11.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 177/15

1.1

CESE solicită instituțiilor UE să recunoască faptul că articolul 9 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH) constituie un drept al omului în sine și, prin urmare, aplicarea sa deplină trebuie să ducă, prin intermediul unor măsuri legislative și politice, la crearea condițiilor necesare pentru ca persoanele cu handicap să poată avea acces la toate tipurile de medii și aspecte ale vieții. Acest lucru este indispensabil pentru respectarea deplină a drepturilor civile și politice ale acestor persoane, precum și a drepturilor lor sociale, economice și culturale. Accesibilitatea prezintă avantaje pentru întreaga societate.

1.2

CESE solicită tuturor instituțiilor, organelor politice și agențiilor UE, inclusiv Comitetului Economic și Social European ca atare, să pregătească, în consultare cu mișcarea europeană a persoanelor cu handicap, un plan concret de realizare a accesibilității, inter alia, a sediilor, a site-urilor internet și a documentelor lor.

1.3

CESE recunoaște accesibilitatea drept o condiție necesară pentru sustenabilitate și pentru dimensiunea socială a acesteia, în contextul combaterii sărăciei și a marginalizării și al promovării coeziunii sociale.

1.4

CESE recunoaște că s-au făcut progrese în domenii precum transportul și telecomunicaţiile (de exemplu, prin Agenda digitală), dar consideră că sunt necesare mai multe măsuri, inclusiv în cadrul pieței interne.

1.5

CESE recunoaște că lipsa accesibilității constituie prin ea însăși o discriminare și, de aceea, subliniază necesitatea elaborării unei legislații a UE în materie de combatere a discriminării și solicită Consiliului deblocarea propunerii de directivă privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor, indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală COM(2008) 426 final (articolul 19 din TFUE).

1.6

CESE invită Comisia Europeană să își îndeplinească angajamentul de lungă durată și să prezinte un act european privind accesibilitatea, cu caracter juridic obligatoriu.

1.7

CESE invită Parlamentul European şi Consiliul UE să finalizeze lucrările referitoare la actuala propunere de directivă privind accesibilitatea site-urilor web ale organismelor din sectorul public în conformitate cu Avizul CESE privind accesibilitatea site-urilor web ale organismelor din sectorul public (1) și cu poziția Forumului european al persoanelor cu handicap.

1.8

CESE solicită instituțiilor UE să se pună de acord asupra includerii unor condiţionalităţi ex-ante obligatorii privind accesibilitatea și handicapul în actualul regulament de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și în instrumentele pentru ajutor extern, precum și în alte instrumente de finanțare.

1.9

CESE este de părere că UE și statele membre nu ar trebui să invoce criza și măsurile de austeritate adoptate ca urmare a acesteia drept pretext pentru a submina respectarea accesibilității ca drept al omului.

1.10

CESE observă că punerea în aplicare a accesibilității ca drept al omului presupune luarea în considerare a următoarelor principii fundamentale: libertatea de a face alegeri și libertatea de circulație, un trai independent, adaptări rezonabile, participare, proiectare universală și obligația de anticipare.

1.11

CESE solicită UE și statelor membre să instituie mecanisme de monitorizare și control al aplicării, cu implicarea deplină a organizațiilor de reprezentare a persoanelor cu handicap.

1.12

CESE subliniază că următoarele domenii politice ale UE ar trebui să cuprindă o dimensiune legată de accesibilitate: capacitatea juridică, participarea politică, ocuparea forţei de muncă, ajutoarele de stat, transportul, educația, accesul la bunuri și servicii, cercetarea, politica externă și locuințele.

1.13

În opinia CESE, atunci când pun în aplicare dispozițiile CNUDPH, instituțiile UE ar trebui să includă accesibilitatea în cadrul următoarelor instrumente: standardizarea, armonizarea, cerinţele tehnice, stimulentele pentru întreprinderi, politicile sindicale și acordurile colective.

