RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

RAPORT INTERMEDIAR DE ACTIVITATE PENTRU ANUL 2013 PRIVIND SPAȚIUL EUROPEAN DE CERCETARE

(Text cu relevanță pentru SEE)

1.           Introducere

Reformele SEC – o contribuție strategică la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă

Reformele sistemelor naționale de cercetare reprezintă elementul central al activității din cadrul Spațiului european de cercetare (SEC). Creșterea eficacității sistemelor naționale de cercetare, împreună cu programul Orizont 2020, care va constitui un model în ceea ce privește obținerea de rezultate în toate domeniile prioritare ale SEC, vor contribui la găsirea de soluții pentru provocările societale europene din viitor. Reformele SEC sunt cu atât mai urgente în contextul recentei crize economice și financiare, care necesită soluții rapide, eficiente și generatoare de creștere.

Cercetarea europeană este esențială pentru asigurarea competitivității economiilor noastre în viitor și pentru generarea de creștere economică, după cum au recunoscut toate statele membre prin adoptarea obiectivului de a investi 3 % din PIB în cercetare și dezvoltare. Deși investițiile private în cercetare sunt cruciale pentru îndeplinirea acestui obiectiv, autoritățile naționale ar trebui să prevadă reforme structurale în vederea sporirii acestor investiții. Cercetarea constituie o componentă esențială a procesului semestrului european, în cadrul căruia statele membre își identifică reformele bugetare și economice naționale.

Ca o contribuție strategică la Strategia Europa 2020[1], și mai ales la creșterea inteligentă în Europa, la 17 iulie 2012 Comisia Europeană a adoptat comunicarea intitulată „Un parteneriat consolidat al Spațiului european de cercetare pentru excelență și creștere”[2]. În acest document se solicitau schimbări structurale urgente în întreaga Europă, în cadrul unui parteneriat între statele membre, organizațiile părților interesate și Comisie, în vederea adoptării în timp util a unor măsuri concrete pentru creșterea nivelului de excelență al sistemului public de cercetare european.

În cadrul semestrului european este necesară o coordonare politică puternică

Reformele SEC trebuie ancorate în ciclul de guvernanță al semestrului european, pentru a situa politicile naționale de cercetare în contextul economic mai amplu. După cum a afirmat Consiliul[3], statele membre sunt invitate să identifice reformele și acțiunile naționale necesare pentru realizarea SEC în contextul Uniunii inovării, în conformitate cu specificitățile lor naționale, și să prezinte aceste reforme și punerea lor în aplicare ulterioară în momentul raportării cu privire la măsurile naționale privind SEC, inclusiv în programele naționale de reformă care încep din semestrul european 2013, acolo unde este cazul. O coordonare politică puternică la nivelul Uniunii Europene, la care să participe țările asociate, după caz, este esențială pentru a se asigura dezvoltarea unui SEC pe deplin funcțional.

Peisajul cercetării și inovării din Europa este divers, fiind caracterizat de diferite căi instituționale și structuri de guvernanță. Statele membre și regiunile ar trebui să își reformeze sistemele de cercetare în funcție de propriile atuuri și de caracteristicile specific naționale. În cadrul ciclului semestrului european 2013, mai multe state membre au inclus deja o secțiune destinată SEC sau au făcut referire indirectă la SEC în programele lor naționale de reformă (PNR).

Comunicarea privind SEC a fost aprobată de Consiliu[4] și primită cu entuziasm de Parlamentul European[5]. Necesitatea de a aborda SEC ca un „obiectiv prioritar în vederea promovării creșterii și a dezvoltării economice, sociale și culturale a UE, precum și a excelenței științifice și a coeziunii dintre statele membre, regiuni și societăți” a fost recunoscută și de Comitetul Economic și Social European (CESE) și de Comitetul Regiunilor (CoR).[6]

Implicarea mai puternică a părților interesate din domeniul SEC

Părțile interesate din domeniul cercetării joacă un rol decisiv în construirea unui parteneriat solid în cadrul SEC. Acestea cunosc cel mai bine dificultățile pe care le întâmpină cercetătorii în ceea ce privește accesul la o carieră științifică, evoluția profesională și menținerea acesteia. În vreme ce statele membre ar trebui să creeze mediul favorabil de politică pentru dezvoltarea SEC, organizațiile de finanțare a cercetării și organizațiile care desfășoară activități de cercetare ar trebui să își asume responsabilitatea pentru implementarea SEC în activitățile lor cotidiene.

