în restituire
se prescrie în termen de treizeci de ani de la data la care bunul cultural a
părăsit ilegal teritoriul statului membru solicitant. Cu toate acestea, în cazul bunurilor care fac
parte din colecțiile publice menționate la articolul 1 punctul 8 alineatul
(1) și al bunurilor ecleziastice din statele membre în
care aceste bunuri fac obiectul unei protecții speciale în conformitate cu
legislația internă, acțiunea în restituire se prescrie în termen de 75 de ani,
cu excepția cazurilor din statele membre în care acțiunea nu se prescrie sau în
cazul unor acorduri bilaterale între statele membre care stabilesc un termen
mai mare de 75 de ani. 2. Acțiunea în restituire este inadmisibilă,
în cazul în care părăsirea teritoriului statului membru solicitant nu mai este
ilegală în momentul în care este introdusă acțiunea. Articolul 8 Sub rezerva articolelor 7 și 13, instanța
competentă dispune restituirea bunului cultural respectiv, în cazul în care s-a
stabilit că acesta este un bun cultural în sensul articolului 1 alineatul
punctul (1)
și că scoaterea de pe teritoriul național s-a făcut în mod ilegal. ê 93/7/CEE
(adaptat) Articolul 9 În cazul în care se dispune restituirea
bunului, instanța competentă a statului membru solicitat acordă posesorului o
despăgubire considerată
echitabilă în funcție de circumstanțele cazului în speță, cu condiția ca instanța să fie convinsă
că posesorul Ö să dovedească
faptul că Õ a depus diligențele
necesare pentru achiziție. ò nou Pentru a determina
dacă posesorul a depus diligențele necesare, se ține cont de toate
circumstanțele achiziției, în special de documentația privind proveniența
bunului, de autorizațiile de ieșire necesare în temeiul legislației statului
membru solicitant, de natura părților, de prețul plătit, de consultarea de
către posesor a registrelor accesibile privind bunurile culturale furate, de
orice altă informație și documentație pertinente pe care acesta ar fi putut să
le obțină în mod rezonabil, de consultarea organismelor la care acesta putea să
aibă acces sau de orice alt demers pe care o persoană rezonabilă l-ar fi
întreprins în aceleași circumstanțe. Posesorul nu poate
invoca buna credință dacă nu a depus nivelul de diligență necesar în
circumstanțele respective. ê 93/7/CEE Sarcina de a
dovedi acest lucru este reglementată de legislația statului membru solicitat. În caz de donație sau de succesiune, posesorul
nu poate beneficia de un statut mai favorabil decât persoana de la care a
achiziționat bunul cu acest titlu. Statul membru solicitant trebuie să plătească
această despăgubire la restituire. Articolul 10 Cheltuielile legate de executarea deciziei
prin care se dispune restituirea bunului cultural revin statului membru
solicitant. Cheltuielile legate de măsurile menționate la articolul 4 punctul 4
sunt, de asemenea, suportate de statul membru solicitant. Articolul 11 Plata despăgubirii echitabile menționate la
articolul 9 și a cheltuielilor menționate la articolul 10 nu aduce atingere
dreptului statului membru solicitant de a pretinde rambursarea acestor sume
persoanelor responsabile de scoaterea în mod ilegal a bunului cultural de pe
teritoriul său. Articolul 12 Proprietatea bunului cultural după restituire
este reglementată de legislația statului membru solicitant. Articolul 13 Prezenta directivă nu se aplică decât
bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru după
1 ianuarie 1993. ê 93/7/CEE
(adaptat) ð nou Articolul 14 1. Fiecare stat membru poate extinde obligația
de restituire la alte
categorii de Ö alte Õ bunuri culturale
decât cele menționate
Ö definite Õ în anexă ð la articolul 1 punctul 1 ï . ê 93/7/CEE ð nou 2. Fiecare stat membru poate aplica
solicitărilor de restituire a bunurilor culturale care au părăsit ilegal
teritoriul altor state membre înainte de 1 ianuarie 1993 sistemul prevăzut
în prezenta directivă. Articolul 15 Prezenta directivă nu aduce atingere
acțiunilor civile sau penale pe care le pot introduce, conform dreptului intern
al statelor membre, statul membru solicitant și/sau proprietarul căruia i-a
fost furat un bun cultural. Articolul 16 1. Din trei în trei
ð cinci în cinci ï ani, iar pentru prima dată în februarie 1996
ð […] ï, Comisiei îi este prezentat de către statele membre un raport privind