1.14

CESE observă că strategiile de sensibilizare reprezintă un instrument esențial pentru ca accesibilitatea ca drept al omului să fie respectată efectiv în societate, inclusiv de către cetățenii înșiși și de către principalii actori, precum școlile și mass-media, în conformitate cu articolul 8 al CNUDPH.

1.15

CESE consideră că accesibilitatea ar trebui inclusă în programele școlare pentru disciplinele științifice (de exemplu, arhitectura, ingineria, informatica etc.).

1.16

CESE consideră că nu există suficiente instrumente statistice pentru a sprijini punerea în aplicare a accesibilității ca drept al omului, motiv pentru care invită Eurostat să ia măsurile necesare pentru elaborarea unor astfel de instrumente.

1.17

CESE își reafirmă angajamentul, exprimat într-o serie de avize anterioare, de a înființa un comitet director care să monitorizeze punerea în aplicare a CNUDPH.

2.1

Abordarea handicapului din perspectiva drepturilor omului înseamnă că UE, în calitate de parte la Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH), precum și toți cetățenii au responsabilitatea de a edifica o societate în care toți oamenii, inclusiv persoanele cu handicap, să se poată bucura de drepturile civile, politice, economice și culturale pe care le au.

2.2

Definiția noțiunii de persoană cu handicap din CNUDPH susține și consolidează abordarea handicapului din perspectiva drepturilor omului: „Printre persoanele cu handicap se numără cei cu deficiențe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, care, în condițiile existenței unor diverse obstacole, își văd compromise șansele de a participa pe deplin și în mod eficace la viața societății, în aceleași condiții cu ceilalți”.

2.3

În momentul semnării CNUDPH, UE i-a alăturat și o listă a competențelor pentru care accesibilitatea este o componentă esențială. CNUDPH este singurul tratat în materie de drepturi ale omului pe care l-a semnat UE până în prezent.

2.4

În Raportul mondial privind handicapul (2011), publicat de Organizația Mondială a Sănătății și de Banca Mondială, se subliniază că mediul construit, transporturile, informațiile și comunicațiile sunt adesea inaccesibile persoanelor cu handicap (2).

2.5

Accesul la mediul fizic și la transportul în comun este o condiție sine qua non pentru respectarea dreptului persoanelor cu handicap de a circula în mod liber, garantat prin articolul 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și prin articolul 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (PIDCP). De asemenea, accesul la informare și la comunicare a fost considerat o condiție sine qua non pentru respectarea dreptului la libertatea opiniilor și a exprimării, garantat prin articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și prin articolul 19 alineatul (2) din PIDCP (3).

2.6

Punctul de contact pentru CNUDPH (din cadrul Comisiei Europene) are un rol fundamental în punerea în aplicare a CNUDPH, proces care trebuie abordat într-un mod foarte proactiv.

2.7

La 29 octombrie 2012, Consiliul UE a aprobat instituirea unui cadru de protecție, promovare și monitorizare a punerii în aplicare a CNUPDH, la care participă Ombudsmanul European, Comisia pentru Petiții a Parlamentului European, Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale, Forumul european al persoanelor cu handicap și Comisia Europeană.

2.8

CESE salută implicarea deplină a Forumului european al persoanelor cu handicap în acest cadru și subliniază necesitatea de a implica îndeaproape societatea civilă în lucrările pe această temă.

2.9

CNUPDH recunoaște accesibilitatea ca drept la articolele 9, 3 și 21.

2.10

Articolele din CNUPDH referitoare la accesibilitate instituie o importantă agendă politică și legislativă, distinctă, dar care nu trebuie privită în mod izolat; din acest motiv, accesibilitatea trebuie considerată o condiție indispensabilă și un catalizator pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi civile, economice, sociale și culturale.

