15.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 468/146

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Inovare pentru un viitor durabil – Planul de acțiune privind ecoinovarea (EcoAP)” (COM(2011)0899),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020: O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor – inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM(2011)0021),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Stimularea tehnologiilor pentru dezvoltare durabilă: un plan de acțiune în domeniul tehnologiilor ecologice pentru Uniunea Europeană” (COM(2004)0038),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „O viziune strategică pentru standardele europene: avansând în direcția îmbunătățirii și accelerării creșterii durabile a economiei europene până în 2020” (COM(2011)0311),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Rio+20: către economia ecologică și o mai bună guvernanță” (COM(2011)0363),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă” (COM(2010)0682),

—

având în vedere propunerea de regulament a Comisiei de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020) (COM(2011)0809),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Orizont 2020 – Programul-cadru pentru cercetare și inovare” (COM(2011)0808),

—

având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acțiune la nivel european” (COM(2009)0147),

—

având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „De la provocări la oportunități: către crearea unui cadru strategic comun pentru finanțarea cercetării și inovării în UE” (COM(2011)0048),

—

având în vedere noul instrument intitulat „Garanția pentru tineret”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la parteneriatele europene pentru inovare în cadrul inițiativei emblematice „O Uniune a inovării” (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 referitoare la o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2011 referitoare la elaborarea unei poziții comune a UE înaintea Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20) (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la metodele inovatoare de finanțare la nivel european și mondial (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 8 iunie 2011, intitulată „Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii (6),

—

având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului de instituire a programului specific de punere în aplicare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020) (COM(2011)0811),

—

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui program pentru mediu și politici climatice (LIFE) (COM(2011)0874),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la inițiativa „O Uniune a inovării: Transformarea Europei pentru o lume post-criză” (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2012 pe tema „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la rolul femeilor în economia ecologică (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2010 privind Cartea albă a Comisiei: „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acțiune la nivel european” (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la Cartea verde intitulată „De la provocări la oportunități: către crearea unui cadru strategic comun pentru finanțarea cercetării și inovării în UE” (12),

—

având în vedere ancheta Eurobarometru Flash nr. 315, din martie 2011, privind „Atitudinea antreprenorilor europeni față de ecoinovare”,

—

având în vedere raportul intitulat „Analiza și raportarea rezultatelor obținute de proiectele cu aplicare comercială în domeniul ecoinovării din cadrul CIP (programul-cadru pentru competitivitate și inovare)” elaborat de către Agenția Executivă pentru Competitivitate și Inovare (EACI) și publicat în mai 2013,

—

având în vedere inițiativa din 2008 a UNEP, OIM, IOE și ITUC intitulată „Locuri de muncă ecologice: pentru o muncă decentă într-o lume ecologică, cu emisii scăzute de carbon”,

—

având în vedere raportul din 2009 al Greenpeace și al Consiliului european pentru energie regenerabilă (EREC), intitulat „Să lucrăm pentru climă: energia regenerabilă și revoluția locurilor de muncă ecologice”,

—

având în vedere raportul din 2007 al Confederației europene a sindicatelor (ETUC) și al Agenției pentru dezvoltare socială, intitulat „Schimbările climatice și ocuparea forței de muncă: impactul schimbărilor climatice și al măsurilor de reducere a emisiilor de CO2 asupra ocupării forței de muncă în UE-25 până în 2030”,

—

având în vedere raportul Eurofound din ianuarie 2013, intitulat „Ecologizarea industriilor din UE: anticiparea și gestionarea efectelor asupra numărului și a calității locurilor de muncă”, precum și baza de date a Eurofound alcătuită din studii de caz,

—

având în vedere raportul Eurofound din 2011, intitulat „Relațiile industriale și sustenabilitatea: rolul partenerilor sociali în tranziția către o economie ecologică”,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0333/2013),

A.

întrucât un mediu curat și sănătos este o condiție necesară pentru menținerea prosperității și a unei calități ridicate a vieții în Europa, dar la fel de importante sunt și forța și competitivitatea economiei;

B.