aplicarea prezentei directive. ê 93/7/CEE
(adaptat) ð nou 2. Comisia prezintă, din trei în trei ð cinci în cinci ï ani, Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și
Social Ö European Õ un raport de
evaluare a aplicării prezentei directive. ð Acest raport este însoțit, eventual, de
propuneri adecvate. ï ê 93/7/CEE 3. Consiliul
reexaminează eficacitatea prezentei directive după o perioadă de aplicare de
trei ani și, la propunerea Comisiei, procedează, după caz, la adaptările
necesare. 4. În orice
circumstanțe, Consiliul, la propunerea Comisiei, procedează la examinarea și,
după caz,la actualizarea, din trei în trei ani, a sumelor menționate în anexă
în funcție de indicii economici și monetari din Comunitate. Articolul 17 Comisia este
asistată de comitetul instituit prin articolul 8 din Regulamentul (CEE)
nr. 3911/92. Comitetul
examinează orice problemă legată de aplicarea anexei la prezenta directivă pe
care președintele o poate pune în discuție, fie din proprie inițiativă, fie
la cererea reprezentantului unui stat membru. ò nou Articolul 17 În anexa la
Regulamentul (UE) nr. 1024/2012, se adaugă punctul 6: „6. Directiva
xxxx/xx/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind restituirea
bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru (*):
articolele 4 și 6. (*) JO L […].” ê 93/7/CEE
(adaptat) Articolul 18 1. Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele
administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de nouă luni de la
data adoptării, cu excepția Regatului Belgiei, Republicii Federale Germania și
Regatului Țărilor de Jos, care au obligația de a se conforma prezentei
directive Ö articolelor [următoare:
articolul 1 punctul 1, articolul 4 primul paragraf punctul 3, articolul 4 al
patrulea paragraf, articolul 6 al treilea paragraf, articolul 7, articolul 9 și
articolul 16] din prezenta directivă Õ în termen de
douăsprezece luni de la data adoptării acesteia. Statele membre informează Ö comunică
imediat Õ Comisieia cu privire la aceasta
Ö textul acestor
dispoziții Õ. Atunci când statele
membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă
sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. ÖDe asemenea, ele
conțin o mențiune conform căreia trimiterile, efectuate în cuprinsul actelor cu
putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directiva
(directivele) abrogată (abrogate) prin prezenta directivă se înțeleg ca
trimiteri la prezenta directivă. Õ Statele membre
stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri Ö și formularea
acestei mențiuni Õ. ê 2. Comisiei îi sunt comunicate de către
statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le
adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. Articolul 19 Directiva 93/7/CEE, astfel cum a fost
modificată prin directivele prevăzute în anexa I partea A, se abrogă cu efect
de la […], fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele
de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa I, partea
B. Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg
ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de
corespondență din anexa II. Articolul 20 Prezenta directivă intră în vigoare în a
douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Articolele […] sunt aplicabile începând cu
[…]. ê 93/7/CEE Articolul 21 Prezenta
directivă se adresează statelor membre. Adoptată la Bruxelles, Pentru Parlamentul European Pentru
Consiliu Președintele Președintele ê 93/7/CEE ANEXĂ Categorii de
bunuri menționate la articolul 1 punctul 1 a doua liniuță în care trebuie să
fie incluse bunurile clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului
național” în sensul articolului 36 din tratat, pentru a putea fi restituite
în conformitate cu prezenta directivă A. 1. Obiecte arheologice cu o vechime de peste 100 de
ani și care provin din: –
săpături
arheologice sau descoperiri terestre și submarine, –
situri
arheologice, –
colecții
arheologice. 2. Elemente care fac parte integrantă din monumente artistice, istorice sau
religioase și care provin din dezmembrarea acestora, cu o vechime de peste 100
de ani. ê 96/100/CE art.
1, pt 1 a) 3. Tablouri și picturi,
altele decât cele din categoria 3A sau 4, realizate în întregime de mână, pe orice suport și cu orice material[27]. ê 96/100/CE art.
