Introducere

Criza economică și financiară a demonstrat necesitatea unor reforme structurale aprofundate în Europa. Ca răspuns, Comisia a pus în aplicare un program ambițios pentru o mai bună funcționare a pieței unice. Actele privind piața unică I și II stabilesc un set de propuneri legislative și alte măsuri de stimulare a creșterii economice și a ocupării forței de muncă în Europa. De asemenea, Comisia a elaborat propuneri recente de finalizare a pieței unice digitale. Adoptarea rapidă a tuturor celorlalte propuneri rămase este necesară pentru a putea elibera efectiv întregul potențial al pieței unice și pentru a face piața unică adecvată secolului al XXI-lea.

Cu toate acestea, pentru o bună funcționare a pieței unice, nu este suficientă doar reforma cadrului legislativ al UE. Pentru ca cetățenii, consumatorii și întreprinderile să se bucure în mod efectiv de beneficiile pieței unice, normele trebuie să funcționeze în practică. Sunt necesare eforturi semnificative și coerente pentru a se asigura că piețele funcționează bine și barierele rămase sunt eliminate.

La cinci ani de la începerea crizei, există semne de redresare. Multe state membre au luat măsuri de stimulare prin reforme și de creare a unor condiții de piață mai avantajoase, în pofida tendințelor pe termen scurt de protejare a piețelor naționale.

Prezentul raport are drept scop revizuirea, în contextul strategiei Europa 2020, a modului în care funcționează piața unică în cadrul diferitelor state membre. Acesta analizează domeniile în care s-au înregistrat progrese de la începutul crizei și urmărește identificarea blocajelor în cazul în care acestea persistă, definind un set de priorități de politică pe această bază. Astfel, raportul contribuie la prioritățile generale stabilite în Comunicarea Comisiei privind analiza anuală a creșterii pentru 2014 și la identificarea ulterioară a recomandărilor specifice fiecărei țări în contextul semestrului european.

La fel precum ediția de anul trecut, prezentul raport se axează pe principalele domenii în care potențialul de creștere este cel mai mare: servicii, rețele și economia digitală. Sectoarele serviciilor sunt în creștere rapidă și generează cele mai multe locuri de muncă. Deși au fost înregistrate progrese, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a elibera întregul potențial al sectorului serviciilor. În paralel, dat fiind faptul că serviciile sunt puternic interconectate cu alte sectoare ale economiei, în special cu producția, sunt necesare eforturi pentru a îmbunătăți în continuare funcționarea pieței interne pentru produse industriale. De fapt, în timp ce piața internă a bunurilor este un succes, UE trebuie să se asigure că propriul cadru juridic își menține caracterul adecvat într-o lume globalizată, în care inovarea este esențială și produsele evoluează rapid. În acest scop, Comisia va prezenta o analiză privind piața internă pentru produse industriale până la sfârșitul anului.

Raportul din anul curent analizează, de asemenea, funcționarea sectorului financiar, întrucât un acces mai bun la finanțare și o mai bună integrare a piețelor financiare sunt esențiale pentru a reda încrederea și a finanța economia reală.

Rețelele rămân coloana vertebrală a economiei. Comunicațiile electronice, energia și transporturile reprezintă împreună 8,9 % din valoarea adăugată și 6,1 % din ocuparea forței de muncă în UE-27, iar importanța lor este din ce în ce mai mare[1]. De asemenea, acestea oferă contribuții esențiale pentru alte sectoare ale economiei. Sectorul digital este, de asemenea, unul dintre motoarele principale ale productivității, creativității și inovării. În unele economii importante (țările G8, Coreea de Sud și Suedia), economia internetului[2] reprezintă 21 % din creșterea PIB-ului în perioada 2006-2011[3].

Partea I a prezentului raport oferă o analiză a principalelor sectoare menționate anterior și definește o serie de priorități de politică. Partea II prezintă o serie de constatări orizontale referitoare la funcționarea pieței unice, pe baza unei analize a lanțurilor valorice intra-UE și extra-UE.

Partea I – Situația pieței unice în domenii-cheie cu cel mai mare potențial de creștere

2.1. Implementare și aplicare – prezentare generală

· Comunicarea privind o mai bună guvernanță din iunie 2012[4] a anunțat un set de măsuri pentru a marca progrese rapide în domeniile-cheie pentru creștere. În primul rând, aceasta a făcut apel la o abordare de „toleranță zero”: statele membre ar trebui să transpună și să pună în aplicare legislația UE enumerată în anexa la comunicare rapid și corect, pentru a reduce la 0 % deficitele de transpunere și de conformitate.

· Un an și jumătate mai târziu, există unele rezultate pozitive (a se vedea anexa). Pentru textele legislative enumerate în anexa la comunicare și aparținând serviciilor financiare, pieței unice digitale și sectoarelor transporturilor, obiectivul privind deficitul de transpunere de 0 % este respectat. Cu toate acestea, la celălalt capăt al spectrului se află sectorul energetic. În timp ce o serie de state membre și-au îmbunătățit situația, multe state membre nu reușesc în continuare să respecte termenul de transpunere, iar patru state membre nu au reușit să transpună trei dintre cele patru directive în cauză.

· Comunicarea a invitat, de asemenea, la o abordare și o aplicare mai energice în domeniile-cheie. În cazul în care există indicii că sunt încălcate acte legislative fundamentale, procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor nu ar trebui să dureze mai mult de 18 luni, în medie, iar durata conformării depline cu hotărârile Curții, în medie, nu ar trebui să depășească 12 luni. În mai multe domenii, au fost luate măsuri pentru a urmări cu hotărâre posibilele încălcări ale legislației UE, iar rezultatele unor astfel de abordări sunt vizibile în mod clar, de exemplu, în sectorul serviciilor (cf. infra). Cu toate acestea, durata medie a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor este încă de 29,4 luni, cu unele proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor care durează mai mult de 50 de luni sau chiar 84 de luni. Situația este mult mai bună în sectorul energetic (15 luni) și cel al transporturilor (15,4 luni).

2.2. Piețele de servicii

Performanța pieței și obstacolele în calea integrării la nivelul UE

Multe state membre inițiază reforme în sectoarele serviciilor pentru a le face să funcționeze mai bine. În cursul anului trecut, acest lucru s-a înregistrat în special în PT, ES, IT, GR și PL și, într-o mai mică măsură, în SI și CZ. Reformele au fost încurajate de recomandări specifice fiecărei țări (RST) sau de programe adoptate de comun acord cu guvernele respective. Cu toate acestea, sunt necesare reforme în mai multe state membre, printre care în AT, BE, DE și FR, care au primit, de asemenea, recomandări specifice fiecărei țări legate de servicii.

Un alt stimulent pentru reformă a rezultat din politica de toleranță zero a Comisiei în vederea asigurării conformității depline cu Directiva privind serviciile. În ultimul an, 13 state membre au inițiat reforme suplimentare ca reacție la procedurile UE pilot sau de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, inițiate de către Comisie. Acestea se referă, în principal, la restricții privind comunicarea comercială, la cerința de reședință sau la limitarea teritorială a autorizației.

Ghișeele unice (GU) au fost dezvoltate în continuare în numeroase state membre ca parte a eforturilor mai ample ale acestora de a oferi servicii cuprinzătoare de guvernare electronică pentru întreprinderi (aspectele legate de guvernarea electronică sunt tratate mai pe larg în secțiunea despre „piețele digitale” de mai jos). Pentru a se dezvolta, întreprinderile au nevoie de informații fiabile și ușor accesibile privind cerințele de reglementare și trebuie să poată finaliza procedurile administrative relevante online. Acesta este scopul ghișeelor unice și al Cartei ghișeelor unice, recent aprobată. Unele ghișee unice fac deja parte din structuri de guvernare electronică integrată (EE, ES, DK, NL, UK, SE, LU). Alte țări au înregistrat progrese în ultimul an (BG, EL, FR). Cu toate acestea, ghișeele unice din BE, DE, LV, PL și RO necesită o atenție specială, mai ales în ceea ce privește realizarea online a procedurilor.

Date fiind acestea, potențialul pieței unice în stimularea dezvoltării sectorului serviciilor rămâne puternic. Tendințele prezentate în raportul de anul trecut, care arată că integrarea pe piața serviciilor a fost considerabil mai mică decât pe piața bunurilor, continuă să fie valabile. Într-adevăr, integrarea comerțului pe piața unică a bunurilor se ridică la aproximativ 22 %, iar cea pe piața serviciilor de aproximativ 5 %[5]. În mod similar, consumatorii evaluează funcționarea pieței unice a serviciilor mai puțin pozitiv decât pe cea a bunurilor[6].

O abordare mai ambițioasă privind punerea în aplicare a Directivei privind serviciile ar putea genera beneficii pentru creștere economică și locuri de muncă în UE. Măsurile luate de statele membre pentru punerea în aplicare a Directivei privind serviciile vor conduce la creșterea PIB-ului cu aproximativ 0,8 % în 5-10 ani. O punerea în aplicare mai ambițioasă a Directivei privind serviciile ar putea conduce singură la o creștere de 0,6 % - 2,6 % a PIB-ului[7].

În același timp, evaluarea recentă inter pares cu privire la punerea în aplicare a Directivei privind serviciile a confirmat evaluarea inițială[8] conform căreia multe state membre nu au efectuat teste de proporționalitate semnificative asupra condițiilor rămase în sectorul serviciilor[9]. Efectuarea testelor este necesară pentru a evalua dacă restricțiile sunt justificate și dacă aceleași obiective de interes public nu pot fi atinse prin măsuri mai puțin restrictive. În consecință, există în continuare prea multe restricții privind dreptul de stabilire, cum ar fi obligația ca întreprinderile să aibă o anumită formă juridică sau cerințe privind acționariatul și capitalul. Astfel de obstacole pot să restrângă stabilirea întreprinderilor de servicii pe piața unică, să împiedice dezvoltarea anumitor tipuri de întreprinderi sau să limiteze investițiile în sector, ceea ce afectează creșterea și inovarea.