2.11

În decursul ultimilor ani, accesibilitatea s-a bucurat de mai multă atenție din partea organelor legislative ale UE și a fost inclusă, printre altele, în domenii politice precum achizițiile publice, fondurile structurale și alte instrumente de finanțare, drepturile pasagerilor, sectorul standardelor tehnice (TSI-PRM) și ocuparea forței de muncă. Acest aspect este deosebit de important în contextul îmbătrânirii populaţiei europene.

2.12

Strategia europeană pentru persoanele cu handicap, principalul instrument politic specific referitor la handicap, a introdus obiective concrete pe care trebuie să le îndeplinească UE în acest domeniu. Prin această strategie, Comisia Europeană s-a angajat să prezinte măsuri cu caracter juridic obligatoriu în vederea asigurării accesibilității, inclusiv măsuri privind accesibilitatea pe internet și Actul european privind accesibilitatea (4).

2.13

Agenda digitală pentru Europa reprezintă un model de urmat în materie de introducere simultană a unor strategii politice generale și a unor acțiuni specifice de garantare a accesului pentru persoanele cu handicap. Progresele în materie de accesibilitate se vor răsfrânge asupra societății, dar și a economiei în sens larg, creând noi locuri de muncă și valoare adăugată. Implementarea integrală a acestei agende ar trebui să ducă la o Europă digitală fără frontiere pentru persoanele cu handicap.

2.14

Este necesar ca potențialul accesibilității să fie pus în serviciul pieței interne, întrucât prin accesibilitate va crește mobilitatea transnațională din Europa, facilitându-se totodată mobilitatea lucrătorilor și a persoanelor cu handicap. Ar trebui asigurat accesul la programele de învăţare pe tot parcursul vieții. Strategiile europene privind ocuparea forței de muncă ar trebui să includă și necesitatea de a menține la locul de muncă persoanele al căror handicap survine în decursul activității profesionale și de a le asigura reconversia profesională..

2.15

Strategia Europa 2020 ar fi putut adopta o abordare mai cuprinzătoare față de handicap, incluzând accesibilitatea și implicarea persoanelor cu handicap și a organizațiilor lor respective. Din cauză că strategia nu include indicatori cuprinzători privind handicapul, nu s-a acordat suficientă atenție acestui aspect, lipsind informațiile și resursele în acest domeniu. Crearea de locuri de muncă reprezintă principala strategie prin care se poate asigura coeziunea socială.

2.16

CESE subliniază că mai sunt încă multe de făcut și, prin urmare, salută propunerea Comisiei Europene de directivă privind accesibilitatea site-urilor web ale organismelor din sectorul public.

2.17

CESE invită Comisia Europeană să-și respecte angajamentul de a propune, fără întârziere și fără nicio altă amânare, un act european privind accesibilitatea, cu caracter juridic obligatoriu.

2.18

Criza economică are un impact dramatic asupra exercitării drepturilor omului în cazul persoanelor cu handicap, inclusiv în ce privește accesibilitatea. Nivelurile de accesibilitate se deteriorează, ceea ce duce la apariția unor societăți cu grad mai mic de accesibilitate. Trebuie observat că toate familiile sunt afectate de criza economică, dar că acest impact este disproporționat în cazul familiilor cu copii cu handicap (5).

2.19

UE trebuie să adopte un program specific pentru a garanta accesul copiilor cu handicap la toate mediile și aspectele vieții.

2.20

Pentru Europa, creșterea favorabilă incluziunii și accesibilitatea sunt condiții necesare pentru realizarea sustenabilității și, în special, pentru punerea în aplicare a dimensiunii sale sociale, în contextul combaterii sărăciei și a marginalizării și al promovării coeziunii sociale prin includerea persoanelor cu handicap.

3.1

CESE este de părere că „accesibilitatea ca drept al omului” trebuie să fie transformată într-un concept politic și operațional, valabil pentru întreaga societate, și nu doar pentru persoanele cu handicap.