1, pt 1 b) 3 A. Acuarele, guașe și
pasteluri realizate în întregime de mână, pe orice suport1. ê 96/100/CE art.
1, pt 1 c) 4. Mozaicuri, altele decât cele clasificate în categoriile 1 sau 2,
realizate în întregime de mână, cu orice material, și desene realizate în
întregime de mână, pe orice suport și cu orice material1. ê 93/7/CEE 5. Gravuri, stampe,
serigrafii și litografii originale și
matrițele lor, precum și afișe originale1. 6. Producții originale de
artă statuară sau de sculptură și copii obținute prin același procedeu ca și
originalul1, altele decât cele care intră în categoria 1. 7. Fotografii, filme și
negativele acestora1. 8. Incunabule și manuscrise,
inclusiv hărți geografice și partituri muzicale, izolate sau în colecție1. 9. Cărți care au peste 100
de ani vechime, izolate sau în colecție. 10. Hărți geografice tipărite
care au peste 200 de ani vechime. 11. Arhive de orice tip care conțin elemente de peste 50 de ani vechime,
indiferent de suportul acestora. 12. a) Colecții[28] și specimene care provin din colecții de
zoologie, botanică, mineralogie sau anatomie. b) colecții2 care prezintă interes istoric, paleontologic,
etnografic sau numismatic. 13. Mijloace de transport care
au peste 75 de ani vechime. 14. Alte obiecte antice care
nu sunt incluse în categoriile menționate la categoriile A.1 – A.13 și care au
peste 50 de ani vechime. Bunurile culturale
menționate la categoriile A.1 – A.14 nu intră sub incidența prezentei
directive decât în cazul în care valoarea lor este egală sau superioară
pragurilor financiare menționate la litera B. B. Pragurile financiare aplicabile anumitor categorii
menționate la litera A (în ECU) ê 2001/38/CE art.
1, pt 1 VALOARE: oricare ar fi valoarea ê 93/7/CEE –
1 (Obiecte
arheologice) –
2 (Dezmembrarea
unor monumente) –
8 (Incunabule și
manuscrise) –
11 (Arhive) 15 000 –
4 (Mozaicuri și
desene) –
5 (Gravuri) –
7 (Fotografii) –
10 (Hărți geografice
tipărite) ê 96/100/CE art.
1, pt 2 30 000 –
3A (Acuarele,
guașe și pasteluri) ê 93/7/CEE 50 000 –
6 (Statui) –
9 (Cărți) –
12 (Colecții) –
13 (Mijloace de
transport) –
14 (Orice alt
obiect) 150 000 –
3 (Tablouri) Respectarea condițiilor
privind valoarea financiară trebuie evaluată în momentul depunerii cererii de
restituire. Valoarea financiară este cea a bunului din statul membru solicitat. ê 2001/38/CE art.
1, pt 2 Pentru statele
membre a căror monedă nu este euro, valorile exprimate în euro în anexă se
schimbă și se exprimă în monedele naționale la cursul de schimb de la
31 decembrie 2001 publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Aceste valori în monede naționale sunt revizuite
la fiecare doi ani cu efect de la 31 decembrie 2001. Calculul acestor
valori se bazează pe media valorii zilnice a acestor monede, exprimate în euro,
în timpul celor douăzeci și patru de luni care se termină în ultima zi a lunii
august care precede revizuirea care produce efecte de la 31 decembrie. Această metodă de calcul se revizuiește, la
propunerea Comisiei, de Comitetul consultativ pentru bunurile culturale, în
principiu la doi ani după prima aplicare. Pentru fiecare revizuire, valorile
exprimate în euro și valorile lor exprimate în monedele naționale se publică
în Jurnalul
Oficial al Comunităților Europene periodic în primele zile ale lunii noiembrie care
preced data la care revizuirea produce efecte. _____________ é ANEXA I Partea A Directiva abrogată cu lista
modificărilor sale succesive
(menționate la articolul 19) Directiva 93/7/CEE a Consiliului || (JO L 74, 27.3.1993, p. 74) || || Directiva 96/100/CE a Parlamentului European și a Consiliului || (JO L 60, 1.3.1997, p. 59) || Directiva 2001/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului || (JO L 187, 10.7.2001, p. 43) Partea B Termene de transpunere în dreptul
intern
