RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Raport anual 2013 privind politicile de dezvoltare și asistență externă ale Uniunii Europene și punerea lor în aplicare în 2012

Construirea unui viitor la scară mondială în spiritul responsabilității și solidarității

Uniunea Europeană (UE) a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2012 pentru contribuția sa la promovarea păcii, a democrației și a drepturilor omului în Europa. Președintele Comisiei Europene (Comisia), José Manuel Barroso, în discursul său din cadrul ceremoniei de decernare a Premiilor Nobel, a făcut în mod foarte potrivit legătura între această realizare și solidaritatea și responsabilitatea mondială: „Fiind un continent care, după ce a fost devastat, a devenit una dintre cele mai puternice economii ale lumii, cu cele mai progresiste sisteme sociale, și cel mai mare donator de ajutor din lume, avem o responsabilitate deosebită față de milioane de persoane care au nevoie de ajutor”.

Astfel, Europa se află în centrul eforturilor mondiale de îmbunătățire a vieților prin intermediul ajutorului pentru dezvoltare. UE în ansamblul său rămâne cel mai mare donator de asistență oficială pentru dezvoltare din lume, acordând în total 55,2 miliarde EUR în 2012[1]. 2012 a fost, de asemenea, primul an de punere în aplicare a Agendei schimbării[2], care sporește impactul politicii UE în domeniul dezvoltării asupra reducerii sărăciei. În același timp, pregătirile pentru un cadru mondial post-2015 au avansat, UE jucând un rol-cheie în acest sens. De asemenea, UE a oferit un sprijin rapid și decisiv în situații de criză și fragilitate, cum ar fi seceta din Sahel și conflictele din Siria și Mali.

Punerea în aplicare a Agendei schimbării

Aprobată de către Consiliu la 14 mai 2012, Agenda schimbării introduce o abordare mai strategică a obiectivului de reducere a sărăciei, urmărind să sporească și mai mult impactul politicii UE în domeniul dezvoltării[3]. În acest scop, aceasta propune o serie de schimbări esențiale ale modului în care este acordată asistența UE. Este vorba, printre altele, despre o abordare diferențiată, astfel încât subvențiile să fie direcționate acolo unde este mai mare nevoie de ele și unde pot avea un impact maxim în reducerea sărăciei; de concentrarea ajutorului în cel mult trei sectoare pe țară; de punerea unui accent mai clar asupra bunei guvernanțe, a democrației și a drepturilor omului, asupra unei creșteri durabile și favorabile incluziunii; de utilizarea într-o măsură mai mare a mecanismelor inovatoare de finanțare; de îmbunătățirea coerenței politicii, de sporirea coordonării și a acțiunilor comune cu statele membre.

Agenda schimbării este, în prezent, în curs de a fi pusă în aplicare. Mai multe comunicări adoptate pe parcursul anului 2012 s-au concentrat asupra unor aspecte specifice precum „Protecția socială în cadrul activităților de cooperare pentru dezvoltare ale Uniunii Europene” [4], „Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe”[5] și „Abordarea UE în materie de reziliență: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare”[6]. Zilele europene ale dezvoltării – un eveniment anual consacrată problemelor de amploare mondială și cooperării pentru dezvoltare – s-au concentrat asupra unei teme centrale din Agenda schimbării: creșterea durabilă și favorabilă incluziunii, în serviciul dezvoltării umane.

În 2012, Comisia a utilizat într-o măsură mai mare finanțarea combinată, care presupune combinarea resurselor provenite din subvenții cu cele de alt tip, cum ar fi împrumuturile și capitalurile proprii, cu scopul de a crea combinația de finanțare adecvată pentru proiecte specifice. UE a stabilit trei noi mecanisme de combinare a finanțării pentru Asia, zona Caraibilor și Pacific. Prin urmare, ajutoarele UE, cu o valoare de peste 400 de milioane EUR, au făcut posibilă derularea unor proiecte de investiții în țările beneficiare, valoarea totală a proiectelor ajungând la aproximativ 10 miliarde EUR.

