CUPRINS

1........... Contextul actual.............................................................................................................. 4

1.1........ Sănătatea animalelor....................................................................................................... 4

1.2........ Sănătatea plantelor......................................................................................................... 4

1.3........ Materialul de reproducere a plantelor.............................................................................. 5

1.4........ Controalele oficiale......................................................................................................... 5

1.5........ Gestionarea cheltuielilor.................................................................................................. 6

2........... Necesitatea de a moderniza cadrul legislativ al UE pentru animale, plante și lanțul agroalimentar        6

2.1........ Sănătatea animalelor....................................................................................................... 6

2.2........ Sănătatea plantelor......................................................................................................... 7

2.3........ Materialul de reproducere a plantelor.............................................................................. 8

2.4........ Controalele oficiale......................................................................................................... 8

2.5........ Gestionarea cheltuielilor.................................................................................................. 9

3........... „Pachetul de Revizuiri”.................................................................................................... 9

4........... Conținutul „Pachetului de Revizuiri”............................................................................. 10

4.1........ Actul legislativ privind sănătatea animalelor.................................................................... 10

4.1.1..... Principalele modificări................................................................................................... 10

4.2........ Actul legislativ privind sănătatea plantelor...................................................................... 11

4.2.1..... Principalele modificări................................................................................................... 11

4.3........ Actul legislativ privind materialul de reproducere a plantelor........................................... 13

4.3.1..... Principalele modificări................................................................................................... 13

4.4........ Regulamentul privind controalele oficiale........................................................................ 15

4.4.1..... Principalele modificări................................................................................................... 15

4.5........ Gestionarea cheltuielilor................................................................................................ 17

5........... Concluzie..................................................................................................................... 17

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

Animale și plante mai sănătoase, un lanț agroalimentar mai sigur Un cadrul legislativ modernizat pentru o UE mai competitivă

Introducere

Asigurarea unui nivel înalt de sănătate pentru oameni, animale și plante este un obiectiv al UE menționat în tratat. În timp, UE a acumulat un set cuprinzător de acte legislative menite să prevină și să gestioneze riscurile pentru sănătatea animalelor și a plantelor, precum și siguranța lanțului alimentar la nivelul UE și la nivel național. Aplicarea legislației în aceste domenii de politici este asigurată prin intermediul unui set comun de norme privind controalele oficiale care trebuie efectuate de către autoritățile competente din statele membre ale UE.

Cadrul legislativ pe care UE l-a elaborat până acum a dovedit, în general, că este eficient în prevenirea și combaterea riscurilor. Cu toate acestea, piața globală modernă expune UE din ce în ce mai mult la noi riscuri și impune continuu sporirea inovării și a competitivității. Aceste aspecte, împreună cu experiența dobândită din legislația UE în acest domeniu, indică necesitatea de a simplifica și de a actualiza instrumentele disponibile și de a integra și mai mult abordarea în diferitele domenii.

Prin urmare, Comisia a realizat o revizuire a actualului cadru legislativ privind sănătatea animalelor, sănătatea plantelor, materialul de reproducere a plantelor și controalele oficiale, menită în principal să sporească eficacitatea, coerența și claritatea juridică în domeniile respective. În acest sens, ea caută să promoveze productivitatea, buna funcționare și accesibilitatea pieței interne și să consolideze competitivitatea UE la nivel mondial. Prin urmare, în ultimă instanță, revizuirea contribuie la realizarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii, în conformitate cu obiectivele UE 2020.

Prezenta comunicare prezintă cele patru propuneri legislative rezultate în cele patru domenii reprezentate de sănătatea animalelor, sănătatea plantelor, materialul de reproducere a plantelor și controalele oficiale („pachetul de revizuiri”) și explică, pentru fiecare dintre acestea, contextul actual, fundamentarea care stă la baza pachetului și principalele îmbunătățiri introduse.

Pachetul de revizuiri include, de asemenea, o a cincea propunere de instituire a unui program multianual de finanțare UE a acțiunilor care vizează asigurarea unui nivel înalt de sănătate pentru oameni, animale și plante de-a lungul lanțului agroalimentar și în domenii conexe, permițând în același timp întreprinderilor să funcționeze într-un mediu care favorizează competitivitatea și crearea de locuri de muncă.

Producția și consumul de alimente ocupă un rol central în orice societate și are consecințe economice, sociale și, în multe cazuri, asupra mediului. Industria agroalimentară este a doua industrie ca mărime din UE. Producția totală rezultată din lanțul alimentar valorează aproximativ 750 miliarde EUR pe an. În cadrul acestui sector lucrează peste 48 de milioane de oameni, de la producția primară, până la vânzarea cu amănuntul și catering. Există aproximativ 14 milioane de producători agricoli primari și 25 de milioane de operatori în sectorul alimentar, care acționează de-a lungul lanțului agroalimentar din UE.

1.           Contextul actual

Pentru a asigura cetățenilor un nivel înalt de sănătate umană, animală și vegetală, încurajând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne, legislația UE prevede un set de norme armonizate pentru a preveni, elimina sau reduce riscurile pentru sănătatea oamenilor care pot apărea de-a lungul lanțului agroalimentar și în cele două domenii cele mai apropiate de aceasta și anume sănătatea plantelor și a animalelor. În general, normele UE au obiectivul de a aborda în mod corespunzător riscurile pentru sănătate (adică riscurile care amenință integritatea oamenilor, a animalelor și a plantelor determinate de contaminare chimică și microbiană, boli și dăunători), dar ele pot include și măsurile pentru a asigura productivitatea și diversitatea în producția de plante (în scopul asigurării securității alimentare) și pentru a reglementa metodele specifice de producție (de exemplu, bunăstarea animalelor și indicațiile geografice).