Fragmentarea normelor naționale în ceea ce privește munca, fiscalitatea, sănătatea și siguranța, protecția consumatorilor și dreptul contractual reprezintă în continuare o problemă. În context transfrontalier, aceasta generează costuri de conformare care afectează în special întreprinderile mici și mijlocii.

În ceea ce privește accesul la activități profesionale, mai multe state membre au inițiat reforme, dar reglementările care restricționează accesul rămân valabile pentru o serie de activități profesionale. Reglementările care restricționează accesul iau adesea forma unor cerințe de calificare profesională sau a unor restricții privind numărul de furnizori de servicii permis pe piață. Acestea pot fi justificate prin necesitatea de a proteja calitatea serviciilor, de a asigura cunoștințele tehnice corespunzătoare ale profesioniștilor și de a proteja consumatorii împotriva malpraxisului. În același timp, acestea conduc la restricții semnificative privind accesul și desfășurarea activităților profesionale. Mai multe state membre au lansat reexaminări pentru a evalua dacă interesele de politică publică nu pot fi realizate fără a impune restricții privind accesul pe piață și concurența. PT efectuează o analiză exhaustivă și o reformă a profesiilor reglementate. IT și-a revizuit cadrele de reglementare orizontale. ES a prezentat un proiect de lege privind delimitarea competențelor ordinelor profesionale între sectoare. Reforme sectoriale au fost lansate, de asemenea, în PL, CZ și SI și au fost anunțate în DK. Comisia va continua să faciliteze astfel de revizuiri prin intermediul unui exercițiu de evaluare reciprocă inițiat în temeiul directivei revizuite privind calificările profesionale[10], inclusiv în țările în care există posibilitatea realizării unor reforme suplimentare precum AT, DE sau FR.

În ceea ce privește serviciile de sănătate, există încă multe state membre care trebuie să înființeze puncte de contact naționale care să dispună de resurse corespunzătoare pentru a sprijini pacienții să își exercite drepturile la asistență medicală transfrontalieră. În afară de pacienți, libera circulație a profesioniștilor și a prestatorilor de servicii în cadrul sectorului serviciilor de sănătate are un potențial considerabil.

În sectorul serviciilor cu amănuntul, au fost lansate unele reforme și este necesar să fie abordate în continuare obstacolele rămase care afectează concurența, inclusiv cele privind libertatea de stabilire a societăților comerciale. FI a inițiat reforme pentru a spori concurența în sectorul comerțului cu amănuntul. ES a realizat reforme cu privire la punctele mici de vânzare cu amănuntul, dar există în continuare restricții pentru punctele mai mari de vânzare cu amănuntul. În timp ce unele restricții pot fi justificate de obiective de interes public (de exemplu, impactul asupra mediului), altele sunt mai dificil de justificat, întrucât atenuează semnificativ concurența, cu efecte negative atât pentru industrie (modernizare; eficiență), cât și pentru consumatori (mai puțină varietate, prețuri mai mari). Testele de necesitate economică sunt interzise în temeiul Directivei privind serviciile, dar există, cu toate acestea, în prezent în HU, NL și în unele regiuni din DE și ES. Comisia a emis recomandări specifice fiecărei țări către BE, DK, FI, FR, DE, HU și ES pentru a încuraja continuarea reformelor. Astfel cum s-a anunțat în cadrul planului european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul[11], Comisia lansează o dezbatere mai amplă și un schimb de bune practici între statele membre cu privire la libertatea de stabilire a societăților comerciale.

Restricțiile privind furnizarea transfrontalieră a bunurilor pot afecta, de asemenea, concurența pe piețele cu amănuntul. Comercianții cu amănuntul ar putea să nu fie întotdeauna liberi să se aprovizioneze cu mărfuri la cele mai bune prețuri pe întreg teritoriul Europei. Există motive valide pentru anumite diferențe de preț între piețele naționale, dar există, de asemenea, indicii de limitare teritorială a aprovizionării, care împiedică scăderea prețurilor pe anumite piețe naționale (LU și BE), în special în cazul produselor de marcă. Comisia intenționează să analizeze în continuare acest subiect în 2014, prin consultarea părților interesate cu privire la presupusele limitări teritoriale ale aprovizionării, pentru a decide asupra eventualelor măsuri.

Consumatorii se confruntă încă, uneori, cu situații în care naționalitatea sau locul de reședință le afectează capacitatea de a cumpăra produse și servicii pe piața unică sau conduc la o creștere a prețului pe care trebuie să îl plătească, în special în mediul online. O astfel de situație de discriminare percepută nu poate fi întotdeauna rezultatul unor condiții obiective de piață și afectează încrederea consumatorilor în piața unică.

Autoritățile publice sunt unul dintre principalii consumatori de servicii în Europa. Aplicarea corectă, eficientă și transparentă a normelor privind contractele de achiziții publice oferă avantaje semnificative. O serie de state membre, printre care IT, GR, PT și ES, au inițiat reforme în domeniul achizițiilor publice[12]. În mai multe state membre, furnizorii de servicii și bugetele publice ar putea beneficia în continuare de reducerea duratei procedurilor, de intensificarea concurenței și a transparenței în cadrul licitațiilor publice și de prevenirea neregulilor (de exemplu, prin investiții în specializarea funcționarilor responsabili cu achizițiile publice sau printr-o difuzare mai largă a anunțului) și, la un nivel mai general, de îmbunătățirea guvernanței în domeniu (de exemplu, printr-o mai bună monitorizare, o mai bună informare și prin difuzarea de bune practici). Reformele sunt necesare, în special (dar nu numai), în BG, DE, HU, IT, MT și RO, astfel cum s-a evidențiat în recomandările specifice fiecărei țări adresate statelor respective în 2013. În plus, având în vedere importanța lor economică[13], o mai bună conformitate cu normele în materie de achiziții publice în sectorul gestionării deșeurilor și al tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) ar putea conduce la economii importante, generate de o mai bună concurență pe piețele respective.

Priorități de politică

Luând în considerare cele menționate anterior, statele membre ar trebui să se concentreze asupra următoarelor priorități de bază:

· să adopte o abordare mai ambițioasă în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei privind serviciile, prin verificarea sistematică a cadrelor de reglementare în scopul evaluării necesității și a proporționalității obstacolelor rămase. O atenție deosebită ar trebui acordată restricțiilor care au fost identificate în contextul evaluării recente inter pares cu privire la formele juridice și acționariat;

· să țină seama în mod corespunzător de principiile pieței unice în adoptarea normelor naționale cu impact asupra furnizării de servicii și asupra libertății de stabilire, cum ar fi normele naționale privind impozitarea, dreptul muncii și protecția consumatorilor. Doar o abordare cuprinzătoare a serviciilor va permite progrese semnificative în integrarea pieței unice a serviciilor;

· să simplifice legislația în sectorul serviciilor astfel încât aceasta să conducă la simplificarea procedurilor administrative pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri. Guvernarea electronică este un instrument important pentru a realiza acest lucru. Prin urmare, statele membre ar trebui să continue să îmbunătățească funcționarea ghișeelor unice, prin introducerea acestora în cadrul serviciilor de guvernare electronică (a se vedea, de asemenea, secțiunea „piețe digitale” de mai jos);

· să profite de ocazia oferită de exercițiul de transparență și evaluare reciprocă prin efectuarea unei examinări aprofundate a restricțiilor existente la nivel național care afectează accesul la profesiile reglementate și prin examinarea justificărilor pentru menținerea măsurilor respective, luând în considerare efectul lor de domino pe alte piețe. Să analizeze posibilitatea instituirii unor mecanisme mai puțin restrictive pentru a proteja consumatorul și interesul public;

· să consolideze concurența în sectorul serviciilor, inclusiv în sectorul serviciilor cu amănuntul, prin eliminarea barierelor. În special, ar trebui să fie eliminate restricțiile privind libertatea de stabilire a societăților comerciale care nu sunt necesare și proporționale, iar testele de necesitate care mai există încă ar trebui să fie eliminate în mod sistematic.

· să promoveze transparența și să crească nivelul de sensibilizare cu privire la diferențele de preț și drepturile consumatorilor pe piața unică, în special prin intermediul centrelor europene pentru consumatori și al altor autorități responsabile. Să depună eforturi în vederea reducerii discriminării nejustificate a consumatorilor;

· să înființeze puncte de contact naționale pentru a sprijini pacienții care doresc să beneficieze de asistență medicală în străinătate.;

· să depună eforturi pentru reducerea complexității și a duratei procedurilor, să intensifice concurența în cadrul licitațiilor publice, inter alia, prin creșterea transparenței și publicarea prețurilor, și să investească în profesionalizarea funcționarilor responsabili cu achizițiile publice. Acestea ar trebui, de asemenea, să prevină în mod activ neregulile și să îmbunătățească guvernanța în domeniul achizițiilor publice. O atenție suplimentară ar trebui acordată aplicării corecte a normelor privind achizițiile publice în sectoare precum gestionarea deșeurilor și TIC.

2.3. Servicii financiare

Performanța pieței și obstacolele în calea integrării la nivelul UE

În general, fragmentarea pieței financiare – înțeleasă ca diferențele în ceea ce privește funcționarea și rezultatele piețelor naționale, cauzate de obstacolele în calea liberei circulații a capitalurilor sau a serviciilor financiare – s-a accentuat în timpul crizei. Deși există în prezent semne de stabilizare, această tendință ar trebui să fie inversată. Fragmentarea este evidentă în răspunsurile corporațiilor la SAFE[14], care consemnează diferențe considerabile de la o țară la alta. Fragmentarea este, de asemenea, evidentă atunci când se compară diferitele rate ale dobânzilor pentru credite bancare (importante, de regulă, pentru gospodării și IMM­uri) în diferite state membre, astfel cum se arată în graficul 1.

Graficul 1: Ratele dobânzii, împrumuturi către societăți nefinanciare (scadență până la 1 an; suma restantă, ratele medii din ianuarie până în august 2013)

Sursa: Banca Centrală Europeană. Nu există date disponibile pentru Danemarca și Croația.

Diferențe importante pot fi observate în aceeași măsură în raport cu volumele împrumuturilor (a se vedea graficul 2). În plus, în timp ce datele nu sunt strict comparabile din cauza diferențelor în ceea ce privește evoluțiile ciclice și măsurile specifice adoptate în unele state membre [de exemplu, în ES, anumite împrumuturi au fost transferate către o „bancă rea”, care nu este o instituție financiar-monetară (IFM)], este totuși clar că acordarea restrânsă sau costisitoare de credite a contribuit la reduceri importante în volumul total de credite intermediate de bănci în economia reală a UE.

Graficul 2: Împrumuturile către societăți nefinanciare, bilanțul soldurilor IFM

(rate de creștere de la an la an, august 2013)

Sursa: Banca Centrală Europeană. Nu există date disponibile pentru Danemarca, Regatul Unit și Croația.

În sfârșit, fragmentarea este reflectată, de asemenea, în evaluările consumatorilor. Serviciile financiare[15] sunt evaluate de către consumatori ca fiind un grup de piețe foarte neperformant și înregistrează cele mai mari diferențe în evaluarea între diferite state membre. Punctaje deosebit de scăzute se constată în statele membre din sudul și estul Europei[16].

Fragmentarea a fost uneori exacerbată de practica anumitor autorități naționale de supraveghere din state membre atât din zona euro, cât și din afara acesteia. Pentru a răspunde preocupărilor legate de stabilitatea potențială declanșate de criza datoriilor suverane, unii au luat măsuri prudențiale care au „efecte de restricționare”, cum ar fi măsurile care vizează menținerea lichidității, a dividendelor și a altor active bancare în interiorul frontierelor naționale[17]. Dacă măsurile prudențiale restrictive pot fi justificate, acestea urmărind menținerea stabilității piețelor financiare, autoritățile naționale de supraveghere trebuie să se asigure că orice măsură care ar putea limita libera circulație a capitalului este nediscriminatorie și proporțională cu obiectivul urmărit. În acest scop, cooperarea îndeaproape și cu bună credință între autoritățile naționale de supraveghere sub auspiciile Autorității Bancare Europene (ABE) este o condiție prealabilă pentru a atenua riscurile de fragmentare a pieței interne.

Adoptarea recentă a pachetului privind cerințele de capital pentru bănci[18] va face băncile din UE mai solide și va întări capacitatea acestora de a gestiona în mod corespunzător riscurile legate de activitățile lor și de a absorbi pierderile care pot surveni în desfășurarea acestora. Cele 28 de state membre trebuie să se asigure că normele respective sunt puse în aplicare până la 1 ianuarie 2014.

Dezvoltarea unui set unic de norme, care va asigura uniformitatea regulilor, a supravegherii și a rezoluției în întreaga Uniune Europeană, și crearea Uniunii bancare urmărește să restabilească încrederea și, astfel, să faciliteze finanțarea, stimulând piețele interne de servicii financiare. Finalizarea tuturor elementelor centrale[19] ale acesteia și punerea ei în aplicare rapidă și efectivă sunt, prin urmare, de cea mai mare importanță. În mod similar, este deosebit de important să se asigure o punere în aplicare rapidă, corectă și uniformă a altor elemente esențiale ale agendei de reformare financiară pe măsură ce acestea intră în vigoare, pentru a menține stabilitatea financiară și pentru a reinstaura încrederea consumatorilor.

În acest context, regulamentul privind mecanismul unic de supraveghere prevede că, înainte de supravegherea directă de către noua entitate unică de supraveghere care este Banca Centrală Europeană (BCE), trebuie să se efectueze o evaluare a calității activelor. Analiza va face parte dintr-un exercițiu mai amplu, care implică Autoritatea Bancară Europeană și care va include, de asemenea, evaluări ale bilanțurilor bancare și teste de stres[20]. Exercițiul ar trebui să amelioreze încrederea pe piață și să contribuie la reducerea fragmentării financiare. Din acest motiv, este important pentru statele membre să se pregătească temeinic pentru astfel de exerciții prin depunerea tuturor eforturilor necesare, inclusiv instituirea unor mecanisme de protecție adecvate înainte de încheierea exercițiului și pregătirea pentru punerea în aplicare a normelor revizuite privind ajutoarele de stat acordate băncilor.

Înainte de intrarea în vigoare a Directivei privind administratorii fondurilor de investiții alternative (DAFIA)[21], activitățile AFIA în Europa nu au fost suficient de transparente, iar riscurile asociate nu au fost abordate suficient de măsurile de reglementare și supraveghere. Deși termenul limită de transpunere a directivei a fost iulie 2013, până în prezent, nu toate statele membre au realizat transpunerea acesteia.

O piață integrată a plăților în zona euro va face plățile mai ieftine, mai ușoare și mai sigure. La peste 10 ani după ce euro a fost adoptat ca monedă comună și modalitate comună de plată, sunt încă în vigoare 28 de sisteme diferite de plată în numerar. Regulamentul SEPA[22] stabilește 1 februarie 2014 ca termen limită pentru migrarea transferurilor de credit naționale și intra-europene, precum și a debitărilor directe în euro către transferuri de credit SEPA (SCT) și, respectiv, debite directe SEPA (SDD). Vor fi afectate direct transferuri de credit și debite directe în valoare de peste 35 de miliarde EUR, prelucrate anual în zona euro. Conform indicatorului SEPA al BCE, rata migrației globale din zona euro a fost, în iulie, 50 % pentru SCT (în comparație cu 38,2 % în februarie) și 4,8 % pentru SDD (în comparație cu 2,3 % în februarie). Aceasta înseamnă că, pentru a respecta termenul limită pentru migrarea către SEPA, gradul de pregătire, eforturile de comunicare și măsurile de punere în aplicare a SEPA trebuie consolidate în mod semnificativ și fără întârziere de către toate părțile implicate.

La nivelul UE au fost luate o serie de măsuri pentru a îmbunătăți accesul la finanțare pentru IMM-uri[23]. La nivel național, statele membre trebuie să își intensifice sprijinul acordat pentru accesul IMM-urilor la finanțare, profitând, de asemenea, de pe urma direcțiilor de lucru deschise la nivelul UE, care includ instrumente financiare de reglementare UE, noi norme privind ajutoarele de stat pentru finanțarea de risc și alte măsuri de îmbunătățire a mediului pentru IMM-uri.

Accesul la informații privind societățile comerciale în cadrul pieței interne este, de asemenea, un element crucial pentru IMM-uri, pentru a le facilita activitățile transfrontaliere și finanțarea. În acest context, ca un prim pas necesar, transpunerea la timp a directivei privind interconectarea registrelor centrale, ale comerțului și ale societăților[24], al cărei termen-limită de transpunere expiră la 7 iulie 2014 și care impune tuturor statelor membre interconectarea electronică a registrelor lor comerciale, este de o deosebită importanță. Noi măsuri vor consta în interconectarea registrelor de insolvență prin intermediul portalului european e-justiție[25] și modernizarea legislației în materie de insolvență în UE[26].

Priorități de politică

Pe baza celor menționate anterior, statele membre ar trebui să se concentreze asupra următoarelor priorități de bază:

· să se asigure că noile reglementări privind cerințele de capital pentru bănci sunt puse în aplicare până la 1 ianuarie 2014;

· să ia toate măsurile necesare, inclusiv instituirea unor mecanisme de protecție adecvate și pregătirea pentru punerea în aplicare a normelor revizuite privind ajutoarele de stat acordate băncilor înaintea exercițiilor constând în evaluarea calității activelor, evaluări ale bilanțurilor bancare și teste de stres;

· să asigure respectarea deplină de către autoritățile naționale de supraveghere a cerințelor în materie de cooperare prevăzute de legislația bancară, pentru a preveni acțiunile necoordonate sau disproporționate în contextul măsurilor prudențiale restrictive luate de autoritățile naționale de supraveghere. Acest lucru este deosebit de important înainte ca mecanismul unic de supraveghere să devină pe deplin operațional;

· să finalizeze punerea în aplicare a directivei privind administratorii fondurilor de investiții alternative (DAFIA);

· să asigure migrarea tuturor participanților de pe piață la instrumentele SEPA înainte de 1 februarie 2014. Eforturile de comunicare și acțiunile de sensibilizare la nivel național trebuie să fie amplificate, în special în ceea ce privește IMM-urile, administrațiile publice mici și autoritățile locale;

· să încurajeze și să sprijine accesul IMM-urilor la finanțare, în special prin:

o dezvoltarea de alternative la finanțarea bancară, precum și de surse de finanțare inovatoare, inclusiv: opțiuni pentru dezvoltarea piețelor de obligațiuni și valori alternative pentru IMM-uri, promovarea apariției de piețe de valori specializate în listarea IMM-urilor cu o creștere puternică, finanțarea colectivă solidară și capitalul de risc. Pentru acesta din urmă, acest lucru este posibil în prezent în Europa datorită fondurilor europene cu capital de risc[27] și reglementărilor privind fondurile europene de antreprenoriat social[28]; normele viitoare privind ajutoarele de stat pentru finanțarea de risc vor crea, de asemenea, condiții mai echitabile între statele membre și vor facilita accesul la capitalul de risc pentru IMM-uri;

o îmbunătățirea calității modului în care sunt stabilite evaluările de credit pentru IMM-uri și facilitarea accesului transfrontalier la informațiile privind societățile comerciale pentru a obține o bună informare la nivelul UE în ceea ce privește societățile comerciale. Un prim pas în acest sens îl constituie transpunerea la timp a directivei privind interconectarea registrelor centrale, ale comerțului și ale societăților;

o îmbunătățirea fluxurilor de finanțare în cadrul lanțului de aprovizionare, inclusiv finanțarea comerțului și combaterea întârzierilor la plată, ar contribui la atenuarea constrângerilor de lichidate ale IMM-urilor și la îmbunătățirea capitalului de lucru al IMM-urilor.

2.4. Piețele energetice

Performanța pieței și obstacolele în calea integrării la nivelul UE

Cel de-al treilea pachet energetic urmărește finalizarea unei piețe interne a gazelor și energiei electrice. Cu toate acestea, la peste doi ani după termenul limită există încă întârzieri în transpunerea, punerea în aplicare și aplicarea efectivă a acestuia pe teren. La 25 octombrie 2013, existau încă 12 cauze pendinte pentru netranspunerea directivelor, din care 9 deschise de către Comisie la Curtea de Justiție a Uniunii Europene și 3 în stadiul de aviz motivat, față de 7 state membre diferite (PL, SI, FI, EE, RO, IE și LT). În plus, Comisia se află încă în proces de evaluare a conformității legislațiilor naționale, având în vedere faptul că multe notificări au ajuns abia recent.

Sunt necesare în continuare investiții considerabile în infrastructura energetică, cum ar fi conductele de transport și rețelele de energie electrică, stocarea și proiectele privind GNL, pentru ca energia să fie distribuită în mod liber și comercializată transfrontalier, consolidând astfel asigurarea securității aprovizionării. În 2013, au fost adresate către 13 state membre (BG, EE, FR, DE, IT, LV, LT, MT, PL, RO, SK, ES, UK) recomandări specifice fiecărei țări privind necesitatea de a spori interconexiunile de energie electrică și/sau gaze. De atunci, s-au îmbunătățit interconexiunile atât pentru gaze, cât și pentru energie electrică (de exemplu, interconexiunile rețelelor de gaz pe coridorul Africa-Spania-Franța, interconexiunile rețelelor de energie electrică între PT și ES, UK, IE și în regiunea baltică, precum și dezvoltarea de proiecte privind fluxul invers de gaze, în special în Europa Centrală și de Est). Astfel de proiecte au contribuit la o mai bună funcționare a piețelor. În octombrie 2013, Comisia Europeană a adoptat o listă de 248 de proiecte-cheie de infrastructură energetică de interes comun care vor beneficia de proceduri de autorizare mai rapide și mai eficiente și de un regim de reglementare îmbunătățit și care, de asemenea, ar putea avea acces la sprijin financiar prin intermediul mecanismului „Conectarea Europei” (MCE).

Piața de producție este încă foarte concentrată. În opt state membre, peste 70 % din producția de energie electrică este controlată în continuare de operatorul istoric[29]. Există o concentrare foarte puternică (cu o cotă de piață de peste 75 %) în EE, LV, FR, LU și SK. Cea mai redusă cotă de piață a celei mai mari întreprinderi de producție la nivel național poate fi observată în PL și ES. În ceea ce privește comerțul cu amănuntul cu gaze, pe lângă LV, unde o singură entitate domină piața vânzărilor la nivel național, cifre de piață de peste 90 % pentru cea mai mare societate de comerț cu amănuntul se pot găsi în LT, PL și în EE. O pătrundere relativ mică pe piață pentru cea mai mare societate de comerț cu amănuntul la nivel național (sub 30 %) poate fi observată în DE, HU și IT.

Consumatorii clasează piețele de energie electrică și de gaze în rândul piețelor care funcționează necorespunzător[30]. Ambele piețe au un punctaj mai mic decât media pentru posibilitatea de alegere, comparabilitate, schimbarea furnizorilor și tarife, ceea ce sugerează că, pe piață, consumatorii nu sunt participanți activi. În general, piețele de energie electrică și gaze s-au îmbunătățit cel mai semnificativ în BE, dar piața energiei electrice din EE și BG s-a deteriorat cel mai mult.

Introducerea unor sisteme de contorizare inteligentă va permite consumatorilor să obțină un feedback mai precis și mai frecvent cu privire la consumul lor de energie, va reduce la minim erorile, va facilita facturarea și schimbarea furnizorului și va reduce infrastructura. 16 state membre au decis deja să introducă contorizarea inteligentă a energiei electrice până cel târziu în 2020, ceea ce reprezintă aproximativ 84 % din consumatorii din UE și o investiție de aproximativ 35 de miliarde EUR. Pentru gaze, 7 state membre au decis deja să introducă astfel de sisteme, ceea ce reprezintă aproximativ 30 % dintre utilizatori și o investiție de aproximativ 15 miliarde EUR. Pentru o punere în aplicare de succes, încrederea consumatorilor este un element important, astfel cum a fost cazul în introducerea unor astfel de sisteme în SE și FI. Trebuie acordată atenție preocupărilor existente în materie de protecție a datelor și securitate.

Statele membre ar trebui să elimine treptat reglementarea prețurilor cu amănuntul. O astfel de reglementare are tendința de a descuraja intrarea pe piață a concurenților și realizarea de investiții atât de către nou veniți, cât și de către operatorii existenți pe piață. În absența reglementării tarifelor cu amănuntul, o concurență mai mare, acțiunea statelor membre pentru o transparență sporită pe piețele de energie cu amănuntul și instrumente mai bune de informare pentru consumatori ar păstra prețurile sub control și ar abilita consumatorii să își exercite opțiunile și să beneficieze de avantajele concurenței. Ca o consecință a reglementării tarifelor cu amănuntul, calitatea serviciilor și inovarea tind să scadă. Pe măsură ce prețurile reglementate sunt eliminate treptat, trebuie consolidat sprijinul pentru consumatorii vulnerabili, prin punerea în aplicare a unor măsuri de eficiență energetică combinate cu măsuri de sprijin specifice (inclusiv, de exemplu, sprijin financiar pentru a ajuta consumatorii vulnerabli să își plătească facturile). S-au făcut pași în direcția bună în țări precum AT, DE, NL, SE, unde sprijinul este legat de prețul de piață al energiei. BG, FR, HU, PL, RO au primit recomandări specifice fiecărei țări referitoare la prețurile reglementate în 2013.

Pentru ca statele membre să atingă obiectivele privind energia din surse regenerabile obligatorii pentru 2020 – în total, 20 % din consumul final brut de energie trebuie să fie produs din surse regenerabile de energie – sunt necesare, de asemenea, investiții semnificative în capacitatea de producție. În timp ce, în 2011, cele mai multe state membre și-au atins deja obiectivul intermediar pentru 2011/2012 (cu excepția BE, FR, LV, MT, NL și UK), sunt necesare eforturi în continuare. Pe termen scurt și mediu, sprijinul pentru tehnologiile din domeniul energiei din surse regenerabile continuă să fie necesar, iar acesta ar trebui să fie acordat în conformitate cu orientările privind cele mai bune practici emise de Comisie[31].

Mecanismele de remunerare a capacității sunt uneori necesare pentru a asigura capacitatea continuă a producției de energie, dată fiind creșterea ponderii energiei regenerabile (eoliană, solară). Cu toate acestea, astfel de mecanisme ar putea denatura în mod semnificativ piața și, prin urmare, acestea trebuie să fie o opțiune de ultimă instanță, care să se aplice numai după utilizarea deplină a măsurilor de răspuns la cerere, de eficiență energetică și de cooperare transfrontalieră.

Priorități de politică

Având în vedere cele menționate anterior, statele membre ar trebui să se concentreze asupra următoarelor priorități de bază:

· să transpună complet și în timp util directivele privind cel de-al treilea pachet energetic și să aplice în mod corespunzător regulamentele privind cel de-al treilea pachet energetic;

· să adopte și să aplice codurile de rețea pentru energie electrică și gaze, care reglementează funcționarea cotidiană a pieței în ceea ce privește facilitarea comerțului și exploatarea rețelelor transfrontaliere;

· să sporească capacitatea de interconectare cu țările vecine, în special prin aplicarea integrală a regulamentului care conține orientări pentru infrastructura transeuropeană. În același timp, statele membre ar trebui să adopte o perspectivă transfrontalieră mai amplă în abordarea provocărilor în materie de securitate a aprovizionării;

· să abiliteze consumatorii, asigurându-se că aceștia au un acces mai bun la informații simple și transparente, sunt mai în măsură să participe la piețe deschise și pot să se folosească de datele de contorizare frecvente care vor fi disponibile ca urmare a introducerii sistemelor de contorizare inteligentă;

· să elimine treptat prețurile reglementate, asigurând în același timp protecția consumatorilor vulnerabili. Sprijinul ar trebui să vizeze nevoile specifice ale consumatorilor vulnerabili și, în același timp, să nu afecteze în mod disproporționat concurența pe piețele de energie;

· să regândească intervenția statului în conformitate cu cea mai bună practică identificată de Comisie[32] pentru evitarea subvențiilor, a schemelor de sprijin, a taxelor sau impozitelor în sectorul energetic, care au efecte de denaturare asupra funcționării pieței sau care au un impact nenecesar și disproporționat asupra caracterului accesibil al energiei pentru gospodării și pentru întreprinderi.

2.5. Piețele de transport

Performanța pieței și obstacolele în calea integrării la nivelul UE

Date fiind progresele limitate în ceea ce privește integrarea serviciilor de transport, în 2013 Comisia a propus inițiative majore pentru sectorul feroviar și aerian[33]. Cu toate acestea, pentru realizarea unei veritabile piețe interne a serviciilor de transport, este necesară depunerea mai multor eforturi la nivelul statelor membre, întrucât prioritățile naționale divergente și fragmentarea pieței transporturilor continuă să afecteze în mod negativ calitatea serviciilor de transport din Europa.

Piața pentru serviciile de transport feroviar este percepută de către consumatori ca fiind unul dintre cele mai puțin performante sectoare de servicii. În 2013, piața respectivă ocupă locul 25 din 31 în rândul piețelor de servicii. În ceea ce privește aspectele pozitive, funcționarea pieței s-a îmbunătățit ușor din anul 2012, când aceasta s-a situat pe locul 27[34]. În timp ce piața pentru serviciile de transport aerian este evaluată relativ bine în ansamblu, o cincime din toate plângerile transfrontaliere sunt legate de transportul aerian al pasagerilor sau al bagajelor[35].

În ceea ce privește criteriile de referință privind aplicarea (a se vedea detalii în anexă), există un punctaj bun în sectorul transporturilor, unde, în cele din urmă, toate statele membre au transpus toate cele șapte directive conexe. Cu toate acestea, există în continuare dificultăți în ceea ce privește transpunerea adecvată și punerea în aplicare a principalelor acte legislative în domeniu. În consecință, există 20 de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în curs de derulare, pentru neconformitate cu legislația privind transporturile, împotriva a 14 state membre.

Analizând modurile de transport specifice, blocajele în calea integrării în sectorul serviciilor feroviare sunt cele mai persistente. Accesul pe piață continuă să fie o problemă majoră, în pofida deschiderii spre concurență a serviciilor de transport feroviar de marfă în 2007 și a serviciilor de transport internațional de călători în 2010.

Mai multe state membre mențin un monopol legal pe piața transportului intern de călători (FI, FR, ES, BE, NL[36]). Multe alte state membre atribuie direct contracte de servicii publice fără a organiza o licitație deschisă (BE, CZ, EL, ES, FR, IE, LU, RO, SI)[37]. În plus, în unele țări, deschiderea de jure a pieței nu a schimbat situația, deoarece licitațiile deschise pentru servicii publice nu au reușit să identifice entități nou intrate pe piață (BG, LT, LV, SK).

Un alt obstacol în calea intrării unor noi operatori și a furnizării eficiente a serviciilor de transport feroviar este independența insuficientă și lipsa de transparență financiară dintre administratorii de infrastructură și operatorii de servicii, ceea ce poate conduce la comportamente discriminatorii și denaturarea pieței. În 2013, existau 42 de proceduri în curs, de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (situația din iunie 2013), inițiate aproape împotriva tuturor statelor membre cu privire la serviciile feroviare, în timp ce o serie de plângeri au fost, de asemenea, depuse în temeiul normelor în materie de concurență. Lipsa de progrese în ceea ce privește crearea unor piețe feroviare deschise și competitive poate fi deosebit de dăunătoare pentru întreaga economie europeană atunci când este vorba despre țări de tranzit și/sau mari piețe cu un potențial mai mare de intrare. Această preocupare este reflectată în recomandările specifice fiecărei țări din 2013, prin care AT, DE, ES și FR au fost sfătuite să mărească concurența pe piața feroviară, în timp ce BE, BG, IT, PL și RO au primit recomandarea de a consolida rolul autorității (autorităților) de reglementare.

Aproximativ 40 % din mărfurile de pe piața unică sunt transportate prin intermediul transportului maritim pe distanțe scurte între porturi ale UE. Cu toate acestea, serviciile de transport maritim între statele membre sunt reglementate de proceduri lente și rigide, ca urmare a faptului că se consideră că transportul maritim depășește frontierele externe. Prin inițiativa „centura albastră”[38], Comisia Europeană urmărește să creeze o veritabilă piață unică a transportului maritim, încetând să mai supună mărfurile UE transportate între porturile UE formalităților administrative care se aplică mărfurilor provenind din porturi de peste mări, și prin proceduri simplificate. Astfel se sporește atractivitatea acestui mod de transport.

Evoluțiile din sectorul aviației demonstrează beneficiile potențiale ale liberalizării pieței. Numărul de pasageri care au zburat în interiorul UE a crescut constant începând din anii ’90, în timp ce tarifele au fost reduse în mod semnificativ. Între 1995 și 2011, numărul de călător-kilometri parcurși cu avionul în UE a crescut cu peste 66 %, iar transportul aerian reprezintă în prezent aproape 9 % din piața UE a transportului de călători. Cu toate acestea, spațiul aerian UE este încă fragmentat, ceea ce conduce la costuri mai ridicate și pune operatorii UE într-o poziție dezavantajoasă față de concurenții lor străini. În acest context, beneficiile operaționale care rezultă din punerea în aplicare a blocurilor funcționale ale spațiului aerian și un administrator puternic al rețelei UE reprezintă elemente necesare pentru continuarea integrării pieței. În plus, furnizarea de servicii de navigație aeriană (FSNA) rămâne închisă concurenței și necesită îmbunătățiri în ceea ce privește calitatea și eficiența din punct de vedere al costurilor. În iunie 2013, Comisia Europeană a prezentat propuneri pentru a accelera reforma sistemului european de control al traficului aerian[39].

În ceea ce privește aplicarea legislației, punerea în aplicare corectă a directivei privind taxele de aeroport continuă să ridice probleme în mai multe state membre, fapt ilustrat mai ales de cazurile privind taxele de aeroport discriminatorii.

În 2012/2013, au fost inițiate proceduri oficiale de investigare a ajutoarelor de stat, în special în DE, FR, IT, dar și în RO, PL, DK, SE, pentru a se asigura că finanțarea publică acordată aeroporturilor și liniilor aeriene nu împiedică o concurență loială în sectorul aviației.

De asemenea, deschiderea pieței s-a dovedit a avea succes în domeniul transportului rutier internațional. Transportul rutier internațional de marfă a crescut cu 32 % în 2000-2011 și reprezintă aproape 33 % din volumul total de transporturi de marfă. Cu toate acestea, echilibrul optim dintre cererea și oferta de transport este afectat de restricțiile persistente în ceea ce privește prestarea temporară de servicii naționale de transport rutier de marfă și de restricțiile privind accesul permanent la piețele interne de transport rutier[40].

Piețele naționale de transport de mărfuri rămân protejate de concurența internațională[41]. Restricțiile operaționale și temporale privind cabotajul limitează libertatea operatorilor de transport rutier de marfă de a oferi servicii. Ca urmare, cabotajul rămâne un segment minor al pieței transportului rutier de marfă în UE (aproximativ 2 % din toate volumele de transport). În plus, anumite state membre (FI, DK) au adoptat măsuri suplimentare pentru a-și proteja piețele împotriva concurenței din partea transportatorilor nerezidenți. Alte state membre, cum ar fi ES, continuă să impună restricții privind stabilirea permanentă a întreprinderilor mici. În această privință, Comisia se va concentra, de asemenea, asupra clarității interpretării și aplicării mai uniforme a legislației existente în ceea ce privește atât accesul pe piață, cât și standardele sociale. Eliminarea restricțiilor privind activitățile operatorilor de transport de marfă din UE-12, pe de altă parte, a condus la o creștere puternică a participării acestora la piața transportului rutier internațional de marfă (două treimi din volumele lor de transport se efectuează la nivel internațional).

Statele membre trebuie să își intensifice eforturile pentru a completa și a îmbunătăți conexiunile transfrontaliere și infrastructura pentru transportul european de mărfuri și de călători. Acest lucru ar putea fi realizat, în special, prin punerea în aplicare a unor noi coridoare ale rețelei primare TEN-T, prin implementarea sistemelor de transport inteligente (STI) și printr-o mai bună gestionare a congestionării traficului în transporturile transfrontaliere[42]. În plus, taxele de infrastructură ar trebui să evite discriminarea potențială a utilizatorilor ocazionali prin aplicarea de taxe pentru infrastructură în funcție de distanța parcursă. Un astfel de sistem a fost utilizat până în prezent doar în AT, CZ, DE, PL, SI, SK pentru taxarea vehiculelor grele de transport și în EL, ES, FR, IE, IT, PL, PT pentru taxarea tuturor utilizatorilor drumurilor pe anumite sectoare ale rețelei rutiere[43].

Priorități de politică

Având în vedere cele menționate anterior, statele membre ar trebui să se concentreze asupra următoarelor priorități de bază:

· să asigure o transpunere în timp util și de înaltă calitate a acquis-ului în domeniul transporturilor, în special în sectorul feroviar;

· să deschidă către concurență serviciile naționale de transport feroviar de călători și să asigure definirea și atribuirea corectă a contractelor de servicii publice, în urma unei proceduri de licitație corecte, deschise și transparente. Organizarea instituțională ar trebui să garanteze independența administratorului de infrastructură, pentru a permite concurența efectivă pe piețele feroviare, asigurând și garantând accesul egal la infrastructură;

· să elimine birocrația în porturi prin simplificarea formalităților vamale pentru transportul maritim intra-UE și prin simplificarea formalităților vamale pentru navele care acostează în porturi din țări terțe;

· să accelereze punerea în aplicare a cerului unic european (SES) (de exemplu, înregistrarea de progrese în defragmentarea rețelei de gestionare a spațiului aerian prin punerea în aplicare a unor blocuri de spații aeriene funcționale și prin îndeplinirea obiectivelor de performanță pentru perioada 2012-2014), pentru a îmbunătăți siguranța, capacitatea, eficiența și impactul aviației asupra mediului;

· să reevalueze eventualele restricții naționale rămase privind accesul la piețele naționale de transport rutier de marfă și de călători, în vederea asigurării compatibilității depline a acestora cu legislația UE în vigoare referitoare la libertatea transportatorilor rutieri străini de marfă și de călători de a desfășura anumite operațiuni de cabotaj și de a se stabili în oricare stat membru;

· să înlăture blocajele și să modernizeze infrastructura de transport prin completarea coridoarelor TEN-T, îmbunătățirea conexiunilor transfrontaliere, implementarea coerentă a sistemelor de transport inteligente și prin aplicarea de taxe nediscriminatorii în funcție de distanța parcursă, evitându-se, în același timp, investițiile în infrastructura de transport care nu este parte a unui proiect de rețea coerent și care riscă subutilizarea și o întreținere costisitoare.

2.6. Piețele digitale Performanța pieței și obstacolele în calea integrării la nivelul UE

Mai mulți factori interdependenți contribuie la funcționarea corespunzătoare a piețelor digitale. Țările avansate în comerțul electronic prezintă, de regulă, un grad ridicat de intensitate a economiei electronice. Cele care au obținut rezultate bune, cum ar fi SE, DK și UK[44], se bucură de niveluri înalte de penetrare a conexiunilor în bandă largă, de o utilizare intensă a internetului și de cunoștințe temeinice de folosire a internetului la nivelul populației. Încrederea în internet având în vedere calitatea acestuia de canal de vânzări[45] și sensibilizarea cu privire la drepturile și obligațiile online[46] sunt, de asemenea, ridicate în aceste state membre. O corelare puternică între vânzările online și PIB-ul pe cap de locuitor poate fi observată în SE și DK.

Disponibilitatea infrastructurii de bandă largă fixă, care este de o importanță crucială pentru piețele digitale, a înregistrat progrese moderate, dar constante. Cu toate acestea, acoperirea telefoniei fixe în mediul rural continuă să se situeze sub 80 % în zece state membre și rămâne o provocare în state membre precum PL, SK, SI, LV și RO, fiind înregistrate unele progrese în LT și CZ. În timp ce mai mult de jumătate dintre gospodăriile din UE sunt acoperite de bandă largă de mare viteză, IT, HR, EL, FR, IE și PL trebuie să își modernizeze rețelele pentru a ține pasul[47].

Sectorul telefoniei mobile a beneficiat în general de concurență și de o creștere continuă a utilizării serviciilor mobile de bandă largă[48], dar se confruntă cu dificultăți din cauza întârzierilor în eliberarea spectrului de frecvențe. Gradul de acoperire a rețelelor de acces mobil în bandă largă de a 4-a generație s-a triplat, ajungând la 26 % în doar un an, dar creșterea continuă a benzii largi pe suport radio va necesita noi investiții majore în rețele. Acest lucru este posibil numai dacă este disponibil un spectru suficient. Cu toate acestea, mai mult de jumătate dintre statele membre încă nu au pus la dispoziție banda de 800 MHz pentru comunicațiile pe suport radio în bandă largă, fapt care urma să aibă loc până la 1 ianuarie 2013[49]. Rețeaua de telefonie mobilă în comun, cu respectarea normelor în materie de concurență, poate permite o mai bună utilizare a spectrului de frecvență deja atribuit. De asemenea, este necesar să se elimine restricțiile nejustificate la implementarea progresivă a rețelelor de bandă largă pe suport radio.

Diferențele de preț între statele membre rămân în general ridicate[50] și au persistat în timp[51]. Acest aspect, combinat cu obstacole de netrecut în calea schimbării operatorilor[52], evidențiază necesitatea de a consolida piața unică de comunicații electronice, unde independența și buna gestionare a resurselor autorităților naționale de reglementare și punerea adecvată în aplicare a cadrului de reglementare sunt cruciale. Pachetul legislativ recent propus pentru o piață unică a comunicațiilor electronice va reduce barierele rămase și va asigura securitatea cadrului de reglementare,, necesară pentru investiții în infrastructură. În cazul unor eșecuri ale pieței, va fi totuși necesară menținerea sprijinului public direcționat, inclusiv din fondurile structurale care, în unele state membre, au fost subutilizate și/sau s-au confruntat cu importante probleme de absorbție.

În medie, pentru UE, comerțul online continuă să crească pe piața internă, precum și cel transfrontalier. Acesta este însă în continuare un comerț desfășurat predominant pe piața internă. Numărul de persoane care au comandat sau au cumpărat de pe internet în ultimele 12 luni a crescut la 45 % în 2012, de la 43 % în 2011 și 40 % în 2010[53], iar statele membre care au pornit de la un nivel deosebit de scăzut („țări care au recuperat decalajele”) au evoluat foarte rapid. Cu toate acestea, multe dintre state prezintă în continuare niveluri ale comerțului electronic național mai mici decât media (rate de 25 % sau mai mici în HU, EE, HR, PT, CY, EL, LT, IT, BG, RO).

Comerțul electronic transfrontalier este încă limitat, procentul persoanelor din UE care fac achiziții din alte state membre ale UE fiind în creștere, însă doar marginal (de la 10 % la 11 %)[54]. Dacă directiva privind comerțul electronic este, în general, bine pusă în aplicare, există în continuare probleme în unele state membre în ceea ce privește cerințele de autorizare prealabilă și punerea în aplicare a obligaților de informare pentru comercianți. În plus, zonele care justifică o atenție sporită sunt disponibilitatea și securitatea plăților, protecția datelor cu caracter personal, livrarea bunurilor comandate, informațiile privind contractele online și facilitatea accesului la mecanisme reparatorii, precum și legislația generală privind contractele și protecția consumatorului. Costurile pentru ca întreprinderile și consumatorii să se lanseze în economia online ar putea fi reduse suplimentar prin strategii eficace în materie de securitate cibernetică, pe care, cu toate acestea, doar jumătate dintre statele membre ale UE le-au pus în practică (AT, CZ, EE, FI, FR, DE, HU, LT, LU, NL, PL, RO, SK, UK)[55], AT, DE, DK, FI, FR, NL, SE și UK[56] având capacități naționale deosebit de bune.

Tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) pentru eficiența sectorului public reprezintă o pârghie subestimată pentru consolidare fiscală și reforme structurale favorabile creșterii economice, mai ales prin guvernare electronică, servicii bazate pe tehnologia „cloud computing”[57], e-sănătate și rețele de energie și de transport inteligente și interoperabile, precum și prin deschiderea accesului la informațiile din sectorul public. Începând cu anul trecut, se realizează progrese constante în modernizarea sectorului public: 87 % din întreprinderi utilizează servicii de guvernare electronică și mai multe state membre introduc servicii online obligatorii. Proporția cetățenilor care folosesc serviciile de guvernare electronică a crescut, de asemenea, în cursul ultimului an la 44 % (ambele cu 3 puncte procentuale). IT, HR, BG, CY, CZ, RO, PL și EL beneficiază de o utilizare mai intensă. Deși utilizarea instrumentelor electronice în domeniul achizițiilor publice rămâne limitată, unele state membre au profitat de această oportunitate, în special PT (obligativitatea depunerii electronice a documentațiilor pentru majoritatea procedurilor), LT, IE, SE și UK. Utilizarea facturării electronice este deja obligatorie pentru majoritatea autorităților publice în DK și SE și ar trebui să devină normă în întreaga UE.

 „Infrastructura proprietății intelectuale”[58] a UE trebuie să fie consolidată. Sectorul TIC, precum și sectoarele care aleg din ce în ce mai des internetul drept canal de distribuție depind adesea foarte mult de drepturile de proprietate intelectuală, care cresc gradul acestora de atractivitate pentru finanțare și asigură randamentul investițiilor. Sistemele de înregistrare pentru drepturile naționale trebuie să fie accesibile atât financiar, cât și fizic[59]. De asemenea, secțiuni specializate în materie de proprietate intelectuală în cadrul instanțelor naționale pot accelera în mod substanțial procedurile și îmbunătăți calitatea hotărârilor.

Chiar și cele mai avansate rețele și tehnologii nu își pot dezvolta integral potențialul pentru creștere economică și locuri de muncă dacă întreprinderile și cetățenii nu le utilizează pe deplin[60]. Potențialul pentru creștere economică și locuri de muncă nu este în prezent valorificat, în special din cauza lipsei de competențe TIC în rândul forței de muncă. Aproximativ 50 % din cetățenii UE nu au competențe informatice sau acestea sunt de nivel scăzut[61]; cu toate acestea, se estimează că 90 % din totalul locurilor de muncă vor necesita anumite cunoștințe de TIC până în 2015[62]. Competențele TIC trebuie să devină o parte a sistemului de învățământ general, la toate nivelurile. În plus, este necesară o interacțiune mai puternică între educație și comunitățile de afaceri, având în vedere lipsa actuală acută de profesioniști TIC[63].

Priorități de politică Pe baza celor menționate anterior, statele membre ar trebui să se concentreze asupra următoarelor priorități de bază: să asigure buna funcționare a piețelor de comunicații electronice prin consolidarea autorităților naționale de reglementare și prin punerea în aplicare a unui regulament care susține implementarea competitivă a serviciilor în bandă largă de mare viteză și cu sprijin public direcționat, acolo unde este cazul, în special prin utilizarea eficientă a fondurilor structurale și de investiții europene; să finalizeze alocarea benzilor de frecvențe de 800 MHz în cel mai scurt timp posibil și să aducă spectrul de frecvențe radio disponibil pentru serviciile de bandă largă pe suport radio la o valoare totală de cel puțin 1200 MHz, precum și să elimine barierele din calea implementării și a utilizării eficiente a rețelelor de bandă largă pe suport radio; să instituie condiții favorabile în diferitele domenii care afectează serviciile online, inclusiv prin punerea în aplicare în mod corect și în timp util a legislației relevante, de la comerțul electronic – ca element legislativ central pentru furnizarea de servicii online – la impozitare, de la livrarea coletelor la efectuarea plăților, de la legislația privind protecția consumatorului, cum ar fi directiva privind drepturile consumatorilor[64], la mecanismele de soluționare a litigiilor, cum ar fi legislația privind soluționarea alternativă a litigiilor și soluționarea online a litigiilor[65]; să sprijine utilizarea TIC și, în special, a internetului în bandă largă prin îmbunătățirea accesului la finanțarea conectivității și a utilizării pentru IMM-uri. De asemenea, statele membre ar trebui să investească în competențe TIC, în special cu ajutorul Fondului social european, printr-o integrare mai accentuată și mai bună a acestora în propriile sisteme de învățământ, prin promovarea parteneriatelor cu mediul de afaceri, atragerea mobilității transfrontaliere și adoptarea cadrului de competențe TIC; să adopte o strategie cuprinzătoare și actualizată cu privire la securitatea cibernetică și să desemneze o entitate pentru punerea în aplicare a acesteia și pentru cooperarea cu alte state membre; să crească disponibilitatea serviciilor publice online ușor de utilizat, inclusiv prin interconectare și infrastructuri transfrontaliere, să facă interoperabile achizițiile publice electronice și să le pună în aplicare la scară mai largă între diferitele niveluri ale administrației, precum și să promoveze utilizarea mai frecventă a facturării electronice. Statele membre ar trebui să promoveze servicii bazate pe „open cloud” pentru dezvoltarea infrastructurilor de servicii digitale și să stimuleze cererea. De asemenea, statele membre ar trebui să dezvolte soluții de e-sănătate interoperabile, inclusiv fișe medicale electronice și rețete electronice pentru creșterea eficienței asistenței medicale publice și a cercetărilor clinice, precum și să promoveze în continuare utilizarea TIC pentru rețele de energie și de transport inteligente interoperabile; fără a aduce atingere calității brevetelor și mărcilor acordate, statele membre ar trebui să aibă în vedere eventuale reduceri ale costurilor și ale întârzierilor medii pentru înregistrarea la nivel național a brevetelor și a mărcilor. Acestea ar trebui, de asemenea, să asigure înființarea unor camere specializate în domeniul proprietății intelectuale, care să dispună de resursele necesare.