Cele cinci organizații europene ale părților interesate din domeniul cercetării cu care Comisia a semnat o declarație comună, urmată de patru memorandumuri de înțelegere și o declarație unilaterală, în aceeași zi în care a fost adoptată Comunicarea privind SEC[7], s-au angajat să solicite membrilor lor să realizeze progrese considerabile în domeniile prioritare relevante ale SEC până la sfârșitul anului 2013 și să prezinte un raport intermediar concis până în decembrie 2013.

Comisia a înființat o platformă a părților interesate, care să urmărească punerea în aplicare a angajamentelor, să facă schimb de informații și să abordeze aspectele comune.

Primul raport intermediar de activitate privind SEC

Raportul intermediar de activitate pentru anul 2013 privind Spațiul european de cercetare oferă, pentru prima dată, o prezentare generală a contextului politic, a măsurilor luate și a primelor realizări din cele 28 de state membre, precum și dintr-o serie de țări asociate[8]. Documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește acest raport, „ERA Facts and Figures” („Date și cifre privind SEC”), prezintă informații faptice atât de la nivel național, cât și european cu privire la prioritățile SEC, oferind un scenariu de bază care pregătește o evaluare aprofundată a progreselor în domeniul SEC în anul 2014.

Reformele structurale și elaborarea politicilor în domeniul SEC nu se pot întemeia decât pe un sistem solid de monitorizare, care să ofere informații precise cu privire la politicile naționale și la punerea în aplicare a acestora de către organizațiile de finanțare a cercetării și de cele care desfășoară activități de cercetare. Mecanismul de monitorizare al SEC este un proces în evoluție, elaborat în strânsă colaborare cu statele membre și cu organizațiile părților interesate. Vor fi aduse îmbunătățiri suplimentare, inclusiv în ceea ce privește metodologia și calitatea datelor.

2.           Analiza primului raport intermediar de activitate privind SEC: rezultatele principale şi tendinţele generale

În contextul unei presiuni continue asupra bugetelor naționale alocate cercetării și dezvoltării (CD), reformele structurale în domeniul SEC ar trebui să contribuie la utilizarea mai eficientă a resurselor limitate și, prin urmare, la maximizarea rentabilității investițiilor în cercetare, sporind totodată eficacitatea acesteia la nivel național și european.

Eficacitatea sistemelor naţionale de cercetare

Finanțarea competitivă pentru cercetare contribuie la utilizarea eficientă a fondurilor publice investite în cercetare. Indiferent dacă este asigurată prin cereri deschise de propuneri sau prin alocarea fondurilor pe baza performanței, concurența determină schimbări organizaționale și sporește calitatea și recunoașterea la nivel mondial a instituțiilor și a cercetătorilor din cadrul acestora. Proporția finanțărilor competitive și a finanțărilor instituționale bazate pe performanță este în continuă creștere în Europa. În mod asemănător, majoritatea statelor membre aplică într-o măsură tot mai mare principiile fundamentale ale evaluării inter pares internaționale[9], iar mai multe state membre utilizează evaluatori inter pares străini, din dorința de a obține o mai mare independență în evaluări sau de a-și optimiza standardele interne, adaptând totodată procesul la specificitățile domeniului și la contextul național.[10] Aceeași situație se regăsește și la nivel european, unde expertiza inter pares internațională reprezintă principiul fundamental al alocării de fonduri în programele-cadru (PC).

Deși echilibrul dintre finanțarea competitivă și cea necompetitivă este stabilit la nivel național, finanțarea competitivă și evaluările instituționale bazate pe performanță ar trebui să se regăsească în centrul deciziilor de finanțare a cercetării din statele membre, aplicându-se principiile fundamentale ale evaluării inter pares internaționale.

Cooperarea transnaţională

Europa are nevoie de o masă critică pentru a răspunde în mod eficient marilor provocări și a utiliza cât mai bine resursele de care dispune. Activitățile comune permit mobilizarea complementarităților transfrontaliere pentru evitarea dublării inutile a eforturilor, pentru valorificarea sinergiilor și pentru desfășurarea de activități de cercetare pe scară largă, care nu pot fi abordate de o singură țară pe cont propriu.

