RAPORT AL COMISIEI

RAPORTUL ANUAL PE 2012 PRIVIND SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA

1. Introducere

Prezentul document reprezintă cel de al 20-lea raport anual privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității în cadrul procesului de legiferare la nivelul UE. Raportul este prezentat în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea acestor principii (denumit în continuare „protocolul”) care este anexat la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Raportul analizează modul în care diversele instituții și organisme ale UE au pus în aplicare aceste două principii și dacă practica s-a schimbat în comparație cu anii anteriori. Acesta examinează mai în detaliu anumite propuneri ale Comisiei care au făcut obiectul avizelor motivate în 2012. Întrucât în anul 2012 parlamentele naționale au aplicat pentru prima dată „cartonașul galben”, astfel cum a fost introdus de Tratatul de la Lisabona, raportul se concentrează asupra acestui caz particular. Date fiind legăturile strânse dintre mecanismele de control al subsidiarității și dialogul politic dintre parlamentele naționale și Comisie, prezentul raport ar trebui considerat complementar raportului anual al Comisiei pe 2012 privind relațiile cu parlamentele naționale[1].

2. Modul în care instituțiile aplică principiile 2.1. Comisia

Dat fiind dreptul său de inițiativă, Comisia depune eforturi pentru a se asigura că sunt luate deciziile corecte privind eventualitatea unei acțiuni la nivelul UE și modul în care se poate propune o asemenea acțiune într-un stadiu inițial al elaborării politicilor.

Prin urmare, și în conformitate cu angajamentul său față de reglementarea inteligentă, înainte de a propune inițiative noi, Comisia verifică dacă UE are dreptul de a lua măsuri și dacă obiectivele măsurilor propuse nu pot fi realizate de statele membre.

În primul rând, Comisia elaborează foile de parcurs[2] pentru toate inițiativele majore, care sunt puse la dispoziția publicului. Foile de parcurs prezintă o descriere preliminară a posibilelor inițiative și schițează planurile Comisiei pentru activitatea privind politica și consultările. Acestea includ întotdeauna o justificare inițială privind principiile subsidiarității și proporționalității.

Ulterior, în faza de elaborare a politicii, se efectuează o analiză completă a aspectelor privind subsidiaritatea ca parte a procesului de evaluare a impactului (EI), ținându-se cont de opiniile exprimate în timpul consultărilor cu părțile interesate. În acest sens, Orientările privind EI[3] prevăd un set de întrebări structurate pentru analiza subsidiarității și proporționalității și servesc ca bază pentru evaluarea dreptului UE de a acționa și a justificării pentru acțiunea UE.

Prin urmare, subsidiaritatea și proporționalitatea unei posibile acțiuni a UE este evaluată pe baza tuturor dovezilor disponibile. Ulterior, aceasta este examinată în detaliu de Comitetul de evaluare a impactului (CEI)[4].

Conștient fiind de rolul-cheie al evaluărilor impactului în stabilirea dovezilor pentru factorii de decizie politică, Comitetul a semnalat în raportul anual pe 2012[5] necesitatea de a prezenta o justificare solidă și detaliată privind subsidiaritatea în cadrul tuturor evaluărilor impactului.

În 2012, CEI a examinat 97 de evaluări ale impactului și a emis 144 de avize. În 33 % din avizele sale au fost incluse comentarii referitoare la aspecte privind subsidiaritatea.

Unul din cazurile în care CEI a formulat comentarii privind subsidiaritatea a fost EI pentru propunerea de Directivă privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe [COM(2012) 372]. În acest caz, CEI a cerut serviciului responsabil „să consolideze evaluarea necesității privind o acțiune a UE, a caracterului oportun și a valorii adăugate a acesteia în baza temeiului juridic propus (piață unică și diversitate culturală)”. În consecință, EI revizuit a prezentat mult mai clar motivul pentru inițiativa UE propusă, de exemplu o mai bună explicare a caracterului transnațional al problemelor identificate care arăta că, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, cadrul juridic existent s-a dovedit insuficient în abordarea problemelor.

În cazul EI pentru propunerea de Regulament de instituire a Corpului voluntar european de ajutor umanitar[6], CEI a propus „să se prezinte mai clar necesitatea și valoarea adăugată a acțiunii UE, astfel încât așteptările politice să fie încadrate în propriul context”. De asemenea, CEI a cerut serviciului responsabil „să abordeze într-un mod mai explicit complementaritatea și coordonarea [Corpului voluntar european de ajutor umanitar] cu activitatea celorlalte organizații, având în vedere preocupările părților interesate cu privire la dublare și concurență”. Raportul revizuit privind EI a urmat aceste recomandări și a prezentat o justificare mai riguroasă pentru acțiunea UE.

Opiniile CEI contribuie la îmbunătățirea analizei conformității cu principiile subsidiarității și proporționalității, iar acestea constituie, împreună cu rapoartele EI propriu-zise, elemente importante care stau la baza procesului decizional politic.