Partea II – Integrarea pieței unice prin prisma integrării lanțului valoric

Această parte prezintă o serie de constatări orizontale privind integrarea pieței unice, pe baza unei analize a lanțurilor valorice, și anume, furnizarea și cumpărarea de factori de producție. Un raport complet al analizei poate fi consultat la următoarea adresă.

Consolidarea lanțurilor de producție transfrontaliere este un mijloc important de a stimula competitivitatea și creșterea[66], iar efectele generale pe termen lung asupra ocupării forței de muncă se estimează că vor fi, de asemenea, pozitive. În plus, consolidarea integrării lanțului valoric în cadrul UE poate contribui, de asemenea, la restabilirea balanțelor externe, întrucât aceasta deschide piețele din statele membre cu excedente externe.

Analiza arată că, în ansamblu, factorii transfrontalieri din producția UE, atât intra-UE, cât și extra-UE, au crescut. Acest lucru dovedește că ritmul integrării pieței unice a continuat. Cu toate acestea, în pofida tendinței globale pozitive, există diferențe semnificative între statele membre[67].

Graficul 1. Importanța factorilor de producție trans-sectoriali în UE Etichetele sectorului sunt explicate în tabelul din anexa la raportul complet care se găsește la următoarea adresă. Cifrele reprezintă ratele factorilor de producție intra-UE (transfrontalieri și interni) în raport cu producția sectorului de destinație (în procente).

De asemenea, analiza sugerează complementaritatea comerțului intra-UE și extra-UE în ceea ce privește factorii de producție[68]. Acest lucru arată că eforturile pentru a continua dezvoltarea pieței unice și pentru a favoriza acordurile de liber schimb cu economiile partenere din afara UE se susțin reciproc.

De asemenea, sectoarele serviciilor oferă cel mai important aport la activitățile celorlalte sectoare, în special în industriile prelucrătoare. Prin urmare, piețele de servicii care funcționează bine au efecte pozitive asupra industriilor prelucrătoare în UE și invers, astfel cum se arată în graficul 1.

De asemenea, analiza sugerează că, în vederea maximizării beneficiilor pieței unice, statele membre ar trebui să-și concentreze eforturile de reformare asupra reducerii barierelor comerciale în sectoare care sunt relativ mari, dar care nu sunt încă foarte bine integrate. Acest lucru este valabil, în special, pentru sectoarele în care integrarea extra-UE este ridicată comparativ cu integrarea intra-UE, întrucât aceasta poate indica faptul că este subexploatată capacitatea pentru cooperarea intra-UE și, prin urmare, poate sugera că rămân încă bariere importante.

Graficul 2. Cele mai puternice legături de producție intra-UE (naționale și transfrontaliere) între sectoare Grosimea unei săgeți corespunde mărimii coeficientului: aportul unui sector către altul ca % din media producției din ambele sectoare. Coeficienții respectivi sunt afișați la mijlocul fiecărei săgeți. Etichetele sectorului sunt explicate la următoarea adresă.

Din această perspectivă (și anume, cu axare pe fluxurile comerciale în cadrul lanțurilor de valori), se pare că există posibilitatea continuării reducerii barierelor pentru serviciile necomerciale[69], activitățile imobiliare și comerțul cu amănuntul[70].

În plus, o creștere economică mai mare s-ar putea obține dacă statele membre ar urma să pună în aplicare politici de îmbunătățire a productivității în sectoarele deja puternic integrate. Astfel de reforme sunt susceptibile să conducă la efecte de contagiune privind productivitatea în sectoarele partenere, în special în cazul în care legăturile între sectoare sunt puternice. Astfel cum se arată în graficul 2, în cadrul serviciilor, închirierea de mașini și echipamente și alte activități economice prezintă cele mai puternice legături cu cel mai mare număr de sectoare partenere. Industriile prelucrătoare au avut cele mai puternice legături cu închirierea și alte activități economice, precum și cu comerțul cu ridicata și cu amănuntul, în ceea ce privește factorii de producție, și cu construcțiile, în ceea ce privește producția. Sectorul transporturilor prezintă cele mai puternice legături cu piețele cu ridicata.

Anexă

[1] Documentul ocazional 129 al Comisiei Europene „Funcționarea pieței în industriile de rețea – Comunicații electronice, energie și transporturi”, februarie 2013.

[2] Toate activitățile legate de crearea și funcționarea rețelelor de acces la internet, precum și serviciile oferite pe internet (telecomunicații IP, producerea și întreținerea materialului informatic destinat internetului, activități de servicii bazate pe internet și toate activitățile care utilizează ca suport internetul, de la comerțul electronic până la publicitatea online).

[3] „Internet matters, the net’s sweeping impact on growth, jobs, and prosperity” (Internetul contează: impactul covârșitor al rețelei asupra ocupării forței de muncă, creșterii economice și prosperității), McKinsey Global Institute, mai 2011, care analizează țările respective, precum și Brazilia, China și India.

[4] Comunicarea Comisiei Europene „O guvernanță mai bună pentru piața unică”, COM(2012) 259 final, iunie 2012.

[5] Integrarea comercială este dată de media importurilor și exporturilor de bunuri și servicii împărțită la PIB.

[6] Cf. studiul de monitorizare a piețelor de consum pentru anul 2013 comandat de DG SANCO și care urmează a fi utilizat în viitorul tablou de bord al piețelor de consum, a zecea ediție, http://ec.europa.eu/consumers/consumer_research/consumer_market_monitoring_survey_en.htm.

[7] Documentul 456 în domeniul economiei al Comisiei Europene: „Impactul economic al Directivei privind serviciile: o primă evaluare în urma punerii în aplicare”, iunie 2012.

[8] Comunicarea Comisiei Europene pe tema implementării Directivei privind serviciile „Parteneriat pentru o nouă creștere a serviciilor 2012-2015”, COM (2012) 261 final, iunie 2012.

[9] Comunicarea Comisiei cu privire la evaluarea reglementărilor naționale privind accesul la profesii, COM(2013) 676 final, octombrie 2013 și documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind constatările evaluării inter pares privind forma juridică, acționariatul și cerințele în materie de tarife în temeiul Directivei privind serviciile, SWD(2013) 402 final, octombrie 2013.

[10] http://ec.europa.eu/internal_market/qualifications/policy_developments/index_en.htm#maincontentSec1.

[11] Comunicarea Comisiei „Instituirea unui plan european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul”, COM(2013) 36 final, ianuarie 2013.

[12] Aspectele legate de achiziții electronice sunt tratate în secțiunea „Piețe digitale”.

[13] Valoarea contractelor atribuite pentru colectarea și tratarea deșeurilor a fost de 12 674 de milioane EUR în 2010, reprezentând 10 % din totalul cifrei de afaceri a acestui sector în același an sau aproximativ o treime din cheltuielile publice pentru bunuri, lucrări și servicii de gestionare a deșeurilor. Valoarea din anunțurile de atribuire a contractelor pentru hardware, software sau servicii TIC în UE-27 în 2010 a fost de 22 483 de milioane EUR. Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați documentul „Analiza sectorului achizițiilor publice, criteriile de selecție a sectoarelor și analiza inițială a două sectoare: contractele pentru colectarea și tratarea deșeurilor și contractele TIC”, 25 iunie 2013.

[14] http://www.ecb.europa.eu/stats/money/surveys/sme/html/index.en.html.

[15] Piețe pentru împrumuturi, credite și carduri de credite; conturi bancare, credite ipotecare, produse de investiții, pensii private și titluri de valoare și fonduri de pensii individuale.

[16] Studiul de monitorizare a piețelor de consum pentru anul 2013 comandat de DG SANCO și care urmează a fi utilizat în viitorul tablou de bord al piețelor de consum, a zecea ediție, http://ec.europa.eu/consumers/consumer_research/consumer_market_monitoring_survey_en.htm.

Evaluarea se referă la indicele de performanță a pieței (IPP), care este un indice compozit care include evaluările consumatorilor în ceea ce privește comparabilitatea, încrederea, problemele și plângerile și satisfacția pe piețe specifice.

[17] Serviciile Comisiei au primit informații confidențiale de la autoritățile naționale de supraveghere cu privire la măsurile prudențiale luate în diferite state membre pentru a aborda preocupările privind stabilitatea financiară, care pot avea efecte restrictive.

[18] Directiva 2013/36/UE din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, precum și Regulamentul (UE) nr. 575/2013 din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012.

[19] Incluzând, în special, mecanismul unic de rezoluție cu un fond unic de rezoluție și directiva privind redresarea și rezoluția bancară.

[20] http://www.ecb.europa.eu/press/pr/date/2013/html/pr131023.en.html.

[21] Directiva 2011/61/UE din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010.

[22] Regulamentul (UE) nr. 260/2012 din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009.