1.1.        Sănătatea animalelor

Sănătatea animalelor este o preocupare pentru toți. În prezent, intervenția UE se concentrează pe prevenirea și controlul bolilor transmisibile care pot avea impacturi semnificative asupra sănătății și economiei. Impactul unui focar epidemic de boală veterinară poate varia foarte mult, dar, de obicei, el reprezintă un risc direct pentru sănătatea animalelor și, adesea, și pentru sănătatea publică, parțial prin intermediul alimentelor de origine animală. Cu toate acestea, pot exista și efecte negative indirecte (posibil economice sau sociale), incluzând costurile pentru crescătoriile de animale și industriile conexe determinate de tratamentul bolii, perturbarea activității, costurile pentru sectorul public cu eradicarea și monitorizarea bolii, precum și schimbările la nivelul modelelor de consum. Adesea, epidemiile au și efecte semnificative asupra comerțului internațional cu animale și produse de origine animală.

În întreaga UE, sectorul agricol este cel mai mare utilizator de animale, implicând cel puțin 2 miliarde de păsări (pui, găini ouătoare, curcani, etc.) și 334 milioane de mamifere (porcine, ovine, caprine, bovine, animale cu blană, etc.). Există 13,7 milioane de crescătorii de animale în UE. Valoarea producției crescătoriilor de animale în UE este de 156 miliarde EUR pe an.

1.2.        Sănătatea plantelor

Sănătatea plantelor este un factor-cheie pentru sustenabilitatea și competitivitatea agriculturii, horticulturii și silviculturii. O mare parte din alimentele pe care le consumăm și din furajele consumate de animalele de la care se obțin alimente provine de la plante. Primul obiectiv al normelor privind sănătatea plantelor este de a proteja produsele vii (de exemplu, arbori, arbuști și plante) din agricultura, horticultura și silvicultura UE, spațiul verde public și privat (de exemplu, arborii urbani, plantele din grădinile publice/private) și mediul prin împiedicarea intrării și răspândirii dăunătorilor neautohtoni. Normele privind sănătatea plantelor asigură un comerț sigur prin impunerea unor cerințe UE în materie de import și a unor condiții pentru circulația plantelor și a produselor vegetale în UE. Focarele epidemice generate de dăunătorii cunoscuți trebuie eradicate sau, în cazul în care această eradicare este imposibilă, ele trebuie limitate, pentru a proteja restul teritoriului UE. Un al doilea obiectiv este de a asigura ca la începutul lanțului de producție vegetală să se utilizeze material vegetal sănătos, prin împiedicarea răspândirii dăunătorilor la semințe și la materialul săditor.

Valoarea culturilor de plante în UE este de 205 miliarde EUR anual. Fără protecția conferită de normele privind sănătatea plantelor, agricultura, horticultura și silvicultura din UE ar suferi pagube economice severe. O serie de dăunători reglementați la nivel internațional amenință culturile de plante cum ar fi grâul (valoarea exporturilor UE: 9 miliarde EUR), cartofii (valoarea producției UE: 9 miliarde EUR) și tomatele (valoarea producției: 9 – 12 miliarde EUR).

1.3.        Materialul de reproducere a plantelor

Materialul de reproducere a plantelor este piatra de temelie a producției agricole, horticole și forestiere. Este prima verigă în lanțul agroalimentar, afectând diversitatea, sănătatea și calitatea plantelor și a alimentelor. Materialul de reproducere a plantelor este controlat pentru a se asigura identitatea, sănătatea și calitatea materialului, spre beneficiul utilizatorilor, de exemplu, agricultorii, grădinarii sau silvicultorii. Obiectivele legislației UE privind materialul de reproducere a plantelor sunt îmbunătățirea productivității agricole, horticole și forestiere, asigurarea bunei funcționări a pieței UE pentru produsele respective și stimularea competitivității sectorului la nivel mondial.

În prezent, piața UE a semințelor de uz comercial valorează aproximativ 6,8 miliarde EUR, ceea ce reprezintă peste 20 % din vânzările mondiale totale de semințe de uz comercial. UE este un exportator net de semințe.

Sectorul UE este, de asemenea, extrem de competitiv în comerțul mondial: este cel mai mare exportator de semințe, valoarea estimată a exporturilor fiind de 4,4 miliarde EUR, reprezentând aproximativ 60 % din valoarea totală a exporturilor de semințe la nivel mondial, care este de 7,7 miliarde EUR.

1.4.        Controalele oficiale

Un nivel înalt de sănătate de-a lungul lanțului agroalimentar depinde de aplicarea consecventă, eficientă și la timp a măsurilor de asigurare a respectării standardelor UE de către statele membre. Aplicarea corectă a normelor vizând lanțul agroalimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor, materialul de reproducere a plantelor și produsele de protecție a plantelor trebuie să fie asigurată pe întreg teritoriul UE, pentru ca oamenii, plantele și animalele să fie mai sănătoase și pentru ca piața internă să prospere și să funcționeze în condiții bune. Pentru ca toate acestea să fie posibile, autorităților relevante din statele membre trebuie să li se pună la dispoziție un mediu juridic clar, fiabil și coerent, în care să utilizeze efectiv și eficient instrumentele de asigurarea a respectării legislației, în special controalele oficiale. De asemenea, ele au nevoie de resurse corespunzătoare pentru a asigura continuitatea și coerența activității lor, pe baza necesităților impuse de obiectivele activităților de asigurare a respectării legislației.

În UE, peste 100 000 de angajați cu normă întreagă efectuează controale oficiale, care implică inspecții și alte activități de control. Câteva exemple: aproximativ 70 000 de eșantioane pe an (în medie) sunt analizate de peste 270 laboratoare acreditate, care verifică prezența reziduurilor de pesticide. Numai în 2010, au fost prelevate 736 806 de eșantioane pentru a verifica reziduuri veterinare. Aproximativ 320 000 de eșantioane provenite de la păsări domestice și sălbatice au fost analizate în 2011 doar în ceea ce privește gripa aviară.