(menționate la articolul 19) Directivă || Data limită de transpunere 93/7/CEE || 15.12.1993[29] 96/100/CE || 1.9.1997 2001/38/CE || 31.12.2001 _____________ ANEXA II Tabel de corespondenţă Directiva 93/7/CEE || Prezenta directivă Articolul 1 punctul 1 prima liniuță || Articolul 1 punctul 1 Articolul 1 punctul 1 a doua liniuță, cuvânt introductiv || _______ Articolul 1 punctul 1 a doua liniuță, prima subliniuță primul paragraf || _______ Articolul 1 punctul 1 a doua liniuță, prima subliniuță al doilea paragraf || Articolul 1 punctul 8 Articolul 1 punctul 1 a doua liniuță a doua subliniuță || _______ Articolul 1 punctul 2 prima liniuță || Articolul 1 punctul 2 litera a) Articolul 1 punctul 2 a doua liniuță || Articolul 1 punctul 2 litera b) Articolul 1 punctele 3-7 || Articolul 1 punctele 3 - 7 Articolele 2 și 3 Articolul 4 primul paragraf Articolul 4 punctul 1) a doua teză Articolul 4 punctul 6) a doua teză _______ || Articolele 2 și 3 Articolul 4 primul paragraf Articolul 4 al doilea paragraf Articolul 4 al treilea paragraf Articolul 4 al patrulea paragraf Articolul 5 primul paragraf || Articolul 5 primul paragraf Articolul 5 al doilea paragraf prima liniuță || Articolul 5 al doilea paragraf litera a) Articolul 5 al doilea paragraf a doua liniuță || Articolul 5 al doilea paragraf litera b) Articolul 6 primul paragraf || Articolul 6 primul paragraf Articolul 6 al doilea paragraf || Articolul 6 al doilea paragraf _______ || Articolul 6 al treilea paragraf Articolele 7 și 8 || Articolele 7 și 8 Articolul 9 primul paragraf || Articolul 9 primul paragraf Articolul 9 al doilea paragraf || _______ _______ _______ || Articolul 9 al doilea paragraf Articolul 9 al treilea paragraf Articolul 9 al treilea și al patrulea paragraf || Articolul 9 al patrulea și al cincilea paragraf Articolele 10 - 15 || Articolele 10 - 15 Articolul 16 alineatele (1) și (2) || Articolul 16 alineatele (1) și (2) Articolul 16 alineatul (3) || _______ Articolul 16 alineatul (4) || _______ Articolul 17 || _______ _______ || Articolul 17 Articolul 18 || Articolul 18 alineatul (1) _______ || Articolul 18 alineatul (2) _______ || Articolul 19 _______ || Articolul 20 primul paragraf _______ || Articolul 20 al doilea paragraf Articolul 19 Anexă || Articolul 21 _______ ______ || Anexa I ______ || Anexa II é FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ 1. CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 1.1. Denumirea
propunerii/inițiativei 1.2. Domeniul
(domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB 1.3. Tipul
propunerii/inițiativei 1.4. Obiectiv(e) 1.5. Motivul (motivele)
propunerii/inițiativei 1.6. Durata acțiunii și
impactul financiar al acesteia 1.7. Modul (modurile) de
gestionare preconizat(e) 2. MĂSURI DE GESTIONARE 2.1. Dispoziții în
materie de monitorizare și raportare 2.2. Sistemul de
gestiune și control 2.3. Măsuri de prevenire
a fraudelor și a neregulilor 3. IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL
PROPUNERII/INIȚIATIVEI 3.1. Rubrica (rubricile)
din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli
afectată (afectate) 3.2. Impactul estimat
asupra cheltuielilor 3.2.1. Sinteza impactului
estimat asupra cheltuielilor 3.2.2. Impactul estimat
asupra creditelor operaționale 3.2.3. Impactul estimat
asupra creditelor cu caracter administrativ 3.2.4. Compatibilitatea cu
cadrul financiar multianual actual 3.2.5. Participarea
terților la finanțare 3.3. Impactul estimat
asupra veniturilor FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ 1. CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 1.1. Denumirea propunerii/inițiativei Propunere
de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind restituirea
bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru
(Reformare) 1.2. Domeniul (domeniile) de politică în
cauză în structura ABM/ABB[30]
Titlul
2 – Întreprinderi – Capitolul 02 03: Piața internă a bunurilor și politici
sectoriale 1.3. Tipul propunerii/inițiativei Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune
reorientată către o acțiune nouă 1.4. Obiectiv(e) 1.4.1. Obiectiv(e) strategic(e)
multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/inițiativă Să
contribuie la protejarea bunurilor culturale în cadrul pieței interne. 1.4.2. Obiectiv(e) specific(e) și
activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză Obiectiv
specific: să permită statelor membre să obțină restituirea bunurilor culturale
clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului național” care au părăsit
teritoriul unui stat membru începând cu 1993. 1.4.3. Rezultatul (rezultatele) și
impactul preconizate A se preciza efectele
pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor
vizați/grupurilor vizate. Prezenta
propunere are drept obiectiv să sporească numărul de restituiri de bunuri