întrucât provocările de mediu, cum ar fi schimbările climatice, deficitul de resurse și degradarea biodiversității, impun o tranziție radicală a economiei noastre, în care tehnologiile curate joacă un rol-cheie;

C.

întrucât amploarea crizei reprezintă o oportunitate unică și istorică pentru a determina o transformare radicală a economiei, pregătind calea pentru o dezvoltare sustenabilă pe termen lung;

D.

întrucât creșterea tehnologiilor verzi în ultimii ani a demonstrat că investițiile în creșterea verde nu este o sarcină costisitoare, ci o imensă oportunitate economică; întrucât, deși aproape toate sectoarele au suferit mari pierderi din cauza recesiunii, sectorul ecologic a înregistrat o scădere a creșterii, dar continuă să crească;

E.

întrucât este necesar să se înlocuiască actuala economie, care utilizează intens resursele, cu o economie eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor, prin transformarea industriilor tradiționale în industrii verzi, cu o valoare adăugată ridicată, care creează locuri de muncă și totodată protejează mediul;

F.

întrucât soluțiile favorabile mediului vor atrage o nouă generație de producții și servicii de înaltă tehnologie, vor crește competitivitatea europeană și vor crea noi locuri de muncă cu înaltă calificare;

G.

întrucât prin sprijinirea de noi procese pentru curățarea proceselor de producție, de noi metode de management și de noi tehnologii, precum și de noi servicii pentru a face întreprinderile mai verzi, ecoinovarea ajută Europa să își exploateze din plin oportunitățile, abordând totodată provocările actuale;

H.

întrucât prețurile resurselor au crescut foarte mult în ultimii ani și, prin urmare, competitivitatea întreprinderilor este influențată din ce în ce mai mult de utilizarea eficientă a resurselor lor;

I.

întrucât experiența trecută a dovedit că este dificil ca autoritățile să prevadă care sunt tehnologiile inovatoare care vor fi competitive pe piață;

J.

întrucât stimulentele fiscale pot reprezenta un instrument util pentru consolidarea ecoinovării în Europa;

K.

întrucât Europa este lider în dezvoltarea de noi tehnologii; întrucât există numeroase bariere în calea dezvoltării și a unei utilizări pe scară mai largă a tehnologiilor ecologice, cum ar fi reticența de a utiliza alte tehnologii decât cele existente, nivelurile de preț care tind să favorizeze soluțiile mai puțin eficiente din punct de vedere ecologic, accesul dificil la finanțare și un nivel scăzut de sensibilizare în rândul consumatorilor; întrucât provocarea constă, prin urmare, în îmbunătățirea performanței ecologice globale a produselor pe durata ciclului lor de viață, în sporirea cererii de produse și tehnologii de producție mai bune și în ajutarea consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză;

L.

întrucât etichetele care indică caracteristicile ecologice ale produselor și serviciilor trebuie să furnizeze informații clare, obiective și să evite inducerea în eroare a consumatorului și afișarea unor caracteristici pseudoecologice („greenwashing”);

M.

întrucât industriile ecologice oferă în prezent 3,4 milioane de locuri de muncă și au o cifră de afaceri anuală estimată la 319 miliarde EUR; întrucât, în numeroase țări, tehnologia verde este deja sau va fi în curând cel mai mare angajator;

N.

întrucât ecoinovarea este piatra unghiulară pentru dezvoltarea de către UE a unei strategii de creștere economică sustenabile din punct de vedere ecologic, economic și social, creând oportunități de angajare de calitate într-o mulțime de sectoare de activitate;

O.

întrucât Tabloul de bord privind ecoinovarea (Eco-IS) pentru anul 2010 indică o performanță favorabilă a ecoinovării în mai multe state membre, dar, în pofida acestui fapt, nicio țară sau grup de țări din UE nu poate servi drept model în prezent pentru îmbunătățirea performanței ecoinovărilor în UE;

P.