2.2. Parlamente naționale

În 2012, Comisia a primit 70 de avize motivate din partea parlamentelor naționale, numărul fiind apropiat de cel primit în anul precedent (64 de avize în 2011) și înregistrând o ușoară creștere de aproximativ 9 %. Cu toate acestea, proporția de avize motivate primite în 2012 a fost, per ansamblu, similară cu numărul total de avize primit de Comisie în contextul unui dialog politic mai amplu cu parlamentele naționale în 2012 (663). La fel ca în 2010 și 2011, acestea au totalizat puțin peste 10 %. 2012 a fost primul an în care parlamentele naționale au făcut uz de „cartonașul galben” în contextul mecanismului de control al subsidiarității, ca răspuns la propunerea Comisiei referitoare la un regulament privind exercitarea dreptului de a desfășura acțiuni colective în cadrul libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii. Acest caz este descris în mod detaliat în capitolul 3.

Avizele motivate continuă să varieze foarte mult în ceea ce privește forma și tipul de argumente prezentate de parlamentele naționale, care fundamentează concluzia acestora că principiul subsidiarității a fost încălcat. La fel ca în anul precedent, tema avizelor motivate emise de parlamentele naționale au fost foarte variate. Cele 70 de avize motivate au acoperit nu mai puțin de 23 de propuneri ale Comisiei. După propunerea Monti II (12 avize motivate), propunerea de Regulament privind Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane s-a plasat pe locul doi în ceea ce privește numărul de avize motivate (5). Alte opt propuneri au generat trei avize motivate (pentru detalii, a se vedea anexa). Această tendință pare să confirme interesele politice variate ale parlamentelor naționale, care urmăresc priorități diferite atunci când selectează propunerile Comisiei spre a fi examinate în contextul mecanismului de control al subsidiarității și care aplică criterii diferite atunci când evaluează conformitate cu principiul subsidiarității. Așadar, coordonarea între acestea continuă să rămână o provocare.

La fel ca în 2011, Riksdag-ul suedez a fost parlamentul național care a adoptat, de departe, cel mai mare număr de avize motivate (20), aproape dublul numărului din 2011 (11). Riksdag examinează toate propunerile Comisiei în ceea ce privește subsidiaritatea și atribuie responsabilitatea de examinare, în mod descentralizat, tuturor comitetelor parlamentare care par să aplice criterii diferite. Aceasta poate avea un impact asupra avizelor motivate emise de Riksdag.[7] Sénat-ul francez este pe locul al doilea în ceea ce privește numărul de avize motivate (7), urmat de Bundesrat-ul german (5). Numai aceste trei camere singure au emis aproape 50 % din toate avizele motivate emise de parlamentele naționale în 2012.

Cel de al 18lea Raport bianual al COSAC[8] prezintă o imagine de ansamblu a procedurilor și practicilor privind analiza parlamentară.[9] Pe baza răspunsurilor trimise de parlamentele/camerele naționale la un chestionar, acest document concluzionează că procedurile diferă, în special, în ceea ce privește punctele de vedere ale parlamentelor naționale referitoare la relația dintre principiul subsidiarității și principiul proporționalității. În timp ce unii consideră că acestea sunt la fel de importante, alții consideră că principiul proporționalității reprezintă o simplă componentă a subsidiarității. Însă majoritatea parlamentelor naționale consideră că verificările privind subsidiaritatea sunt eficiente numai în cazul în care se include și o verificare a proporționalității.

Raportul precizează că o vastă majoritate a parlamentelor naționale declară că avizele motivate se întemeiază adeseori pe o interpretare mai cuprinzătoare a principiului subsidiarității decât pe formularea din Protocolul nr. 2. De exemplu, Eerste Kamer-ul olandez consideră că „nu se pot exclude principiile legalității și proporționalității atunci când se efectuează verificarea subsidiarității…”. Senát-ul ceh consideră că subsidiaritatea are „un caracter general și abstract…nu este un concept juridic strict și clar” și, în consecință, ar trebui utilizată o interpretare mai cuprinzătoare. Camera Lorzilor din Regatul Unit a prezentat un punct de vedere similar, pledând în favoarea unei interpretări mai cuprinzătoare a acestui principiu, deoarece „deși principiul este un concept juridic, în practică, aplicarea acestuia depinde de discernământul politic”.

Punctele de vedere diferite ale parlamentelor naționale privind înțelegerea și aplicarea principiului subsidiarității au condus la puncte de vedere diferite cu privire la necesitatea unor orientări în vederea clarificării domeniului de aplicare al controlului subsidiarității și criteriile relevante. Numai jumătate din parlamentele naționale, care au răspuns la chestionarul COSAC, s-au pronunțat în favoarea necesității orientărilor. Toate parlamentele care au sprijinit această necesitate au insistat ca orientările să nu fie obligatorii din punct de vedere juridic.

2.3. Parlamentul European și Consiliul

În Consiliu, Comitetul Reprezentanților Permanenți ai fiecărui stat membru (Coreper) asigură respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității. În 2012, Parlamentul European a creat o nouă direcție pe orizontală pentru a asigura o gamă mai largă de servicii pentru comitetele PE privind evaluările impactului și cele referitoare la valoarea adăugată europeană.

Activitatea privind evaluările impactului vizează examinarea foilor de parcurs ale Comisiei, care indică activitatea de politică și de consultări, precum și o estimare inițială a evaluărilor de impact ale Comisiei. La cererea comitetelor individuale, aceasta poate furniza evaluări detaliate ale evaluărilor de impact ale Comisiei, analize complementare privind aspectele propunerilor care nu sunt inițial acoperite de către Comisie și evaluări de impact ale amendamentelor avute în vedere de Parlament.

În prezent, Parlamentul European ia în considerare și valoarea adăugată europeană a propunerilor, analizând eventualul beneficiu pentru o acțiune viitoare a UE. La cererea comitetului Parlamentului European, evaluările privind valoarea adăugată europeană pot fi furnizate pentru evaluarea potențialelor impacte și pentru identificarea avantajelor și dezavantajelor propunerilor făcute în rapoartele legislative ale Parlamentului. În prezent, Parlamentul European poate realiza rapoarte privind costul non-Europei, domeniile de politică cu potențial semnificativ pentru o mai bună eficiență și/sau obținerea unor avantaje de interes general ca urmare a demarării acțiunii la nivelul UE, în cazul în care o astfel de acțiune nu există.

În 2012, Parlamentul European a emis 10 estimări inițiale privind evaluările de impact ale Comisiei, o evaluare detaliată a unei evaluări de impact a Comisiei și trei rapoarte privind valoarea adăugată europeană.

La 13 septembrie 2012, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind o mai bună legiferare, care, într-o anumită măsură, constituie un răspuns la Raportul anual al Comisiei pe 2010 privind subsidiaritatea și proporționalitatea[10]. În acest sens, Parlamentul European, întocmai ca și COSAC, sugerează faptul că ar trebui să se examineze cazul pentru a se stabili criterii la nivelul UE în vederea evaluării conformității cu principiile subsidiarității și proporționalității.

În plus, raportul Parlamentului European subliniază dimensiunea regională și locală a controlului subsidiarității și solicită o analiză independentă a Comisiei privind rolul parlamentelor regionale și locale în domeniul controlului subsidiarității. În răspunsul său la raportul Parlamentului European[11], Comisia a confirmat că această analiză este deja elaborată de Comitetul Regiunilor.[12]

2.4. Comitetul Regiunilor

În 2012, Comitetul Regiunilor (CoR) a adoptat o nouă strategie privind monitorizarea principiului subsidiarității. Scopul acesteia este de a consolida structura de guvernanță a activității de monitorizare a subsidiarității a CoR și de a stabili o abordare cuprinzătoare privind monitorizarea subsidiarității pe parcursul procesului decizional al UE, implicând în această activitate instituțiile europene și naționale și consolidând stadiul de pregătire al CoR de a introduce acțiuni în fața Curții de Justiție.

În acest context, a fost instituit un Grup de coordonare a subsidiarității pentru a asigura guvernanța politică a activității de monitorizare a subsidiarității a CoR. Acesta coordonează și oferă măsuri politice ulterioare pentru activitățile de monitorizare a subsidiarității pe tot parcursul anului. Acesta este responsabil de evidențierea priorităților anuale privind subsidiaritatea și de formularea de propuneri privind utilizarea celor mai adecvate instrumente și proceduri ale rețelei de monitorizare a subsidiarității în vederea sprijinirii activității raportorilor CoR în cadrul procesului legislativ.

Strategia revizuită subliniază că activitățile CoR de monitorizare a subsidiarității ar trebui să înceapă în faza prelegislativă. Această abordare se bazează pe rolul unui grup de experți în subsidiaritate, care cuprinde 16 funcționari din rețeaua de monitorizare a subsidiarității, selectați în funcție de domeniul lor de expertiză în ceea ce privește subsidiaritatea și în funcție de experiența lor solidă în domeniul legislației UE. Grupul s-a întrunit pentru prima dată la 25 octombrie 2012 și a selectat inițiative pentru monitorizare prioritară. Pe această bază, Biroul CoR a adoptat la data de 30 ianuarie 2013 Programul de lucru privind subsidiaritatea[13]. Acesta cuprinde patru inițiative stabilite în Programul de lucru al Comisiei pentru 2013 (facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice, „centura albastră” pentru o piață unică a transportului maritim, revizuirea politicii și a legislației privind deșeurile, cadrul de evaluare a climei și energiei care să permită extracția neconvențională de hidrocarburi în condiții de siguranță și de securitate) și mobilitatea urbană (care nu intră sub incidența Programului de lucru al Comisiei pentru 2013, dar Comisia și-a anunțat intenția de a publica o comunicare privind dimensiunea urbană a politicii UE în domeniul transporturilor în 2013).

Înființată în 2007, rețeaua de monitorizare a subsidiarității (RMS) reprezintă principalul instrument de monitorizare al CoR care includea 141 de parteneri la sfârșitul anului 2012. Numărul de membri și baza de reprezentare au crescut din nou în 2012, în special datorită asocierii parlamentelor și guvernelor regionale. Consultările cu partenerii RMS reprezintă principalul instrument operațional utilizat pentru elaborarea de către un raportor CoR a unui proiect de aviz. În 2012, au avut loc trei consultări în ceea ce privește mecanismul Conectarea Europei[14], cel de al șaptelea Program de acțiune pentru mediu (PAM)[15] și exercitarea dreptului de a desfășura acțiuni colective în cadrul libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii („Monti II”)[16]. În cadrul Planului de acțiune RMS, un grup a lucrat, pe parcursul întregului an, la revizuirea Orientărilor TEN-T și la mecanismul Conectarea Europei.

În februarie 2012, baza de date REGPEX, schimbul dintre parlamentele regionale, a fost lansată ca o subdiviziune a rețelei de monitorizare a subsidiarității, la care au acces parlamentele și guvernele care reprezintă regiuni cu competențe legislative. Această bază de date sprijină regiunile respective în a-și îndeplini rolul de monitorizare a subsidiarității legislației UE, în special în contextul sistemului de avertizare timpurie introdus în temeiul Tratatului de la Lisabona și al posibilității de a fi consultată de parlamentele naționale. CoR consideră că REGPEX nu reprezintă doar o bază de date tehnice care oferă acces la surse de informații și publică poziții regionale, ci și o rețea care încurajează stabilirea de contacte între „regiunile legislative” ale UE.

Următoarele avize adoptate de către CoR în 2012 au determinat exprimarea de preocupări privind respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității, anumite voci invocând posibile încălcări: propunerea de Regulament privind Fondul european de dezvoltare regională, cel de al șaptelea Program de acțiune pentru mediu, pachetul de măsuri privind achizițiile publice, pachetul de măsuri privind protecția datelor și detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii.

2.5. Curtea de Justiție

În 2012, Curtea de Justiție nu a pronunțat nicio hotărâre care să fi tratat în mod semnificativ principiul subsidiarității. Cu toate acestea, în cauza C-288/11 P, Mitteldeutsche Flughafen, în hotărârea din 19 decembrie 2012, Curtea de Justiție a confirmat faptul că principiul subsidiarității nu se aplică în cazul ajutoarelor de stat, domeniu în care Comisia are competență exclusivă.

Mai mult, în cauza C-221/10 P, Artegodan, în hotărârea din 19 aprilie 2012, Curtea a reconfirmat faptul că subsidiaritatea și, mai general, regulile privind competența stabilite în tratat, nu determină exercitarea unor drepturi individuale și, prin urmare, încălcarea acestor reguli nu atrage, în sine, răspunderea extracontractuală a Uniunii și a instituțiilor acesteia.

3. Principalele cazuri în care au fost exprimate preocupări cu privire la subsidiaritate și proporționalitate

Propunere de Regulament privind exercitarea dreptului de a desfășura acțiuni colective în cadrul libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii (Monti II).

Parlamentele naționale au emis 12 avize motivate cu privire la propunerea Monti II, reprezentând 19 voturi (18 fiind pragul), și, astfel, s-a declanșat pentru prima oară așa-numita „procedură a cartonașului galben”[17].

Obiectivul propunerii Comisiei este de a clarifica interacțiunea dintre exercitarea drepturilor sociale și a libertății de stabilire și de a presta serviciile stabilite în tratat. Comisia a încercat să abordeze preocupările exprimate de părțile interesate (în special de către sindicate) conform cărora, pe piața unică, libertățile economice prevalează asupra dreptului la grevă în urma hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție în cauzele Viking Line și Laval, clarificând, într-un instrument legislativ, faptul că nu există o supremație între cele două. Comisia era conștientă de natura delicată a acestei chestiuni și de dificultatea de a identifica un punct comun între interesele contradictorii privind modul cel mai eficient de a face față conflictelor industriale în situațiile care implică întreprinderi și lucrători din diferite state membre.

Avizele motivate au fost emise de SE Riksdag (2 voturi), DK Folketing (2 voturi), FI Eduskunta (2 voturi), FR Sénat (1 vot), PL Sejm (1 vot), PT Assembleia da República (2 voturi), LV Saeima (2 voturi), LU Chambre des Députés (2 voturi), BE Chambre des Représentants (1 vot), UK Camera Comunelor (1 vot), NL Tweede Kamer (1 vot) și MT Kamra tad-Deputati (2 voturi).

Majoritatea parlamentelor naționale care au adoptat avize motivate au pus sub semnul întrebării utilizarea articolului 352 din TFUE ca temei juridic al propunerii. Majoritatea au considerat că utilizarea acestui temei juridic nu este justificată suficient. Unele parlamente au considerat că excluderea dreptului la grevă din domeniul de aplicare al articolului 153 din TFUE ar exclude și posibilitatea de a utiliza articolul 352 din TFUE ca temei juridic. Același număr de parlamente naționale și-a exprimat îndoiala cu privire la valoarea adăugată a propunerii și la necesitatea acțiunii propuse. Unele camere au subliniat faptul că propunerea nu ar modifica situația juridică actuală, iar altele au susținut că nu ar contribui la atingerea unui nivel mai ridicat de claritate și de securitate juridică. În plus, cinci parlamente naționale au argumentat că articolul 153 alineatul (5) din TFUE ar exclude dreptul la grevă din competența UE, în timp ce altele au susținut că principiul general și testul de proporționalitate incluse în propunere nu sunt în conformitate cu principiul subsidiarității și ar putea crea un impact negativ asupra dreptului la grevă. Printre celelalte aspecte abordate, parlamentele naționale au pus sub semnul întrebării necesitatea mecanismului de soluționare alternativă a litigiilor, existând temerea că acesta s-ar putea suprapune sistemelor naționale. Parlamentele și-au exprimat, de asemenea, îndoiala cu privire la necesitatea unui mecanism de alertă.

În urma evaluării aprofundate a argumentelor prezentate de parlamentele naționale în avizele motivate emise, Comisia a constatat că principiul subsidiarității nu a fost încălcat.

În răspunsurile sale către parlamentele naționale care au emis avize motivate[18], Comisia explică faptul că scopul propunerii Comisiei a constat în clarificarea principiilor generale și a regulilor aplicabile la nivelul UE în ceea ce privește exercitarea dreptului fundamental de a desfășura acțiuni colective în cadrul libertății de a presta servicii și a libertății de stabilire, inclusiv a necesității reconcilierii acestora, în practică, în contexte transfrontaliere. Comisia a susținut faptul că acest obiectiv nu poate fi realizat de către statele membre în mod individual și că este necesară desfășurarea unei acțiuni la nivelul Uniunii Europene.

În ceea ce privește problema temeiului juridic, Comisia a decis să utilizeze articolul 352 din TFUE, având în vedere că tratatul nu conține o dispoziție explicită în acest sens. Cu toate că se confirmă faptul că articolul 153 alineatul (5) din TFUE exclude dreptul la grevă din categoria de aspecte care pot fi reglementate la nivelul UE prin standardele minime prevăzute într-o directivă, hotărârile Curții au demonstrat în mod clar că faptul că articolul 153 nu se aplică dreptului la grevă nu înseamnă că acțiunile colective sunt excluse din domeniul de aplicare a legislației europene. Mai mult, Comisia a considerat că un regulament ar fi fost instrumentul juridic cel mai adecvat a fi utilizat deoarece este direct aplicabil și ar fi redus astfel complexitatea legislativă, furnizând un nivel mai ridicat de securitate juridică celor care intră sub incidența legislației pe teritoriul Uniunii prin clarificarea regulilor aplicabile.

În plus, regulamentul propus ar fi recunoscut rolul instanțelor naționale în constatarea situației de fapt și în a stabili dacă acțiunile urmăresc obiective de interes legitim, dacă sunt corespunzătoare pentru atingerea acestor obiective și dacă nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestora. De asemenea, regulamentul ar fi recunoscut importanța legislației și a procedurilor naționale existente în ceea ce privește exercitarea dreptului la grevă, inclusiv a instituțiilor alternative de soluționare a litigiilor existente, care nu ar fi fost modificate sau afectate de propunere. Aceasta ar fi explicat rolul mecanismelor alternative de soluționare amiabilă a litigiilor care există în mai multe state membre.

Comisia a concluzionat că principiul subsidiarității nu a fost încălcat, dar a luat act de opiniile exprimate de parlamentele naționale, precum și de stadiul actual al discuțiilor purtate de părțile interesate privind proiectul de regulament. Comisia a recunoscut faptul că era puțin probabil ca propunerea sa să obțină sprijinul politic necesar în cadrul Parlamentului European și al Consiliului pentru a permite adoptarea sa. Având în vedere acest aspect, prin scrisorile sale din 12 și 13 septembrie 2012, Comisia a informat Parlamentul European, Consiliul și parlamentele naționale privind intenția sa de a-și retrage propunerea și a explicat că, procedând astfel, spera să faciliteze o negociere rapidă a propunerii de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind punerea în aplicare a Directivei 96/71/CE și să permită realizarea de progrese privind asigurarea respectării drepturilor lucrătorilor detașați, astfel cum se subliniază la punctul 3 litera (l) din „Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă” adoptat de Consiliul European la 28-29 iunie 2012. Comisia a luat decizia de a retrage propunerea Monti II la 26 septembrie 2012[19].

Propunere de Regulament privind Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane[20]

Propunerea Comisiei care a generat cel de al doilea număr de avize motivate ca importanță în 2012 (5 avize) a fost propunerea de înființare a Fondului de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane. Toate parlamentele naționale care au transmis avize motivate[21] au ridicat aceeași problemă, și anume lipsa de justificări suficiente privind conformitatea propunerii cu principiul subsidiarității.[22] DE Bundestag a susținut că articolele 174 și 175 din TFUE nu prevăd competența UE de a lupta împotriva sărăciei, că politica socială și măsurile luate în cadrul acesteia intră în sfera de competență a statelor membre și că propunerea încalcă principiul proporționalității. SE Riksdag a argumentat că sărăcia și excluziunea socială pot fi prevenite cel mai eficient prin ocuparea forței de muncă, care să permită independența unei persoane, și printr-un sistem de asistență socială destinat întregii populații. În opinia sa, asistența socială este responsabilitatea statelor membre și ajutorul este gestionat cel mai eficient de către statele membre. Acest punct de vedere a fost împărtășit de DK Folketing, care a susținut că obiectivul de a sprijini cele mai defavorizate persoane poate fi îndeplinit cel mai eficient de către statele membre, la nivel central, regional sau local. Camera Lorzilor din Regatul Unit a constatat că niciun argument convingător nu a fost adus de către Comisie pentru a-și justifica propunerea în ceea ce privește principiul subsidiarității și că orice incertitudine privind capacitatea tuturor statelor membre de a susține cheltuielile și investițiile sociale la niveluri suficiente poate fi depășită prin acțiunile desfășurate în cadrul actualelor programe de coeziune ale UE. Camera Lorzilor din Regatul Unit a pus sub semnul întrebării necesitatea acțiunii propuse.

În răspunsurile sale la aceste avize motivate, Comisia a subliniat faptul că a examinat dreptul UE de a acționa și valoarea adăugată a acesteia în cadrul procesului de evaluare a impactului și că aceste constatări au fost sintetizate în expunerea de motive care însoțește propunerea. Comisia a recunoscut faptul că promovarea muncii și a independenței este cea mai bună metodă de combatere a excluziunii sociale și că Fondul Social European trebuie să rămână principalul instrument al UE de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale prin sprijinirea măsurilor de activare. Cu toate acestea, Comisia a subliniat faptul că un număr tot mai mare de europeni sunt prea departe de piața muncii pentru a beneficia de sprijinul care li se poate oferi din fondurile existente. Comisia a atras atenția asupra obligației propuse de a corela acordarea de asistență materială cu punerea în aplicare a unor măsuri de însoțire care vizează reintegrarea socială a persoanelor asistate, făcând din fondul propus un instrument care depășește intervențiile pasive. Comisia a subliniat faptul că fondul propus se va baza pe schemele naționale de sprijin și va fi pus în aplicare prin gestiune partajată, încredințând statelor membre responsabilitatea principală de a identifica cele mai potrivite grupuri-țintă și tipuri de intervenții.

Propunere de Regulament privind protecția persoanelor referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal și la libera circulație a acestor date.[23]

Dintre cele opt propuneri ale Comisiei care au generat trei avize motivate, propunerea de Regulament privind protecția datelor a fost cea care a fost criticată în ceea ce privește nu numai subsidiaritatea, ci și proporționalitatea. Unele parlamente naționale au fost de părere că domeniul de aplicare al regulamentului propus ar trebui să rămână limitat la schimburile transfrontaliere. În ceea ce privește proporționalitatea, acestea au susținut că propunerea ar putea influența modul de gestionare a datelor cu caracter personal de către sectorul public (în special în domeniul sănătății și al serviciilor sociale). În cele din urmă, mai multe parlamente naționale au pus sub semnul întrebării domeniul de aplicare și numărul de competențe delegate acordate Comisiei în baza propunerii. Acest ultim argument a fost confirmat în mare parte de către statele membre în cadrul discuțiilor Consiliului, precum și de către o serie de membri ai Parlamentului European.

În răspunsurile sale, Comisia a explicat că alegerea unui regulament vizează armonizarea mai aprofundată a legislației europene existente în materie de protecție a datelor, pentru a garanta un nivel ridicat de protecție pe întreg teritoriul Uniunii și pentru a garanta astfel libera circulație a datelor cu caracter personal pe piața internă. În limitele impuse de regulament, statele membre vor menține o anumită marjă de manevră în sectorul public, astfel cum se specifică deja în propunere. În ceea ce privește competențele delegate, Comisia a clarificat faptul că acestea vor asigura adaptarea corespunzătoare a legislației la sistemul de date electronice aflat în continuă evoluție, fără a necesita renegocierea legii la nivelul co­legiuitorilor.

4. Concluzii

În 2012, a crescut nivelul de sensibilizare privind principiile subsidiarității și proporționalității în contextul interinstituțional, nu în ultimul rând datorită parlamentelor naționale care au determinat declanșarea pentru prima dată a procedurii cartonașului galben.

Problemele privind controlul și monitorizarea subsidiarității au jucat un rol important în agenda Parlamentului European și a Comitetului Regiunilor, care și-au adaptat procedurile interne pentru a putea analiza mai eficient impactul și valoarea adăugată a activității desfășurate. Instituțiile și organismele UE sunt, de asemenea, în căutare de sinergii privind evaluarea conformității cu principiile subsidiarității și proporționalității. Prin urmare, Comitetul Regiunilor poate furniza informații, la cererea expresă a Comisiei, în ceea ce privește impactul regional și local al unui proiect de propunere în raport cu evaluările de impact efectuate de Comisie. De asemenea, Parlamentul European și-a consolidat abordarea privind evaluarea impactului și valoarea adăugată a acțiunii UE.

În 2012, s-a înregistrat o intensificare a discuțiilor privind definirea principiilor subsidiarității și proporționalității, și anume în ceea ce privește necesitatea de a defini mai bine domeniul de aplicare al controlului subsidiarității, astfel cum este descris în tratat. Chiar dacă parlamentele naționale văd avantaje clare ale coordonării mai strânse a activităților lor de control și chiar dacă mai multe voci solicită elaborarea unor orientări, parlamentele naționale doresc menținerea dreptului de a interpreta aceste principii. În acest context trebuie reamintit faptul că Orientările Comisiei privind evaluarea impactului[24] au stabilit în mod clar criteriile utilizate pentru evaluarea conformității propunerilor Comisiei cu principiile subsidiarității și proporționalității, în timp ce Comisia a încurajat permanent alte instituții să aplice aceleași criterii.

Anexă

Lista inițiativelor Comisiei cu privire la care parlamentele naționale au emis avize motivate[25] referitoare la principiul subsidiarității în anul 2012[26]

|| Documentul Comisiei || Titlu || Avize motivate (Protocol 2) || Camera națională care au prezentat avize motivate

1 || COM(2012)130 || Exercitarea dreptului de a desfășura acțiuni colective în cadrul libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii (Monti II) || 12 || BE Chambre des Représentants DK Folketing FI Eduskunta FR Sénat LV Saeima LU Chambre des Députés MT Kamra tad-Deputati NL Tweede Kamer PL Sejm PT Assembleia da República UK Camera Comunelor SE Riksdag

2 || COM(2012)617 || Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane || 5 || DE Bundestag DK Folketing UK Camera Comunelor UK Camera Lorzilor SE Riksdag

3 || COM(2012)380 || Inspecția tehnică periodică a autovehiculelor și remorcilor și de abrogare a Directivei 2009/40/CE || 5 || CY Vouli ton Antiprosopon NL Eerste Kamer NL Tweede Kamer FR Sénat SE Riksdag

4 || COM(2012)11 || Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (Regulament general privind protecția datelor) || 4 || DE Bundesrat BE Chambre des Représentants FR Sénat SE Riksdag

5 || COM(2011)778 || Propunere de modificare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate || 3 || BE Chambre des Représentants SK Národná Rada SE Riksdag

6 || COM(2011)779 || Cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public || 3 || BE Chambre des Représentants SK Národná Rada SE Riksdag

7 || COM(2011)828 || Stabilire a normelor și a procedurilor cu privire la introducerea restricțiilor de exploatare referitoare la zgomot pe aeroporturile din Uniune în cadrul unei abordări echilibrate și de abrogare a Directivei 2002/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului || 3 || DE Bundesrat FR Sénat NL Tweede Kamer

8 || COM(2011)897 || Atribuirea contractelor de concesiune || 3 || DE Bundesrat AU Bundesrat ES Congreso de los Diputados/Senado

9 || COM(2012)372 || Gestionarea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizări online pe piața internă || 3 || FR Sénat PL Sejm SE Riksdag

10 || COM(2012)381 || Propunere de modificare a Directivei 1999/37/CE a Consiliului privind documentele de înmatriculare pentru vehicule || 3 || CY Vouli ton Antiprosopon NL Eerste Kamer NL Tweede Kamer

11 || COM(2012)382 || Propunere privind controlul tehnic rutier al vehiculelor utilitare care circulă în Uniune și de abrogare a Directivei 2000/30/CE || 3 || CY Vouli ton Antiprosopon NL Eerste Kamer NL Tweede Kamer

12 || COM(2012)576 || Accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune || 3 || FR Sénat IT Senato della Repubblica SE Riksdag

13 || COM(2012)614 || Consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe || 3[27] || DK Folketing NL Eerste Kamer/Tweede Kamer SE Riksdag

14 || COM(2011)821 || Dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro || 2 || FR Sénat SE Riksdag

15 || COM(2012)10 || Protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și libera circulație a acestor date) || 2 || DE Bundesrat SE Riksdag

16 || COM(2012)167 || Propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 223/2009 privind statisticile europene || 2 || AU Bundesrat ES Congreso de los Diputados/Senado

17 || COM(2012)48 || Propunere de directivă de modificare a Directivei 2001/83/CE în ceea ce privește informațiile destinate publicului larg referitoare la medicamentele eliberate pe bază de rețetă, de modificare, în ceea ce privește informațiile destinate publicului larg referitoare la medicamentele eliberate pe bază de rețetă, a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman || 2 || PL Senat SE Riksdag

18 || COM(2012)49 || Propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 726/2004, în ceea ce privește informațiile destinate publicului larg referitoare la medicamentele de uz uman eliberate pe bază de rețetă || 2 || PL Senat SE Riksdag

19 || COM(2012)84 || Transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în sfera de cuprindere a sistemelor publice de asigurări de sănătate || 2 || AU Nationalrat LU Chambre des Députés

20 || COM(2011)793 || Soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și modificarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) || 2 || DE Bundesrat NL Eerste Kamer