Programul-cadru al UE este cel mai puternic instrument de susținere a cooperării transnaționale dintre echipele de cercetare din statele membre și țările asociate[11]. Un alt aspect important este faptul că acesta consolidează coordonarea transnațională a programelor naționale de cercetare, prin intermediul numeroaselor sisteme de coordonare ERA-Net. PC7 a susținut noi inițiative pe scară largă:

– s-au lansat 5 inițiative în temeiul articolului 185, dintre care una implică toate cele 28 de state membre. În luna iulie 2013, Comisia a propus extinderea și consolidarea acestora, mobilizând în total aproximativ 3 500 de milioane EUR, dintre care aproximativ 1 400 de milioane EUR prin intermediul programului Orizont 2020[12];

– începând cu anul 2009, s-au lansat 10 inițiative de programare în comun. Cinci dintre acestea au în prezent agende strategice de cercetare comune, iar șapte dintre acestea au lansat sau au planificat cereri de propuneri comune.

– Mai mult, o serie de organizații interguvernamentale semnificative joacă un rol important în sprijinirea cooperării transnaționale, prin coordonarea și finanțarea cercetării la nivel intraeuropean și internațional. De exemplu, cu sprijinul puternic al statelor membre din care provin, organizațiile interguvernamentale de cercetare europene[13] care sunt membre ale EIROforum oferă câteva dintre cele mai bune infrastructuri de cercetare din lume. Armonizarea necesităților comunității științifice cu sprijinul din partea statelor membre reprezintă o componentă-cheie a succesului EIROforum.

Agențiile de finanțare a cercetării din mai multe state membre dispun de acorduri bilaterale sau multilaterale sau de modele specifice de cooperare transnațională, cum ar fi procedura agenției principale (Lead Agency)[14]. Totuși, majoritatea acestor inițiative sunt ascendente și au dimensiuni limitate. Dacă se exclud finanțările acordate de programul-cadru și de Agenția Spațială Europeană, mai puțin de 1 % din fondurile publice naționale pentru cercetare și dezvoltare sunt alocate cercetării transnaționale în Europa, iar inițiativele ce vizează creșterea interoperabilității programelor naționale de cercetare sunt încă relativ rare[15].

Pentru a se obține un impact mai puternic al cercetării, având în vedere fondurile publice limitate care sunt disponibile, este esențial nu numai să se deschidă finanțarea transnațională, ci, mai ales, să se alinieze în mod strategic diferitele surse de fonduri naționale cu cele de la nivelul UE. Unele state membre au adoptat strategii naționale ținând seama de prioritățile comune convenite în cadrul programului Orizont 2020 sau în agenda strategică de cercetare a inițiativelor de programare în comun la care participă. Totuși, nivelul alinierii este prea scăzut pentru a rezolva provocările majore societale pe care trebuie să le înfrunte Europa.

Statele membre ar trebui să își alinieze mai bine programele de cercetare naționale, pentru a putea implementa agende de cercetare strategice stabilite de comun acord în contextul programării în comun. De asemenea, statele membre ar trebui să îmbunătățească interoperabilitatea programelor naționale, pentru a facilita și mai mult cooperarea transfrontalieră în domeniul cercetării.

Ca urmare a programării în comun realizate de statele membre, mai mulți cercetători pot colabora în cadrul activităților de cercetare transnaționale finanțate la nivel național care abordează provocări majore societale, după cum demonstrează, de exemplu, alianțele europene de cercetare în domeniul energetic din cadrul Planului SET[16].

Infrastructurile de cercetare

Exerciții recente de cartografiere[17] au pus în lumină numărul ridicat de infrastructuri de cercetare din întreaga Europă și au sporit transparența peisajului. De asemenea, monitorizarea SEC arată că respectivele condiții de acces transfrontalier la infrastructurile de cercetare nu se raportează și nici nu se armonizează întotdeauna între statele membre.

Este nevoie de mai multă transparență în ceea ce privește condițiile de acces transnațional la infrastructurile de cercetare.