întrucât ancheta Eurobarometru Flash nr. 315 din 2011 privind atitudinea antreprenorilor europeni față de ecoinovare arată faptul că IMM-urile se confruntă cu o creștere a costurilor materialelor, cu toate că majoritatea au introdus procese sau metode de producție ecoinovatoare noi sau semnificativ îmbunătățite în vederea reducerii costurilor materialelor, și că acestea se confruntă cu problema unui acces insuficient la subvențiile și stimulentele fiscale existente și cu cereri incerte din partea pieței;

Q.

întrucât analiza Inițiativei de ecoinovare din cadrul CIP arată că beneficiile preconizate în materie de mediu, economie și ocupare a forței de muncă depășesc cu mult costurile publice;

R.

întrucât măsurarea ecoinovării este o cerință esențială pentru monitorizarea și evaluarea performanței și a progresului statelor membre ale UE în ceea ce privește creșterea inteligentă și sustenabilă în Europa, însă disponibilitatea datelor despre ecoinovare este limitată și calitatea acestora diferă semnificativ în funcție de indicatori;

S.

întrucât factorii de decizie politică și alte părți interesate au percepții diferite în legătură cu ceea ce înseamnă ecoinovarea și ce ar trebui să urmărească aceasta;

T.

întrucât există diferite criterii de evaluare utilizate pentru a defini termeni precum „ecoinovare” și „locuri de muncă ecologice inteligente” (de exemplu, definițiile date de OIM, UNEP, CEDEFOP, OCDE sau de Eurostat), ceea ce ar putea determina statistici divergente cu privire la ecoinovare, locurile de muncă ecologice și creștere;

U.

întrucât rezoluția Parlamentului din 7 septembrie 2010 referitoare la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile face referire la definiția dată de OIM locurilor de muncă sustenabile și subliniază faptul că inovarea ecologică are un rol important în toate sectoarele industriale și productive;

V.

întrucât, în prezent, există peste 240 de proiecte finanțate prin schema dedicată ecoinovării; întrucât, în mai 2013, Comisia a lansat o nouă cerere de oferte pentru a selecta alte 45 de proiecte de ecoinovare cu soluții ecologice noi; întrucât funcționarea și finanțarea Inițiativei de ecoinovare din cadrul CIP au sprijinit dezvoltatorii europeni promițători din domeniul ecoinovării prin furnizarea unui capital de risc care, altfel, nu ar fi accesibil;

W.

întrucât, în perioada 2014-2020, noul program al UE Orizont 2020 pentru cercetare și inovare reprezintă instrumentul financiar pentru punerea în aplicare a Uniunii inovării; întrucât în următorul cadru financiar multianual (CFM 2014-2020), inițiativa privind ecoinovarea este acoperită și de LIFE (programul pentru mediu și politici climatice 2014-2020),

X.

întrucât se constată o creștere îngrijorătoare a ratei șomajului în rândul tinerilor, precum și o mare nevoie de politici ferme care să creeze mai multe oportunități de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor și de o mare calitate;

Y.

întrucât Parlamentul a salutat inițiativa Comisiei intitulată „Noi competențe pentru noi locuri de muncă”, care recunoaște importanța cooperării cu statele membre;

1.

invită Comisia să lucreze în continuare la elaborarea unei viziuni paneuropene privind ecoinovarea în contextul trecerii la o economie eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor și cu emisii scăzute de carbon, dar să se concentreze și asupra unor obiective, domenii prioritare și etape concrete;

2.

sprijină inițiativa emblematică din cadrul Strategiei Europa 2020 a Comisiei, care vizează debutul tranziției către o economie sustenabilă; subliniază, de asemenea, faptul că investițiile cu obiective precise în domeniul transformării ecologice a regiunilor UE reprezintă un instrument foarte util pentru realizarea obiectivelor strategice ale convergenței regionale și coeziunii teritoriale;

3.

constată potențialul de creare de locuri de muncă de calitate, direct și indirect, creat prin punerea în aplicare deplină a Strategiei Europa 2020; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să își intensifice eforturile în acest domeniu; salută promovarea de către Comisie a unei strategii integrate de creștere ecologică sub egida inițiativei-emblematice „O Uniune a inovării” și, îndeosebi, planul de acțiune în domeniul ecoinovării ca fiind un pas în direcția bună;