21 || COM(2011)895 || Achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale || 2 || SE Riksdag UK Camera Comunelor

22 || COM(2011)896 || Achizițiile publice || 2 || SE Riksdag UK Camera Comunelor

23 || COM(2011)747 || Propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 privind agențiile de rating de credit || 1 || SE Riksdag

24 || COM(2011)794 || Soluționarea online a litigiilor în materie de consum (regulament privind sol în materie de consum) || 1 || NL Eerste Kamer

25 || COM(2011)824 || Servicii de handling la sol în aeroporturile din Uniune și de abrogare a Directivei 96/67/CE a Consiliului || 1 || LU Chambre des Députés

26 || COM(2011)834 || Instituirea unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (2014-2020) || 1 || SE Riksdag

27 || COM(2011)873 || Instituirea Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) || 1 || SE Riksdag

28 || COM(2011)877 || Propunere de modificare a Directivei 2003/98/CE privind reutilizarea informațiilor din sectorul public || 1 || SE Riksdag

29 || COM(2012)150 || Propunere de modificare a Directivelor 1999/4/CE, 2000/36/CE, 2001/111/CE, 2001/113/CE și 2001/114/CE în ceea ce privește competențele care urmează să fie conferite Comisiei || 1 || AU Bundesrat

30 || COM(2012)280 || Instituirea unui cadru pentru redresare și rezoluția instituțiilor de credit și a întreprinderilor de investiții și de modificare a Directivelor 77/91/CEE și 82/891/CE ale Consiliului, a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE și 2011/35/ce și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 || 1 || SE Riksdag

31 || COM(2012)35 || Statutul unei fundații europene (Fe) || 1 || LT Seimas

32 || COM(2012)363 || Combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal || 1 || SE Riksdag

33 || COM(2012)369 || Trialurile clinice cu medicamente de uz uman și de abrogare a Directivei 2001/20/CE || 1 || PL Sejm

34 || COM(2012)511 || Atribuirea unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit || 1 || SE Riksdag

|| Avize motivate privind propunerile considerate separat || || 83 ||

|| Avize motivate privind pachetele de propuneri[28] || || -13 ||

|| TOTAL || || 70 ||

[1] COM(2013) 565.

[2] http://ec.europa.eu/governance/impact/planned_ia/planned_ia_en.htm.

[3] SEC(2009) 92.

[4] http://ec.europa.eu/governance/impact/iab/iab_en.htm.

[5] http://ec.europa.eu/governance/impact/key_docs/docs/iab_report_2012_en_final.pdf.

[6] COM(2012) 514.

[7] Raportul privind Comitetul constituțional al Riksdag — 2012/13:KU8.

[8] COSAC este o Conferință a comitetelor parlamentelor naționale și a statelor membre ale Uniunii Europene care tratează afacerile Uniunii Europene și a reprezentanților Parlamentului European.

[9] Al 18lea Raport bianual: Evoluții în procedurile Uniunii Europene și practici relevante pentru examinarea parlamentară, 27 septembrie 2012.

[10] COM(2011) 344.

[11] SP (2012) 766/2.

[12] http://extranet.cor.europa.eu/subsidiarity/regpex/Pages/Study-on-Regional-Parliaments.aspx.

[13] CDR2336-2012.

[14] COM(2011) 659.

[15] COM(2012) 95.

[16] COM(2012) 130.

[17] A se vedea articolul 7 alineatul (2) din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității.

[18] Scrisoarea din 14 martie 2013.

[19] PV(2012) 2017; http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/10061/2012/EN/10061-2012-2017-EN-F-0.Pdf.

[20] COM(2012) 617; predecesorul său a fost Programul UE de distribuire de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate, care urmează să fie întrerupt în 2013 — propunerea Comisiei COM (2010) 486 a primit, de asemenea, trei avize motivate.

[21] DE Bundestag, DK Folketing, Camera Lorzilor din Regatul Unit, Camera Comunelor din Regatul Unit și SE Riksdag.

[22] Articolul 5 din Protocolul nr. 2.

[23] COM(2012) 11.

[24] SEC(2009) 92.

[25] Pentru a fi considerat un aviz motivat, în conformitate cu definiția dată în Protocolul 2, un aviz trebuie să indice în mod clar o încălcare a subsidiarității și să fie trimis Comisiei în termen de opt săptămâni de la transmiterea propunerii către parlamentele naționale.

[26] Clasate în funcție de numărul de avize motivate primite de Comisie în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2012.

[27] Referitor la această propunere, Comisia a primit în total șase avize motivate. Trei avize motivate (PL Sejm; PL Senat; Camera Lorzilor din Regatul Unit) au fost primite după data de 31 decembrie 2012, dar înainte de data‑limită de 15 ianuarie 2013.

[28]    Deoarece unele avize se referă la pachete de propuneri, tabelul prezintă numărul de avize motivate emise pentru fiecare propunere. De asemenea, pentru a indica numărul de avize motivate primite de la Comisie, se deduce numărul de avize motivate care vizează mai multe propuneri.