3.2

CESE subliniază că accesibilitatea ca drept al omului și în raport cu o agendă politică ar trebui înțeleasă în două moduri:

3.3

CESE recunoaște orientările CNUDPH privind dezvoltarea conceptului de accesibilitate și consideră că procesul de elaborare a politicilor din acest domeniu ar trebui să includă:

3.4

CESE susține necesitatea de a se asigura o viață independentă (ceea ce se leagă de posibilitatea de a se integra în comunitate și de a participa la viața acesteia), în conformitate cu articolul 19 din CNUDPH, prin trei acțiuni principale:

3.5

CESE observă că persoanele cu handicap trebuie să aibă posibilitatea de a-și exercita libertatea de a face alegeri în mod independent și autonom, în condiții de egalitate cu ceilalți oameni.

3.6

CESE ia notă de Raportul mondial privind integrarea și incluziunea în comunitate (6), elaborat de Inclusion International, în care se arată că persoanelor cu dizabilități intelectuale li se refuză drepturi de bază în materie de accesibilitate, cum ar fi dreptul de a deține cheile locuinței, dreptul de a avea acces la servicii comerciale, dreptul de a decide care este destinația unei plimbări sau dreptul de a merge pe terenul de joacă împreună cu colegii.

3.7

CESE recunoaște că instituționalizarea este o încălcare extremă a drepturilor omului și reprezintă o consecinţă nefericită a dezvoltării serviciilor sociale în Europa, în comparație cu alte zone ale lumii, afectând toate țările Uniunii Europene, indiferent de standardul lor de viață. Strategiile de dezinstituționalizare trebuie să fie urmate de dezvoltarea unor servicii alternative oferite la nivelul comunității, dat fiind că, fără servicii, nu poate avea loc nicio îmbunătățire: persoanele cu handicap devin persoane fără adăpost.

3.8

În opinia CESE, prin „bariere” nu trebuie să se înțeleagă numai cele de natură fizică, ci și cele cauzate de atitudini și de legislație, precum și de politici, comportamente, obiceiuri, lipsa de conștientizare și de discriminarea culturală. CESE subliniază că eliminarea acestor bariere prezintă avantaje pentru întreaga societate.

3.9

CESE observă că trebuie să se acorde o atenție sporită recunoașterii limbajului semnelor și a celorlalte forme de comunicare pentru persoanele hipoacuzice, precum și formatelor care să transcrie limba vorbită pentru persoanele cu deficiențe de auz. De asemenea, ar trebui să existe facilități prin care să se pună la dispoziție documente în alfabetul Braille și informații ușor de citit pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și comportamentale.

3.10

CESE dorește să sublinieze că limbajul semnelor, informațiile și comunicarea oferite într-un mod accesibil, serviciile de asistență, orientarea și deplasarea în și prin clădiri sunt elemente esențiale pentru multe persoane cu handicap, în special pentru cele confruntate cu declinul cognitiv.

3.11

CESE reamintește unele domenii fundamentale care trebuie incluse în analiza accesibilității ca drept al omului:

3.12

CESE consideră că proiectarea universală ar trebui să fie principiul călăuzitor pentru asigurarea accesului deplin la societate și că ea trebuie să devină o cerință de politică operațională în timpul procesului de elaborare a politicilor, de exemplu prin includerea sa în articolele unui regulament (7). Proiectarea universală trebuie însoţită de dezvoltarea dispozitivelor și tehnologiilor de asistență complementare.

3.13

Respectarea obligației de anticipare a asigurării accesibilității poate avea avantaje enorme pentru persoanele cu handicap, anticipându-le nevoile chiar înainte ca acestea să apară efectiv. Din perspectiva produselor sau a serviciilor, acest lucru va presupune luarea în considerare a acestor nevoi potențiale încă din faza de proiectare.

