RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU Raport final privind punerea în aplicare a Facilității pentru alimente a UE /* COM/2013/0194 final */
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL
EUROPEAN ȘI CONSILIU Raport final privind punerea în aplicare a
Facilității pentru alimente a UE Listă de acronime AFSI AGIR Sahel AU-IBAR CSP/RSP DEVCO EDF EU FAO FSTP IFAD MFF NGO NSA PSNP SHARE SWD UN UNHLTF UNRWA WB WFP || Inițiativa L’Aquila privind securitatea alimentară Alianța globală pentru inițiativa privind reziliența în regiunea Sahel Biroul Interafrican pentru Resurse Animale al Uniunii Africane Documentul de strategie de țară/regională Direcția Generală Dezvoltare și Cooperare – EuropeAid Fondul european de dezvoltare Uniunea Europeană Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite Programul tematic pentru securitate alimentară Fondul internațional pentru dezvoltare agricolă Cadrul financiar multianual Organizație neguvernamentală Actor nestatal Program de stabilire a unui dispozitiv de siguranță pentru producție Sprijinirea rezilienței în Cornul Africii Document de lucru al serviciilor Comisiei Organizația Națiunilor Unite Grupul operativ la nivel înalt al Organizației Națiunilor Unite Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări Banca Mondială Programul alimentar mondial 1. Introducere În 2008,
tendința pe termen lung de scădere a prețurilor la alimente s-a
inversat, întrucât au crescut considerabil prețurile alimentelor. În
consecință, peste 100 de milioane de oameni din țările
în curs de dezvoltare s-au confruntat cu foametea. Creșterea și
volatilitatea prețurilor la produsele alimentare au agravat situația
insecurității alimentare, în special pentru persoanele cele mai
vulnerabile, și au contribuit la tulburări cauzate de foamete în mai
multe țări. În cadrul reuniunii la nivel înalt a G8 din iulie 2008, Comisia
și-a anunțat intenția de a institui un instrument, denumit
Facilitatea pentru alimente, căruia i s-a alocat 1 miliard EUR, pentru a
răspunde pe scară amplă la efectele crizei prețurilor la
alimente, întrucât, pentru a se răspunde necesităților care
rezultă dintr-un astfel de șoc economic, reacția UE prin
intermediul instrumentelor existente[1]
trebuia să fie intensificată. La 16 decembrie 2008 a fost
înființată Facilitatea pentru alimente („mecanism de răspuns
rapid la creșterea și la volatilitatea prețurilor la produsele
alimentare în țările în curs de dezvoltare”). Facilitatea pentru
alimente a UE a reprezentat primul răspuns financiar major la criza
alimentară și a contribuit la consolidarea coordonării
internaționale în cadrul ONU și G8. În cea mai mare parte,
Facilitatea pentru alimente s-a adăugat contribuției în valoare de
3,9 miliarde USD din partea Comisiei pentru Inițiativa L’Aquila
privind securitatea alimentară (AFSI). AFSI a fost lansată de
către liderii G8 în iulie 2009, ridicându-se la 22 de miliarde
USD sub formă de sprijin, pe o perioadă de trei ani, pentru o
agricultură durabilă și securitate alimentară în
țările în curs de dezvoltare. În continuarea acestor angajamente, UE
a lansat, mai recent, două inițiative noi pentru a răspunde
marilor crize alimentare care au lovit Cornul Africii și Sahel (SHARE[2] și AGIR[3] Sahel). În plus, Comisia a adoptat un nou cadru de politică pentru
consolidarea rezilienței populațiilor și a
comunităților celor mai vulnerabile în fața crizelor viitoare[4]. Timp de trei
ani (2009-2011), Facilitatea pentru alimente a UE a vizat, în primul
rând, perioada dintre ajutorul de urgență și asistența
pentru dezvoltare pe termen mediu și lung. Obiectivele au fost menite:
·
să încurajeze o reacție pozitivă,
în ceea ce privește oferta, din partea sectorului
agricol din țările și regiunile vizate; ·
să atenueze efectele negative ale
volatilității prețurilor la produsele alimentare asupra populațiilor locale, în conformitate cu obiectivele
globale privind securitatea alimentară, inclusiv cu standardele ONU
privind cerințele nutriționale și ·
să consolideze capacitățile de
producție și gestionarea sectorului agricol
în vederea intensificării sustenabilității intervențiilor. În conformitate cu
aceste obiective, au fost eligibile pentru finanțare trei categorii de
măsuri: măsuri pentru îmbunătățirea accesului la
resursele și serviciile agricole, măsuri de stabilire a unui
dispozitiv de siguranță pentru producție, precum și
alte măsuri la scară mică, menite să sporească
producția în funcție de nevoile țării. Prezentul raport oferă informații cu
privire la diversele măsuri de punere în aplicare adoptate, rezultatele
și impactul probabil, precum și principalele
învățăminte și recomandări în vederea
îmbunătățirii programelor UE actuale și viitoare în materie
de securitate alimentară. Prezenta comunicare este însoțită de
un document de lucru al serviciilor Comisiei (DLS), care oferă mai multe
detalii cu privire la măsurile luate și la impactul pe termen scurt[5]. 2. Programare și implementare În martie 2009, Comisia a prezentat
Parlamentului European și Consiliului un Plan general de punere în
aplicare a Facilității pentru alimente, care conține o
listă cu țările vizate și echilibrul prevăzut între
entitățile eligibile pentru punerea în aplicare. Acesta a inclus
următoarea defalcare financiară indicativă: (i) ar urma să
fie alocate 920 de milioane EUR pentru 50 de țări selectate pe baza
unor criterii orientative, (ii) ar urma să fie utilizate 60 de milioane
EUR pentru intervențiile la nivel regional în Africa, și (iii) s-au
prevăzut 20 de milioane EUR pentru măsuri de sprijin. Fondurile au fost angajate în totalitate
până în mai 2010. Rapiditatea procesului de
aprobare se datorează în mare parte înființării de către
Comisie a unui grup operativ, utilizării unor proceduri accelerate și
flexibilității demonstrate de Parlamentul European, care a acceptat
scurtarea perioadelor de exercitare a dreptului său de control. În timp ce marea majoritate a
activităților au fost puse în aplicare conform planificării, în
timpul implementării lor, Planului global i-au fost aduse o serie de
modificări, acestea reprezentând 5,2 % din valoarea Facilității
pentru alimente a UE[6].