De asemenea, Comisia a început să definească un cadru global pentru raportarea rezultatelor și pentru reformarea sistemelor de monitorizare și de raportare legate de punerea în aplicare a proiectelor și a programelor. În 2012, s-au înregistrat progrese în ceea ce privește programarea comună a UE și a statelor membre în șase țări: Etiopia, Ghana, Guatemala, Laos, Mali și Rwanda. În Haiti și Sudan, programarea comună începuse deja ca parte a unui proces anterior, cu scopul de a îmbunătăți rezultatele și impactul ajutorului. S-a lansat, de asemenea, un proces de extindere a programării comune, prin evaluarea fezabilității acesteia în alte peste 40 de țări.

Securitatea alimentară și alimentația

În 2012, 870 de milioane de persoane sufereau încă din cauza hranei insuficiente. Comunicarea privind reziliența, adoptată în octombrie, a prezentat zece măsuri esențiale pentru creșterea rezilienței în rândul persoanelor celor mai vulnerabile din lume. Măsurile respective variază de la strategii naționale de reziliență și planuri de prevenire/gestionare a dezastrelor până la sisteme eficiente de alertă timpurie în țările predispuse la dezastre și abordări inovatoare în materie de gestionare a riscurilor. Politica se bazează pe rezultatele promițătoare ale inițiativelor UE de sporire a rezilienței în Sahel și în Cornul Africii: Alliance Globale pour l'Initiative Résilience (AGIR-Sahel) (Alianța globală pentru inițiativa privind reziliența) și Supporting HoA Resilience (SHARE) (Sprijinirea rezilienței în Cornul Africii). Ambele urmăresc să rupă cercul vicios al secetei, foametei și sărăciei printr-o coordonare susținută între asistența de tip umanitar și cea pentru dezvoltare.

În decurs de trei ani, Facilitatea pentru alimente pusă în aplicare de UE, căreia i s-a alocat 1 miliard EUR, a îmbunătățit viața a peste 59 de milioane de persoane din 49 de țări și a oferit sprijin indirect pentru alte 93 de milioane de persoane. Două dintre programele care au contribuit la aceste progrese sunt un program de vaccinare a șeptelului, care a permis vaccinarea a peste 44,6 milioane de animale, și un program de formare privind producția agricolă, de care au beneficiat 1,5 milioane de persoane.

Alimentația reprezintă un factor-cheie în cadrul politicii de dezvoltare. În 2012, UE s-a angajat să ajute țările partenere să reducă numărul de copii care suferă de subdezvoltare cu cel puțin 7 milioane până în 2025. Prin urmare, Programul tematic pentru securitate alimentară al UE a oferit 5 milioane EUR prin secretariatul mișcării „Scaling Up Nutrition” (SUN) (Îmbunătățirea nutriției) pentru a sprijini eforturile întreprinse la nivel național și pentru a asigura o alimentație corespunzătoare de la începutul sarcinii până la cea de-a doua aniversare a copilului. 33 de țări în curs de dezvoltare, în care trăiesc 59 de milioane din cei 165 de milioane de copii subdezvoltați din lume, au aderat la SUN până la sfârșitul anului 2012. UE a jucat, de asemenea, un rol activ în cadrul reuniunii la nivel înalt G8 din luna mai, unde s-a lansat „Noua alianță pentru îmbunătățirea securității alimentare și a alimentației”[7]. În toamna anului 2012 a început, de asemenea, pregătirea unei comunicări privind îmbunătățirea alimentației mamelor și a copiilor, care urmează să fie adoptată în martie 2013.

Protecția socială

Cei mai vulnerabili membri ai societății sunt mult prea adesea lăsați în urmă în procesul de creare a bogăției. Numai 20 % din populația lumii are acces la o protecție socială corespunzătoare, lipsa acesteia reprezentând un obstacol în calea dezvoltării durabile și pe termen lung. În august, Comisia a adoptat Comunicarea privind protecția socială, care explică modul în care cooperarea în materie de dezvoltare poate consolida politicile și sistemele de protecție socială. Aceasta conține propuneri de sprijinire a țărilor partenere, nu în cele din urmă cu privire la nivelurile minime de protecție socială, în vederea adoptării și punerii în aplicare de măsuri pentru crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea șanselor de angajare, precum și sprijin din partea UE pentru abordarea cauzelor aflate la originea insecurității sociale. Propunerile – în concordanță cu cele din Agenda schimbării referitoare la o abordare mai cuprinzătoare a dezvoltării umane – au fost prezentate în urma unei ample consultări publice și vor fi discutate de către miniștrii UE pentru dezvoltare și de către Parlamentul European în 2013. UE și-a exprimat, de asemenea, sprijinul pentru conceptul de niveluri minime de protecție socială definite la nivel național, a contribuit la aprobarea acestuia în cadrul G20 și la adoptarea Recomandării privind nivelurile minime de protecție socială în cadrul Conferinței Internaționale a Muncii din 2012.

Sprijinirea țărilor aflate în tranziție

Comunicarea comună „Sprijinul UE pentru schimbări durabile în societățile aflate în tranziție”[8], adoptată în octombrie, a analizat ajutorul pe care UE îl poate oferi țărilor aflate în tranziție pentru ca transformarea acestora să fie încununată de succes și durabilă. Comunicarea se bazează pe experiența proprie a UE legată de procesul de extindere, de politica de vecinătate și de cooperarea în materie de dezvoltare, precum și pe politica externă și de securitate comună (PESC) și pe politica de securitate și apărare comună (PSAC). Comunicarea comună prezintă o serie de măsuri concrete menite să îmbunătățească modul în care UE sprijină astfel de țări în realizarea unor reforme durabile.

Furnizarea de energie durabilă pentru toți

Acțiunile de sprijinire a îndeplinirii obiectivelor inițiativei ONU „Energie durabilă pentru toți” (SE4ALL) au fost impulsionate semnificativ în 2012. Un grup la nivel înalt – din care face parte comisarul pentru dezvoltare, Andris Piebalgs – a coordonat prima etapă a inițiativei, menită să încurajeze guvernele, sectorul privat și societatea civilă să ofere acces universal la servicii energetice moderne, să sporească eficiența energetică la toate nivelurile și să dubleze ponderea energiei provenite din surse regenerabile în mixul mondial de energie.

Comisia și Președinția daneză a Consiliului Uniunii Europene au organizat o reuniune UE la nivel înalt SE4ALL în aprilie, în cadrul căreia președintele Comisiei, José Manuel Barroso, a prezentat obiectivul ambițios de a sprijini țările în curs de dezvoltare în procesul de asigurare a accesului la servicii energetice durabile pentru 500 de milioane de oameni până în 2030. Comisia a alocat 400 de milioane EUR în regim de finanțare combinată pentru proiecte în domeniul energetic desfășurate în Africa Subsahariană. Comisia pune, de asemenea, în aplicare o facilitate UE de asistență tehnică în valoare de 65 de milioane EUR și au fost prevăzute peste 75 de milioane EUR pentru proiecte de electrificare rurală în regiunea ACP.

Peste 12 milioane de oameni ar trebui să beneficieze de un acces mai bun la servicii energetice moderne în regiunea ACP grație proiectelor finanțate până acum prin Facilitatea pentru energie.

Rio+20: către o economie mai ecologică

La Conferința ONU privind dezvoltarea durabilă (Rio+20) din iunie, UE și-a luat angajamente în domenii privind apa, oceanele, pământul și ecosistemele, munca decentă, protecția socială, energia, agricultura durabilă și securitatea alimentară. Conferința a adoptat declarația „Viitorul pe care ni-l dorim”[9]. S-a recunoscut pentru prima oară că o economie ecologică favorabilă incluziunii este un instrument important pentru realizarea unei dezvoltări durabile și pentru reducerea sărăciei. S-a confirmat, de asemenea, faptul că sunt necesare măsuri urgente pentru eliminarea formelor nedurabile de producție și consum. A apărut posibilitatea de a coopera cu un număr mare de țări interesate în vederea dezvoltării de politici comune în domeniul economiei ecologice. S-a hotărât, de asemenea, să se definească obiective de dezvoltare durabilă (ODD), precum și opțiuni pentru o strategie eficientă de finanțare a dezvoltării durabile.

Îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului

Proiectele și programele UE contribuie la îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) pe toate continentele și în toate regiunile. În ansamblu, s-au făcut progrese impresionante în sensul îndeplinirii ODM la nivel mondial. Conform celor mai recente cifre[10], la nivel mondial s-a redus deja la jumătate numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă, înainte de termenul stabilit, anul 2015.

Accesul la apa potabilă sigură, rata înscrierilor în învățământul primar și rata mondială a persoanelor infectate cu HIV au înregistrat ameliorări semnificative, chiar dacă există în continuare discrepanțe între zonele urbane și rurale în aceste privințe. Rămân încă probleme de depășit, înregistrându-se decalaje importante în special în anumite zone din Africa subsahariană și în țările afectate de conflicte. La nivel mondial, trebuie să se întreprindă în continuare acțiuni, în special în ceea ce privește combaterea foametei, a mortalității infantile și materne, sporirea calității apei și salubritatea.

În 2012, s-au lansat mai multe programe în cadrul inițiativei privind ODM a UE, căreia i s-a alocat 1 miliard EUR. Inițiativa privind ODM are scopul de a încuraja realizarea de progrese mai rapide în sensul îndeplinirii ODM în 36 de țări ACP, oferind finanțare pentru obiectivele care sunt cel mai departe de a fi realizate, precum și finanțare bazată pe performanță pentru țările care au utilizat în mod eficace finanțarea primită.

Inițiativa privind ODM în acțiune:

Aprovizionarea cu apă a zonelor neglijate din Togo

Prin intermediul inițiativei ODM a UE, s-au alocat 16,7 milioane EUR în sectorul apei și salubrității în regiunea maritimă sudică a Republicii Togoleze, în care trăiește aproape jumătate din populație și în care este concentrată 90 % din activitatea economică. Numai 13 % din locuitorii regiunii au acces la apă potabilă curată și sigură, provenită de la puncte tradiționale de aprovizionare cu apă sau de la pompe. Până în 2016, se vor construi sau reabilita 467 de puncte de aprovizionare cu apă și 6 000 de latrine, iar 8 500 de funcționari publici și părți interesate vor beneficia de formare. Două proiecte, inițiate împreună cu UNICEF și Crucea Roșie germană, vizează furnizarea de apă potabilă și de instalații sanitare pentru 140 de comunități rurale din regiune, precum și formarea familiilor cu privire la normele de igienă, cu un accent special pe situația copiilor.

Pregătirea unui cadru post-2015

Pregătirea pentru evenimentul special organizat de ONU pentru a trece în revistă progresele realizate în vederea îndeplinirii ODM (septembrie 2013), precum și, la nivel general, discuțiile privind noul cadru post-2015 s-au intensificat în cursul anului 2012. S-a început elaborarea unei comunicări a Comisiei, inclusiv a unei consultări publice, iar în luna iulie comisarul Piebalgs a fost numit membru al Grupului ONU la nivel înalt privind programul de dezvoltare post-2015. Comunicarea, care urmează să fie adoptată în februarie 2013, va propune principii privind poziția UE față de un cadru mondial post-2015, care să reunească eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă, inclusiv analiza ODM și măsurile întreprinse în lumina concluziilor Conferinței Rio+20. Se prevede că abordarea UE în domeniu va primi aprobarea Consiliului în iunie 2013.

UE în lume

Buna guvernanță, esențială pentru dezvoltarea durabilă și favorabilă incluziunii, a constituit o preocupare-cheie în 2012. În conformitate cu Agenda schimbării și cu Comunicarea comună din 2011 „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – către o abordare mai eficientă”[11], UE și-a utilizat instrumentele externe pentru a facilita reformele în țările aflate în tranziție, pentru a interveni activ în situații de criză în vederea asigurării stabilității și a sprijinirii unor alegeri libere și corecte. UE și-a restrâns relațiile cu țările care încalcă drepturile omului și a impus măsuri restrictive ample împotriva regimurilor represive, direcționând ajutorul către societatea civilă și populațiile afectate. Acest lucru s-a întâmplat în Siria, unde criza umanitară din ce în ce mai accentuată și încălcarea sistematică a drepturilor omului au determinat UE să suspende asistența financiară bilaterală, să impună sancțiuni drastice și să direcționeze fondurile direct către populația afectată.

În ansamblu, cooperarea UE în întreaga lume a continuat să se concentreze asupra îndeplinirii ODM. În pofida perspectivelor favorabile privind universalizarea învățământului primar până în 2015, este puțin probabil ca Africa subsahariană să realizeze unele obiective ODM cheie la timp. Sărăcia extremă, mortalitatea infantilă și sănătatea maternă rămân provocări importante. În 2012, s-au înregistrat rezultate bune în ceea ce privește punerea în aplicare a ajutorului UE în Africa subsahariană; angajamentele de finanțare au totalizat 4,014 miliarde EUR. Unele țări și-au depășit obiectivele anuale datorită unei mai bune puneri în aplicare a proiectelor și programelor decât se prevăzuse. Exemplul cel mai notabil este plata unei tranșe de sprijin bugetar de 40 milioane EUR către Malawi în decembrie 2012, după evoluțiile pozitive înregistrate în această țară.

Pentru a îmbunătăți în mod durabil reziliența populațiilor celor mai vulnerabile din regiunea Sahel, Comisia a organizat o conferință la nivel înalt în luna iunie. În cadrul conferinței, s-a hotărât lansarea unui parteneriat pentru reziliență prin lansarea unei inițiative cu mai multe părți interesate ( (AGIR–Sahel/Alliance globale pour l'initiative Résilience – Sahel).

AGIR oferă o foaie de parcurs pentru sporirea rezilienței victimelor malnutriției cronice din regiune. Pe lângă o investiție potențială de 750 de milioane EUR pe o perioadă de trei ani pentru construirea de sisteme de securitate sezoniere, s-a ajuns, de asemenea, la un consens cu privire la necesitatea de a investi în sănătate și în alte sectoare sociale, în funcționarea piețelor de produse alimentare și în emanciparea femeilor, inclusiv a celor care lucrează în agricultură.

În completarea asistenței de amploare oferite de UE regiunii Cornul Africii (Horn of Africa – HoA) după seceta din 2011, Comisia a lansat Inițiativa de susținere a rezilienței HoA (SHARE) pentru a încuraja investițiile în domeniul recuperării și al rezilienței. S-au elaborat planuri estimate la peste 250 de milioane EUR pentru a spori angajamentul UE în 2012-2013. Acestea se referă, printre altele, la sprijinirea producției agricole și zootehnice, a alimentației, a sănătății șeptelului și a aprovizionării cu apă, precum și a gestionării resurselor naturale. În cadrul SHARE, Comisia subliniază că trebuie să se acorde o atenție mai mare zonelor de câmpie ale Cornului, care coincid în mare parte cu zonele în care se practică în mod predominant păstoritul (agricol). SHARE face parte din Cadrul strategic pentru Cornul Africii, care aduce o abordare holistică angajamentului UE în regiune, ajutându-i pe locuitorii acesteia să beneficieze de mai multă pace, stabilitate, securitate și prosperitate, cu un guvern responsabil. La cadrul strategic contribuie o gamă largă de proiecte de cooperare pentru dezvoltare, precum și patru misiuni și operațiuni PSAC aflate în curs de desfășurare.

Pe parcursul anului 2012, UE a jucat un rol cheie în Mali, asigurând mobilizarea internațională după rebeliunea armatei/lovitura de stat, având în vedere riscul ca partea de nord a țării să fie preluată de grupuri teroriste. Încercând să deblocheze situația politică, UE a luat măsuri pentru reconstruirea armatei și a contribuit semnificativ la eforturile forțelor de intervenție africane și franceze în vederea unei intervenții, aprobate de Consiliul de Securitate al ONU la începutul anului 2013. Pentru a obține sprijin în vederea reconstrucției țării, UE va organiza o conferință a donatorilor pentru Mali în mai 2013. Criza a arătat relevanța abordării globale a UE și hotărârea acesteia de a aduce o contribuție substanțială la reconstrucția, stabilizarea și instalarea unei păci durabile îndeosebi în nordul statului Mali. Deși găsirea unei soluții durabile pentru criza politică și de securitate din Mali rămâne necesară pentru asigurarea păcii și a dezvoltării pe întreg teritoriul Sahelului, este necesar să se abordeze, de asemenea, problemele de securitate și dezvoltare de la nivelul întregii regiuni a Sahelului.

Responsabilitatea reciprocă și angajamentul comun pentru respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept se află în centrul politicii europene de vecinătate (PEV) reînnoite[12], care, mai presus de toate, sprijină „democrația consolidată”. S-au alocat fonduri în mai multe rânduri prin programele-cadru de sprijin suplimentar pentru țările din vecinătatea sudică și cea estică: Sprijin pentru parteneriat, reformă și creștere favorabilă incluziunii (SPRING) și Programul de integrare și cooperare din cadrul Parteneriatului estic (EaPIC).

Pe parcursul anului 2012, UE a luat măsuri în contextul răspunsului său la fenomenul „primăvara arabă”, care a cuprins zone din vecinătatea sudică, în conformitate cu principiul „mai mult pentru mai mult”[13], o abordare bazată pe stimulente menită să sprijine partenerii care realizează reforme și construiesc „democrația consolidată”. Programul cadru SPRING concretizează acest principiu prin acordarea de sprijin suplimentar pentru țările partenere care dau dovadă de angajament și fac progrese reale.

Asigurarea educației pentru copiii sirieni strămutați

Copiii sirieni strămutați care nu au acces la educație primesc ajutor printr-un program UE cu un buget de 10 milioane EUR. Pus în aplicare prin intermediul UNICEF, programul are ca obiectiv să ofere unui număr de 5 500 de copii sirieni și iordanieni vulnerabili acces la educație formală gratuită și la alte servicii de educație în 39 de școli de pe teritoriul iordanian, alături de copiii din comunitățile gazdă din Iordania. Proiectul sprijină sistemul de învățământ iordanian la nivel național și local.

În vecinătatea estică, cooperarea UE a continuat să sprijine procesele de reformă ale țărilor partenere. Comunicarea comună „Parteneriatul estic: o foaie de parcurs până la reuniunea la nivel înalt din toamna anului 2013”[14] din mai a reprezentat un pas important pentru pregătirea acțiunilor viitoare. Foile de parcurs bilaterale și multilaterale aferente vor ghida punerea în aplicare a parteneriatului în perioada de dinaintea reuniunii la nivel înalt de la Vilnius. EaPIC a oferit sprijin Armeniei, Georgiei și Republicii Moldova printr-o asistență financiară sporită.

În 2012, UE a fost activă îndeosebi în Asia, organizându-se o serie fără precedent de întâlniri, vizite și reuniuni la nivel înalt, care au culminat cu cea de-a noua reuniune la nivel înalt ASEM, desfășurată în Laos în luna noiembrie. S-au realizat progrese semnificative în sensul încheierii unor acorduri-cadru, a unor parteneriate și acorduri de liber schimb cu mai multe țări partenere din Asia. UE a continuat să conlucreze cu organizațiile regionale. A adoptat un nou plan de acțiune împreună cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), centrat pe dezvoltarea durabilă și pe creșterea favorabilă incluziunii în perioada 2013-2017.

Reforma din Myanmar/Birmania

UE sprijină tranziția politică și economică remarcabilă din Myanmar/Birmania și a suspendat măsurile restrictive împotriva acestei țări în mai 2012. În prezent, Comisia colaborează pe deplin cu guvernul în materie de cooperare pentru dezvoltare, a cărei valoare a crescut de mai mult de două ori și a cărei acoperire s-a extins semnificativ. În februarie 2012, comisarul Piebalgs a vizitat Myanmar/Birmania și a anunțat acordarea unui pachet de finanțare de 150 de milioane EUR pe parcursul a doi ani pentru a sprijini reformele democratice ale țării, menite să asigure creștere durabilă și dezvoltare pentru întreaga populație. Pachetul, din care 100 de milioane EUR au fost deja acordate la sfârșitul anului 2012, se bazează pe sprijinul existent pentru sănătate, educație, mijloacele de subzistență, persoanele strămutate și construirea capacității guvernului. Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele Ashton a deschis în mod oficial noul Birou UE din Yangon în timpul vizitelor sale din aprilie și septembrie, iar UE a inițiat procedurile de reinstituire a sistemului de preferințe generalizate, care va sprijini Myanmar/Birmania în procesul de extindere a exporturilor în Europa. Inaugurat de președintele Barroso în noiembrie 2012, Centrul de Pace din Myanmar – care joacă un rol central în procesul de pace interetnică – a primit finanțare pentru înființare din partea UE.

Afganistanul a continuat să reprezinte o prioritate. În luna mai, Consiliul a reiterat implicarea UE pe termen lung față de această țară, angajându-se să mențină asistența cel puțin la același nivel, inclusiv după retragerea trupelor în 2014, și să sprijine eforturile afgane de consolidare a acțiunilor de menținere a ordinii civile și a statului de drept. Aceste promisiuni au stat la baza angajamentelor asumate de UE în cadrul conferințelor internaționale de la Chicago, Kabul și Tokyo. Pe parcursul anului 2012, sprijinul UE în domeniul sănătății și al protecției sociale s-a ridicat la 185 de milioane EUR. UE și-a continuat implicarea în sprijinirea statului de drept, cu accent special pe acțiunile de menținere a ordinii publice. Afganistan beneficiază, de asemenea, de sprijin tematic în domeniul drepturilor omului, al societății civile și al securității alimentare.

Asia Centrală, care rămâne fragilă și foarte vulnerabilă, este o regiune importantă pentru UE. Finanțarea UE în cadrul cooperării pentru dezvoltare a ajuns la 117 milioane EUR în 2012. Strategia UE pentru Asia Centrală, revizuită în 2012[15], rămâne în vigoare, iar Consiliul Afaceri Externe a considerat binevenită consolidarea relațiilor cu statele din Asia Centrală și a confirmat pertinența strategiei. Toate domeniile prioritare ale strategiei rămân importante: drepturile omului, statul de drept, buna guvernanță și democratizarea; tinerii și educația; dezvoltarea economică, comerțul și investițiile; energia și transporturile; sustenabilitatea mediului și apa, precum și combaterea riscurilor și provocărilor comune. În 2012, cooperarea UE pentru dezvoltare a pus accent pe educație, gestionarea finanțelor publice și Facilitatea de investiții pentru Asia Centrală (IFCA), precum și pe dezvoltarea sectorului privat și pe securitatea transfrontalieră la nivel regional.

America Latină în ansamblu a făcut progrese semnificative în sensul îndeplinirii ODM. Cooperarea bilaterală a UE cu țările din America Latină a vizat o gamă largă de domenii, inclusiv buna guvernanță, lupta împotriva corupției, educația, clima, biodiversitatea și sprijinul pentru economie.

În 2012, relațiile cu regiunea Caraibilor au vizat continuarea și finalizarea unor inițiative lansate în anii anteriori. Continuarea și consolidarea dialogului politic cu țările din regiune a rămas o prioritate și a avut loc un dialog politic între UE și Forumul caraib al statelor din Africa, Caraibi și Pacific (CARIFORUM). În 2012 s-a creat Facilitatea pentru investiții pentru statele din Caraibi, care va fi lansată oficial la începutul anului 2013.

Cu performanța sa economică impresionantă și angajamentul său din ce în ce mai solid și mai extins pentru valorile democratice și drepturile omului, regiunea Americii Latine și a Caraibilor a continuat să-și sporească importanța pentru UE în 2012. În același timp, relațiile au fost marcate, de asemenea, de o tendință îngrijorătoare către practici comerciale restrictive, cum ar fi restricțiile de licențe la import impuse de Argentina, care au influențat în mod negativ relațiile comerciale.

În 2012 s-a adoptat Comunicarea comună „Către un parteneriat reînnoit pentru dezvoltare UE-Pacific”[16]. UE și-a menținut implicarea față de regiunea Pacificului, punctul culminant fiind participarea sa în luna august la cel de al 43-lea Forum al insulelor din Pacific în Insulele Cook. Evenimentul a reunit conducătorii statelor din regiune pentru a identifica prioritățile și pentru a oferi informații valoroase în vederea unei asistențe pentru dezvoltare mai eficientă. Cea de-a doua reuniune ministerială a Forumului insulelor din Pacific-UE din iunie a abordat aspecte precum securitatea, guvernanța, drepturile omului, aspectele legate de gen, dezvoltarea, schimbările climatice și gestionarea durabilă a resurselor oceanice.

În pofida eforturilor neîntrerupte și coordonate, statele din Pacific rămân în urmă în ceea ce privește îndeplinirea tuturor ODM. În 2012, au fost adoptate mai multe proiecte UE în țările ACP din Pacific pentru a sprijini realizarea de progrese în sensul îndeplinirii obiectivelor, inclusiv prin intermediul finanțării din partea inițiativei privind ODM.

În iunie, Comisia a propus un proiect de decizie a Consiliului privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări cu UE[17]. Cel de-al 10-lea Forum TTPM-UE a avut loc la Bruxelles în ianuarie, cu participanți din TTPM și din cele patru state membre de care aparțin acestea (Danemarca, Franța, Regatul Unit și Țările de Jos). În cadrul forumului, s-a discutat reînnoirea asocierii, precum și programarea și punerea în aplicare a resurselor din Fondul european de dezvoltare.

Perspective viitoare

2013 va fi un an-cheie pentru discuțiile privind cadrul post-2015, Comisia urmând să adopte comunicarea sa „O viață decentă pentru toți: eradicarea sărăciei și crearea unui viitor durabil pentru planetă” în februarie 2013. Concluziile Consiliului cu privire la acest document vor fi adoptate în iunie 2013, consolidând abordarea comună a UE privind discuțiile pe marginea cadrului post-2015. Acest lucru este deosebit de important, având în vedere evenimentul special organizat de ONU în septembrie 2013 pentru a trece în revistă progresele realizate în sensul îndeplinirii ODM. Obiectivul general al noului cadru post-2015 ar trebui să fie asigurarea unei „vieți decente pentru toți” până în 2030, prin eradicarea sărăciei sub toate formele sale (economică, socială, de mediu) și prin crearea unui viitor durabil pentru planetă.

Pe lângă acestea, Comisia va face eforturi majore pentru a organiza o dezbatere publică pe tema Raportului european privind dezvoltarea 2013, care este prevăzut să fie publicat în aprilie 2013, intitulat „Post-2015: acțiune la nivel mondial pentru un viitor durabil și favorabil incluziunii”[18], care va aduce contribuții suplimentare din partea UE la dialogul mondial. Zilele europene ale dezvoltării din noiembrie 2013 se vor concentra, de asemenea, asupra viitorului dezvoltării.

Vor continua negocierile cu Parlamentul European și cu Consiliul privind cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020 cu scopul de a ajunge la un acord interinstituțional care va permite adoptarea regulamentelor privind instrumentele financiare în 2013. Comisia va continua să pună în aplicare Agenda schimbării, care se va afla, de asemenea, în centrul programării în cadrul financiar multianual 2014-2020.

Deși diferențierea va începe abia odată cu noile instrumente de finanțare, Comisia va face deja demersuri pentru a se asigura că tranziția către noile parteneriate nu are un efect perturbator. Comisia se va concentra asupra durabilității pe termen lung în punerea în aplicare a programelor din cadrul financiar multianual actual.

[1]               http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/137320.pdf

[2]               COM(2011) 637 final, 13.10.2011

[3]               http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/EN/foraff/130243.pdf

[4]               COM(2012) 446 final, 20.8.2012

[5]               COM(2012) 492 final, 12.9.2012

[6]               COM(2012) 586 final, 3.10.2012

[7]               Comunicatul de presă al Comisiei IP-12-490, 18.5.2012

[8]               JOIN(2012) 27 final, 3.10.2012

[9]               http://www.un.org/en/sustainablefuture

[10]             http://www.un.org/millenniumgoals/pdf/MDG%20Report%202012.pdf

[11]             COM(2011) 886 final, 12.12.2011

[12]             Relația UE cu partenerii săi din vecinătate, aflată în continuă evoluție, și tranziția din statele din zona mediteraneeană sudică au fost definite în urma unei revizuiri strategice a PEV în 2011. Comunicarea comună a Comisiei și ÎR/VP din 25.5.2011 privind „Un nou răspuns în contextul schimbărilor din țările vecine“ a prezentat noua viziune cu privire la PEV și s-a bazat pe Comunicarea comună „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”, adoptată la 8.3.2011.

[13]             Comunicarea comună COM (2011) 0200, 8.3.2011

[14]             JOIN(2012) 13 final, 15.5.2012

[15]             Cea de a 3179-a reuniune a Consiliului AFACERI EXTERNE: http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/EN/foraff/131149.pdf

[16]             JOIN/2012/06 final, 21.3.2012

[17]             COM(2012) 362 final, 16.7.2012. Propunerea s-a bazat pe o analiză atentă a deciziei, pe rezultatele numeroaselor consultări, pe declarațiile politice ale Comisiei, Consiliului, TTPM și statelor membre, precum și pe studii externe.

[18]             http://www.erd-report.eu/erd/index.html