culturale clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului național” și să
reducă costurile lor. Ea va avea un impact asupra prevenirii și combaterii
traficului ilegal de bunuri culturale în interiorul Uniunii. 1.4.4. Indicatori de rezultat și de
impact A se preciza
indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a
propunerii/inițiativei. -
sporirea numărului de proceduri de restituire, -
sporirea numărului de restituiri de bunuri culturale clasificate drept „bunuri
aparținând patrimoniului național”; -
asigurarea monitorizării cererilor de căutare a unui bun cultural în sensul
articolului 4 punctul 1 din directivă; -
asigurarea monitorizării notificărilor cu privire la descoperirea unui bun
cultural în sensul articolului 4 punctul 2 din directivă; -
comparabilitatea datelor statistice referitoare la aplicarea directivei; -
sondaj privind gradul de satisfacție în rândul autorităților centrale privind
utilizarea sistemului IMI. 1.5. Motivul (motivele)
propunerii/inițiativei 1.5.1. Cerință (cerințe) de îndeplinit pe
termen scurt sau lung Prezenta
inițiativă are drept obiectiv general contribuția la protecția bunurilor
culturale în cadrul pieței interne prin facilitarea restituirii bunurilor
culturale clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului național” care au
părăsit ilegal teritoriul unui stat membru începând cu 1993. 1.5.2. Valoarea adăugată a implicării UE Dimensiunea
transfrontalieră a scoaterii ilicite a bunurilor culturale face ca Uniunea să
fie mai bine plasată pentru a acționa în acest domeniu. 1.5.3. Învățăminte desprinse din
experiențele anterioare similare Evaluările
Directivei 93/7/CEE arată că sistemul existent are o eficacitate limitată
pentru a obține restituirea anumitor bunuri culturale clasificate drept „bunuri
aparținând patrimoniului național”. Prin
intermediul studiilor sau al rapoartelor experților privind prevenirea și
combaterea traficului ilegal de bunuri culturale, Comisia a constatat, de
asemenea, necesitatea unei revizuiri a directivei. 1.5.4. Coerența și posibila sinergie cu
alte instrumente relevante Prezenta
inițiativă este pe deplin compatibilă cu alte măsuri și politici în materie de
protecție a bunurilor culturale. 1.6. Durata acțiunii și impactul
financiar al acesteia Propunere/inițiativă pe durată nedeterminată 1.7. Modul (modurile) de gestionare
preconizat(e)[31]
Gestiune centralizată directă de către Comisie 2. MĂSURI DE GESTIONARE 2.1. Dispoziții în materie de
monitorizare și raportare A se preciza frecvența
și condițiile aferente acestor dispoziții. Articolul
16 definește modalitățile de evaluare și de monitorizare care vor permite
celorlalte instituții ale Uniunii să obțină informații privind aplicarea
directivei. Rapoartele de aplicare și rapoartele de evaluare a directivei vor
fi elaborate la fiecare cinci ani. 2.2. Sistemul de gestiune și control 2.2.1. Riscul (riscurile) identificat(e) Nu
au putut fi identificate riscuri financiare. 2.2.2. Metoda (metodele) de control
preconizată (preconizate) Mijloacele
de control preconizate sunt prevăzute în regulamentul financiar și în
Regulamentul (UE) nr. 1268/2012. 2.3. Măsuri de prevenire a fraudelor și a
neregulilor A se preciza măsurile
de prevenire și de protecție existente sau preconizate. Comisia
trebuie să se asigure că interesele financiare ale Uniunii Europene sunt
protejate, prin aplicarea de măsuri de prevenire împotriva fraudelor, corupției
și a altor activități ilegale, prin controale eficiente și recuperarea plăților
nejustificate și, dacă se constată nereguli, prin aplicarea de sancțiuni
eficiente, proporționale și cu efect disuasiv, în conformitate cu Regulamentul
(CE, Euratom) nr. 2988/95, cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 și cu
Regulamentul (CE) nr. 1073/1999. 3. IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL
PROPUNERII/INIȚIATIVEI 3.1. Rubrica (rubricile) din cadrul
financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată
(afectate) ·
Linii bugetare de cheltuieli existente În ordinea rubricilor
din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare. Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tipul cheltuielilor || Contribuție || Dif./ Nedif. ([32]) || Țări AELS[33] || Țări candidate[34] || Țări terțe || În sensul articolului 21 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar […] || [XX.YY.YY.YY] […] || Dif./ Nedif. || || || || Noile linii bugetare, a căror creare se solicită În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și
a liniilor bugetare. Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tipul cheltuielilor || Contribuție Număr [Rubrica………………………………………] || Dif./ Nedif. || Țări AELS || Țări candidate || Țări terțe || În sensul articolului 21 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar || [XX.YY.YY.YY] || || DA/NU || DA/NU || DA/NU || DA/NU 3.2. Impactul estimat asupra cheltuielilor 3.2.1. Sinteza impactului estimat asupra
cheltuielilor milioane EUR (cu 3 zecimale) Rubrica din cadrul financiar multianual: || || || || DG: ENTR || || || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || TOTAL || Credite operaționale || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || TOTAL credite pentru DG ENTR || Angajamente || =1+1a +3 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || Plăți || =2+2a +3 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || Rubrica din cadrul financiar multianual: || 5 || „Cheltuieli administrative” || || DG ENTR || || || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || TOTAL || Resurse umane || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 1,0 || Alte cheltuieli administrative || 0,05 || 0,05 || 0,05 || 0,05 || 0,05 || 0,25 || TOTAL DG ENTR || Credite || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 1,25 || TOTAL credite în cadrul RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || (Total angajamente = Total plăți) || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 1,25 || TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1 - 5 din cadrul financiar multianual || Angajamente || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 1,25 || Plăți || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 1,25 3.2.2. Impactul estimat asupra creditelor
operaționale Propunerea/inițiativa
nu implică utilizarea de credite operaționale 3.2.3. Impactul estimat asupra creditelor
cu caracter administrativ 3.2.3.1. Sinteză Propunerea implică utilizarea de credite
administrative, conform explicațiilor de mai jos: milioane EUR (cu 3
zecimale) || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || TOTAL RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || Resurse umane || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 1,0 Alte cheltuieli administrative || 0,05 || 0,05 || 0,05 || 0,05 || 0,05 || 0,25 Subtotal RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 1,25 În afara RUBRICII 5[35] din cadrul financiar multianual || || || || || || Resurse umane || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Alte cheltuieli cu caracter administrativ || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Subtotal în afara RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 TOTAL || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 0,25 || 1,25 3.2.3.2. Necesarul de resurse umane
estimat Propunerea implică
utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos: Estimarea trebuie exprimată în valoare
întreagă (sau cel mult cu o zecimală) || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 Posturi din schema de personal (posturi de funcționari și de agenți temporari) 02 01 01 01 (la sediu și în birourile de reprezentare ale Comisiei) || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 ENI= 1,5 || ENI= 1,5 || ENI= 1,5 || ENI= 1,5 || ENI= 1,5 XX 01 01 02 (în delegații) || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 XX 01 05 01 (cercetare indirectă) || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 10 01 05 01 (cercetare directă) || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Personal extern (în echivalent normă întreagă: ENI)[36] XX 01 02 01 (AC, END, INT din „pachetul global”) || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 XX 01 02 02 (AC, INT, JED, AL și END în delegații) || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 XX 01 04 yy[37] || - la sediu[38] || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 - în delegații || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 XX 01 05 02 (AC, INT, END în cadrul cercetării indirecte) || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 10 01 05 02 (AC, INT, END în cadrul cercetării directe) || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 Alte linii bugetare (a se preciza) || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 TOTAL || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 ENI= 1,5 || ENI= 1,5 || ENI= 1,5 || ENI= 1,5 || ENI= 1,5 Necesarul de resurse