3.14

Ar trebui să se facă o distincție între, pe de o parte, obligația de a se asigura accesul la toate obiectele, infrastructurile, bunurile, produsele și serviciile concepute, construite și produse recent și, pe de altă parte, obligația de a elimina barierele și de a asigura accesul la mediul fizic, transporturile, informațiile și comunicațiile și serviciile oferite publicului larg deja existente. Statele semnatare au obligația de a se conforma ambelor cerințe, însă, dat fiind că cea dintâi urmează să fie dusă la îndeplinire în mod treptat, statele părți ar trebui să stabilească calendare clare și precise și să aloce resurse suficiente pentru eliminarea barierelor existente (8).

3.15

CESE observă că asistența personală (inclusiv „asistența vie” menționată de CNUDPH) este o acțiune specifică fundamentală menită să asigure accesul persoanelor cu handicap la o serie de drepturi.

3.16

CESE recunoaşte că nediscriminarea este un instrument fundamental de asigurare a respectării drepturilor omului, care însă nu este suficient dacă nu este însoțit de alte instrumente precum discriminarea pozitivă și standardizarea, precum și de acțiuni de formare cu privire la drepturile persoanelor cu handicap și de promovare a acestora în rândul angajatorilor, inginerilor civili, arhitecților, juriștilor, economiștilor ș.a.m.d. Această formare ar trebui inclusă în programele școlare respective. CESE este de părere că ar trebui să se reia discuțiile pe marginea propunerii abandonate de directivă privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor, indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală COM(2008) 426 final (pe baza articolului 19 din TFUE).

3.17

Nu se poate vorbi de o aplicare fundamentală a obligațiilor de accesibilitate ca drept al omului în lipsa participării substanțiale și semnificative a organizațiilor persoanelor cu handicap (OPD) la punerea în aplicare a articolului 4 alineatul (3) și a articolului 33 la abordarea problemelor legate de accesibilitate. Participarea poate fi asigurată dacă organizațiile persoanelor cu handicap primesc resursele financiare necesare pentru a-și dezvolta activitatea de sensibilizare. CESE solicită ca programul „Drepturi fundamentale”, care va înlocui programul PROGRESS, să garanteze același nivel de sprijin financiar pentru organizațiile-umbrelă și organizațiile specifice ale persoanelor cu handicap.

3.18

CESE subliniază că persoanele cu handicap din mediul rural și cele din urban își exercită drepturile omului într-o măsură diferită și că acest dezechilibru trebuie soluționat prin politici eficiente la nivel național și regional.

3.19

Întreprinderile și angajatorii din UE ar trebui să includă accesibilitatea în politicile lor în domeniul diversității și să promoveze crearea unor planuri în materie de diversitate.

3.20

CESE recunoaște impactul accesibilității asupra coeziunii sociale; prin urmare, strategiile UE privind dezvoltarea durabilă ar trebui să includă accesibilitatea printre mijloacele de realizare a obiectivelor lor respective.

3.21

CESE observă că femeile cu handicap se confruntă cu îngrădiri ale drepturilor lor în domeniul sănătăţii, al incluziunii sociale, al educației și al ocupării forței de muncă. Aceste restricţii au ca rezultat înrăutățirea condițiilor de trai și a sănătății și creșterea șomajului și a sărăciei. Același lucru este valabil pentru persoanele vulnerabile cu handicap, precum copiii, persoanele în vârstă și persoanele care au nevoie de un nivel ridicat de sprijin, care se confruntă cu îngrădiri grave ale accesului la drepturi.

3.22

CESE subliniază că tinerii de azi reprezintă viitorul și că trebuie create condiții de accesibilitate pentru a le permite celor cu handicap să beneficieze pe deplin de drepturile lor. CESE invită UE să se asigure că în politicile sale privind tineretul figurează în mod explicit sprijinirea tinerilor cu handicap.

4.1

CESE observă că, odată cu încheierea CNUDPH de către UE, orice inițiativă politică/legislativă proporționată din UE ar trebui să fie analizată din perspectiva asigurării traiului independent pentru persoanele cu handicap, a participării depline și a eliminării barierelor și a obstacolelor. Acest concept ar trebui să aibă un impact asupra reglementărilor existente ale UE, unele dintre acestea fiind specificate în declaraţia de competenţe.