4.

subliniază importanța legislației ca mijloc de promovare a cererii de tehnologii ecologice; consideră că producția europeană va fi competitivă numai dacă Europa va fi un predecesor global în materie de produse și producție eficiente din punct de vedere ecologic;

5.

invită statele membre să dezvolte strategii pentru adaptarea competențelor forței de muncă la oportunitățile oferite de sectorul tehnologiilor ecologice, luând în considerare diferite subsectoare și nevoile de lucrători calificați ale acestora;

6.

subliniază dublul avantaj, ecologic și economic, al tranziției către o economie nepoluantă sustenabilă, care va crea locuri de muncă sustenabile atât în UE, cât și în țările în curs de dezvoltare prin participarea mai intensă la producerea de materiale și combustibili inovatori, precum și oportunitățile de angajare asociate prelucrării și distribuției biomaterialelor pentru consumatori, fie aceștia întreprinderi, entități publice sau private sau gospodării; subliniază faptul că aceste oportunități ar trebui să creeze locuri de muncă de calitate și sustenabile atât pentru lucrătorii calificați, cât și pentru cei necalificați; recunoaște că ar trebui creat un cadru normativ stabil, pe termen lung, de promovare a sustenabilității folosindu-se instrumentele financiare existente;

7.

ia act de problemele complexe reprezentate de securitatea alimentară, schimbările climatice, calitatea solului, împuținarea materialelor, tranziția către sisteme bazate pe surse regenerabile de energie și către eficiența energetică etc.; recunoaște că ecoinovarea poate juca un rol important în rezolvarea multora dintre aceste probleme; reamintește că o asemenea tranziție presupune o abordare holistică care înglobează educația, formarea, dezvoltarea de aptitudini, cercetarea și inovarea, investițiile sectorului privat și public și dezvoltarea infrastructurii, toate acestea contribuind la crearea unor oportunități variate și sustenabile de angajare.

8.

consideră că întreprinderile europene inovatoare nu au nevoie numai de subvenții, ci și de o legislație mai bună, de legături mai bune cu baza de cercetare și de un acces mai bun și mai divers la fonduri și la finanțare, de la subvenții până la împrumuturi și participații; invită, prin urmare, statele membre și Comisia să creeze condiții adecvate la nivel național și european;

9.

subliniază faptul că locurile de muncă din domeniul tehnologiilor ecologice nu ar trebui să se limiteze la producția de energie din surse regenerabile, la creșterea eficienței energetice și la sectorul transporturilor, deoarece creșterea ecologică este o oportunitate pentru toate sectoarele, motiv pentru care acestea ar trebui să analizeze opțiunile de dezvoltare și să sensibilizeze consumatorii cu privire la importanța cumpărării de produse ecologice;

10.

consideră că este nevoie de o dezvoltare rapidă a tehnologiilor curate în vederea creșterii competitivității întreprinderilor; invită, prin urmare, Comisia să plaseze ecoinovarea în centrul politicii sale industriale;

11.

invită Comisia să faciliteze dezvoltarea de standarde de etichetare și definiții clare cu scopul de a identifica și de a comunica caracteristicile ecologice ale produselor și serviciilor;

12.

consideră că o nouă economie durabilă a UE trebuie să asigure o dezvoltare economică și socială echilibrată; solicită o politică industrială sustenabilă ambițioasă, cu accent asupra eficienței resurselor; reamintește că utilizarea eficientă a resurselor și a materialelor va reduce costurile pentru industrie și gospodării, va elibera resurse pentru alte investiții și va reduce dependența economiei UE de resursele limitate și de piețele de resurse extrem de volatile; subliniază faptul că economia ecologică trebuie să ofere perspective de locuri de muncă decente, bine plătite, cu oportunități egale pentru bărbați și femei, acordând o atenție deosebită protecției mediului;

13.