Funcționarea eficientă a unui sistem de controale oficiale la nivelul UE este de o importanță capitală, atât pentru exporturi, cât și pentru importuri. Capacitatea UE de a exporta către țări din afara UE se bazează pe valoarea adăugată dovedită a produselor sale în raport cele ale concurenților din afara UE. Aceasta poate fi realizată doar dispunând de un sistem de controale oficiale eficient, care asigură respectarea cu consecvență a unor standarde înalte de siguranță și calitate și îndeplinirea așteptărilor corespunzătoare ale partenerilor comerciali. Pe de altă parte, UE este cel mai mare importator de animale vii, de alimente și de furaje. Verificările efectuate de către autoritățile competente din statele membre asupra produselor provenind din țări din afara UE asigură faptul că acestea sunt în conformitate cu standardele UE sau cu standarde care oferă un nivel echivalent de protecție.

În 2010, importurile UE de alimente și băuturi au valorat 78 miliarde EUR, iar exporturile 73 miliarde EUR. UE a importat 79,3 milioane de tone de alimente și animale vii și 3,4 milioane de tone de băuturi în 2010, însemnând un deficit comercial de 14 milioane de tone în cazul alimentelor și animalelor vii și un excedent de 6 milioane de tone în cazul băuturilor.

1.5.        Gestionarea cheltuielilor

Temeiul juridic actual pentru finanțarea UE este reprezentat de: Decizia 2009/470/CE a Consiliului pentru programele veterinare de eradicare și măsurile veterinare de urgență; Directiva 2000/29/CE a Consiliului pentru măsurile vizând sănătatea plantelor; și Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului pentru măsurile de finanțare în ceea ce privește laboratoarele de referință ale UE, programul „O formare mai bună pentru o hrană mai sigură” (FBHS) și pentru alte măsuri utilizate în punerea în aplicare a normelor referitoare la controalele oficiale.

În 2011, au fost alocate 314,6 milioane EUR în principal pentru programele de eradicare a bolilor veterinare. Cheltuielile cu laboratoarele, FBHS și alte măsuri au reprezentat 9 % din total. 7 % au fost alocate măsurilor operaționale vizând sănătatea plantelor, în timp ce 3 % au fost alocate fondului de urgență pentru boli veterinare și alte boli.

2.           Necesitatea de a moderniza cadrul legislativ al UE pentru animale, plante și lanțul agroalimentar

2.1.        Sănătatea animalelor

Actualul cadru legislativ al UE în materie de sănătate a animalelor este format din aproximativ 50 de directive și regulamente de bază, unele fiind adoptate la începutul anilor ’60. De atunci, s-a acumulat un set de 400 de acte legislative veterinare – majoritatea întocmite între 1988 și 1995, pentru o comunitate de numai 12 state membre. Între timp, au apărut noi provocări: boli care nu erau cunoscute cu un deceniu în urmă, în timp ce alte boli (de exemplu, febra aftoasă, boala limbii albastre și gripa aviară) au reapărut recent, reamintindu-ne riscurile grave pe care le reprezintă. De asemenea, s-au schimbat și condițiile comerciale în mod radical, volumul comerțului cu produse de origine animală crescând în mod semnificativ, atât în UE, cât și la nivel mondial.

În 2004, Comisia a lansat o evaluare independentă pentru a examina performanța politicii comunitare în materie de sănătate animală (PCSA) în deceniul precedent. Deși atât evaluările respective, cât și consultările ulterioare au concluzionat că, în ansamblu, sistemul actual a funcționat bine, ele au evidențiat, de asemenea, necesitatea unei revizuiri a normelor actuale pentru a aborda următoarele aspecte:

– complexitatea cadrului de politici;

– lipsa unei strategii generale în materie de sănătate a animalelor;

– insuficienta concentrare asupra profilaxiei bolilor;

– posibilitatea îmbunătățirii comerțului intra-UE cu animale vii.

2.2.        Sănătatea plantelor

De la introducerea lor în 1977, normele privind sănătatea plantelor au protejat UE împotriva introducerii și răspândirii multor dăunători. În prezent, Directiva 2000/29/CE a Consiliului reprezintă principalul instrument în acest domeniu. Cu toate acestea, în condițiile globalizării comerțului și schimbările climatice, UE se confruntă cu un risc mai înalt de introducere a unor noi dăunători, cu creșterea probabilității ca aceștia să se stabilească și să se răspândească în UE și cu o vulnerabilitate crescută a ecosistemelor agricole și naturale.

O evaluare a normelor privind sănătatea plantelor efectuată în 2010 a arătat că regimul actual trebuie să fie adaptat pentru ca riscurile să fie abordate în mod eficient. Într-adevăr, în ultimii zece ani, focarele epidemice majore generate de dăunători importați periculoși care au afectat sectorul silviculturii (de exemplu, nematodul lemnului de pin, scarabeul asiatic și gândacul roșu de palmier) au sensibilizat factorii de decizie politică și publicul cu privire la costul și impactul protejării inadecvate. Principalele probleme identificate în evaluarea din 2010 au fost:

– concentrarea insuficientă pe acțiunile de prevenire în ceea ce privește importurile care prezintă riscuri înalte;

– necesitatea de a se concentra asupra dăunătorilor care se răspândesc de la un stat membru la altul, devenind astfel o prioritate pentru UE;

– necesitatea unor instrumente mai eficiente pentru a controla prezența și răspândirea naturală a dăunătorilor;

– necesitatea de a moderniza instrumentele existente în ceea ce privește circulația în interiorul UE (și anume, pașapoartele fitosanitare și zonele protejate).

2.3.        Materialul de reproducere a plantelor

Cadrul legislativ al UE privind materialele de reproducere a plantelor s-a dezvoltat începând cu anii ’60. El se compune din 12 directive de bază ale Consiliului și aproape 90 de acte legislative secundare care vizează includerea în liste a unor soiuri în vederea autorizării introducerii pe piață și în vederea conformării la cerințe specifice de comercializare pentru diverse specii.

În timp ce legislația UE a atins obiectivele inițiale de a garanta comercializarea liberă și de a asigura siguranța și calitatea materialului de reproducere a plantelor, următoarele aspecte necesită în continuare atenție:

– complexitatea și fragmentarea legislației actuale;

– sarcina administrativă considerabilă pentru autorități, deoarece cele mai multe dintre sarcinile privind înregistrarea și certificarea trebuie să fie efectuate de autoritățile oficiale;

– lipsa coerenței cu alte politici ale UE (de exemplu, agricultură și silvicultură sustenabile, protecția biodiversității, schimbările climatice, bioeconomie);

– lipsa unei abordări coerente pentru a recupera costurile de înregistrare a soiurilor și de certificare a materialului de reproducere a plantelor.

2.4.        Controalele oficiale

Controalele oficiale sunt reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 882/2004. Dovezile punerii în aplicare a acestuia au fost colectate în principal prin audituri la fața locului efectuate de către experți ai Comisiei Europene, dar și prin intermediul reacțiilor obținute de la statele membre și de la părțile interesate în ceea ce privește punerea efectivă în aplicare în cursul activităților de zi cu zi. Aceste dovezi confirmă faptul că principalele modificări introduse prin regulamentul din 2004 la modul în care autoritățile competente organizează și efectuează controalele oficiale de-a lungul lanțului agroalimentar au stabilit baza pentru o abordare mai integrată și mai mult extinsă pe orizontală și, prin urmare, mai eficientă. În același timp, ele subliniază o serie de deficiențe care indică necesitatea unor îmbunătățiri suplimentare, în special cu privire la:

– simplificarea cadrului legislativ general, care în prezent suferă de pe urma fragmentării restante, a suprapunerilor și a lipsurilor și, prin urmare, a diferențelor de interpretare și de punere în aplicare la nivel național;

– utilizarea mai consecventă a principiului efectuării de „controale bazate pe riscuri”;

– utilizarea mai sistematică și mai coerentă a instrumentelor de cooperare administrativă și a sistemelor informatice;

– abrogarea cerințelor administrative inutile.

În ceea ce privește finanțarea controalelor oficiale și necesitatea de a asigura o finanțare stabilă și constantă a activităților efectuate de autoritățile competente, dovezile indică și existența unor incertitudini actuale cu privire la sustenabilitatea pe termen lung a controalelor oficiale. Un studiu extern efectuat în 2011 a constatat că dispozițiile regulamentului privind finanțarea controalelor oficiale din taxe nu asigură pe deplin realizarea obiectivului de a asigura un nivel adecvat de resurse pentru efectuarea controalelor oficiale.

Există, de asemenea, dovezi că normele actuale nu asigură o abordare echitabilă și coerentă în toate sectoarele: numai anumite sectoare fac obiectul taxelor, iar acestea nu sunt calculate în mod uniform și transparent de la un stat membru la altul sau într-un mod care să recompenseze conformarea operatorilor.

2.5.        Gestionarea cheltuielilor

Actualul cadru legislativ trebuie să fie ajustat în conformitate cu modificările propuse pentru diversele domenii de politici pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor acestora. În plus, gestionarea cheltuielilor este în prezent complexă și necesită aliniere la cadrul financiar multianual (CFM). Prin urmare, este necesar un nou temei juridic.

3.           „Pachetul de Revizuiri”

Pentru a îndeplini obiectivul de a consolida, moderniza și raționaliza mediul juridic actual pentru a asigura un nivel înalt de protecție a sănătății umane, animale și vegetale, Comisia propune un pachet de cinci propuneri de revizuire a normelor UE:

– de stabilire a cerințelor privind sănătatea animalelor (actul legislativ privind sănătatea animalelor);

– de stabilire a măsurilor de protecție împotriva dăunătorilor plantelor (actul legislativ privind sănătatea plantelor);

– de reglementare a producției și introducerii pe piață a materialului de reproducere a plantelor (actul legislativ privind materialul de reproducere a plantelor);

– de reglementare a controalelor oficiale și a altor activități oficiale efectuate pentru a asigura conformitatea cu întregul set de norme privind lanțul agroalimentar (inclusiv cele de mai sus) (regulamentul privind controalele oficiale); și

– de reglementare a gestionării cheltuielilor UE în domeniile principale ale lanțului agroalimentar.

Toate cele cinci propuneri legislative cuprinse în pachet trebuie să fie transmise Parlamentului European și Consiliului pentru adoptare în conformitate cu procedura legislativă ordinară [în temeiul articolelor 289 alineatul (1) și 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene). Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor li se va solicita un aviz.

4.           Conținutul „Pachetului de Revizuiri”

4.1.        Actul legislativ privind sănătatea animalelor

Strategia UE în materie de sănătate animală pentru perioada 2007 – 2013 a fost adoptată în 2007[1]. La baza ei se află noțiunea că „este mai ușor să previi decât să tratezi”, iar obiectivele sale sunt de a asigura un nivel înalt de sănătate publică și de siguranță alimentară, de a sprijini agricultura și economia rurală, de a stimula creșterea economică, coeziunea și competitivitatea și de a promova practicile agricole și nivelul de bunăstare a animalelor care reduc impacturile asupra mediului. Ulterior, planul de acțiune pentru punerea în aplicare a strategiei[2] a menționat elaborarea unui regulament al UE privind sănătatea animalelor, menționat aici ca actul legislativ privind sănătatea animalelor (LSA), ca fiind unul dintre principalele efecte ale strategiei de realizare a unui cadru legislativ modern și inovator care să susțină îndeplinirea obiectivelor de mai sus. Propunerea Comisiei de LSA este rezultatul unor ample consultări cu părțile interesate.

4.1.1.     Principalele modificări

Simplificarea, modernizarea și coerența sporită a legislației UE în domeniul sănătății animalelor au fost principiile majore determinante ale procesului de revizuire în acest domeniu.

În conformitate cu această abordare, LSA stabilește bazele unui cadru legislativ amplu și cuprinzător pentru politica UE în materie de sănătate a animalelor. Ea stabilește în mod clar principiile fundamentale și obiectivele necesare pentru a reduce bolile în rândul animalelor, menținând în același timp competitivitatea economică a UE. Dispoziții detaliate – cum ar fi măsuri specifice de control al bolilor, normele referitoare la identificarea și înregistrarea anumitor specii și măsuri specifice privind circulația în interiorul UE a anumitor specii – urmează să fie abordate prin intermediul unor acte delegate sau de punere în aplicare. Utilizarea acestor acte pentru a introduce norme sau cerințe mai specifice permite flexibilitatea și rapiditatea necesare pentru a reacționa în situații rapid schimbătoare și în situații de urgențe veterinare.

Intensificarea supravegherii bolilor, notificarea bolilor și rețelele de raportare vor sprijini mai bine depistarea timpurie și controlul bolilor, incluzând bolile emergente, cum ar fi cele determinate de schimbările climatice, și vor asigura o mai mare convergență cu standardele internaționale.

Simplificare și clarificare

Un cadru legislativ mai simplu va ajuta autoritățile și operatorii să-l înțeleagă și să-l utilizeze, va asigura faptul că acțiunile lor sunt mai coerente și mai concentrate asupra obiectivelor, stabilind principii generale care trebuie urmate pentru a promova profilaxia și controlul bolilor. Acest fapt are potențialul de a reduce sarcina administrativă care le revine, prin reducerea timpului necesar pentru a se familiariza cu legislația și prin introducerea condițiilor de simplificare a anumitor cerințe administrative, care să fie mai coerente, incluzând un cadru legislativ mai coerent și mai consecvent pentru vaccinare.

Noua LSA va clarifica responsabilitățile operatorilor, veterinarilor și a altora referitoare la sănătatea animalelor, parțial prin introducerea pentru prima oară a cerinței de a dispune de un nivel minim de cunoștințe.

Introducerea noilor tehnologii

LSA va extinde utilizarea noilor tehnologii pentru activități din domeniul sănătății animalelor, cum ar fi monitorizarea agenților patogeni, identificarea electronică și înregistrarea animalelor și certificatele electronice. Utilizarea noilor tehnologii și sisteme va avea tendința de a reduce sarcinile administrative care le revin autorităților veterinare și operatorilor în activitatea lor de zi cu zi.

Flexibilitate sporită prin utilizarea unei abordări bazate pe riscuri

Vor fi introduse criterii pentru includerea în liste a bolilor animalelor, clasificate în mod sistematic și pe bază științifică. Aceasta va permite UE să își stabilească mai bine prioritățile în utilizarea resurselor de care dispune, acordând o mai mică prioritate bolilor cu risc mai mic.

Va fi permisă utilizarea pe scară mai largă a „compartimentării” (de exemplu, în cazul în care unele ferme sunt considerate sigure chiar în timpul unei epidemii), ceea ce va permite o abordare mai mult bazată pe riscuri a controlului bolilor animalelor și, eventual, mai puține restricții comerciale.

4.2.        Actul legislativ privind sănătatea plantelor

Propunerea Comisiei referitoare la un regulament privind măsuri de protecție împotriva dăunătorilor plantelor, menționat aici ca actul legislativ privind sănătatea plantelor, răspunde solicitării Consiliului din 21 noiembrie 2008 de a se realiza o evaluare a normelor UE privind sănătatea plantelor, având în vedere necesitatea de a modifica cadrul legislativ existent, cât și impactul unor astfel de modificări. Părțile interesate și autoritățile din statele membre au fost intens consultate pe durata procesului de revizuire.

În acest context, regulamentul propus urmărește să depășească deficiențele identificate în urma evaluării normelor privind sănătatea plantelor în 2010 și să pună în aplicare un cadru de reglementare robust, transparent și sustenabil care să fie „adecvat scopurilor propuse”. În ansamblu, sinergiile cu regimul materialelor de reproducere a plantelor sunt consolidate, în timp ce redundanțele evitabile și sarcinile inutile sunt eliminate. Controalele oficiale efectuate de către autoritățile competente ale statelor membre privind conformitatea operatorilor cu cerințele UE referitoare la sănătatea plantelor sunt cuprinse în propunerea de regulament privind controalele oficiale.

4.2.1.     Principalele modificări

Domeniul de aplicare

Domeniul geografic de aplicare al regulamentului propus este limitat la teritoriile statelor membre din Europa, excluzând țările și teritoriile de peste mări și regiunile ultraperiferice, de unde provin dăunătorii împotriva cărora UE trebuie să fie protejată.

Regulamentul propus vizează toate organismele direct dăunătoare plantelor, de exemplu, insecte, acarieni, nematode, microorganisme patogene și plante parazitare (denumite acum dăunători). El vizează atât dăunătorii supuși carantinei, cât și dăunătorii care afectează calitatea, astfel cum sunt în prezent reglementați în temeiul „directivelor privind comercializarea” semințelor și materialului de reproducere a plantelor. Criteriile pentru a decide încadrarea adecvată a dăunătorilor (supuși carantinei sau care afectează calitatea) sunt prezentate în anexele la regulament. Anexele conțin și principiile și măsurile de gestionare a riscurilor fitosanitare.

Exporturile de plante, produse vegetale și de alte obiecte către țări terțe sunt, de asemenea, cuprinse în propunerea de regulament. Exporturile sunt reglementate fie în conformitate cu cerințele relevante ale UE, fie, în cazul în care normele țării din afara UE o permit sau țara respectivă este de acord, în conformitate cu cerințele țării respective. Propunerea prevede, de asemenea, introducerea unui certificat pre-export, pentru cazurile în care materialul vegetal este exportat dintr-un stat membru care nu este statul membru de origine. Certificatul pre-export este menit să înlocuiască documentul informal de orientare care se utilizează în prezent.

Intensificarea acțiunilor de prevenire în cazul importurilor și intensificarea acțiunilor timpurii împotriva focarelor epidemice

Prevenirea este intensificată prin abilitarea Comisiei să adopte măsuri de precauție privind materialul săditor nou, cu risc înalt, importat din țări din afara UE, bazate pe o evaluare preliminară a riscurilor, pentru o perioadă limitată de 4 ani. Acest interval de timp este considerat necesar pentru a efectua o evaluare completă a riscurilor și a decide cu privire la adecvația măsurilor permanente. Regulamentul propus prevede că atunci când pasagerii introduc în UE în bagajele lor plante reglementate ei trebuie să respecte pe deplin cerințele relevante și interdicțiile.

În plus, regulamentul propus obligă statele membre să desfășoare activități de supraveghere pe teritoriul lor pentru a depista prezența dăunătorilor în zonele despre care anterior se știa că aceștia nu erau prezenți. În cazul în care sunt depistați dăunători, este de așteptat ca statele membre să aplice măsuri de eradicare, incluzând delimitarea unei zone de restricție, care cuprinde o zonă infestată înconjurată de o zonă-tampon. În plus, pentru paraziții supuși carantinei identificați ca dăunători prioritari, sunt necesare niveluri ridicate de pregătire și supraveghere . Obligațiile de supraveghere și de eradicare nu se vor aplica dăunătorilor care afectează calitatea.

Regulamentul propus conferă Comisiei competența de a adopta acte de punere în aplicare pentru a limita (controla) dăunătorii supuși carantinei care nu pot fi eradicați de pe teritoriul UE.

Consolidarea și modernizarea dispozițiilor privind piața internă

În condițiile în care materialul vegetal circulă în interiorul UE, regulamentul propus prevede utilizarea obligatorie a unui pașaport fitosanitar, prin care se atestă conformitatea cu legislația privind dăunătorii supuși carantinei și cei care afectează calitatea. Pașaportul, simplificat și standardizat în conformitate cu propunerea Comisiei, se emite de către operatori, sub supravegherea autorităților competente. Operatorii vor fi obligați să stocheze informațiile necesare pentru trasarea loturilor infestate, dar pașaportul poate conține suporturi de date (coduri de bare, etc.) în locul actualului număr al lotului. În cazul în care materialul săditor necesită atât un pașaport fitosanitar, cât și o etichetă de certificare în temeiul legislației UE privind materialul de reproducere a plantelor, cele două înscrisuri pot fi de acum înainte combinate într-un singur document, reducând astfel sarcina administrativă pentru operatori. Pașapoartele fitosanitare vor fi necesare pentru toate răsadurile, dar nu pentru vânzările către utilizatorii finali neprofesioniști.

4.3.        Actul legislativ privind materialul de reproducere a plantelor

În 2007, în cadrul Consiliului, statele membre au solicitat ca legislația existentă privind comercializarea materialului de reproducere a plantelor să fie simplificată. În urma unei evaluări externe[3] din 2007 – 2008, în 2009 a fost adoptat un plan de acțiune[4]. Propunerea Comisiei referitoare la un regulament privind comercializarea materialului de reproducere a plantelor (menționat aici ca actul legislativ privind materialul de reproducere a plantelor) se bazează pe consultări ample cu statele membre, cu părțile interesate și cu Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP).

4.3.1.     Principalele modificări

Principiile majore care au stat la baza revizuirii au fost simplificarea, modernizarea, reducerea costurilor, o mai mare eficiență și o mai mare flexibilitate pentru operatori, asigurând un nivel adecvat de armonizare în întreaga UE și o coordonare orizontală cu alte obiective, în special cu cele ale politicii UE în materie de mediu.

Simplificare și modernizare

Aceste obiective au fost îndeplinite prin înlocuirea a 12 directive, care în prezent tratează tipuri specifice de materiale de reproducere a plantelor (cum ar fi culturile agricole, plantele fructifere, plantele ornamentale, legumele și materialul forestier de reproducere), cu un singur regulament. Acesta introduce norme de bază armonizate aplicabile tuturor tipurilor de materiale de reproducere a plantelor (cum ar fi absența organismelor dăunătoare și a defectelor), menținând în același timp norme mai stricte pentru plante importante comercializate în întreaga UE, de exemplu, specii de plante incluse în liste, ale căror soiuri trebuie să fie supuse unor teste de diferențiere, uniformitate și stabilitate, precum și certificării și inspecțiilor în vederea comercializării). În plus, domeniul de aplicare al actului legislativ este extins la exporturi și la aprovizionarea unor procese industriale.

Flexibilitate, reducerea costurilor și creșterea eficienței

Scopul de a reduce în mod semnificativ sarcina administrativă globală și costurile a fost realizat prin oferirea unei libertăți considerabile operatorilor și autorităților competente de a îndeplini sarcinile de înregistrare și certificare și prin introducerea principiului recuperării costurilor pentru înregistrarea soiurilor (și pentru certificare prin intermediul regulamentului privind controalele oficiale). Cu toate acestea, microîntreprinderile vor fi scutite, iar taxele ar putea fi reduse pentru soiurile care dispun de o descriere oficial recunoscută și pentru înregistrarea materialelor eterogene, în interesul conservării resurselor genetice și a biodiversității.

Noua legislație stimulează flexibilitatea în înregistrarea soiurilor, permițând ca cea mai mare parte a sarcinilor de înregistrare a noilor soiuri să fie efectuată de către operatori sub supraveghere oficială, dacă operatorul o solicită.

Actualele obligații de a notifica Comisia cu privire la un soi și de a-l include în cataloagele comune înainte de comercializarea pe întreg teritoriul UE vor fi eliminate pentru a accelera adoptarea inovațiilor și anume accesul la piață al noilor soiuri de plante. Înregistrarea unui soi de plante într-un stat membru va fi suficientă.

OCSP va avea un rol mai mare în înregistrarea soiurilor. OCSP va gestiona în locul Comisiei baza de date a UE conținând soiurile de plante și se va introduce opțiunea de a înregistra un soi direct la OCSP. Pentru a asigura calitatea procesului de înregistrare, centrele naționale de examinare a soiurilor vor fi auditate de OCSP. OCSP va continua, de asemenea, să armonizeze protocoalele de testare pentru noile soiuri. În plus, o abordare de tipul „o singură cheie, mai multe uși” va permite înregistrarea unui nou soi în scop de comercializare și acordarea drepturilor de proprietate asupra soiurilor de plante în baza unei singure proceduri.

Procesul de certificare a loturilor de materiale de reproducere a plantelor înainte de comercializare va deveni, de asemenea, mai flexibil. Opțiunea certificării de către operator sub supravegherea oficială a autorității competente a unui stat membru va fi extinsă la toate speciile incluse în liste și la toate categoriile de comercializare a materialelor de reproducere a plantelor.

Coordonarea orizontală cu alte obiective ale politicilor UE

În vederea îmbunătățirii biodiversității și a conservării resurselor genetice ale plantelor în cadrul fermei, cerințele privind soiurile tradiționale și de conservare și alte materiale, de exemplu materialele eterogene și materialele de nișă, au fost reduse în mod considerabil. Nu sunt necesare testarea și certificarea soiurilor . Aceasta va îmbunătăți în mod considerabil accesul pe piață pentru astfel de materiale. Soiurile tradiționale și de conservare pot fi înregistrate, cu costuri mici, pe baza datelor istorice, prin utilizarea unei descrieri a soiului recunoscute de către autoritatea competentă. În plus, normele au fost modificate pentru a ține cont de posibilitatea de a autoriza comercializarea unor materiale eterogene (de exemplu, populații) și a unor materiale de nișă în cantități mici de către microîntreprinderi.

Protocoalele de testare pentru verificarea respectării criteriilor de sustenabilitate agricolă (de exemplu, rezistența la boli și la secetă) în scopul înregistrării soiurilor vor fi armonizate pentru prima dată, pentru a direcționa înmulțirea plantelor în vederea îmbunătățirii soiurilor într-o direcție mai sustenabilă. Cu toate acestea, statele membre pot continua să gestioneze testarea unor soiuri noi pentru a stabili dacă merită cultivate și utilizate, pe baza condițiilor lor agroecologice.

4.4.        Regulamentul privind controalele oficiale

Propunerea de a modifica cadrul general al controalelor oficiale stabilit în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 include rezultatul unor evaluări care au abordat diferite aspecte ale cadrului respectiv.

Opțiunile de revizuire au fost discutate pe larg cu statele membre în cadrul grupului de lucru privind aplicarea generală a Regulamentului 882/2004 și în cursul etapelor pregătitoare a două studii (în 2009 și 2011) efectuate pentru a stabili starea aplicării normelor care reglementează finanțarea controalelor oficiale. Părțile interesate au fost consultate în cadrul grupului consultativ pentru lanțul alimentar, sănătatea animală și sănătatea plantelor.

4.4.1.     Principalele modificări

Consolidarea abordării integrate, cu flexibilitate specifică sectoarelor

Una dintre principalele noutăți este extinderea domeniului de aplicare a normelor privind controalele oficiale și, în particular, extinderea lor la controalele relevante privind sănătatea plantelor, materialele de reproducere a plantelor și subprodusele de origine animală, care până în prezent au fost reglementate prin dispoziții sectoriale care nu erau pe deplin concordante cu abordarea din Regulamentul (CE) nr. 882/2004. Actualul set de norme detaliate aplicabile controalelor oficiale cu privire la reziduurile medicamentelor de uz veterinar vor fi abrogate, pentru a permite ca acest domeniu să fie reglementat într-o manieră mai mult bazată pe riscuri, dar cu efect de protejare a sănătății mai mare, în temeiul aceluiași cadru legislativ.

Această revizuire va avea un impact semnificativ asupra cadrului legislativ care reglementează controalele oficiale asupra produselor provenind din țări din afara UE. Ea oferă un set de norme comune pentru toate activitățile de control care trebuie efectuate la frontierele UE asupra animalelor și mărfurilor care provin din țări din afara UE și care necesită o atenție sporită din motive sanitare. În acest context, ea introduce puncte de control la frontieră (PCF) menite să înlocuiască actualele posturi de inspecție la frontieră (PIF – pentru animale și produse derivate), punctele de intrare desemnate (PID – pentru furaje și alimente de origine vegetală) și puncte de intrare (plante și produse vegetale). Un set uniform de norme se va aplica controalelor efectuate la PCF, iar un document sanitar comun de intrare (DSCI) va fi utilizat pentru notificarea prealabilă a sosirii transporturilor și pentru înregistrarea controalelor oficiale și a deciziilor (înlocuind documentele standard utilizate în prezent în fiecare sector)[5]. În timp ce controalele documentare vor rămâne sistematice pentru toate mărfurile reglementate și pentru animale, criteriile comune vor asigura faptul că efectuarea controalelor fizice și a identității nu depășește ceea ce este necesar, având în vedere riscurile pe care le presupun diversele categorii de produse.

Se prevede adoptarea unor norme suplimentare pentru sectoare specifice prin intermediul unor acte delegate și al unor acte de punere în aplicare.

Mecanisme mai eficace de aplicare a măsurilor de asigurare a respectării legislației

O serie de modificări vor asigura faptul că instrumentele puse la dispoziție, prin Regulamentul (CE) nr. 882/2004, autorităților naționale care asigură respectarea legislației sunt mai simple de utilizat și mai eficiente:

– pentru fiecare dintre sectoarele reglementate în pachet, fiecărui stat membru i se va fi solicita să desemneze o singură autoritate responsabilă de coordonarea pregătirii și de asigurarea coerenței planului de control multianual, precum și de a acționa ca punct de contact pentru Comisie și pentru celelalte state membre în domeniul controalelor oficiale;

– se vor introduce tratamentul și prelucrarea electronică a DSCI pentru toate animalele și mărfurile supuse controalelor la frontieră;

– în timp ce cerința pentru toate laboratoarele oficiale de a fi acreditate pe baza standardului ISO 17025 este reafirmată, sunt prevăzute măsuri tranzitorii și derogări temporare sau permanente, dacă este cazul.

