9.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/110

—

având în vedere articolele 8, 157 și 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Directiva 2006/54/CE din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (1),

—

având în vedere articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptat prin Rezoluția 34/180 din 18 decembrie 1979 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010, intitulată „Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2010 intitulată „Un angajament consolidat în favoarea egalității dintre femei și bărbați – O cartă a femeii” (COM(2010)0078),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și femeilor pentru muncă egală sau muncă de valoare egală (2),

—

având în vedere raportul privind evaluarea valorii adăugate europene, intitulat „Aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei pentru muncă egală și de valoare egală” (3),

—

având în vedere studiul „Discrepanțe de gen în materie de pensii în UE” (4),

—

având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind remunerarea egală a bărbaților și femeilor pentru muncă egală sau muncă de valoare egală (O-000078/2013 – B7-0218/2013),

—

având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în Rezoluția sa din 24 mai 2012 care cuprinde recomandările pentru Comisie privind aplicarea principiului remunerării egale a lucrătorilor femei și bărbați pentru aceeași muncă sau o muncă echivalentă, Parlamentul a solicitat Comisiei să revizuiască Directiva 2006/54/CE până cel târziu la 15 februarie 2013, ținând seama de recomandările Parlamentului European, inclusiv revizuirea legislației existente;

B.

întrucât, ca urmare a politicilor în domeniul pieței muncii care încearcă să înlăture principiul și practica negocierii colective, salariile sunt din ce în ce mai frecvent negociate individual, având ca urmare o lipsă de informare și de transparență privind sistemul de remunerare individualizat, ce duce la disparități de remunerare crescute în rândul angajaților aflați la niveluri similare și care ar putea determina o creștere a diferenței de remunerare între bărbați și femei;

C.

întrucât progresul în reducerea diferențelor de remunerare între femei și bărbați este extrem de lent, iar în unele state membre, diferența a crescut chiar; întrucât, în pofida corpusului legislativ semnificativ, în vigoare de aproape 40 de ani, acțiunile întreprinse și resurse cheltuite (disparitatea la nivelul UE a fost de 17,7 % în 2006, 17,6 % în 2007, 17,4 % în 2008, 16,9 % în 2009 și 16,4 % în 2010), diferența de remunerare între femei și bărbați este în continuare o problemă persistentă, ridicându-se în prezent la 16,2 % la nivelul UE; întrucât aplicarea principiului remunerării egale pentru aceeași muncă și pentru o muncă de valoare egală este crucială pentru realizarea egalității de gen; întrucât efectele negative ale diferenței de remunerare între femei și bărbați, extind vârsta de pensionare a femeilor iar femeile primesc pensii care sunt, în medie, cu 39 % mai mici decât cele ale bărbaților;

D.

întrucât, conform cercetărilor academice privind reducerea discrepanțelor de remunerare între femei și bărbați, trebuie luați în considerare și abordați corespunzător diferiți factori, cum ar fi diferențele ratelor de activitate și de ocupare, diferențele din structura salariilor, diferențele din structura forței de muncă și diferențele de remunerare, precum și alți factori macroeconomici și instituționali;

E.

întrucât experiența a demonstrat că doar bunele practici și măsurile de tip soft law arareori servesc drept stimulente și întrucât efectul scontat de învățare între egali nu s-a materializat;

F.

întrucât, conform concluziilor raportului privind evaluarea valorii adăugate europene, o scădere de 1 % a discrepanțelor salariale de gen ar determina o creștere economică de 0,1 %, iar eliminarea acestor discrepanțe are o importanță majoră în actualul context de recesiune economică;

G.

întrucât progresele lente în eliminarea discrepanțelor salariale între genuri au consecințe demografice, sociale, juridice și economice semnificative;

1.

regretă progresele lente în privința reducerii discrepanțelor de remunerare dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană;

2.

subliniază faptul că reducerea inegalităților de gen, prin eliminarea diferențelor nejustificate de remunerare între femei și bărbați, va aduce beneficii nu numai pentru femei, ci și pentru întreaga societate, și nu ar trebui să fie considerată un cost, ci o investiție;

3.

reafirmă că Directiva 2006/54/CE, în forma sa actuală, nu este suficient de eficace pentru a soluționa discrepanțele salariale între genuri și pentru a realiza obiectivul egalității de gen la angajare și la locul de muncă;

4.

solicită Comisiei să sprijine statele membre în vederea reducerii diferenței de remunerare între bărbați și femei cu cel puțin cinci puncte procentuale anual, pentru a elimina diferența de remunerare între bărbați și femei până în 2020;

5.

recunoaște că o abordare pe mai multe niveluri și sub mai multe aspecte impune sprijinirea de către Comisie a statelor membre în promovarea bunelor practici și în implementarea de măsuri care să vizeze diferența de remunerare între bărbați și femei;

6.

îndeamnă Comisia să revizuiască fără întârziere Directiva 2006/54/CE și să propună modificări, în conformitate cu articolul 32 din directivă și în temeiul articolului 157 din TFUE, urmând recomandările detaliate din anexa la Rezoluția Parlamentului European din 24 mai 2012;

7.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.