[23] La nivelul UE, Comisia a lansat în 2011 un plan de acțiune privind accesul la finanțare pentru IMM-uri, iar în martie 2013 a fost lansată, de asemenea, o consultare publică cu privire la finanțarea pe termen lung, inclusiv accesul la finanțare pentru IMM-uri; au fost deja adoptate și la 22 iulie 2013 au intrat în vigoare două regulamente de înființare a unui pașaport european pentru fonduri de investiții care vizează IMM-urile necotate la bursă și întreprinderile sociale. Comisia Europeană și BEI cooperează strâns pentru a dezvolta o inițiativă de extindere a instrumentelor de partajare a riscurilor între Comisia Europeană, BEI și FEI, precum și, cu sprijinul fondurilor ESI, pentru a impulsiona investițiile în IMM-uri de pe piața de capital din sectorul privat. Inițiativa privind IMM-urile a fost aprobată de Consiliul European din octombrie și este în prezent în curs de examinare de către Parlamentul European. Sprijinul pentru IMM-uri, inclusiv prin intermediul instrumentelor financiare, se ridică în prezent la aproape 70 de miliarde EUR din FEDR și FSE prin intermediul politicii de coeziune și va continua să fie o prioritate-cheie pentru fondurile europene structurale și de investiții în perioada 2014-2020.

[24] Directiva 2012/17/UE din 13 iunie 2012 de modificare a Directivei 89/666/CEE a Consiliului și a Directivelor 2005/56/CE și 2009/101/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește interconectarea registrelor centrale, ale comerțului și ale societăților.

[25]Aceasta urmează proiectul pilot cu un grup de state membre și propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului privind procedurile de insolvență – pentru mai multe detalii, a se vedea Propunerea de Regulament de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului privind procedurile de insolvență, COM(2012) 744 final, decembrie 2012.

[26] Comunicarea „O nouă abordare europeană privind eșecul în afaceri și insolvența”, COM(2012) 742, decembrie 2012.

[27] Regulamentul (UE) nr. 345/2013 din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc.

[28] Regulamentul (UE) nr. 346/2013 din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social.

[29] http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Electricity_market_indicators.

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Natural_gas_market_indicators.

[30] Studiul de monitorizare a piețelor de consum pentru anul 2013 comandat de DG SANCO și care urmează a fi utilizat în viitorul tablou de bord al piețelor de consum, a zecea ediție, http://ec.europa.eu/consumers/consumer_research/consumer_market_monitoring_survey_en.htm.

[31] Document de lucru al serviciilor Comisiei „Orientările Comisiei Europene pentru conceperea schemelor de sprijin a energiei din surse regenerabile”, http://ec.europa.eu/energy/gas_electricity/doc/com_2013_public_intervention_swd04_en.pdf.

[32] Comunicarea Comisiei Europene privind „Realizarea pieței interne a energiei electrice și valorificarea la maxim a intervenției publice”, http://ec.europa.eu/energy/gas_electricity/doc/com_2013_public_intervention_en.pdf.

[33] Al patrulea pachet feroviar (ianuarie 2013), Cerul unic european 2+ (iunie 2013), Consultare asupra proiectului de orientări privind ajutorul de stat pentru aeroporturi și companii aeriene (iulie 2013).

[34] Studiul de monitorizare a piețelor de consum pentru anul 2013 comandat de DG SANCO și care urmează a fi utilizat în viitorul tablou de bord al piețelor de consum, a zecea ediție, http://ec.europa.eu/consumers/consumer_research/consumer_market_monitoring_survey_en.htm.

[35] Înregistrate de Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor în 2012, (http://ec.europa.eu/consumers/ecc/ecc_key_statistics_en.htm).

[36] Contractele licitate sau accesul liber la servicii comerciale reprezintă sub 5 % din totalul pieței.

[37] Contractele licitate sau accesul liber la servicii comerciale reprezintă sub 5 % din totalul pieței.

[38] Comunicarea Comisiei „Centura albastră, un spațiu unic de transport maritim”, COM(2013), 8 iulie 2013.

[39] http://ec.europa.eu/transport/modes/air/single_european_sky/ses2plus_en.htm.

[40] Deși condițiile de înființare sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, regulamentul permite, de asemenea, statelor membre să impună cerințe suplimentare pentru înființarea unei întreprinderi de transport rutier de marfă.

[41] Operațiunile de transport rutier intern efectuate de transportatorii din alte state membre, cunoscute, de asemenea, sub denumirea de cabotaj, sunt limitate la trei operațiuni în cele șapte zile care urmează unui transport internațional în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1072/2009.

[42] În această privință, Comisia a propus, iar co-legiuitorii au aprobat, două acte legislative majore, Regulamentul TEN-T și Regulamentul privind mecanismul Conectarea Europei, care urmăresc realizarea unei rețele de transport pan-europene complet funcționale – coloana vertebrală a pieței unice.

[43] CE Delft et al. (2012), „An inventory of measures for internalising external costs in transport” (Inventar al măsurilor de internalizare a costurilor interne în sectorul transporturilor).

[44] În aceste state membre, 74 %, 73 % și, respectiv, 73 % din cetățeni au făcut achiziții online cel puțin o dată în 2012 (sursa: Eurostat).

[45] În DK, UK și SE, 80 %, 75 % și, respectiv, 71 % din respondenții la sondaje recente au declarat că au încredere în vânzările pe internet de la comercianții cu amănuntul locali, comparativ cu media UE, care este de 59 %.

[46] http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_358_en.pdf.

[47] Pentru datele de piață din această secțiune vă rugăm să consultați, în special, tabloul de bord al Agendei digitale la: https://ec.europa.eu/digital-agenda/sites/digital-agenda/files/DAE %20SCOREBOARD %202013 %20- %20SWD %202013 %20217 %20FINAL.pdf.

[48] Utilizarea serviciilor mobile de bandă largă a crescut cu încă 11 puncte procentuale din ianuarie 2012 până în ianuarie 2013.

[49] Între iulie și octombrie 2013, Comisia a acordat derogări (noi termene) pentru unsprezece state membre (AT, CY, FI, EL, HU, LV, LT, MT, PL, RO și ES). În țări precum BE, EE, SI și SK, disponibilitatea a fost afectată de întârzieri administrative.

[50] De exemplu, există o diferență de șapte ori în ceea ce privește prețul mediu pe minut pentru apelurile mobile naționale între statele membre cele mai scumpe (NL) și cele mai puțin scumpe (LT).

[51] Pentru o prezentare completă a evoluției în timp a disparităților legate sau nu de prețuri pe piețele de telefonie fixă și mobilă, vă rugăm să consultați Documentul ocazional 129 privind economia europeană: „Funcționarea pieței în industriile de rețea – comunicații electronice, energie și transport” (februarie 2013).

[52] Studiul pieței de consum privind funcționarea pieței pentru accesul și furnizarea de internet din perspectiva consumatorului (2012) – realizat în numele Comisiei Europene de Civic Consulting. http://ec.europa.eu/consumers/consumer_research/market_studies/internet_services_provision_study_en.htm.

[53] Eurostat – Studiu la nivel comunitar privind utilizarea TIC în gospodării și de către persoanele fizice – Agenda digitală pentru Europa privind indicatorii–cheie de performanță.

[54] Eurostat – Studiu la nivel comunitar privind utilizarea TIC în gospodării și de către persoanele fizice – Agenda digitală pentru Europa privind indicatorii-cheie de performanță.

[55] Cartografierea strategiilor naționale în materie de securitate cibernetică mondială realizată de ENISA, aprilie 2013.

[56] Raport de evaluare a impactului care însoțește propunerea de directivă privind măsurile pentru asigurarea unui nivel ridicat de securitate a rețelelor și a informațiilor în întreaga Uniune, SWD(2013) 32 final, februarie 2013.

[57] A se vedea strategia de cloud computing a Comisiei, COM(2012) 529 final, septembrie 2012.

[58] Include sistemele UE și naționale de recunoaștere, înregistrare, exploatare și asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

[59] De exemplu, cheltuielile legate de solicitarea și înregistrarea unei mărci în trei categorii variază în UE, de la 78 EUR în CY la 419 EUR în SE.

[60] În această privință, un european din cinci nu a utilizat niciodată internetul, iar ratele de neutilizare sunt de peste 40 % în unele state membre.

[61] Eurostat, pe baza unui eșantion reprezentativ din rândul populației adulte a UE (cu vârste cuprinse între 16 și 74 de ani). Diferențele între țări sunt considerabile: de la 26 % la 79 % de persoane neavând competențe sau având competențe reduse.

[62] Cartea albă a IDC „Post criză: competențele informatice sunt necesare pentru a favoriza societatea de inovare a Europei” (noiembrie 2009).

[63] Între 2011 și 2012, au fost create peste 100 000 de locuri de muncă în ingineria informatică. Combinat cu stagnarea numărului de absolvenți de TIC, rezultatul este o creștere a penuriei pe piața forței de muncă.

[64] Directiva 2011/83/UE din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE.

[65] Directiva 2013/11/UE din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE, precum și Regulamentul (UE) nr. 524/2013 din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE.

[66] A se vedea capitolul 2 la: http://ec.europa.eu/enterprise/policies/industrial-competitiveness/competitiveness-analysis/european-competitiveness-report/comprep2012_en.htm.

[67] Pentru o analiză specifică fiecărei țări cu privire la situația modificărilor intensității de integrare, a se vedea raportul complet la următoarea adresă:

[68] Ponderea medie în producție pentru perioada 2006-2009 a factorilor de producție intra-UE de origine străină a fost corelată pozitiv cu ponderea medie a factorilor de producție extra-UE în toate statele membre.

[69] Administrație publică, apărare, educație și asistență medicală.

[70] Analiza ia în considerare integrarea extra-UE a serviciilor ca valoare de referință. Cu toate acestea, în cadrul evaluării privind integrarea la nivel general a piețelor de servicii în UE, alte canale de integrare în afara domeniului acestui capitol (în special, prestarea de servicii prin înființare de întreprinderi) ar trebui să fie luate în considerare pentru completarea constatărilor.