Propunerea urmărește, de asemenea, creșterea ușurinței utilizării normelor privind „asistența administrativă”, adică a mecanismelor care permit cooperarea între autoritățile naționale de control în ceea ce privește aspectele transfrontaliere ale activităților de asigurare a respectării legislației, prin care încălcările normelor UE trebuie urmărite nu numai în statul membru în care încălcarea a fost detectată, ci și în statul membru în care ea își are originea. Un nou mecanism, funcțional la nivelul întregii UE, de schimb rapid de informații cu privire la încălcări grave și de amploare ale normelor va permite statelor membre să abordeze practicile frauduloase mai eficient.

Finanțarea controalelor oficiale

Alocarea unor resurse adecvate pentru controalele oficiale este esențială pentru a evita perturbări majore ale sistemului UE de controale oficiale de-a lungul lanțului agroalimentar și pentru a garanta capacitatea sa de a anticipa și de a reacționa la urgențe sanitare într-un mod cât mai eficient posibil.

Propunerea se bazează pe sistemul actual al taxelor obligatorii (în prezent percepute doar de la anumiți operatori și/sau doar în cazul anumitor controale). Ea consolidează principiul conform căruia autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să taxeze întreprinderile cu scopul de a recupera costurile pe care le suportă în desfășurarea controalelor oficiale de-a lungul lanțului agroalimentar și în anumite domenii conexe (de exemplu, controalelor veterinare și fitosanitare, controalele privind materialele de reproducere a plantelor).

Sunt propuse mai multe îmbunătățiri ale actualului set de norme, pentru a asigura un flux constant și stabil de resurse pentru autoritățile competente și pentru eliminarea deficiențelor cunoscute ale sistemului existent:

– taxele obligatorii vor fi percepute de la toate întreprinderile din sectorul alimentelor și furajelor și de la operatorii din sectorul plantelor și al materialelor de reproducere a plantelor, astfel încât costul controalelor să fie distribuit de-a lungul întregului lanț;

– taxele vor permite autorităților competente să recupereze integral costurile suportate, astfel încât veniturile lor să fie mai puțin dependente de politicile bugetare naționale și să se reducă riscul de a exista resurse insuficiente ca urmare a faptului că fondurile sunt realocate unor priorități concurente;

– o mai mare echitate și justețe va fi obținută prin asigurarea faptului că metodele utilizate pentru a calcula taxele și lista de costuri acoperite sunt complet transparente, precum și prin impunerea obligației ca statele membre să recompenseze conformitatea constantă a operatorilor (de exemplu, prin reducerea taxelor);

– ca regulă, microîntreprinderile vor fi scutite de la plata taxelor.

4.5.        Gestionarea cheltuielilor

Obiectivul principal al propunerii Comisiei privind gestionarea cheltuielilor este de a însoți schimbările propuse la nivelul domeniilor de politici relevante și de a se realiza alinierea la cadrul financiar multianual al UE, permițând, în același timp, utilizarea de rezerve în sectorul agricol în anumite circumstanțe, de exemplu, ca răspuns la situații de criză.

În ceea ce privește sănătatea plantelor, pentru a proteja UE împotriva introducerii și răspândirii dăunătorilor, vor fi finanțate atât programe de supraveghere menită se depisteze prezența unor dăunători, cât și măsuri fitosanitare de sprijin pentru regiunile ultraperiferice ale statelor membre. Noul cadru va permite, de asemenea, finanțarea unor inițiative destinate să actualizeze legislația, pentru a ține pasul cu evoluțiile științifice și tehnologice și pentru a asigura aplicarea eficientă și efectivă a măsurilor de asigurare a respectării legislației. În cazul necesității aplicării unor măsuri de urgență, cofinanțarea din partea Uniunii va fi posibilă de la intrarea în vigoare a actului legislativ privind sănătatea plantelor, pentru a despăgubi agricultorii pentru pierderile de material vegetal.

5.           Concluzie

Pachetul legislativ propus este rezultatul unei revizuiri majore a celor mai importante componente ale legislației UE care reglementează producția și introducerea pe piață a alimentelor, siguranța lanțului alimentar și furajer, precum și sănătatea plantelor și a animalelor.

Revizuirea în cauză a implicat experți din partea statelor membre și din partea tuturor părților interesate, începând cu 2004 în cazul legislației privind sănătatea animalelor și de peste trei ani în cazul altor domenii. Ea a fost realizată cu scopul de a evalua în ce măsură sunt adecvate scopului numeroasele norme pe care UE le-a elaborat de-a lungul timpului pentru realizarea obiectivelor tratatului de a asigura un nivel înalt de protecție a sănătății oamenilor, animalelor și plantelor în cursul diferitelor procese de-a lungul căii de la fermă la consumator (de la producția primară la consumul și eliminarea alimentelor). Metodele și tehnicile de producție s-au schimbat, globalizarea și intensificarea schimburilor comerciale au un impact asupra răspândirii pericolelor și a riscurilor, au apărut pericole și riscuri noi, iar așteptările și educația consumatorilor au evoluat continuu.

Această revizuire cuprinzătoare a condus la modificările propuse în legislația privind sănătatea animalelor, în legislația care reglementează sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor și în normele privind controalele oficiale și alte activități oficiale de-a lungul lanțului agroalimentar. Aceste modificări vizează să asigure un cadru legislativ mai eficient și mai modern pentru domeniile respective, să sporească flexibilitatea și proporționalitatea normelor, stabilite în unele cazuri cu peste 40 de ani în urmă și, în ansamblu, să răspundă mai bine nevoilor cetățenilor și ale întreprinderilor.

[1]               http://ec.europa.eu/food/animal/diseases/strategy/index_en.htm.

[2]               COM(2008) 545 final, http://ec.europa.eu/food/animal/diseases/strategy/documents_en.htm.

[3]               FCEC (2008), Evaluarea acquis-ului comunitar privind comercializarea semințelor și a materialului de reproducere a plantelor (S&MRP). Raport final.

[4]               SEC(2009) 1272 final.

[5]               Și anume, documentul sanitar-veterinar comun de intrare (DSVCI) în domeniul controalelor veterinare, documentul comun de intrare (DCI) pentru controalele neveterinare și certificatul fitosanitar utilizat în prezent în sectorul sănătății plantelor.