(i)

bugetul UE reprezintă garanția ultimă pentru toate măsurile de asistență din cadrul propunerii BP; în acest cadru, Comisia ar trebui să prezinte soluții adecvate, în plus față de dispozițiile existente, în legătură cu modul în care rolul Parlamentului de supraveghere a bugetului Uniunii ar putea fi luat în considerare în mod mai substanțial în propunerea BP și pus în aplicare pentru a permite o veritabilă verificare a responsabilității;

(ii)

Comisia ar trebui să clarifice legătura dintre asistența care ar putea fi acordată unui stat membru din afara zonei euro în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 407/2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară (5) și dispozițiile și instrumentele stabilite în temeiul regulamentului ce urmează a fi adoptat pe baza propunerii BP după întreruperea Mecanismului european de stabilizare financiară (MESF);

(iii)

întrucât MESF va fi în curând întrerupt, așa cum a fost anunțat de către liderii europeni în cadrul Consiliului European din 2010, în lumina intrării în vigoare a Tratatului privind MES, finanțarea restantă din cadrul MESF (aproximativ 10 miliarde EUR) ar trebui să fie transferată către mecanismul BP, ceea ce va mări capacitatea de intervenție a acestui de la 50 000 de milioane EUR la 60 000 de milioane EUR; în momentul în care statele membre rambursează împrumuturile din partea MESF, garanția de la bugetul Uniunii nu va mai fi necesară pentru suma rambursată, eliberând, astfel, bugetul pentru garantarea de noi împrumuturi. La întreruperea MESF, finanțarea restantă din cadrul MESF nu va mai fi utilizată în cadrul MESF, putând fi utilizată din acel moment în cadrul mecanismului BP;

(iv)

nu ar trebui să se stabilească nicio legătură sau condiționalitate materială între mecanismul BP și utilizarea fondurilor structurale în cadrul propunerii BP; dacă este nevoie, condițiile privind utilizarea fondurilor structurale ar trebui prevăzute în actul legislativ relevant din cadrul politicii de coeziune;

(v)

Articolul 2 alineatul (4) din propunerea BP, privind cerința de consultare a Comisiei în cazul solicitărilor de asistență financiară din afara Uniunii, nu ar trebui să se aplice unui stat membru care beneficiază de asistență financiară preventivă sub forma unei linii de credit care nu este condiționată de adoptarea de noi măsuri politice de către statele membre vizate, cât timp linia de credit nu este trasă;

(vi)

este necesar să se sporească transparența și responsabilitatea în cadrul procesului de supraveghere strictă prin adaptarea dialogului economic într-un mod care să permită atât parlamentului național în cauză, cât și Parlamentului European, să invite Comisia, Consiliul, Banca Centrală Europeană (BCE) și Fondul Monetar Internațional (FMI) la un schimb de opinii;

(vii)

Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European propunerea sa de recomandare în vederea acordării un împrumut unui stat membru împreună cu proiectul de program de ajustare macroeconomică;

(viii)

în ceea ce privește condițiile și procedurile pentru acordarea de împrumuturi, Banca Centrală Europeană (BCE) ar trebui să aibă o implicare mai redusă în pregătirea programelor de ajustare; în avizul său din 7 ianuarie 2013 referitor la propunerea BP (CON/2013/2), BCE consideră drept inadecvată asumarea unui asemenea rol pentru un stat membru care nu face parte din zona euro; astfel, așa cum a sugerat BCE, articolul 3 alineatul (3) „acționând în colaborare cu BCE”și articolul 3 alineatul (8) „în colaborare cu BCE” ar trebui să fie înlocuite cu „ținând cont de punctul de vedere al BCE, în cazul în care BCE decide să ofere recomandări în această privință”;

(ix)

în general, este nevoie de mai multă claritate și mai multe specificații pentru elaborarea și evaluarea programului de ajustare macroeconomică, în special în ceea ce privește cerințele procedurale și de politică care vizează restabilirea „unei balanțe de plăți sustenabile și refacerea capacității statului respectiv de a se finanța în întregime pe piețele financiare”.