umane va fi acoperit de efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate
deja gestionării acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului,
completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului
care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina
constrângerilor bugetare existente. Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate: Funcționari și agenți temporari || Gestionarea transpunerii și a punerii în aplicare a directivei. 3.2.4. Compatibilitatea cu cadrul
financiar multianual actual Propunerea este compatibilă cu cadrul financiar
multianual existent. 3.2.5. Participarea terților la finanțare
Propunerea nu prevede cofinanțare din partea
terților. 3.3. Impactul estimat asupra veniturilor Propunerea nu are impact financiar asupra
veniturilor. [1] Directiva 93/7/CEE a Consiliului din 15 martie 1993
privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui
stat membru (JO L 74, 27.3.1993, p. 74), modificată prin Directiva 96/100/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 17 februarie 1997 (JO L 60,
1.3.1997, p. 59) și prin Directiva 2001/38/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 5 iunie 2001 (JO L 187, 10.7.2001, p.43). [2] Primul raport al Comisiei către Consiliu, Parlamentul
European și Comitetul Economic și Social privind aplicarea Regulamentului (CEE)
nr. 3911/92 al Consiliului privind exportul bunurilor culturale și a Directivei
93/7/CEE a Consiliului privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit
ilegal teritoriul unui stat membru, COM (2000)325 final din 25.5.2000. Al
doilea raport al Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul
Economic și Social privind aplicarea Directivei 93/7/CEE a Consiliului privind
restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat
membru, COM (2005)675 final din 21.12.2005. Al treilea raport al Comisiei către
Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social privind
aplicarea Directivei 93/7/CEE a Consiliului privind restituirea bunurilor
culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru, COM (2009)408
final din 30.7.2009. Al patrulea raport al Comisiei către Consiliu, Parlamentul
European și Comitetul Economic și Social privind aplicarea Directivei 93/7/CEE
a Consiliului privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal
teritoriul unui stat membru, COM (2013) 310 final din
30.5.2013 [3] În luna septembrie 2012, convenția UNESCO din 1970 era
ratificată de 22 de state membre, iar convenția UNIDROIT din 1995 de 13 state
membre. Austria era în plin proces de ratificare a convenției UNESCO. [4] Concluziile Consiliului Uniunii privind prevenirea
criminalității care vizează bunurile culturale și combaterea acestui fenomen,
la 13 și 14 decembrie 2011. http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/fr/jha/126867.pdf. [5] JO L 351, 20.12.2012, p. 1. [6] http://ec.europa.eu/yourvoice/consultations/2012/index_ro.htm [7] http://ec.europa.eu/enterprise/policies/single-market-goods/regulated-sectors/cultural-goods/index_en.htm [8] Lucrările acestui grup și contribuțiile individuale ale
membrilor nu au fost publicate. [9] Final report and Recommendations to the Cultural
Affairs Committee on improving the means of increasing the mobility of
collections (Raport și recomandări finale ale Comitetului pentru cultură
privind îmbunătățirea mijloacelor de sporire a mobilității colecțiilor), iunie
2010: http://ec.europa.eu/culture/our-policy-development/working-group-on-museum-activities_en.htm [10] Studiul intitulat «Analyse des structures et mécanismes
de diffusion des données nécessaires aux autorités afin de garantir
l’application de la directive relative aux biens culturels» („Analiza
structurilor și a mecanismelor de difuzare a datelor necesare autorităților în
scopul garantării aplicării directivei privind bunurile culturale”) 2004 și