Punerea în aplicare nu a putut avea loc în Insulele Comore, în timp ce, în
câteva țări, alocările au fost reduse (de exemplu, în Madagascar,
Guineea, São Tomé și Principe) ori au crescut (de exemplu, în Zambia).
Programele de sprijin bugetar nu au putut fi puse în aplicare așa cum se
prevăzuse inițial[7]
și, pe de altă parte, sprijinul direcționat prin ONG-uri
și agențiile din statele membre ale UE a crescut, comparativ cu
planurile inițiale. Marea majoritate a activităților
s-a încheiat în 2011. Cu toate acestea, câteva
intervenții au fost definitivate de-abia în prima jumătate a anului
2012[8]. Până la 31 decembrie
2010, în cadrul Facilității pentru alimente a UE au fost încheiate[9], în total, 179 de contracte
și acorduri, care vizau 232 de proiecte. Operațiunile de
sprijin bugetar și proiectele cu organizațiile internaționale
și regionale au fost gestionate la nivel central în cadrul DGDEVCO, la
fel ca și măsurile de sprijin, în timp ce proiectele cu ONG-urile
și agențiile din statele membre au fost transferate delegațiilor
UE în ianuarie 2010. Comisia a plătit aproape 100% din suma totală
de 983,7 milioane EUR (exclusiv măsurile de sprijin). Această
rată foarte ridicată a fost atinsă prin utilizarea unor
proceduri accelerate, monitorizare atentă și flexibilitate în ceea ce
privește realocările. În regulament
se prevăzuse plafonul maxim de 2 % din Facilitatea pentru alimente a UE
(și anume, maxim 20 de milioane EUR) pentru măsuri de sprijin,
inclusiv pentru recrutarea de personal temporar în delegațiile UE, pentru
monitorizare, audit, evaluare, studii, conferințe și
asistență tehnică. În final, suma cheltuită în acest
scop a fost de 17,3 milioane EUR. Pe lângă utilizarea măsurilor
de sprijin, Comisia a redistribuit zece posturi la nivel central pentru
înființarea acestei inițiative. 3. Monitorizare, audit și evaluare Facilitatea pentru alimente a fost
monitorizată foarte atent: 176 de proiecte (mai mult de 75 %
din proiectele Facilității pentru alimente) au fost monitorizate
utilizându-se metoda de monitorizare orientată spre rezultate (ROM),
fiind întocmite 236 de rapoarte de monitorizare de către experți
externi, analizate de către personalul Comisiei din Bruxelles și din
delegațiile UE, și partajate, în majoritatea cazurilor, atât cu
partenerii din cadrul procesului de punere în aplicare, dar și cu
autoritățile locale. Rezultatele proiectului au fost bune, 70 % din
proiecte fiind calificate drept „foarte bune” și „bune” din punct de
vedere al performanței, 23 % „cu probleme” și doar 7 % calificate
drept proiecte care se confruntă cu „dificultăți majore”[10]. Aceste rezultate sunt
similare valorilor medii ale rezultatelor metodei ROM aplicată proiectelor
UE în general, evaluate în 2011[11].
Adeseori, o a doua misiune de monitorizare a fost efectuată mai târziu în
timpul desfășurării proiectului, scopul urmărit fiind
măsurarea progreselor din punct de vedere al performanței și
punerea în aplicare a recomandărilor. În plus, partenerii din cadrul procesului de
implementare, cu care au fost organizate vizite la fața locului și
reuniuni de coordonare periodice, au furnizat cu regularitate rapoarte
intermediare și rapoarte finale specifice[12]. Întregul set de
informații de monitorizare a fost introdus într-un tablou de bord al
gestionării globale, elaborat ca instrument interactiv utilizat pentru
actualizarea în timp real a informațiilor obținute din monitorizare
la nivelul Comisiei și în delegațiile UE. Evaluările independente au fost efectuate la trei niveluri: (i) la nivel de proiect
pentru proiectele puse în aplicare de către organizații
internaționale, ONG-uri și agenții din statele membre, (ii) la
nivelul partenerilor de punere în aplicare (de exemplu, FAO[13], AU-IBAR), și (iii) la
nivel mondial, referitoare la Instrumentul UE privind Facilitatea pentru
alimente[14].
O evaluare finală a Facilității pentru alimente a UE a fost
efectuată în perioada 2011-2012, pe baza metodologiei de evaluare
aplicată de Comisie. Conform concluziei din raportul de evaluare, Comisia
a fost eficientă și eficace în ceea ce privește punerea în
aplicare a Facilității pentru alimente, intervențiile au fost
relevante și proiectele au avut cu certitudine un efect pozitiv asupra
beneficiarilor. Cu toate acestea, o perioadă mai lungă de punere în
aplicare și o dimensiune geografică mai redusă ar fi produs un
impact mai mare. În plus, Curtea de Conturi Europeană a publicat recent un
Raport special privind eficacitatea asistenței UE în materie de securitate
alimentară în Africa Subsahariană, în care se recomandă, printre
altele, că UE ar trebui să analizeze fezabilitatea unui instrument
permanent de abordare a consecințelor unor potențiale crize
alimentare viitoare în țările în curs de dezvoltare[15]. 4. Rezultatele și impactul probabil Cu toate că Facilitatea pentru alimente s-a derulat pe o
perioadă scurtă, ea a înregistrat mai mult de 59 de milioane de
beneficiari direcți, cu efecte de contagiune asupra unui număr
de 93 de milioane de beneficiari indirecți, majoritatea dintre ei
fiind mici agricultori aflați într-o situație de vulnerabilitate,
precum și familiile acestora[16].
Intervențiile au fost aliniate la politicile și
prioritățile țărilor partenere și au fost puse în
aplicare prin coordonare, complementaritate și coerență cu
instrumentele de securitate alimentară ale UE, cum ar fi Programul
tematic pentru securitate alimentară și programele statelor membre
ale UE și ale altor donatori. Mai mult de 65 % din intervenții au intensificat operațiunile
în desfășurare, cu o finanțare suplimentară
direcționată prin intermediul structurilor de punere în aplicare
existente, după caz și în măsura posibilului. Acest lucru a
permis o reacție rapidă și s-a încadrat în intervalul scurt
de timp al Facilității pentru alimente. Concepută ca parte
integrantă a răspunsului internațional coordonat al UNHLTF la
criza prețurilor la alimente, aproape 60 % din finanțare a fost
direcționată prin intermediul agențiilor ONU. Acest lucru a permis să se ofere un răspuns în timp util
și adaptat, datorită prezenței considerabile a agențiilor
la fața locului, astfel încât Facilitatea pentru alimente a beneficiat
de o bună vizibilitate la nivel de țară. Facilitatea pentru
alimente a contribuit major, de asemenea, la consolidarea parteneriatelor
Comisiei cu agențiile Națiunilor Unite cu sediul în Roma[17], ceea ce, în ultimă instanță, a dus la semnarea unei
declarații de intenție cu privire la crearea unui cadru de cooperare
programatică în domeniul securității alimentare și al nutriției[18]. De asemenea,
intervențiile au fost puse în aplicare de peste 425 de actori nestatali,
majoritatea dintre ei fiind actori la nivel local și național. Mai mult de două treimi dintre aceștia au
fost contractați de către agențiile ONU, în timp ce 124, care
funcționează în baza cererii de propuneri, au fost contractați
de către Comisie. Principalele realizări și rezultate, precum și impactul
pe termen scurt al intervențiilor din cadrul Facilității pentru
alimente sunt prezentate mai jos pentru fiecare dintre cele trei tipuri de
intervenții identificate în regulament. 4.1. Măsuri de
îmbunătățire a accesului la resursele agricole și la
serviciile din domeniul agricol Majoritatea intervențiilor din cadrul Facilității pentru
alimente (62 %) s-au axat pe îmbunătățirea producției
agricole a micilor agricultori și/sau pe accesul acestora la resursele
agricole. Distribuția de resurse agricole a reprezentat cea mai mare
componentă a proiectelor puse în aplicare de către FAO și de
ONG-uri. Agricultorilor vizați li s-au distribuit 124 600 de tone de
semințe ameliorate și certificate, precum și 950 000 de tone de
îngrășăminte. Principala provocare în acest domeniu era de a
îndeplini cerințele prevăzute într-un calendar specific domeniului
agricol, în pofida procedurilor obligatorii în materie de achiziții
publice și a disponibilității limitate de pe piața
locală. Conform celor raportate de către partenerii de punere în
aplicare, diferitele proiecte au condus la o creștere medie a
producției agricole de 50 % (cu o gamă de valori cuprinsă
între 20 % și 100 %) și o creștere medie a venitului anual al
gospodăriilor de aproape 290 EUR (cu o gamă de valori
cuprinsă între 40 EUR și 2100 EUR). În Guatemala, FAO și WFP au
consolidat, printr-un efort comun, productivitatea agricolă și
capacitatea de comercializare a unui număr de 14 000 de mici
producători agricoli. În Alta Verapaz, productivitatea la cultura de porumb a
agricultorilor a crescut de la o medie de 2,1 tone/ha la o medie de 3,5
tone/ha. Gospodăriile au fost în măsură să producă
excedente de 20 %, în medie, deoarece unii producători au reușit
să atingă un nivel corespunzător de organizare și să
respecte standardele internaționale de calitate. De asemenea, producția a crescut
datorită proiectelor destinate crescătorilor, acestora fiindu-le
oferite în total 834 000 de animale (bovine, caprine, porcine și pui).
S-a realizat un impact important în ceea ce privește productivitatea prin creșterea
mecanizării agricole (în Zambia, de exemplu, utilizarea
însămânțării manuale a terenurilor în locul
însămânțării cu pluguri grele a condus la promovarea
echității între femei și bărbați, întrucât
însămânțarea și plivirea sunt, prin tradiție, o muncă
prestată de femei) și la scăderea mortalității
prin vaccinarea șeptelului. AU-IBAR a pus în aplicare proiectul „Vaccinuri
pentru controlul bolilor neglijate, specifice animalelor, din Africa” (VACNADA)
în 28 de țări din Africa Subsahariană. Au fost
vaccinate, în total, 44,6 milioane de animale împotriva a patru boli
contagioase la animale, reducându-se substanțial apariția acelor boli
în zonele-țintă. Un nivel mai ridicat de imunitate, dobândită
prin vaccinare, a permis proprietarilor de animale (în special micilor
fermieri care nu își permiteau să suporte costul vaccinării) să
își păstreze șeptelul, să vândă surplusul și
să acopere cheltuielile gospodăriei, precum și pe cele
neprevăzute. De asemenea, proiectul a
îmbunătățit capacitatea de producție (în unele cazuri cu
100 %) și calitatea vaccinurilor selecționate, prin furnizarea
echipamentelor și modernizarea infrastructurilor din laboratoarele
producătoare de vaccinuri, completate cu activități de formare
în vederea consolidării capacităților serviciilor veterinare. Majoritatea proiectelor au asigurat
distribuția de semințe/îngrășăminte și de
animale împreună cu distribuirea de instrumente, vaccinuri și utilaje
agricole. Au fost livrate beneficiarilor peste 88 000 de utilaje și
echipamente necesare în etapa ulterioară recoltării. Parteneriatele
cu sectorul privat, în special prin intermediul furnizorilor locali din
domeniul agricol, au contribuit nu doar la o mai mare disponibilitate
și circulație a resurselor agricole, ci și la stimularea
economiei locale. Diferitele proiecte au prevăzut diversificarea
producției (de exemplu, horticultura în Bangladesh, creșterea
animalelor mici în Tanzania, piscicultura, micile plantații sau
producția de legume în Haiti), astfel încât beneficiarii au dobândit un acces
sporit la produse alimentare mai diversificate. În plus, proiectele au
intensificat producția destinată pieței, ceea ce a atras
după sine crearea unor mici venituri sub formă de numerar pentru
gospodăriile care anterior trăiau la un nivel de
subzistență. În cadrul proiectului Self Help
Africa implementat în Etiopia, producția agricolă a crescut
cu 35 % în rândul a 17 500 de gospodării, prin distribuirea a 606
milioane de tone de semințe ameliorate, 29 de milioane de tone de
hrană pentru animale, 278 000 de medicamente de uz veterinar (antibiotice
și antihelmintice), utilaje (decorticatoare de semințe, pompe de
irigare, echipamente pentru industria laptelui) și prin construirea a 16 depozite
pentru semințe. Venitul anual obținut de beneficiari a
crescut, situându-se între aproximativ 290 EUR și 1 500 EUR. Operațiunile
au implicat consolidarea capacităților menite să sprijine
creșterea sustenabilă a productivității agricole.
Activitățile de consolidare a capacităților au avut la
bază o gamă largă de acțiuni, inclusiv formarea
agricultorilor în domeniul tehnicilor agricole și de irigare; de asemenea,
au fost consolidate capacitățile grupurilor fermierilor și ale
asociațiilor de producători la nivel local. Mai mult, sesiunile de
formare s-au adresat nu numai agricultorilor, ci și funcționarilor
guvernamentali și altor părți interesate. Aproape 2,5 milioane
de persoane au beneficiat de diferitele activități de formare.
Metodologiile de promovare, cum ar fi școlile pentru agricultori
organizate în teren și promotorii rurali, au oferit canalele eficace de
consiliere prin demonstrații la fața locului privind intensificarea
producției durabile în cadrul exploatației, bunele practici agricole,
agricultura de conservare, gestionarea fertilității solului, irigarea
la scară mică, diversificarea culturilor etc. În Zambia, producția de
alimente a crescut datorită îmbunătățirii accesului la
resursele agricole și la promovarea principiilor agriculturii de
conservare. În perioada de promovare în cadrul școlilor pentru agricultori
organizate în teren, 400 de agenți de promovare au
împărtășit cunoștințele lor în domeniul agriculturii
de conservare unui număr de 28 de agricultori fruntași care, la
rândul lor, au format câte 15 agricultori participanți la proiect. În
acest fel, au beneficiat de formare 180 000 de agricultori. Difuzarea practicilor în domeniul
agriculturii de conservare a dus, în medie, la o creștere cu 30 % a
producției de porumb, de la 2 tone/ha, la 2,6 tone/ha. În completarea
celor 16,9 milioane EUR alocate proiectului prin intermediul
Facilității pentru alimente, este prevăzută o nouă
contribuție de 11,1 milioane EUR (finanțată de Fondul
european de dezvoltare) în vederea răspândirii pe o scară mai
amplă, la nivel național, a metodelor din domeniul agriculturii de
conservare. 4.2. Măsuri de tip dispozitiv
de siguranță și acțiuni în materie de nutriție Intervențiile de tip dispozitiv de
siguranță, care se ridică la aproximativ 138 de milioane EUR, au
permis beneficiarilor să facă față efectelor
prețurilor ridicate la alimente, în special datorită proiectelor „numerar/alimente
în schimbul muncii” și al sistemului de bonuri de achiziții.
Populația rurală (și, uneori, populația săracă de
la orașe) a beneficiat de măsuri de tip dispozitiv de
siguranță (de exemplu, PSNP în Etiopia) și de proiecte
„numerar/alimente în schimbul muncii” (de exemplu, în Sierra Leone și în
Pakistan). Măsurile de tip dispozitiv de siguranță puse în
aplicare de către parteneri cu experiență în distribuirea de
numerar sau de alimente, cum ar fi Banca Mondială, Grupul operativ la
nivel înalt al Organizației Națiunilor Unite (UNRWA) și
Programul alimentar mondial (WFP), dar și ONG-urile, au utilizat ca
numerar în schimbul muncii o pătrime din suma alocată prin
intermediul lor (57 de milioane EUR). În majoritatea cazurilor, beneficiarii au
reușit să depășească criza prețurilor la alimente
datorită veniturilor suplimentare obținute din activități
și – în câteva cazuri – au reușit să facă față
calamităților naturale (secetă, inundații) care i-au lovit
în perioada în care a funcționat Facilitatea pentru alimente. În plus,
acest lucru a sporit reziliența populației cu cel mai ridicat grad de
sărăcie și a împiedicat vânzarea activelor de producție pe
care le dețineau (animale, mici utilaje), ceea ce a permis
gospodăriilor să își amelioreze viața după încheierea
situațiilor de criză. În Bangladesh, de
proiectele „numerar/alimente în schimbul muncii” au beneficiat 607 000 de
persoane datorită încadrării într-un loc de muncă pe termen
scurt a 121 000 de lucrători agricoli marginali sau fără
pământ, în timpul sezoanelor fără activități agricole.
Au fost construite și reabilitate pentru protecția a 1,7 milioane
de persoane, 989 de active agricole rezistente la inundații, printre
care diguri, căi de acces, terenuri cultivabile și răsaduri,
precum și instalații pentru irigații. În cazuri foarte specifice, s-a distribuit
persoanelor celor mai vulnerabile inclusiv hrană, în cadrul proiectului
„alimente în schimbul muncii” sau sub formă de ajutor alimentar. De
exemplu, UNRWA a distribuit 34 500 de milioane de tone de alimente pe
Teritoriul Palestinian Ocupat, în timp ce WFP a
distribuit 96 600 de milioane de tone de alimente în
țările cu regiuni care se confruntă cu o penurie alimentară
gravă (de exemplu, în Pakistan, în Bangladesh și în Guatemala). Mai mult de o treime (37 %) din proiecte au prevăzut acțiuni în domeniul
nutriției. Facilitatea pentru alimente a îmbunătățit
starea nutrițională a persoanelor celor mai vulnerabile, în special a
copiilor. O serie de intervenții au vizat în mod expres copiii cu vârste
până la 6 ani, femeile însărcinate sau care alăptau la sân, în
vederea atenuării efectelor crizei prețurilor la alimente. În
Nigeria, Mali și Liberia, de exemplu, au fost distribuite mai mult de 25
000 de milioane de tone de alimente nutritive și milioane de vitamine, în
timp ce 141 000 de persoane, în cea mai mare parte mame, personal
medical și paramedical, au beneficiat de formare în domeniul
ameliorării practicilor în materie de nutriție. În Mali, peste 11 milioane de copii cu vârste
între 6 luni și 59 de luni au primit suplimente de vitamina A;
1 300 000 de copii din Nigeria au beneficiat în urma
campaniilor de sensibilizare a mamelor cu privire la prevenirea
malnutriției. În Guatemala, 100 000 de copii între 6-36 de luni
și 50 000 de femei însărcinate și care alăptau la sân au
primit rații suplimentare de alimente, în timp ce 8 000 de fermieri care
practicau agricultura de subzistență au primit rații de alimente
în schimbul participării la activități de formare. 4.3. Alte măsuri de mică
amploare menite să sporească producția agricolă Multe dintre proiecte au inclus alte
componente care au vizat ameliorarea producției, de exemplu, prin
reducerea pierderilor după încheierea recoltării, disponibilitatea
resurselor de apă, și menținerea sau accesul la piețe. În
total au fost reabilitate sau irigate 315 350 ha de teren agricol și au
fost reabilitate sau construite 13 656 de diguri, baraje și micro-baraje
și peste 10 600 de km de drumuri (în principal, drumuri de acces). În
plus, alte măsuri de mică amploare au inclus furnizarea de
microcredite sau construirea de centre pentru semințe și
infrastructură de cercetare. În nordul Afganistanului, 4 880 de familii au participat
la un program „numerar în schimbul muncii” de activități în domeniul
infrastructurii și al apei, rezultatul fiind construirea și
reabilitarea a 107 km de drumuri, 1 057 km de canale de irigații; au
fost date agriculturii 3 164 ha de teren, în acest fel
îmbunătățindu-se productivitatea agricolă și accesul
la zonele rurale și la piețe, în special în timpul iernii. În
consecință, 218 000 de persoane au beneficiat de infrastructura
reabilitată și nou construită, precum și de măsurile
de protecție contra inundațiilor, iar, în prezent, 6 500 de familii
au acces la apă potabilă. Alte activități au acoperit domenii
diverse, inclusiv pescuitul (Cambogia, Filipine, Guineea Conakry, Mozambic),
agricultura urbană (Kenya), sprijinirea unui cadru de politică
(Nepal), multiplicarea semințelor (Burkina Faso, Niger, Nepal, Mozambic)
sau agricultura de conservare (Zambia). Facilitatea pentru alimente a avut un impact
pozitiv asupra vieții a peste 59 de milioane de beneficiari
direcți, prin stimularea producției agricole a micilor fermieri,
reducerea pierderilor după recoltare și facilitarea accesului la
piețe. Intervențiile au îmbunătățit
capacitățile micilor fermieri din punct de vedere al terenurilor, al
șeptelului și al gestionării apei, ceea ce a contribuit la
creșterea și diversificarea surselor lor de venit. În plus,
Facilitatea pentru alimente a contribuit la creșterea accesului la
alimente și la consolidarea situației alimentare și
nutriționale a populațiilor celor mai vulnerabile, în special a
femeilor și a copiilor. 5. principalele experiențe dobândite
și recomandări Experiențe 1. UE și-a dovedit
capacitatea de a institui și de a pune în aplicare în mod eficient
Facilitatea pentru alimente, căreia i s-a alocat 1 miliard EUR.
Această acțiune îndrăzneață a situat UE pe primul
loc în cadrul comunității donatorilor în ceea ce privește
agricultura durabilă și securitatea alimentară. Între
timp, UE a rămas primul donator în materie de securitate alimentară,
aspect care ocupă în continuare un loc prioritar pe agenda
internațională, datorită Inițiativei L’Aquila privind
securitatea alimentară și a Inițiativei G8, „New Alliance for
Food and Nutrition Security” (Noua alianță pentru securitatea
alimentară și nutrițională). 2. Implementarea cu succes a
Facilității pentru alimente s-a datorat în mare măsură înființării
ei cu rapiditate, anvergurii ei și, mai presus de toate,
capacității de răspuns. Înființarea de către
Comisie și, respectiv, de către ONU, a două echipe operative
speciale în vederea mobilizării unei forțe de muncă și a
unei expertize adecvate a avut un rol crucial. 3. Principalul obiectiv a fost eliminarea
rapidă a consecințelor crizei prețurilor la alimente, și
mai puțin a cauzelor acesteia. Cu toate acestea, Facilitatea pentru
alimente i-a ajutat pe oamenii și comunitățile care trăiesc
în sărăcie să fie mai bine pregătite să facă
față crizelor următoare, fapt ce a fost benefic, având în vedere
că de atunci încoace multe dintre țările din Africa
Subsahariană au fost din nou victimele unor crize alimentare, din cauza
unor factori multipli și interconectați, cum ar fi
sărăcia, condițiile climaterice foarte schimbătoare,
prețurile ridicate și volatile ale alimentelor, presiunea
exercitată supra resurselor naturale (inclusiv un regim funciar
inadecvat), creșterea demografică rapidă, o guvernanță
fragilă și instabilitatea politică. În plus, persoanele cele mai
vulnerabile se vor confrunta mai frecvent și mai sever cu impactul acestor
factori, în special în regiunea Sahel și în Cornul Africii. 4. Accentul pus de Facilitatea
pentru alimente pe creșterea producției agricole a suscitat o
reacție pozitivă, în ceea ce privește oferta, la nivel local. Cu
toate acestea, intervențiile menționate nu pot înlocui necesitatea
ca țările partenere să își intensifice sprijinul pe termen
lung în favoarea unei agriculturi durabile și a securității
alimentare. 5. Uneori, realizarea obiectivelor
prevăzute în programe a fost dificilă, din cauza perioadei relativ
scurte de punere în aplicare. Ca și în cazul programelor SHARE și
AGIR Sahel, trebuie consolidată articularea intervențiilor pe
termen scurt, mediu și lung. 6. În plus, intervențiile
din cadrul Facilității pentru alimente au vizat, în primul rând,
disponibilitatea alimentelor și accesul la hrană. Accesul la
hrană este o preocupare majoră, dar accesul la alimente nutritive
reprezintă o provocare și mai mare în multe țări partenere.
S-ar fi putut acorda o și mai mare atenție luptei împotriva
subnutriției mamei și copilului. 7. În 2012, aproximativ 30 de
milioane de persoane vulnerabile au avut de suferit de pe urma crizei
alimentare în Cornul Africii și în Sahel, ceea ce pune în evidență
necesitatea ca UE să își mențină o capacitate
puternică de a reacționa prompt. Conform recomandărilor
Curții de Conturi Europene și a Parlamentului, Comisia va
identifica cele mai bune opțiuni care țin seama de modificările
aduse Regulamentului financiar și cadrului financiar. Recomandări UE ar trebui să sporească
asistența pe care o acordă agriculturii durabile și
securității alimentare. În cadrul programării geografice pe care
a stabilit-o pentru perioada 2014-2020: 1. UE ar trebui să
așeze agricultura durabilă și securitatea alimentară în
centrul dialogului de politică pe care îl desfășoară cu
țările partenere și să sprijine în continuare
politicile și prioritățile țărilor partenere care
vizează eliminarea factorilor ce produc crizele alimentare. 2. Asistența UE ar
trebui să acorde o atenție deosebită țărilor afectate
de insecuritatea alimentară. Ar trebui valorificată pe deplin
„evaluarea structurată a securității alimentare” elaborată
în acest scop de Comisie. 3. Promovarea
rezilienței persoanelor, comunităților și
țărilor partenere expuse în cea mai mare măsură riscurilor constituie
obiectivul central al asistenței UE în favoarea securității
alimentare și nutriționale. În cadrul acestei abordări
privind reziliența, UE ar trebui să își sporească sprijinul
pentru reducerea vulnerabilității prin creșterea
capacităților țărilor partenere de prevenire și de
pregătire pentru a face față șocurilor viitoare și
pentru a răspunde situațiilor de criză, atunci când apar. Acest
lucru presupune, în special, intensificarea activităților de
gestionare a riscurilor de apariție a calamităților, îndeosebi
în țările partenere în care incidența calamităților
este mare. 4. Valorificând experiența
dobândită în procesul de implementare a Facilității pentru
alimente, precum și a inițiativelor SHARE și AGIR Sahel, UE ar
trebui să utilizeze instrumentele existente și posibilitatea
apărută recent, și anume înființarea de fonduri fiduciare
pentru promovarea unei abordări structurale în sprijinul acordat țărilor
partenere care se confruntă cu crize alimentare. 5. Prin utilizarea, atunci când
este posibil, a structurilor și capacităților existente la
nivel național și regional, răspunsul UE la crizele
alimentare va fi conceput în funcție de natura și contextul crizei.
În cadrul acestei abordări se va acorda o atenție sporită
asumării responsabilității, ținând seama de conexiunea
dintre securitatea alimentară, pe de o parte, și guvernanță,
fragilitate statală și consolidarea păcii, pe de
altă parte, îndeosebi în statele fragile și în contexte de
insecuritate alimentară cronică. 6. CONCLUZIE ȘI ETAPA URMĂTOARE Datorită Facilității pentru
alimente, un factor major pentru stimularea unui răspuns coordonat la
nivelul ONU, UE a reușit să răspundă rapid și cu
eficacitate la efectele crizei prețurilor la alimente în perioada
2007-2008. Facilitatea pentru alimente, căreia i s-a alocat 1 miliard EUR,
a venit în sprijinul a peste 59 de milioane de oameni, în 49 de
țări în curs de dezvoltare. Facilitatea pentru alimente a permis sprijinirea
unui răspuns pozitiv, din punct de vedere al ofertei, din partea micilor
fermieri, ceea ce a dus la creșterea producției și a
veniturilor. Măsurile din cadrul dispozitivului de siguranță
au atenuat efectele creșterii prețurilor la alimente în rândul
celor mai vulnerabile segmente de populație. Alte măsuri au
sprijinit, într-un mod mai general, baza de producție pentru
agricultură. În acest sens, Facilitatea pentru alimente a dat rezultate
semnificative în sensul creșterii producției agricole durabile, al
reducerii pierderilor după recoltare și al facilitării accesului
la piețe. În plus, Facilitatea pentru alimente a contribuit la situarea
dezvoltării agricole durabile și a securității alimentare
pe primul loc în agenda pentru dezvoltare globală. Facilitatea pentru
alimente a stimulat o atenție internațională constantă în
foruri precum Comitetul pentru securitatea alimentară mondială, G8
și G20, punând accentul pe necesitatea creșterii producției
și productivității agricole pe o bază sustenabilă
și contribuind la consolidarea mecanismelor de guvernanță
globală prin îmbunătățirea informațiilor referitoare
la piața internațională[19].