subliniază că, având în vedere că industriile ecologice furnizează în prezent 3,4 milioane de locuri de muncă și însumează o cifră de afaceri anuală estimată la 319 miliarde EUR, potențialul de a stimula dezvoltarea regională, de a crea oportunități de ocupare a forței de muncă și de a genera beneficii de mediu rămâne în mare măsură neexploatat și reamintește, în acest sens, că lipsa adoptării de acțiuni va atrage după sine un cost ridicat;

14.

subliniază că, pentru ca ecoinovarea să aibă rezultate favorabile, este nevoie de investiții mai bine orientate și pe termen lung, care să vizeze îndeosebi domenii precum educația și formarea, cercetarea și dezvoltarea, infrastructura etc.;

15.

salută programele universitare existente și programele de formare la locul de muncă axate pe sustenabilitatea ecologică, economică și socială; subliniază apariția unor noi nevoi în domeniul educației, care trebuie rezolvate pentru dezvoltarea de locuri de muncă sustenabile;

16.

este ferm convins că politica de mediu bazată pe economia de piață poate deveni motorul creșterii economice și al ocupării forței de muncă în toate ramurile economiei; subliniază că un set de condiții-cadru previzibile și favorabile investițiilor reprezintă baza care va permite întreprinderilor inovatoare să profite pe deplin de aceste oportunități, în beneficiul mediului și al lucrătorilor;

17.

recunoaște faptul că tranziția economică către noi activități de nișă poate atrage tânăra generație de lucrători și poate conduce la crearea de noi oportunități de angajare în domeniul ecoinovării;

18.

salută comunicarea Comisiei intitulată „Inovare pentru un viitor durabil – Planul de acțiune privind ecoinovarea (EcoAP)” (COM(2011)0899);

19.

subliniază posibilele efecte de sinergie ale ecoinovării în ceea ce privește crearea de locuri de muncă sustenabile și de calitate, protejarea mediului și reducerea dependenței economice;

20.

subliniază dimensiunea amplă a conceptului de ecoinovare, având în vedere că acesta este definit drept orice formă de inovare care urmărește realizarea de progrese în ceea ce privește dezvoltarea sustenabilă, prin reducerea impactului asupra mediului sau prin utilizarea mai eficientă și mai responsabilă a resurselor;

21.

invită Comisia să delimiteze diferite percepții legate de ecoinovare și provocările aferente și să elaboreze o viziune comună asupra diferitelor oportunități strategice pe care le oferă ecoinovarea pentru viitor;

22.

consideră că definiția dată de Eurostat pentru „locurile de muncă ecologice” (în sectorul bunurilor și al serviciilor ecologice), în care se prevede, de exemplu, că tehnologiile și produsele ecologice trebuie să vizeze în primul rând protecția mediului sau gestionarea resurselor, este utilă pentru a evita statistici divergente, însă consideră că este necesar să se dezvolte la nivelul UE o definiție uniformă a creșterii și locurilor de muncă ecologice, care să includă, de exemplu, și sectorul transporturilor publice; consideră că este util să se utilizeze o definiție mai amplă a „locurilor de muncă ecologice”, care să includă locuri de muncă/activități suplimentare într-o etapă ulterioară;

23.

subliniază potențialele beneficii ecologice încă neexploatate ale ecoinovării, dat fiind faptul că se preconizează că aceasta va contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a altor poluanți și a producerii de deșeuri, printre altele, prin intermediul utilizării pe scară mai largă a materialelor reciclate și al dezvoltării unor produse de calitate cu un impact redus asupra mediului, precum și prin facilitarea unor procese de producție și a unor servicii mai ecologice; subliniază faptul că este nevoie de adoptarea unor măsuri pentru combaterea blocajelor și a obstacolelor care stau în calea comercializării ecoinovării și a internaționalizării acestor servicii și produse;

24.

invită Comisia să includă recomandări specifice privind ecoinovarea în cadrul semestrului european, în vederea promovării creșterii economice sustenabile;

25.

recunoaște că ecoinovarea creează oportunități clare pentru noi afaceri de nișă, oferind întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), noilor întreprinderi, liber-profesioniștilor și întreprinzătorilor șansa de a beneficia de noi modele de afaceri, și revitalizează sectoarele economice tradiționale, oferindu-le oportunitatea de a ecologiza într-o mai mare măsură locurile de muncă existente prin adaptarea lor la metode de producție și de lucru sustenabile și eficiente din punct de vedere al consumului de resurse;