studiul «Extension aux 12 nouveaux États membres» („Extinderea la cele
12 noi state membre”) 2007, Information & Communication Partners, (contract
de studiu nr. 30-CE-0102617/00-49), disponibile la cerere la adresa ENTR-PRODUCT-MARKET-INTEGR-AND-ENFOR@ec.europa.eu. «Étude sur la prévention et la lutte contre le trafic illicite des
biens culturels dans l’Union européenne» („Studiu privind prevenirea și
combaterea traficului ilicit de bunuri culturale în Uniunea Europeană”),
CECOJI-CNRS-UMR 6224 (Franța), 2011. http://ec.europa.eu/home-affairs/doc_centre/crime/docs/Report%20Trafficking%20in%20cultural%20goods%20EN.pdf#zoom [11] Alte opțiuni, cum ar fi: i) ratificarea de către Uniune a
convenției UNESCO din 1970 și a convenției UNIDROIT din 1995; ii) definirea
unei strategii a Uniunii care vizează ratificarea de către toate statele membre
a convenției UNIDROIT, iii) înlocuirea Directivei 93/7/CEE cu un regulament și
iv) abrogarea Directivei 93/7/CEE, au fost abandonate din primele etape ale
examinării diferitelor soluții din motive de fezabilitate. [12] Efectuată în conformitate cu Comunicarea Comisiei către
Parlamentul European și Consiliu – Codificarea acquis-ului comunitar, COM(2001)
645 final. [13] COM(2007) 873 final. [14] Anexa I partea A din prezenta propunere. [15] „În cazul în care, pe parcursul procesului legislativ,
se dovedește că este necesar să se depășească simpla codificare și să se facă
modificări de fond, Comisia răspunde de înaintarea oricărei sau a oricăror
propuneri, după caz”. [16] „Parlamentul European, Consiliul și Comisia iau la
cunoștință faptul că, în cazul în care va fi necesar să se depășească limitele
codificării și să se efectueze modificări substanțiale, Comisia va putea alege,
după caz, să reformeze propunerea sa sau să înainteze o propunere separată de
modificare, lăsând în același timp propunerea de codificare pe masă și apoi, de
îndată ce modificarea substanțială a fost adoptată, să o încorporeze în propunerea
de codificare”. [17] JO C 252, 18.9.2010, p. 11. [18] JO C 77, 28.3.2002, p. 1. [19] JO L 39, 10.2.2009, p. 1. [20] JO C […],
[…], p. […]. [21] JO L 74 , 27.3.1993, p. 74. [22] A se vedea anexa I partea A. [23] JO L 395, 31.12.1992, p. 1. JO L 39, 10.2.2009, p. 1. [24] JO L 316, 14.11.2012, p. 1. [25] JO L 281, 23.11.1995, p. 31. [26] Concluziile Consiliului Uniunii privind
prevenirea și combaterea infracțiunilor împotriva bunurilor culturale,
Consiliul Justiție și Afaceri Interne, 13 și 14 decembrie 2011. [27] Care au peste 50 de ani vechime și nu aparțin
autorilor lor. [28] Obiectele definite de Curtea de Justiție în
hotărârea pronunțată în cauza 252/84, după cum urmează: „Obiectele de colecție
în sensul poziției 99.05 din Tariful Vamal Comun sunt cele care au calitățile
necesare pentru a fi acceptate într-o colecție, și anume, obiectele relativ
rare, care nu sunt utilizate în mod obișnuit pentru destinația lor inițială,
care fac obiectul unor tranzacții speciale, diferite de comerțul obișnuit cu
produse similare utilizabile și care au o
valoare ridicată.”» [29] Data limită de transpunere pentru
Belgia, Germania și Țările de Jos a fost 15 martie 1994. [30] ABM: Activity-Based Management (gestionarea pe
activități) – ABB: Activity-Based Budgeting (stabilirea bugetului pe
activități). [31] Explicațiile privind modurile de gestionare, precum și
trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html [32] Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite
nediferențiate. [33] AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb. [34] Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate
din Balcanii de Vest. [35] Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de
sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE
(fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă. [36] AC = agent contractual; AL = agent local; END= expert
național detașat. INT= personal pus la dispoziție de agenții de muncă temporară
(„Intérimaire”); JED= „Jeune Expert en Délégation” (expert tânăr în delegații);
[37] Sub plafonul pentru personal extern din credite
operaționale (fostele linii „BA”). [38] În special pentru fonduri structurale, Fondul european
agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondul european pentru pescuit
(FEP).