Orizont 2020 va continua să integreze și să lărgească accesul la principalele infrastructuri naționale de cercetare existente, de interes paneuropean și regional, în beneficiul tuturor cercetătorilor europeni, atât din mediul academic, cât și din industrie, asigurând utilizarea optimă și dezvoltarea în comun a acestor infrastructuri. Forumul strategic european pentru infrastructuri de cercetare (ESFRI) este un exemplu reușit de instrument strategic de dezvoltare a integrării științifice a Europei. Împreună, Comisia și statele membre înregistrează progrese în punerea în aplicare a angajamentului asumat în cadrul inițiativei „O Uniune a inovării”, și anume finalizarea sau lansarea, până în anul 2015, a 60 % dintre cele 48 de infrastructuri prioritare identificate în 2010 de ESFRI. Utilizarea sporită a Regulamentului ERIC pentru înființarea de infrastructuri europene de cercetare este un bun exemplu de instrument care generează structuri de guvernanță mai comparabile și condiții clare de acces.

Angajamentele financiare naționale sunt în continuare esențiale pentru susținerea unei viziuni pe termen lung și a participării la infrastructurile globale de cercetare de interes european, cu atât mai mult în perioade de criză economică. Aproape două treimi dintre statele membre au elaborat foi de parcurs pentru infrastructurile naționale de cercetare[18], care contribuie la defragmentarea peisajului infrastructurilor de cercetare din Europa. Totuși, alinierea cu foaia de parcurs a ESFRI poate fi îmbunătățită. Orizont 2020 va continua să faciliteze și să sprijine pregătirea, implementarea, sustenabilitatea pe termen lung și funcționarea eficientă a infrastructurilor de cercetare identificate de ESFRI, precum și a altor infrastructuri de cercetare de talie mondială.

Statele membre ar trebui să se ocupe de obstacolele financiare, politice și de gestionare care stau în calea creării și a implementării infrastructurilor de cercetare. De asemenea, statele membre ar trebui să își alinieze foile de parcurs pentru infrastructurile de cercetare și să coordoneze dezvoltarea acestora.

Comisia Europeană va elabora o Cartă privind accesul transfrontalier la infrastructurile de cercetare și utilizarea acestora, pentru a spori transparența și a crea condiții armonizate pentru accesul transnațional la infrastructurile de cercetare.

O piață a forţei de muncă deschisă pentru cercetători

O piață europeană a forței de muncă cu adevărat deschisă și atractivă pentru cercetători constituie un factor esențial pentru finalizarea SEC.

Recrutarea deschisă, transparentă și bazată pe merit garantează că sistemele de cercetare sunt în măsură să selecteze talente dintr-o rezervă cât mai amplă cu putință, generând astfel excelență și promovând mobilitatea. Peste 200 de universități și institute de cercetare sunt implicate activ în exercițiul „Excelența resurselor umane în cercetare”, iar vasta majoritate a acestora își revizuiesc procesele de recrutare. Utilizarea portalului EURAXESS dedicat locurilor de muncă pentru publicarea posturilor din cercetare din întreaga UE reprezintă, de asemenea, un semnificativ pas înainte, care a contribuit la corelarea cererii cu oferta la nivel transfrontalier. Totuși, principiile recrutării deschise depășesc cu mult dreptul de a fi informat cu privire la posturi și de a candida la acestea. Aproximativ 40 % dintre cercetătorii din UE au indicat faptul că sunt „nemulțumiți” de practicile de recrutare deschisă din instituțiile lor. În unele țări, procentul acestora depășește 50 %[19].

În anul 2012 au crescut discrepanțele dintre statele membre în ceea ce privește performanța în domeniul inovării. În aceste condiții, la care se adaugă reducerea bugetelor pentru cercetare în țările cele mai afectate de criza financiară, recrutarea deschisă și evoluția profesională au devenit și mai importante pentru crearea condițiilor necesare pentru o creștere mai echilibrată în întreaga Europă.

Este necesar un efort coordonat din partea statelor membre și a instituțiilor, pentru a se garanta că toate posturile din cercetare se ocupă prin practici de recrutare deschise, transparente și bazate pe merit.

Există în continuare diferențe între statele membre în ceea ce privește transferabilitatea granturilor și accesul la granturile naționale. Puține state membre raportează faptul că mecanismele lor naționale de finanțare prevăd transferabilitatea granturilor. Accesul la granturi și burse naționale este adesea îngreunat pentru nerezidenți, cu excepția cazurilor în care asemenea finanțări servesc interesului sistemului național de cercetare. Deși s-au adoptat mai multe inițiative în acest sens[20], impactul lor rămâne limitat la nivelul UE.