(x)

în ceea ce privește articolul 4 alineatul (1), cu privire la condițiile necesare pentru acordarea unei linii de credit condiționate cu scop preventiv (PCCL), propunerea BP ar oferi mai multă claritate operațională sub două aspecte, și anume „sustenabilitatea poziției externe” și „prezența sau absența problemelor de solvabilitate bancară, care ar constitui riscuri sistemice la adresa stabilității sistemului bancar”; în acest scop, astfel de concepte ar trebui să fie specificate direct în articolul 4, având trimiteri explicite către indicatorii adecvați prevăzuți în textele UE relevante (Directiva privind cerințele de capital, CERS, regulamentele AES, „pachetul de șase acte legislative”, rapoartele privind sustenabilitatea fiscală) sau cel puțin prin intermediul actelor delegate. Pe aceeași logică, articolul 4 ar trebui să specifice faptul că evaluarea globală prevăzută ar trebui efectuată de către Comisie și ar trebui dată publicității, dacă este cazul. Ar mai trebui de asemenea adăugată și o referință la evaluarea prevăzută în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, astfel cum a fost instituită de Regulamentul (UE) nr. 1176/2011;

(xi)

este nevoie de mai multă claritate și de orientări mai precise în legătură cu articolul 4 alineatul (2) referitor la condițiile de acordare a liniei de credit cu condiții mai stricte (enhanced conditions credit line, ECCL) din propunerea BP în ceea ce privește pragurile și criteriile de evaluare în raport cu care un stat membru nu mai este eligibil pentru o PCCL, dar rămâne eligibil pentru o ECCL, precum și de claritate în ceea ce privește procedurile care conduc la evaluarea menționată la acest alineat;

(xii)

este nevoie de mai multă claritate la articolul 6 alineatul (5) din propunerea BP în ceea ce privește procesul de tranziție de la o linie de credit cu condiții mai stricte (ECCL) la un împrumut în cazul deteriorării situației economice, în special în ceea ce privește momentul și factorii determinanți ai respectivei tranziții;

(xiii)

ar trebui să se instituie un instrument indirect de recapitalizare bancară pentru statele membre care nu fac parte din zona euro, în lumina potențialei implicări a acestor state membre în viitorul mecanism de supraveghere unic și a necesității de a le asigura un mecanism de protecție fiscală.

Se propune un instrument indirect, și nu unul direct, de recapitalizare bancară, întrucât implementarea unui instrument direct în cadrul BP ar expune în mod direct bugetul Uniunii la riscul reprezentat de instituția financiară recapitalizată.

Instrumentul indirect ar urma să ia forma unui împrumut pentru recapitalizare bancară, împreună cu cele trei instrumente deja existente pentru asistența financiară în cadrul mecanismului BP (PCCL, ECCL și împrumuturi). Nu există impedimente de natură juridică în calea unui împrumut pentru recapitalizare bancară, care ar fi pus la dispoziția guvernului statului membru în cauză cu scopul de a-și recapitaliza instituțiile financiare și supus unor condiții stricte;

(xiv)

pe lângă instrumentul indirect de recapitalizare bancară menționat mai sus, ar trebui avută în vedere posibilitatea modificării tratatului MES pentru a permite statelor membre din afara zonei euro, participante la mecanismul de supraveghere unic, să beneficieze de instrumentul de recapitalizare bancară prevăzut de MES, cu condiția ca participarea la MSU și MES să fie permanentă și să prevadă aceleași drepturi și obligații ca pentru statele membre din zona euro. În acest caz, statele membre ar urma să facă o contribuție de capital destinată în mod specific instrumentului de recapitalizare bancară al MES.

Ar trebui examinată și dezvoltată în continuare ideea înființării unei filiale a MES care să fie utilizată pentru recapitalizarea directă, ceea ce ar limita impactul negativ pe care l-ar putea avea cumpărarea de capital propriu bancar asupra ratingului de credit și capacității de împrumutare ale MES, cu posibilitatea de a include și acele state membre din afara zonei euro participante la mecanismul de supraveghere unic;

(xv)

ar trebui reținut că orice viitor fond de rezoluție bancară individuală, ca element al cadrului uniunii bancare, ar trebui să se aplice și statelor membre care nu fac parte din zona euro;

(xvi)

acordul final al echipelor de negociere din partea Parlamentului și a Consiliului privind fondul dosarului Gauzès este de apreciat, dar este important ca regulamentul ce urmează să fie adoptat pe baza propunerii BP să reflecte situația actuală, în special în ceea ce privește:

(xvii)

articolul 6 alineatul (2) din propunerea BP cu privire la supravegherea mai strictă include o serie de elemente care reflectă fondul dosarului Ferreira. De aceea, propunerea BP ar trebui să fie actualizată cu scopul de a asigura condiții echitabile care să reflecte acordul dintre echipele de negociere ale Parlamentului și cele ale Consiliului cu privire la părțile relevante ale dosarului Ferreira, și anume: