CUPRINS

1........... Introducere..................................................................................................................... 3

2........... Evaluarea globală a conformării....................................................................................... 4

2.1........ Sistemele de colectare.................................................................................................... 5

2.2........ Tratarea secundară......................................................................................................... 5

2.3........ Tratarea mai riguroasă.................................................................................................... 5

2.4........ Orașele mari/deversorii mari.......................................................................................... 8

2.5........ Zonele sensibile.............................................................................................................. 8

3........... Tendințele în materie de conformare.............................................................................. 8

4........... Reducerea poluării în trecut și în viitor............................................................................ 9

5........... Îmbunătățire prin cofinanțare..................................................................................... 10

6........... Acțiunea de conformare în trecut................................................................................. 11

7........... „Noua abordare” pentru promovarea conformării.......................................................... 11

8........... Concluzii și perspective............................................................................................... 12

1.           Introducere

Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale[1] (denumită în continuare „directiva”) este unul dintre instrumentele majore ale politicii în domeniul apei din Europa. Obiectivul său este de a proteja mediul înconjurător de efectele negative ale evacuărilor de ape urbane reziduale din zonele de locuit (orașe) și de ape uzate industriale biodegradabile din sectorul agroalimentar (de exemplu, industria de prelucrare a laptelui, industria cărnii, fabrici de bere etc.). Directiva impune colectarea corespunzătoare a apelor uzate și reglementează evacuările de ape uzate, precizând tipul minim de tratare care trebuie prevăzut și stabilind valori-limită maxime pentru poluanții majori (încărcare organică și substanțe nutritive)[2]. Punerea deplină în aplicare a directivei este o condiție prealabilă pentru îndeplinirea obiectivelor de mediu stabilite în Directiva-cadru a UE privind apa (DCA)[3] și Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin[4].

Punerea în aplicare a directivei a constituit o provocare în principal din cauza aspectelor de finanțare și de planificare legate de investiții majore în infrastructură, cum ar fi sistemele de canalizare și instalațiile de tratare. Nivelurile scăzute de punere în aplicare pot conduce la poluarea organică a râurilor și a lacurilor, precum și la acumularea de încărcări excesive cu substanțe nutritive (eutrofizare)[5], care afectează mai ales lacurile, precum și apele de coastă și marine, care sunt deosebit de sensibile. În conformitate cu raportul privind punerea în aplicare a DCA publicat recent[6], poluarea din surse punctuale reprezenta în continuare o presiune semnificativă pentru 22 % din corpurile de apă din UE. Eutrofizarea rămâne o amenințare majoră pentru aproximativ 30 % din corpurile de apă în 17 state membre. Evacuările de ape uzate netratate sau tratate insuficient contribuie în mod semnificativ la aceste probleme.

Poluarea cu ape uzate poate accelera, de asemenea, pierderea biodiversității și poate determina deteriorarea apei potabile sau a apelor pentru scăldat, provocând probleme de sănătate publică. Printre aceste probleme se numără bolile transmise prin apă, care apar în special în cazul unor rezerve insuficiente de apă, bolile cauzate de expunerea la apă pentru scăldat contaminată (poluarea organică, poluarea prin proliferarea algelor din cauza excesului de substanțe nutritive) sau consumul de fructe de mare contaminate etc. De asemenea, astfel de efecte pot determina consecințe negative pentru sectoare economice precum turismul sau sectorul conchilioculturii[7].

Eforturile de punere în aplicare ale statelor membre au condus deja la îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește tratarea apelor uzate. Ca urmare, calitatea apei în Europa s-a îmbunătățit semnificativ în ultimele decenii și efectele substanțelor poluante au scăzut[8]. Cu toate acestea, punerea în aplicare este departe de a fi finalizată, iar problemele de poluare persistă.

Propunerea Comisiei pentru un al 7-lea Program de acțiune pentru mediu[9] și noul „Plan de salvgardare a resurselor de apă ale Europei”[10] recunosc importanța directivei și subliniază că este necesară o acțiune de reconsolidare pentru a asigura punerea în aplicare cu succes a acesteia.

Acest al șaptelea raport privind punerea în aplicare a directivei descrie progresele realizate până la sfârșitul perioadei 2009/2010. Raportul include, de asemenea, tendințele în materie de conformare și prezintă noua abordare pentru „promovarea conformării” și măsurile de informare publică și de raportare, prevăzute în cadrul acesteia. Pe lângă prezentul raport, sunt disponibile, de asemenea, o anexă cu tabele[11] și un „raport”[12] tehnic mai detaliat. Decalajele dintre datele comunicate și publicarea prezentului raport sunt intrinseci modului în care a fost organizată în trecut gestionarea datelor între Comisie și statele membre. Prin urmare, serviciile Comisiei propun, de asemenea, o „nouă abordare” în legătură cu informațiile privind conformarea și încurajează statele membre să ofere informații mai actuale online la nivel național (a se vedea punctul 7).

2.           Evaluarea globală a conformării

Evaluarea conformării are ca obiectiv să analizeze gradul de respectare a dispozițiilor directivei, pe baza informațiilor pe care le oferă statele membre. Aceasta se bazează pe punerea în aplicare a liniilor directoare și a metodologiei disponibile în infrastructura Reportnet a Agenției Europene de Mediu[13]. Datele comunicate cu privire la infrastructurile de ape uzate sunt disponibile în cadrul programului de informare privind apa Waterbase al Sistemului european de informații privind apa (WISE) pentru așezările luate în considerare în raport și pentru stațiile de tratare ale acestora[14].

Prezentul exercițiu de raportare privind punerea în aplicare a directivei a fost un succes. Pentru prima dată, 27 de state membre au furnizat informații pentru raport, în mare parte la timp. Raportul acoperă aproape 24 000 de orașe cu peste 2 000 de locuitori (care generează un nivel de poluare corespunzător unei populații de 615 milioane, așa-numitul echivalent-locuitor[15]). Aproape 18 000 de orașe (sau 81 % din încărcarea cu poluanți) se află în cele 15 state membre care au aderat la UE înainte de 2004 (UE-15). Restul sunt situate în cele 12 state membre care au aderat la UE în 2004 și 2007 (UE-12). Evaluarea conformării a fost efectuată pentru 26 de state membre, având în vedere că pentru România niciunul dintre termenele de conformare stabilite în tratatul de aderare nu expirase până în 2010. Croația a aderat la UE la 1 iulie 2013 și, prin urmare, nu este inclusă în prezentul exercițiu de raportare.

Pentru o serie de alte state membre care au aderat în 2004 sau 2007, termenele suplimentare de conformare au expirat în cursul perioadei acoperite de prezentul raport. Cu toate acestea, multe dintre orașele din aceste țări vor trebui să respecte termenele din 2010 și următoarele. Prin urmare, ele nu au fost evaluate în prezentul raport.

Principalele rezultate ale analizei punerii în aplicare sunt sintetizate mai jos (pentru mai multe detalii privind statele membre, a se vedea tabelul 1 din anexă, care include, de asemenea, informații detaliate cu privire la termenele expirate în cele 12 state membre care au aderat la UE în 2004/2007).

2.1.        Sistemele de colectare

Cele mai multe dintre statele membre ale UE prezintă un grad foarte ridicat de colectare a apelor lor uzate, cu o rată medie de conformare egală cu 94 % (până la 92 %). În jur de 15 state membre ating chiar o rată de conformare de 100 %. Toate statele membre și-au menținut nivelul de conformare sau și-au îmbunătățit rezultatele anterioare. Cu toate acestea, există în continuare țări care nu dispun de o rețea de canalizare sau care realizează doar o colectare parțială a apelor uzate. În cinci state membre rata de conformare se situa sub 30 % în 2009/2010 (BG, CY, EE, LV, SI).

2.2.        Tratarea secundară

În 2009/2010, un total de 82 % din apele uzate din UE au fost supuse unei tratări secundare în conformitate cu dispozițiile directivei, cu patru puncte procentuale mai mult față de raportul anterior. Patru state membre au atins o rată de conformare de 100 % și alte șase state membre au prezentat o rată de conformare de 97 % sau mai mare. Cu toate acestea, ratele de conformare în statele membre ale UE-12 sunt considerabil mai mici, doar 39 % din apele uzate ale acestor țări fiind supuse unei tratări secundare corespunzătoare. Numai CZ, HU, LT și SK au atins rate de conformare cuprinse între 80 și 100 %.

2.3.        Tratarea mai riguroasă

Acest tip de tratare a apelor uzate, cunoscut, de asemenea, sub numele de tratare terțiară, completează tratarea secundară atunci când este necesar și vizează în mare parte eliminarea substanțelor nutritive pentru a combate eutrofizarea sau pentru a reduce poluarea bacteriologică care ar putea afecta sănătatea umană (de exemplu, în zonele de apă potabilă sau în apele pentru scăldat)[16]. Rata globală de conformare a fost de 77 %. Cu toate acestea, au existat anumite întârzieri în introducerea unei tratări mai riguroase în statele membre UE-12, în care doar 14 % din apele uzate sunt tratate în mod corespunzător. Printre aspectele pozitive, patru țări au ajuns la o conformare de 100 %.

Figura 1 - rezultate de conformare la nivelul UE-27, UE-15 și UE-12 în ceea ce privește articolul 3 din directivă (colectarea), în verde, articolul 4 (tratarea secundară), în roz, și articolul 5 (tratarea mai riguroasă), în albastru. Sunt ilustrate valorile medii ponderate cu mărimea statului membru.

Rezultatele la nivelul UE-27, UE-15 și UE-12 sunt ilustrate în figura 1[17].

Valorile la nivelul UE-15 sunt, în general, ridicate și chiar foarte ridicate în state precum Germania, Țările de Jos și Austria. Rezultatele în UE-12 sunt destul de scăzute, în special în ceea ce privește tratarea mai riguroasă.

Valorile la nivelul UE-27 sunt, de asemenea, ridicate și destul de similare valorilor la nivelul UE-15 (deși puțin mai scăzute), ca urmare a:

a) relevanței relativ mai mari a cifrelor înregistrate în materie de colectare și tratare în statele membre ale UE-15. La nivelul UE-15, toate termenele de conformare au expirat și, prin urmare, cantitatea de ape uzate care face obiectul conformării este mare, rezultatele aferente de conformare fiind, de asemenea, ridicate.

b) relevanței mai reduse a cifrelor înregistrate în materie de colectare și tratare în statele membre ale UE-12, unde rezultatele de conformare se referă numai la o parte din orașele acestor țări, și anume, la cele care fac obiectul conformării până în 2009/2010.

Figura 2 - rezultatele de conformare pentru fiecare stat membru în ceea ce privește articolul 3 din directivă (colectarea), în verde, articolul 4 (tratarea secundară), în roz, și articolul 5 (tratarea mai riguroasă), în albastru. Statele membre sunt clasificate în ordinea crescătoare a gradului de respectare a articolului 5, iar apoi în ordinea crescătoare a ratei de conformitate. În Slovacia (articolul 5) și România (articolele 3, 4 și 5), în locul ratei de conformare este reprezentat conceptul de „instalații existente”,, întrucât termenele pentru respectarea articolelor respective nu expirase încă până în anul de raportare (nu au fost solicitate date referitoare la conformare, dar statele membre au comunicat apele uzate colectate și tratate). În Cipru și Letonia, rezultatele de conformare au fost egale cu 0 % deoarece sistemele de colectare și instalațiile de tratare nu erau încă pe deplin operaționale în anul acoperit de raport (2009); cu toate acestea, de atunci s-au înregistrat progrese semnificative, iar ratele de conformare recente sunt mult mai ridicate.

Rezultatele naționale din figura 2 se referă la datele și la situația din 2009 sau cel mai târziu din 2010. Serviciile Comisiei sunt conștiente de faptul că în multe state membre, în special în cele cu rate mici de conformare, au fost realizate progrese semnificative de atunci, iar ratele de conformare reale sunt adesea (mult) mai mari (în special în Cipru și Letonia).

2.4.        Orașele mari/deversorii mari

În prezentul raport au fost luate în considerare 585 de orașe mari, fiecare dintre acestea producând o cantitate de ape uzate echivalentă (sau superioară) unei populații de 150 000 de locuitori. Încărcarea cu poluanți produsă numai de aceste orașe mari reprezintă 45 % din încărcarea totală colectată. Aproximativ 91 % din încărcarea cu poluanți aferentă acestor 585 de orașe mari este supusă unei tratări mai riguroase (cea mai bună tratare disponibilă). Aceasta reprezintă o îmbunătățire în comparație cu raportul precedent, conform căruia numai 77 % din încărcarea cu poluanți relevantă a fost supusă unei astfel de tratări. Cu toate acestea, gradul de conformare variază semnificativ în rândul orașelor mari/deversorilor mari.

Pentru a da un exemplu, numai unsprezece dintre cele 27 de capitale[18] ale statelor membre ale UE pot pretinde că au realizat o „conformare deplină” în 2010, inclusiv cu cele mai riguroase cerințe de tratare, dacă este cazul (a se vedea tabelul 2 și comentariile din anexă pentru detalii privind capitalele UE).

2.5.        Zonele sensibile

Partea din teritoriul UE desemnată sau considerată drept zonă sensibilă a crescut de la raportul precedent, ajungând la aproape 75 % în 2010. Creșterile cele mai semnificative au avut loc în Franța și Grecia. Detalii privind zonele sensibile din statele membre UE sunt disponibile în sistemul de vizualizare a hărților de pe site-ul WISE[19].

3.           Tendințele în materie de conformare

În cadrul unei evaluări a progreselor înregistrate de toate statele membre pe calea unei conformări depline trebuie să se facă distincția între UE-15 și statele membre care au aderat în 2004 și 2007. Cerințele de conformitate s-au schimbat în mod regulat, în principal ca urmare a extinderilor și odată cu expirarea perioadelor de tranziție treptată prevăzute de directivă. Toate termenele-limită pentru UE-15 au expirat la data de 31 decembrie 2005, însă pentru statele membre UE-12 termenele-limită nu au expirat încă, ultimul dintre acestea urmând să expire definitiv în 2018. Până în 2004 sunt disponibile numai date din statele membre ale UE-15. Prin urmare, măsurarea progreselor înregistrate la nivelul tuturor celor 27 de state membre a fost posibilă numai începând cu cel de-al 5-lea raport (2005/2006). Prin reunirea tuturor rezultatelor publicate în rapoartele anterioare ale Comisiei se poate constata o creștere indicativă a ratei de conformare. Există o singură excepție: scăderea de la al 5-lea la al 6-lea raport a rezultat din faptul că o serie de state membre cu rezultate mai slabe în materie de punere în aplicare nu au transmis informațiile necesare pentru a fi incluse în al 5-lea raport (2005/2006). În pofida acestui fapt, un aspect pozitiv de reținut este că există o creștere a tendinței de al 6-lea raport (2007/2008) la al șaptelea raport (2009/2010), având în vedere că statele membre ale UE-12 au avut pentru prima dată obligații/termene de conformare, însă acestea nu au afectat rezultatele în general pozitive.

Figura 3 - rata de conformare de-a lungul anilor: cifrele reflectă evoluția conformării privind colectarea, tratarea biologică sau secundară și tratarea mai riguroasă de-a lungul mai multor rapoarte diferite privind punerea în aplicare (începând cu al doilea raport), în anii respectivi acoperiți de rapoarte (1998 până în 2009/2010). Nu toate rezultatele au fost disponibile în toate rapoartele: atunci când lipsesc, valorile nu pot fi indicate în figură și apare o discontinuitate în „linia de tendință”.

4.           Reducerea poluării în trecut și în viitor

Comisia a evaluat, de asemenea, reducerea poluării care a avut loc ca urmare a punerii în aplicare a directivei și reducerile preconizate pentru următorii ani într-o situație de conformare deplină. Evaluarea a fost realizată în cadrul proiectului FATE[20] (legat de evaluarea evoluției și a impactului poluanților în ecosistemele terestre și acvatice).

În 2011/2012, Centrul Comun de Cercetare al Comisiei (JRC) a publicat două rapoarte[21] care analizau încărcările cu poluanți și reducerea acestora ca urmare a mai multor politici ale UE (inclusiv Directiva-cadru privind apa, Directiva privind nitrații și Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale) în trecut (1985-2005), precum și încărcările și reducerile preconizate (până în anul 2020, cu an de referință 2005).

În ceea ce privește reducerea substanțelor nutritive în trecut, Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale a permis controlul cu succes al emisiilor de substanțe nutritive din surse punctuale, reducând astfel aporturile în apele de suprafață din Europa. Acest aspect este descris în unul dintre rapoartele JRC menționate mai sus, „Long term nutrient loads entering the European Seas” („Încărcările cu substanțe nutritive pe termen lung care ajung în mările europene”). Conform raportului, dacă se compară estimările încărcărilor cu substanțe nutritive din 2005 cu cele din 1991, la scara continentului european se observă că încărcarea totală cu azot a scăzut cu 9 %, în timp ce încărcarea totală cu fosfor a scăzut cu aproximativ 15 %, în principal datorită unei scăderi a emisiilor din surse punctuale. Raportul menționa, de asemenea, că în Marea Nordului și în Marea Baltică scăderea s-a datorat în principal reducerii surselor punctuale ca urmare a introducerii unor tehnologii avansate de tratare a apelor uzate.

În ceea ce privește tendințele viitoare conform scenariului „status quo” (ipoteză: nu a fost aplicată nicio măsură de reducere a substanțelor nutritive), una dintre principalele concluzii ale raportului a fost că un astfel de scenariu ar conduce la o creștere a emisiilor de substanțe nutritive de origine terestră până în anul 2020. În cazul punerii în aplicare depline a Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale, s-ar ajunge la reduceri semnificative ale emisiilor din surse punctuale. Cu toate acestea, în unele părți din Europa, punerea în aplicare a Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale ar putea conduce, de asemenea (într-o primă etapă), la o creștere a emisiilor din surse punctuale din cauza emisiilor necolectate, în special în bazinul inferior al Dunării. Aceasta s-ar datora faptului că aglomerările mici fără sisteme de canalizare ar primi o colectare și o evacuare mai bine organizate având ca rezultat surse punctuale noi care nu există în prezent. Deși acest lucru poate diminua eficacitatea reducerii aportului de substanțe nutritive în Marea Neagră, tot s-ar produce îmbunătățiri la nivelul mediului, cum ar fi reducerea poluării apelor subterane, care nu a fost evaluată în cadrul studiului.

La pregătirea prezentului raport privind punerea în aplicare a fost efectuat un calcul specific în ceea ce privește încărcările cu poluanți generate de fracțiunea neconformă a apelor uzate din orașe (estimare a „distanței până la conformare”). Nu au fost luate în considerare orașele care nu au, în continuare, obligații de conformare (de exemplu, în cazul în care termenele din tratatele de aderare nu expiraseră încă în 2009 sau 2010, adică ultimul an pentru care statele membre au furnizat date). Pe baza estimărilor, totalul încărcărilor anuale cu poluanți cauzate de ape urbane reziduale care nu respectă directiva a fost de aproximativ de 603 kt/an[22] în cazul azotului, 78 kt/an în cazul fosforului și 3 900 kt/an în cazul încărcării organice totale[23].

Comparându-se cifrele menționate mai sus cu încărcarea totală cu substanțe nutritive care ajunge în mările europene (azot și fosfor), estimată în raportul JRC „Long term nutrient loads entering the European Seas” („Încărcările cu substanțe nutritive pe termen lung care ajung în mările europene”), s-a constatat că azotul generat de fracțiunea neconformă a apelor uzate atinge aproximativ 15 % din totalul de azot emis în mări. În ceea ce privește fosforul, raportul este chiar mai mare, ajungând la 35 % din fosforul total. Astfel de procente dovedesc relevanța punerii depline în aplicare a directivei în întreaga UE.

În ansamblu, raportul JRC sus-menționat concluzionează că „reducerea surselor punctuale de substanțe nutritive este opțiunea cea mai eficace de reducere a emisiilor de substanțe nutritive în mările europene. Cu toate acestea, fezabilitatea acesteia din urmă este relativ scăzută și reducerea în continuare a emisiilor de substanțe nutritive din surse punctuale va presupune costuri importante”.

5.           Îmbunătățire prin cofinanțare

Pentru sprijinirea procesului de punere în aplicare a directivei se pot utiliza fonduri ale UE, în special Fondul de coeziune și Fondul european de dezvoltare regională (FEDER), care sprijină regiunile care se confruntă cu întârzieri de dezvoltare sau cu dificultăți structurale în ceea ce privește realizarea unei dezvoltări durabile. Pe parcursul mai multor perioade de programare, fondurile menționate au susținut în mod semnificativ statele membre și regiunile să investească în infrastructurile necesare pentru tratarea apelor uzate. S-a prevăzut ca sprijinul financiar pentru investiții în lucrări și infrastructuri legate de apele uzate să se ridice la aproximativ 14,3 miliarde EUR în 21 de state membre în actuala perioadă de programare 2007-2013. În principal, dar nu numai, „noile” state membre sunt cele care au alocat cea mai mare parte a fondurilor lor pentru tratarea apelor uzate. Pe parcursul anilor de raportare 2009/2010, totalul cumulat al fondurilor alocate în categoria „ape uzate” a fost de 3,5 miliarde EUR pentru anul 2009 și de 9,7 miliarde EUR pentru anul 2010. Statele membre cu cele mai mari sume cumulate alocate au fost Polonia (3,3 miliarde EUR), România (1,2 miliarde EUR) și Ungaria (0,6 miliarde EUR).

În pofida sprijinului financiar important din partea UE, în „Verificarea caracterului adecvat al politicii UE privind apa dulce” s-a subliniat că majoritatea fondurilor necesare pentru punerea în aplicare a politicii UE în domeniul apei trebuie să fie generate în cadrul statelor membre. Conform unui studiu[24] efectuat în 22 de state membre, există în continuare un deficit semnificativ de finanțare în ceea ce privește respectarea în viitor a directivei în statele membre respective.

Principalul motiv pentru deficitul de finanțare este faptul că progresele înregistrate în ceea ce privește recuperarea costurilor de la utilizatorii de apă și punerea în aplicare a principiului „poluatorul plătește”, în conformitate cu Directiva-cadru privind apa (DCA), au fost lente și insuficiente în majoritatea statelor membre. Pentru a încuraja astfel de politici de stabilire a prețului apei, Comisia a propus o serie de condiții ex ante, inclusiv cerințele cuprinse în DCA în materie de stabilire a prețului apei, pe care statele membre trebuie să le îndeplinească în viitoarea politică de coeziune a UE (2014-2020) pentru finanțarea proiectelor în sectorul apei.

6.           Acțiunea de conformare în trecut

Comisia a încercat să asigure conformarea prin dialog permanent și, de asemenea, atunci când a fost necesar, prin inițierea unor proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, unele datând din 1997. În prezent, sunt încă deschise aproximativ 20 de cazuri grupate orizontal[25] împotriva a 10 dintre statele membre ale UE-15.

Evaluarea recentă a politicii în raportul „Verificarea caracterului adecvat al politicii UE privind apa dulce”[26] a concluzionat că eficacitatea punerii în aplicare a directivei a fost influențată pozitiv de procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, care au accelerat punerea în aplicare. Chiar dacă acțiunea de asigurare a respectării normelor la nivelul UE este un proces relativ lent și care necesită mult timp, majoritatea cazurilor au fost soluționate în faza precontencioasă.

Exemple de succes sunt Franța (proceduri deschise în 1998 și 2000 în cazul a 682 de orașe care au încălcat normele Uniunii) și Belgia (o procedură deschisă în 1998 în cazul a 175 de orașe care au încălcat inițial normele Uniunii). În ambele exemple, practic toate orașele menționate sunt în prezent conforme. De asemenea, în Italia existau 475 de orașe care încălcau normele Uniunii atunci când a fost inițiată procedura în 1998; la data pronunțării hotărârii de către Curte mai existau numai 110 orașe care încălcau normele Uniunii. Pe lângă aceste trei țări, Spania și Grecia au realizat cele mai multe progrese de la ultimul exercițiu de raportare din rândul statelor membre împotriva cărora sunt în curs proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special în ceea ce privește obligațiile de tratare.

7.           „Noua abordare” pentru promovarea conformării

În pofida semnelor încurajatoare de progres, există în continuare un decalaj semnificativ la nivel de punere în aplicare, în special în statele membre care au aderat la UE în 2004 și ulterior. În prezent devine clar faptul că, fără eforturi susținute la nivel european, național, regional și local, întârzierile la nivel de punere în aplicare în statele membre „noi” vor fi la fel de mari sau chiar mai mari decât cele din statele membre ale UE-15. Perspectivele realizării progreselor necesare numai prin intermediul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor nu sunt încurajatoare. Având în vedere criza actuală și constrângerile tot mai mari la care sunt supuse bugetele naționale, Comisia a ales directiva drept un candidat pentru lansarea unei inițiative-pilot privind o „nouă abordare” pentru promovarea conformării și a punerii în aplicare.

„Noua abordare” este stabilită în cel de-al 7-lea Program de acțiune pentru mediu (PAM) propus și în „Planul de salvgardare a resurselor de apă ale Europei”. Obiectivul prioritar 4 din cel de-al 7-lea PAM „Maximizarea beneficiilor legislației de mediu a UE” a propus desfășurarea de acțiuni specifice[27], în special:

· stabilirea de sisteme la nivel național care să difuzeze în mod activ informații despre modul în care este pusă în aplicare legislația de mediu a UE, împreună cu o privire de ansamblu la nivelul UE a rezultatelor înregistrate de fiecare stat membru în parte (un așa-numit „cadru structurat de punere în aplicare și informare”);

· elaborarea de acorduri de parteneriat pentru punere în aplicare între statele membre și Comisie.

Planul în domeniul apei a stabilit obiectivul de „a îmbunătăți ratele de conformare cu privire la tratarea apelor uzate până în 2018, prin planificarea investițiilor pe termen lung (inclusiv fonduri UE și împrumuturi de la BEI)”. În termeni practici, planul a anunțat că în viitor Comisia va coopera cu statele membre pentru elaborarea, până în 2014, a unor planuri de punere în aplicare, care pot lua forma unor acorduri de parteneriat pentru punere în aplicare.

Serviciile Comisiei au început pregătirea acestor acțiuni în decembrie 2012 printr-un atelier de lucru[28] și vor raporta periodic progresele înregistrate.

8.           Concluzii și perspective

În 2010, la aproape 20 de ani de la adoptarea Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale, progrese realizate în ceea ce privește punerea deplină în aplicare erau semnificative. În UE-15, ratele medii de conformare sunt de 88 % pentru tratarea secundară și mai ridicate pentru sistemele de colectare și tratare mai riguroasă (97 % și, respectiv, 90 %). Țările fruntașe, Austria, Germania și Țările de Jos, au pus în aplicare în mare măsură directiva, iar multe alte state le urmează îndeaproape. Pentru acestea, prioritatea va fi de a menține și a reînnoi infrastructura existentă. De asemenea, începând cu anul 2010, în statele membre ale UE-15 cu întârzieri la nivel de conformare au avut loc investiții suplimentare, inclusiv ca urmare a acțiunilor Comisiei de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Prin eforturi continue în anii următori, este posibil să se realizeze (în mare parte) punerea în aplicare cu succes în cele 15 state membre până în 2015 sau 2016, și anume la 10 ani după expirarea ultimului termen din directiva inițială.

Situația este diferită pentru statele membre care au aderat la UE în 2004 și ulterior. Acestea prezintă o rată medie de conformare de 72 % în cazul sistemelor de colectare, de 39 % în cazul tratării secundare și de 14 % în cazul tratării mai avansate, fiind astfel încă foarte departe de atingerea obiectivului. Fără sporirea eforturilor la toate nivelurile, întârzierile estimate pot fi similare sau superioare celor din UE-15, ceea ce ar conduce la întârzieri în cazul țărilor rămase în urmă, acestea urmând să se conformeze la directivă abia în 2028.

Un alt motiv de preocupare este lipsa conformării într-un număr semnificativ de „orașe mari”. De exemplu, numai unsprezece dintre cele 27 de capitale ale UE dispun de un sistem de colectare și de tratare conform cu standarde tehnice mai vechi de 20 de ani. Având în vedere încărcarea mare cu poluanți a acestor mari deversori, se produce încă o poluare considerabilă a mediului.

Acest al șaptelea raport privind punerea în aplicare include, pentru prima dată, o evaluare detaliată a conformării în cazul a 27 de state membre. Infrastructura de raportare stabilită în cadrul Sistemului european de informații privind apa (WISE) funcționează bine. Procesul a fost îmbunătățit și termenele de prelucrare a datelor și de evaluare s-au diminuat în mod semnificativ. Cu toate acestea, în unele state membre se pot realiza îmbunătățiri suplimentare ale sistemului de monitorizare și raportare. Acestea explică unele dintre nivelurile scăzute de punere în aplicare sau neconcordanța datelor de-a lungul diferitelor exerciții de raportare.

Cel de-al 7-lea Program de acțiune pentru mediu propus și Planul de salvgardare a resurselor de apă ale Europei subliniază importanța colectării și a tratării apelor urbane reziduale. Comisia a anunțat în aceste inițiative de politică recente că va spori în continuare sprijinul acordat statelor membre în eforturile lor de punere în aplicare prin promovarea unei „noi abordări” de realizare a conformității. În decembrie 2012, serviciile Comisiei au început activitățile pe baza „noii abordări” cu scopul de a încuraja statele membre să întocmească sau să revizuiască planurile de punere în aplicare cel mai târziu până în 2014.

[1]               Directiva 91/271/CEE, JO L 135, 30.5.1991.

[2]               Pentru mai multe detalii privind domeniul de aplicare, obiectivele și dispozițiile directivei, a se vedea: http://ec.europa.eu/environment/water/water-urbanwaste/index_en.html.

[3]               Directiva 2000/60/CE, JO L 327, 22.12.2000.

[4]               Directiva 2008/56/CE, JO L 164, 25.6.2008.

[5]               Eutrofizarea înseamnă „îmbogățirea apei cu elemente nutritive, în special cu compuși ai azotului și/sau ai fosforului, provocând o dezvoltare accelerată a algelor și a vegetalelor din specii superioare, care duce la o perturbare nedorită a echilibrului organismelor prezente în apă și la o degradare a calității apei respective”.

[6]               Pentru mai multe detalii, a se vedea http://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/implrep2007/index_en.htm#third.

[7]               Pentru mai multe detalii: AEM (2010): Mediul european – Starea și Perspectiva 2010 – Calitatea apei dulci.

[8]               Pentru mai multe detalii: AEM (2012): Ape europene – Evaluarea stării și a presiunilor.

[9]               COM(2012) 710 final. Pentru mai multe detalii, a se vedea http://ec.europa.eu/environment/newprg/pdf/7EAP_Proposal/ro.pdf.

[10]             COM(2012) 673 final. Pentru mai multe detalii, a se vedea

                http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2012:0673:FIN:RO:PDF.

[11]             SWD(2013) 298.

[12]             A 7-a evaluare tehnică a informațiilor privind punerea în aplicare a Directivei 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, modificată prin Directiva 98/15/CE a Comisiei din 27 februarie 1998. (Situația la 31 decembrie 2009 sau 31 decembrie 2010). Redactată de Umweltbundesamt GmbH (Austria), în calitate de consultant al Comisiei.

[13]             Pentru mai multe detalii, a se vedea http://rod.eionet.europa.eu/obligations/613.

[14]             http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/waterbase-uwwtd-urban-waste-water-treatment-directive-3.

[15]             Termenul de „echivalent-locuitor” sau EL se regăsește în directivă și se referă la poluarea organică generată în principal de către locuitorii unui sat/oraș și de alte surse, cum ar fi populația non-rezidentă (turiști) și industriile agroalimentare.

[16]             În plus, tehnologiile de tratare terțiară (de exemplu, ozonizare, clorizare, ultraviolete, tehnologii cu membrană, filtre cu nisip) sunt discutate pe larg ca una dintre cele mai promițătoare opțiuni de reducere a micropoluanților (contaminanți emergenți, inclusiv produse farmaceutice și produse de îngrijire personală, alte produse chimice industriale) care ajung în mediul acvatic.

[17]             În tabelul 1 (a se vedea anexa) sunt prezentate rezultatele pentru fiecare stat membru și la nivelul UE-27, UE-15, UE-12, clasificate pe intervale de conformare.

[18]             Amsterdam, Atena, Berlin, Bratislava, Copenhaga, Helsinki, Madrid, Paris, Stockholm, Viena și Vilnius.

[19]             http://www.eea.europa.eu/themes/water/interactive/soe-wfd/urban-waste-water-treatment-directive-viewer.

[20]             http://fate.jrc.ec.europa.eu/rational/home.

[21]             http://bookshop.europa.eu/ro/scenario-analysis-of-pollutants-loads-to-european-regional-seas-for-the-year-2020-pbLBNA25159/ și http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/111111111/15938/1/lbna24726enc.pdf.

[22]             Kilotone/an.                                                                

[23]             Bazat pe cererea chimică de oxigen (CCO).

[24]             COWI 2010: Compliance Costs of the Urban Wastewater Treatment Directive (Costuri de conformare la Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale). Raport final http://ec.europa.eu/environment/water/water-urbanwaste/info/pdf/Cost%20of%20UWWTD-Final%20report_2010.pdf.

[25]             O listă cu cele mai relevante cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (în prezent) și decizii din anii 2009/2010 este prevăzută în anexa la raport (tabelele 3 și, respectiv, 4).

[26]             SWD(2012) 393.

[27]             Anexa VI (p. 102 pp) din evaluarea impactului [SWD(2012) 397 final] oferă detalii cu privire la acțiunea-pilot privind apele urbane reziduale.

[28]             https://circabc.europa.eu/w/browse/340cea09-390f-4c11-8e99-712c519c21e4.