Statele membre ar trebui să elimine obstacolele care împiedică implementarea accesului la granturile naționale și a transferabilității acestora din urmă, iar organizațiile de finanțare a cercetării trebuie să își intensifice cooperarea în vederea facilitării acestui proces.

Procedurile accelerate de imigrare pot constitui un factor decisiv în atragerea către Europa a celor mai mari talente de talie mondială. În luna martie 2013, Comisia a propus reformarea[21] Directivei privind „viza științifică”, care va stabili termene mai clare pentru deciziile autorităților naționale cu privire la solicitările de viză și va oferi cercetătorilor mai multe posibilități de mobilitate și de acces la piața forței de muncă după perioada de ședere.

Europa are relativ puțini cercetători angajați în industrie, deși, în același timp, are tot mai mulți doctoranzi. Cu toate că natura studiilor doctorale se diversifică și un număr tot mai mare de absolvenți îmbrățișează cariere în afara mediului academic, mulți dintre aceștia sunt insuficient pregătiți pentru piața forței de muncă.

Se pot remarca progrese în mai multe state membre, însă dificultățile rămân răspândite pe scară largă în ceea ce privește accesibilitatea, finanțarea și sustenabilitatea, precum și implicarea industriei în formarea doctorală, în principal pentru a cuprinde toate Principiile privind studiile doctorale inovatoare, astfel cum au fost aprobate de Consiliu[22]. În plus, unele state membre au utilizat în mod eficient fondurile structurale pentru a sprijini formarea candidaților la doctorat.

Statele membre, organizațiile de finanțare a cercetării și cele care desfășoară activități de cercetare sunt încurajate să promoveze adoptarea pe scară mai largă a principiilor privind studiile doctorale inovatoare, inclusiv prin utilizarea, după caz, a fondurilor europene structurale și de investiții.

Pentru a contribui la extinderea participării în cadrul SEC, Comisia propune înființarea „catedrelor SEC” în cadrul programului Orizont 2020, pentru a sprijini universitățile și alte instituții de cercetare în atingerea nivelului de excelență în cercetare necesar pentru a fi competitive la nivel internațional. În cadrul PC7 a fost lansată o cerere-pilot la care au răspuns peste 100 de instituții.

Egalitatea de gen şi integrarea sa în cercetare

Numărul femeilor cu înaltă calificare care lucrează în cercetarea europeană este mic, iar potențialul femeilor din acest domeniu nu este valorificat în mod eficient. Din acest motiv, precum și din cauza inexistenței unei dimensiuni de gen în conținutul cercetării, cercetarea europeană are în continuare de suferit. Deși numărul femeilor absolvente de studii doctorale a crescut semnificativ în ultimii ani în aproape toate sectoarele, femeile sunt încă în minoritate în domeniul cercetării, iar numărul femeilor care conduc instituții în sectorul învățământului superior este foarte redus[23].

În ceea ce privește inițiativele de politică, situația statelor membre rămâne foarte eterogenă. În general, egalitatea de gen este reglementată la nivelul dispozițiilor generale privind piața forței de muncă. Puține state membre dispun de prevederi specifice pentru a asigura egalitatea de gen în cadrul lor juridic pentru cercetare. În jumătate dintre statele membre sunt create stimulente pentru a încuraja tinerele femei să aleagă o carieră științifică și pentru a sprijini carierele femeilor în domeniul cercetării. Și mai puține state membre stabilesc obiective specifice pentru echilibrul de gen în cadrul grupurilor și al comitetelor. Foarte puține țări încurajează instituțiile să adopte și să implementeze planuri privind egalitatea de gen[24].

Statele membre acordă puțină atenție integrării dimensiunii de gen în programele naționale de cercetare, deși abordarea adecvată a necesităților, comportamentelor și atitudinilor femeilor și ale bărbaților poate spori calitatea și relevanța rezultatelor cercetării și inovării.

Statele membre ar trebui să pună în aplicare strategii cuprinzătoare de schimbări structurale pentru a reduce disparitățile de gen din cadrul instituțiilor și programelor de cercetare.