26.

invită Comisia să dezvolte o abordare sistematică a politicii în domeniul ecoinovării, cu condiții-cadru solide care să garanteze o concurență echitabilă pentru ecoinovare în întreprinderi și o infrastructură care să le permită întreprinderilor și consumatorilor să aleagă opțiuni sustenabile;

27.

invită Comisia și statele membre să dezvolte standarde ecologice în materie de achiziții publice cu scopul de a crește rolul pilot de client al instituțiilor publice;

28.

constată, în special, importanța accesului la o formare și la o dezvoltare a competențelor corespunzătoare în cadrul ecoinovării, atât pentru a pune la dispoziția angajatorilor o forță de muncă care să aibă calificările necesare, cât și pentru a înzestra tinerii cu cunoștințele, abilitățile și competențele necesare care să le permită accesul la oportunitățile de angajare emergente inovatoare, facilitând, totodată, tranziția lucrătorilor de la sectoarele de activitate aflate în declin la sectoare noi, nepoluante; subliniază, în acest sens, faptul că programele de ucenicie din mediul rural și alte tipuri de formare profesională fac posibilă dezvoltarea acestor noi competențe;

29.

recomandă promovarea potențialului creativ și inovator al tinerilor pentru a contribui la dezvoltarea durabilă și pentru a îmbunătăți accesul acestora la finanțare.

30.

subliniază necesitatea de a integra conceptul de ecoinovare în toate domeniile de politică, dat fiind faptul că ecoinovarea este un domeniu de politică transversal; invită, în acest sens, Comisia și statele membre să încurajeze cooperarea dintre ministere și la diferite niveluri politice, precum și să monitorizeze în mod regulat punerea în aplicare a politicilor în cauză;

31.

invită toți actorii-cheie să colaboreze pentru a obține creștere ecologică, inovare și locuri de muncă în fiecare sector și să utilizeze instrumentele existente, cum ar fi platformele tehnologice, grupurile de experți în competențe, inițiativele tehnologice comune, piețele-pilot, clusterele și grupurile industriale de nivel înalt;

32.

invită Comisia și statele membre să elaboreze noi acte legislative și să consolideze legislația existentă în domeniul dezvoltării și utilizării energiilor regenerabile și al creșterii eficienței energetice, pentru a oferi certitudine juridică și condiții de concurență echitabile și pentru a stimula investițiile publice și private;

33.

invită statele membre să îmbunătățească coordonarea acestor politici și, în special, să sprijine parteneriatele regionale pentru creștere, inovare, locuri de muncă și oportunități egale pentru femei și bărbați, precum și inițiativele transfrontaliere;

34.

atrage atenția asupra potențialului de creare de locuri de muncă al conceptului de ecoinovare într-o economie durabilă; invită Comisia să pună la dispoziție o platformă care să le permită statelor membre să își coordoneze eforturile de a crea creștere și noi locuri de muncă sustenabile;

35.

îndeamnă statele membre să facă schimb de experiență și de cele mai bune practici în domeniul oportunităților de ocupare a forței de muncă în contextul abordării impactului schimbărilor climatice la nivel economic, social și de mediu;

36.

solicită integrarea orizontală a conceptului de ecoinovare în cadrul fondurilor structurale și de coeziune; recomandă autorităților locale și regionale, în conformitate cu arhitectura juridică și instituțională a fiecărui stat membru, să adopte strategii de dezvoltare în concordanță cu obiectivele Strategiei Europa 2020, în vederea creării de noi locuri de muncă într-o economie sustenabilă;

37.

consideră că legislația existentă și propusă la nivelul UE în materie de mediu are un potențial semnificativ de a crea locuri de muncă în domenii precum aerul, solul și apa, energia, serviciile publice, agricultura, transporturile, turismul, silvicultura și managementul de mediu și invită statele membre să pună în aplicare această legislație;