4.2

CESE consideră că piața internă ar trebui să fie dezvoltată în așa fel încât să se garanteze că va include handicapul, precum și standardizarea și armonizarea accesibilității, ca modalitate de a se moderniza și de a deveni mai competitivă și mai favorabilă incluziunii, în cadrul economiei globale. Există o economie a handicapului.

4.3

CESE solicită crearea unei agende a UE pe baza a două elemente:

4.4

CESE consideră că accesibilitatea este un drept fundamental, care necesită o agendă politică specifică și solicită insistent Comisiei Europene să prezinte o propunere de agendă politică privind drepturile în materie de accesibilitate.

4.5

CESE solicită analizarea următoarelor domenii din perspectiva accesibilității ca drept al omului:

4.6

CESE solicită să se ia măsuri concrete în următoarele domenii din perspectiva accesibilității ca drept al omului: prevenirea efectelor crizei economice asupra standardelor în materie de accesibilitate și a traiului independent al persoanelor cu handicap; asigurarea accesului la educație (9); un program privind accesul la drepturile sociale și culturale (10) (relațiile sociale, recreere, turism); cooperarea internațională, acordurile financiare și comerciale și poziția UE în domenii precum catastrofele naturale și cooperarea pentru dezvoltare, ODM, solicitanții de azil și ONU și FMI; în materie de cercetare, ar trebui să se recurgă la inițiativa „Orizont 2020”; accesul la locuințe, inclusiv la locuințele din proprietatea statului; ar trebui să se asigure participarea la activitățile sportive, ca instrument de incluziune socială, inclusiv prin accesul la clădiri, infrastructuri, programe etc.

4.7

Incluziunea poate fi realizată, printre altele, prin acțiunea colectivă a tuturor părților interesate într-o serie de domenii ale drepturilor fundamentale:

4.8

CESE solicită introducerea în cadrul dezvoltării tehnologice a unei strategii privind standardizarea și accesibilitatea, precum și consolidarea acestui proces.

4.9

CESE observă că accesibilitatea va permite dezvoltarea activităţii în noi sectoare și va necesita noi competențe, mai ales în sectorul TIC. Persoanele cu handicap ar trebui să aibă posibilitatea de a depăși decalajul digital cu sprijinul unor politici specifice ale UE.

4.10

CESE consideră că este necesară consolidarea capacităților tuturor părților interesate: autoritățile publice, întreprinderile private, societatea civilă și organizațiile persoanelor cu handicap. Ar trebui să se acorde o atenție specială IMM-urilor.

4.11

CESE invită Comisia Europeană să își îndeplinească angajamentul de lungă durată și să prezinte un act european privind accesibilitatea, care să aibă un caracter juridic obligatoriu.

4.12

CESE salută prezentarea propunerii privind accesibilitatea site-urilor web ale organismelor din sectorul public și își reiterează recomandările formulate în avizul său privind accesibilitatea site-urilor web ale organismelor din sectorul public (11):

4.13

CESE salută includerea unor criterii de accesibilitate și a unor condiționalități legate de handicap în regulamentele privind fondurile structurale și în alte domenii precum transporturile și drepturile pasagerilor.

4.14

CESE este de părere că reuniunea președinților UE pe tema handicapului și reuniunea direcțiilor generale ale Comisiei Europene pe tema implementării CNUDPH ar trebui să fie organizate periodic, așa cum s-a anunțat, cu participarea reprezentanților mișcării europene a persoanelor cu handicap și având ca obiectiv monitorizarea și promovarea politică a implementării CNUDPH, inclusiv a dispozițiilor acesteia în materie de accesibilitate.