În cadrul PC7, Comisia a finanțat elaborarea și implementarea de planuri privind egalitatea de gen în cadrul organizațiilor care desfășoară activități de cercetare. În anul 2013 se va lansa rețeaua ERA-NET GENDERNET, pentru a sprijini cooperarea dintre statele membre și țările asociate.

În cadrul programului Orizont 2020, Comisia Europeană va continua să susțină schimbările structurale în instituțiile de cercetare. În comparație cu PC7, egalitatea de gen și dimensiunea de gen în conținutul cercetării și inovării vor fi transpuse mai sistematic în diferitele etape ale programelor Orizont 2020.

Optimizarea circulaţiei și transferului cunoştinţelor ştiinţifice

Accesul liber la rezultatele cercetării finanțate din fonduri publice

Cunoștințele sunt esențiale în cadrul SEC. Cunoștințele obținute prin finanțare publică trebuie să fie disponibile pentru cercetători și sectorul privat, pentru extinderea bazei de cunoștințe, diminuarea discrepanțelor dintre regiuni și promovarea de soluții inovatoare pentru provocările societale.

Accesul liber și gratuit la publicații este susținut de tot mai multe universități, centre de cercetare și agenții de finanțare din întreaga Europă. Aproape toate statele membre au creat condițiile legale și administrative pentru a sprijini accesul liber la publicații, iar unele dintre ele promovează și accesul liber la date[25].

Statele membre ar trebui să depună în continuare eforturi în vederea implementării accesului liber la publicații și să continue elaborarea unui cadru politic adecvat pentru accesul liber la date, ținând seama totodată de aspectele legate de drepturile de proprietate intelectuală, în special în cazul implicării sectorului privat în cercetare.

Orizont 2020 oferă un exemplu de urmat în acest sens, făcând accesul liber la publicațiile de cercetare obligatoriu pentru finanțarea cercetării și inovării la nivelul UE.

Dimensiunea digitală a SEC

Mijloacele digitale sunt esențiale pentru crearea de cunoștințe, pentru accesul la acestea și pentru transferul lor. Unele state membre au luat deja măsuri de promovare a SEC digital, pentru a facilita accesul online neîntrerupt la resursele, serviciile și colaborările din domeniul cercetării[26].

Toate statele membre ar trebui să asigure crearea condițiilor necesare pentru a sprijini: accesul online neîntrerupt la servicii digitale de cercetare pentru activități în colaborare, activități de calcul și accesarea informațiilor științifice; federația identităților electronice pentru cercetători, care facilitează accesul transfrontalier al cercetătorilor la servicii și resurse; și armonizarea politicilor privind accesul și utilizarea infrastructurilor electronice și a serviciilor digitale de cercetare, astfel încât se faciliteze colaborarea între consorțiile multinaționale de cercetare, pe de-o parte, și partenerii publici și privați, pe de altă parte.

Transferul de cunoștințe și inovarea deschisă

Transferul de cunoștințe este un domeniu-cheie al SEC, în care guvernele și părțile interesate sunt foarte active, având în vedere rolul esențial al acestuia în economie, în special pentru redresare. Eforturile de sprijin pe care le depun statele membre sunt lăudabile, însă măsurile naționale sunt încă fragmentate, fapt care subminează, la rândul său, inovarea deschisă în general și eficiența transferului de cunoștințe la nivel național[27]. Strategiile care structurează, stimulează și facilitează cercetarea publică, garantând astfel că aceasta contribuie la inovarea deschisă și la transferul de cunoștințe, joacă un rol important în economia bazată pe cunoaștere.

Statele membre trebuie să definească, să implementeze și să evalueze în continuare strategiile naționale de transfer de cunoștințe pentru a obține o schimbare structurală și culturală a sistemului de cercetare și inovare, sporind astfel impactul economic și social al cercetării.

Știința și politica în domeniul inovării au devenit tot mai interconectate. Cunoștințele științifice se produc, într-o măsură tot mai mare, printr-o colaborare dinamică, care, la rândul său, conduce la inovare valoroasă și diminuează costurile tranzacțiilor. Pentru a sprijini acest proces, Comisia elaborează în prezent o abordare politică cuprinzătoare privind inovarea deschisă și transferul de cunoștințe, pe care o va supune consultării cu părțile interesate.