Facilitatea pentru alimente și-a atins în
mare măsură obiectivele, însă mai sunt multe de întreprins
pentru eliminarea insecurității alimentare, îndeosebi în
țările cu venituri mici și în care incidența catastrofelor
este mare. Pe baza experienței dobândite cu Facilitatea pentru alimente,
sprijinul UE pentru dezvoltarea unei agriculturi durabile și securitate
alimentară ar trebui consolidat ca domeniu esențial de cooperare în
țările care sunt afectate de o insecuritate alimentară
cronică. În cadrul exercițiului comun de
programare pentru 2014-2020, Delegațiile UE au beneficiat de îndrumări
specifice, care să asigure că agricultura durabilă și
securitatea alimentară sunt priorități cărora li s-a
acordat o mare atenție, îndeosebi în 52 de țări partenere
selectate în funcție de evaluările structurate privind securitatea
alimentară și nutrițională. Aceste priorități
ar trebui să se regăsească în dialogul de politică
întreprins de Delegațiile UE, care vor evidenția impactul pe
termen lung și asumarea responsabilității, în special din
perspectiva sustenabilității pe termen lung[20]. În acest context, UE ar trebui să se
concentreze asupra țărilor care au cea mai slabă participare la
programele privind securitatea alimentară și nutrițională
și ar trebui să utilizeze cele mai eficace mecanisme financiare
existente, astfel încât să reducă pe termen lung vulnerabilitatea
structurală și să stimuleze reziliența celor mai
sărace gospodării, țări și regiuni în confruntarea cu
viitoarele crize alimentare, indiferent de natura lor. [1] Mecanismul FLEX pentru vulnerabilitate (500 de milioane
EUR), pachetul B al Fondului european de dezvoltare (185,9 milioane EUR),
programul tematic pentru securitate alimentară (50 de milioane EUR)
și ECHO (210 milioane EUR). [2] Sprijinirea rezilienței în Cornul Africii (SHARE). [3] AGIR: Alianța globală pentru inițiativa
privind reziliența în regiunea Sahel [4] COM (2012) 586. [5] Document de lucru al serviciilor Comisiei, SWD(2013)107. [6] Document de lucru al serviciilor Comisiei, SWD (2013)107. [7] Programele de sprijin bugetar au devenit mai puțin
importante decât se planificase în Comore, Madagascar, Niger, Etiopia și
Zambia. [8] Pentru un număr foarte mic de proiecte, Comisia a
acordat o prelungire până la 31 decembrie 2012, în urma unei
realocări ulterioare a fondurilor pentru un proiect performant (Zambia)
sau pentru situații dificile (Mali, Yemen, Afganistan și Kârgâzstan). [9] Cu excepția a 5,8 milioane EUR pentru Zambia,
contractate în 2011. [10] Monitorizarea orientată spre rezultate - raportul
final poate fi consultat pe pagina de internet a DG DEVCO. [11] Raportul anual pe 2012 privind politicile de dezvoltare
și asistență externă ale Uniunii Europene și punerea
în aplicare a acestora în 2011, Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (2012)
242 final. [12] Datele cumulate din rapoarte sunt prezentate în
secțiunea 4 – „Rezultate și impactul probabil”. [13] „Facilitatea pentru alimente a Uniunii Europene.
Fundamente pentru o acțiune viitoare. FAO - Evaluarea inițială a
proiectelor selectate”,
http://www.fao.org/fileadmin/user_upload/ISFP/EuFF_web.pdf [14] Facilitatea pentru alimente - evaluare finală:
http://ec.europa.eu/europeaid/what/development-policies/intervention-areas/ruraldev/food_intro_en.htm [15] Raportul special nr. 1: Eficacitatea ajutorului pentru
dezvoltare al Uniunii Europene pentru securitatea alimentară în Africa
Subsahariană, 2012, Curtea de Conturi Europeană. [16] Această cifră nu include intervențiile de
sprijin bugetar și activitățile organizațiilor regionale. [17] FAO, WFP și IFAD. [18] Declarație de intenție – Cooperare
programatică în materie de securitate alimentară și
nutriție, semnată de FAO, WFP, IFAD și Comisie la 27 iunie 2011. [19] În cadrul planului său de acțiune privind
volatilitatea prețurilor la alimente și agricultura, inițiativa
G20 cu privire la un sistem de informare referitor la piețele agricole (Agricultural
Market Information System - AMIS), lansată în iunie 2011, vizează,
de exemplu, creșterea transparenței piețelor mondiale,
creșterea afluxului de informații cu privire la aceste piețe
și consolidarea coordonării. http://www.amis-outlook.org. [20] În conformitate cu principiile Declarației de la
Paris privind eficacitatea ajutoarelor, programul de acțiune Accra și
Codul de conduită al UE privind diviziunea muncii.