38.

subliniază necesitatea urgentă de a îmbunătăți eficiența pieței UE a carbonului pentru a garanta siguranța investițiilor în tehnologii favorabile climei;

39.

solicită crearea unor legături mai puternice între cercetarea fundamentală și inovarea industrială și între inovare și procesul de producție; îndeamnă Comisia să lanseze studii de caz privind cercetarea/consultanța în domeniul ecoinovării în fiecare stat membru;

40.

subliniază faptul că ecoinovarea la nivelul UE stimulează utilizarea mai eficientă a resurselor în afara frontierelor Uniunii, reducând astfel epuizarea resurselor globale; îndeamnă, prin urmare, statele membre să își consolideze strategiile naționale de utilizare eficientă a resurselor și să facă schimb de cunoștințe în cadrul forumurilor internaționale;

41.

subliniază importanța unei mai bune integrări a celor mai bune practici de ecoinovare în economia reală, în scopul de a spori vizibilitatea progreselor în viața de zi cu zi a persoanelor;

42.

subliniază faptul că cercetarea constituie baza inovării și a ecoinovării; evidențiază perspectivele ridicate de creștere economică oferite de ecoinovare și potențialul Europei de a fi lider mondial în domeniu, precum și oportunitățile pe care acest lucru le creează în ceea ce privește crearea de locuri de muncă noi și de calitate;

43.

consideră că ecoinovarea este în deplină conformitate cu mediul de cercetare și de inovare și cu prioritățile de investiție în domeniul climei și al mediului ale următoarei perioade de programare pentru fondurile structurale;

44.

subliniază rolul esențial pe care parteneriatele și sinergiile între sectorul educației, întreprinderi și autoritățile locale și regionale îl pot juca în asigurarea unei formări pertinente, inclusiv în ceea ce privește competențele în domeniile STIM, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, în ceea ce privește managementul carierei, calitatea, stagiile plătite și oportunitățile de formare în alternanță, pentru a permite accesul larg la oportunități de angajare și la locuri de muncă de calitate, create prin intermediul ecoinovării;

45.

încurajează statele membre să ofere întreprinderilor, în special IMM-urilor, stimulente pentru a încuraja investițiile în activitățile sectorului privat de cercetare și dezvoltare (C&D); salută, în acest context, Planul de acțiune în domeniul ecoinovării;

46.

îndeamnă statele membre să intensifice cooperarea transfrontalieră pentru a asigura răspândirea tehnologiilor și a celor mai bune practici în întreaga UE, sporind astfel competitivitatea Europei;

47.

solicită ca exploatarea celor mai bune inovații ecologice să fie promovată îndeosebi în țările în curs de dezvoltare, unde, de exemplu, un proces mai eficient de producție a cărbunelui, utilizarea de toalete care produc compost și de surse de energie regenerabile, purificarea apei și multe alte inovații ar putea îmbunătăți calitatea vieții în mod semnificativ și cu un cost relativ redus, sporind nivelul de sănătate a cetățenilor și promovând antreprenoriatul și crearea de locuri de muncă durabile;

48.

solicită statelor membre, în cadrul asigurării unei tranziții responsabile din punct de vedere social către locuri de muncă ecologice de înaltă calitate, să utilizeze cât mai curând posibil resursele oferite de Fondul social european pentru programele de perfecționare, de calificare și de recalificare a angajaților;

49.

subliniază beneficiile politicilor fiscale și invită statele membre să transfere taxele obținute din ocuparea forței de muncă spre utilizarea resurselor și poluare, în scopul de a stimula ecoinovarea;

50.

îndeamnă Comisia să definească subvențiile dăunătoare mediului drept „rezultatul unei acțiuni guvernamentale care conferă un avantaj consumatorilor sau producătorilor pentru a le suplimenta veniturile sau pentru a le diminua costurile, dar care, în același timp, contravine bunelor practici de mediu”; invită Comisia și statele membre să adopte, fără întârziere, planuri concrete, pe baza acestei definiții, în vederea eliminării treptate a tuturor subvențiilor dăunătoare mediului;

51.