Cooperarea internaţională

Dimensiunea externă a SEC[28] este intrinsecă dezvoltării sale.

Realizările SEC în ceea ce privește punerea în comun a resurselor și crearea unei mase critice, facilitarea dezvoltării, transferului și circulației cunoștințelor și crearea unei piețe a forței de muncă deschise pentru cercetători vor contribui la transformarea Europei într-un loc atractiv pentru cercetătorii mobili la nivel global și pentru investițiile în cercetare și inovare.

O mai bună coordonare a politicilor naționale va permite o reprezentare mai eficientă și mai coerentă a cercetării și inovării europene în lume, sporindu-le totodată vizibilitatea și impactul. La rândul său, acest lucru va consolida influența Europei în elaborarea principiilor globale comune (de exemplu, în domenii precum evaluarea inter pares a integrității cercetării, promovarea egalității de gen și a dimensiunii de gen în cercetare, carierele în domeniul cercetării, drepturile de proprietate intelectuală și accesul liber la publicațiile rezultate din activitățile de cercetare finanțate din fonduri publice) pentru a facilita cooperarea internațională în domeniul cercetării și inovării și pentru a crea condiții de concurență echitabile la nivel global.

3.           Concluzii şi măsuri viitoare

Raportul intermediar de activitate pentru anul 2013 arată faptul că punerea în aplicare a agendei SEC este esențială pentru a spori eficiența activităților de cercetare și inovare și pentru a contribui la creșterea inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii. Cu toate acestea, raportul arată și că peisajul european al cercetării și inovării este încă fragmentat și identifică obstacolele care împiedică Europa să beneficieze pe deplin de un SEC unificat, în care cercetătorii, cunoștințele științifice și tehnologiile să circule liber[29].

Pentru atingerea acestui obiectiv, este important ca statele membre să adere pe deplin la prioritățile SEC, întrucât ele rămân actorii principali în introducerea reformelor-cheie ale SEC în sistemele lor naționale de cercetare. Semestrul european constituie un instrument puternic pe care statele membre îl pot folosi pentru a include în mod coerent prioritățile SEC în contextul mai amplu al reformelor ce vizează sporirea investițiilor în cercetare și dezvoltare și redresarea economică.

În vederea unei interacțiuni strategice și în cunoștință de cauză cu statele membre, Consiliul a confirmat rolul CSEC în finalizarea SEC[30], în furnizarea de contribuții pentru raportarea anuală a Comisiei și în valorificarea deplină a sinergiilor cu semestrul european. În acest scop, este esențial ca statele membre să acorde în continuare și, dacă este necesar, să își intensifice sprijinul pentru mecanismul de monitorizare, astfel încât să beneficieze de cele mai bune premize în vederea evaluării atotcuprinzătoare a progreselor în anul 2014.

În contextul parteneriatului consolidat al SEC, interacțiunea dintre autoritățile naționale și părțile interesate ar trebui să fie mai bine ancorată și mai explicită în majoritatea statelor membre. Organizațiile părților interesate din domeniul cercetării care au semnat declarația comună cu Comisia ar trebui să fie un exemplu de interacțiune între organizații și membrii acestora în direcția SEC. Se așteaptă ca aceste organizații să prezinte rapoarte privind progresele înregistrate până la sfârșitul anului curent, să își consolideze colaborarea și, unde este cazul, să își sporească eforturile în vederea desfășurării de acțiuni comune în sprijinul SEC.

Comisia va urmări să își consolideze contribuția la SEC prin intermediul programului Orizont 2020, care, alături de fondurile publice naționale pentru cercetare disponibile în cele 28 de state membre și țările asociate, va constitui un important pilon financiar pentru realizarea SEC. De asemenea, este important ca statele membre să includă agenda SEC în utilizarea fondurilor europene structurale și de investiții (ESIF).

Comisiei îi revine responsabilitatea de a contribui la dezbaterea generală privind politica SEC și la implementarea acesteia. Comisia va continua să sprijine procesul de educație reciprocă și schimbul de bune practici între statele membre, astfel încât să se ajungă la o mai bună înțelegere și apreciere a politicilor naționale în domeniul cercetării și inovării, în contextul mai larg al semestrului european, care vizează investițiile în cercetare și inovare și dezvoltarea economică[31].