4.15

CESE constată că, deși fondurile consacrate accesibilității sunt în mod evident insuficiente, includerea ei printre criteriile pentru sistemele de finanțare actuale ar însemna deja o îmbunătățire în acest domeniu: fondurile structurale, pachetul privind investițiile sociale, viitoarele exceptări pe categorii cu privire la ajutoarele de stat în domeniul ocupării forței de muncă, orientările privind TEN-T.

4.16

De asemenea, în opinia CESE, trebuie să se îmbunătățească atât accesul la mass-media, cât și vizibilitatea nevoilor persoanelor cu handicap în acest tip de media.

5.1

CESE solicită o strategie de consolidare a capacității cetățenilor, ca modalitate fundamentală de a asigura aplicarea deplină a accesibilității. Este nevoie de campanii de sensibilizare, iar persoanele cu handicap, precum și toți ceilalți cetățeni, trebuie bine informați cu privire la drepturile lor în materie de accesibilitate.

5.2

CESE deplânge lipsa de indicatori și invită Eurostat să prezinte o strategie de elaborare a unor indicatori specifici pe baza celor de care dispune Oficiul Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) și a Proiectului de comentariu general privind articolul 9 al Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap.

5.3

CESE solicită includerea printre standarde a unor criterii de accesibilitate clar definite și a unor mecanisme de monitorizare clare (mediul construit, infrastructura, tehnologii moderne ale informațiilor și comunicațiilor, printre care se numără sistemele de operare mobile iOS pentru tablete și smartphone-uri și Mandatul 376 al Comisiei Europene privind cerințele de accesibilitate ale produselor și serviciilor TIC). Persoanele cu handicap ar trebui să participe pe deplin la toate etapele elaborării standardelor.

5.4

În opinia CESE, trebuie create sisteme solide de control al aplicării, dat fiind că în Europa, la ora actuală, ele sunt pe cale de a eșua.

5.5

CESE subliniază necesitatea de a se utiliza mecanismele de monitorizare incluse în viitorul regulament de stabilire a unor dispoziții comune privind fondurile structurale pentru a se asigura respectarea condiţionalităţilor ex-ante și participarea deplină a partenerilor sociali și a organizațiilor persoanelor cu handicap la procesul de monitorizare.

5.6

CESE consideră că strategiile europene și naționale din domeniul educației ar trebui să introducă accesibilitatea pentru persoanele cu handicap în programa de învățământ din școli și universități.

5.7

CESE își reafirmă angajamentul, exprimat într-o serie de avize anterioare, de a înființa un comitet director care să monitorizeze punerea în aplicare a CNUDPH de către CESE în cadrul activităților sale ca organ politic.

5.8

Trebuie promovat un sistem european de mecanisme de certificare a accesibilităţii. Organizațiile persoanelor cu handicap ar trebui să fie implicate.

5.9

Dimensiunea accesibilității ar trebui inclusă în evaluările impactului legislativ și politic efectuate de către UE. Trebuie instituite instrumente de promovare a acestei incluziuni într-un mod unitar în toate statele membre.

5.10

CESE solicită monitorizarea Strategiei europene pentru persoanele cu handicap în raport cu punerea sa în aplicare de către instituțiile UE (inclusiv CESE) și subliniază că trebuie să se garanteze accesibilitatea sediilor, a politicilor de recrutare și a informațiilor (fizice și electronice). La revizuirea Strategiei în 2015 ar trebui să se acorde o atenţie specială acestui domeniu de politică.

(a)

beneficiază de accesul la materiale culturale într-un format accesibil;

(b)

beneficiază de accesul la programe de televiziune, filme, spectacole de teatru și alte activități culturale într-un format accesibil;

(c)

beneficiază de acces la spațiile unde se desfășoară activități sau servicii culturale, cum ar fi teatrele, muzeele, cinematografele, bibliotecile și serviciile turistice, precum și, în măsura în care acest lucru este posibil, de acces la monumentele și siturile de importanță culturală națională.