îndeamnă Comisia și statele membre să elimine în mod treptat, până în 2020, toate subvențiile dăunătoare mediului, inclusiv subvențiile și sprijinul financiar pentru combustibili fosili, precum și subvențiile care stimulează utilizarea ineficientă a resurselor regenerabile, și să raporteze progresele înregistrate prin intermediul programelor naționale de reformă;

52.

subliniază că ecoinovarea ar trebui să beneficieze de pe urma noilor instrumente financiare ale UE și a mecanismelor inițiativelor emblematice „O Uniune a inovării” și „O Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor”, precum și de pe urma politicii de coeziune post-2013 și a Programului-cadru „Orizont 2020”;

53.

consideră că este important ca ecoinovările și tehnologiile ecologice să fie viabile pe termen lung din punct de vedere financiar și concurențial; consideră că, atunci când se acordă ajutoare publice, sprijinul acordat investițiilor publice ar trebui să încurajeze metodele de producție ecologice;

54.

salută posibilitățile de finanțare a ecoinovării în cadrul politicii agricole comune, precum și în cadrul programelor COSME, Orizont 2020 și LIFE, însă solicită majorarea treptată a resurselor financiare pentru a consolida punerea în aplicare a proiectelor de dezvoltare în materie de ecoinovare;

55.

invită Comisia să pună în aplicare instrumentele necesare și să aloce suficiente resurse bugetare pentru a asigura o tranziție lină între programele CIP și Orizont 2020 în ceea ce privește ecoinovarea, pentru a simplifica procedurile și sarcinile administrative pentru întreprinderile mici și mijlocii; reamintește că participarea echilibrată din punct de vedere a reprezentării femeilor și bărbaților în toate etapele procesului decizional și în toate aspectele legate de finanțare este esențială;

56.

îndeamnă statele membre să includă, în documentele de strategie pentru perioada 2014-2020, ecoinovarea ca instrument de stimulare a economiei, a creșterii și a locurilor de muncă ecologice, promovând egalitatea de gen în sectorul antreprenorial și cooperarea între domeniile educației, afacerilor și științei;

57.

subliniază că, deși domeniile prioritare actuale vizate în ceea ce privește cererea de oferte pentru proiecte de ecoinovare pentru 2012 se limitează la o serie de domenii de interes, inițiativa privind ecoinovarea este un program transversal, care sprijină proiecte ecoinovatoare din diferite sectoare; reafirmă, prin urmare, că toate sectoarele și activitățile economice ar trebui să fie eligibile pentru finanțare;

58.

invită Comisia, în mod special, să aloce resurse clar definite pentru a sprijini proiectele cu aplicare comercială, capital de risc, punerea în rețea și internaționalizarea ecoinovațiilor și comercializarea lor în UE de către IMM-uri;

59.

consideră că, având în vedere faptul că noile modele comerciale încep să schimbe radical lanțurile de aprovizionare tradiționale, capacitatea de a ține seama de globalizare și de efectele acesteia asupra economiei UE și a lanțurilor de aprovizionare în următoarea perioadă de finanțare ar trebui să se reflecte mai bine în prioritățile inițiativei de ecoinovare;

60.

consideră că potențialul IMM-urilor și al cooperativelor de a promova ecoinovarea nu s-a epuizat încă; solicită, prin urmare, posibilități specifice de finanțare a IMM-urilor și a cooperativelor în ceea ce privește conceptele de ecoinovare;

61.

este convins de necesitatea unor instrumente financiare inovatoare pentru a îmbunătăți oportunitățile de consolidare a capacităților și de colaborare în rețea;

62.

subliniază faptul că suplimentarea fondurilor trebuie să fie însoțită de o simplificare a procedurilor de finanțare;

63.

subliniază că viitoarea politică de coeziune include o strategie de specializare inteligentă drept condiție ex ante pentru regiunile UE; încurajează regiunile să lanseze campanii de sensibilizare destinate tuturor grupurilor-țintă pentru integrarea ecoinovării în cadrul strategiilor regionale și naționale de specializare inteligentă;

64.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.