Sprijinul acordat de Consiliu, Consiliul European, Parlamentul European, CESE și CoR pentru finalizarea SEC rămâne esențial pentru legătura cu părțile interesate în general, cu parlamentele naționale și cu regiunile. Așadar, Comisia va asigura menținerea unui dialog interinstituțional corespunzător.

În anul 2014 se va realiza o evaluare completă a progreselor înregistrate, pentru a se stabili dacă parteneriatul consolidat al Spațiului european de cercetare pentru excelență și creștere a fost suficient pentru finalizarea SEC, conform solicitării Consiliului European[32].

[1]               COM(2010) 2020 final.

[2]               COM(2012) 392 final.

[3]               C 17649/12, RECH 467, COMPET 773.

[4]               Idem. De asemenea, se pledează pentru monitorizarea progreselor SEC în strânsă legătură cu semestrul european, precum și pentru coordonarea la nivel înalt de către Consiliu [...].

[5]               Comisia ITRE, 19.6.2012.

[6]               CESE INT/662-CES2075-2012_00_00_TRA_AC și JO 2013/C 62/4.

[7]               EARTO, EUA, LERU, NordForsk, Science Europe. Un an mai târziu, CESAER s-a alăturat parteneriatului printr-o declarație unilaterală.

[8]               Trei țări asociate (Elveția, Islanda și Norvegia) au fost analizate pe baza contribuțiilor lor voluntare.

[9]               http://ec.europa.eu/research/era/docs/en/voluntary_guidelines.pdf

[10]             Documentul de lucru al serviciilor Comisiei „ERA Facts and Figures” („Date și cifre privind SEC”), p. 14-15.

[11]             În perioada 2007-2012, contribuțiile din partea CE primite de statele membre au fost în valoare de aproximativ 29,4 miliarde EUR, iar cele primite de țările asociate s-au ridicat la circa 2,9 miliarde EUR.

[12]             COM(2013) 494 final.

[13]             CERN, EFDA-JET, EMBL, ESA, ESO, ESRF, European XFEL și ILL.

[14]             Documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Date și cifre privind SEC”, p. 17.

[15]             Studiul JOREP (Joint & Open Research European Programmes – Programe europene de cercetare deschise și comune) pentru Comisia Europeană, 2013.

[16]             COM(2007) 723 final.

[17]             De exemplu, Infrastructurile de cercetare din SEC, forumul organizațiilor membre ESF, martie 2013.

[18]             Documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Date și cifre privind SEC”, p. 18.

[19]             Documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Date și cifre privind SEC”, p. 21-22.

[20]             De exemplu, „Money follows Researcher” („Fondurile însoțesc cercetătorul”) și „Money follows Cooperation Line” („Fondurile urmează linia de cooperare”).

[21]             http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2013:0151:FIN:RO:PDF

[22]             Concluziile Consiliului privind modernizarea învățământului superior, 11/2011, http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/11/st16/st16746.ro11.pdf

[23]             Cifre despre femei – 2012: femeile reprezintă 46 % dintre absolvenții de doctorat din UE, 33 % dintre cercetători, 20 % din personalul universitar superior; dezechilibrul de gen este mai pregnant în funcțiile care implică luarea de decizii, unde 15,5 % dintre directorii de instituții și 10 % dintre rectorii instituțiilor de învățământ superior sunt femei.            http://ec.europa.eu/research/science-society/document_library/pdf_06/she-figures-2012_en.pdf

[24]             Documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Date și cifre privind SEC”, p. 26.

[25]             Documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Date și cifre privind SEC”, p. 28.

[26]             Idem p. 32.

[27]             Idem p. 29-30.

[28]             COM(2012) 497, http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/intm/137346.pdf

[29]             TFUE, articolul 179.

[30]             Rezoluția Consiliului privind lucrările consultative pentru SEC, 31.5.2013.

[31]             În anul 2013 au avut loc seminare de învățare reciprocă privind finanțarea competitivă și sinergia dintre fondurile structurale și programul Orizont 2020. Este prevăzut un seminar susținut de CE, care va aborda strategiile naționale de formare a unui număr suficient de cercetători pentru a îndeplini obiectivele naționale în materie de cercetare și dezvoltare.

[32]             EUCO 2/1/11.