RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

privind punerea în aplicare a Facilității Schengen (2004-2006)

1. INTRODUCere

Facilitatea Schengen a fost un instrument temporar, instituit cu scopul de a ajuta statele membre beneficiare să finanțeze măsuri la noile frontiere externe ale UE în vederea punerii în aplicare a acquis-ului Schengen și a controlului la frontierele externe. Facilitatea a vizat perioada 2004-2006 și a avut un buget total de 961 453 271 EUR . Statele membre beneficiare au fost șapte dintre țările care au aderat la Uniunea Europeană în 2004: Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Slovacă și Slovenia. Celelalte trei țări care au devenit membre ale UE nu au participat la Facilitatea Schengen: Republica Cehă nu are frontieră terestră externă, Malta a acoperit aceleași domenii de politică prin intermediul Facilității de tranziție, iar Cipru nu era încă pregătită la acea vreme să demareze procesul de evaluare pentru aderarea la spațiul Schengen. Facilitatea Schengen i-a ajutat pe beneficiari să își continue eforturile și strategiile anterioare de modernizare a gestionării frontierelor în vederea aderării la spațiul Schengen. Facilitatea a fost instituită prin articolul 35 și anexa I la Actul de aderare, iar obiectivul său final a fost acela de a ajuta țările beneficiare să devină membre ale spațiului Schengen.

Costurile eligibile efective în temeiul Facilității Schengen au fost de peste 1 miliard EUR, din care UE a cofinanțat 85,27 %, iar guvernele naționale au cofinanțat 14,73 %. După cum se arată în defalcarea pe țări (figura 1), cuantumul finanțării acordate de UE a variat de la 53 de milioane EUR pentru Republica Slovacă până la 283 de milioane EUR pentru Polonia. Utilizarea totală a contribuției UE a fost de 97,6 %. Toate măsurile au trebuit duse la îndeplinire în perioada 1 mai 2004-30 septembrie 2007[1]. Data-limită pentru efectuarea tuturor plăților a fost 31 decembrie 2007.

Facilitatea Schengen s-a axat pe șase categorii de măsuri: verificări la frontieră, supravegherea frontierelor, gestionarea vizelor, sisteme informatice, formare și gestionarea Facilității Schengen.

Măsurile cofinanțate în temeiul Facilității Schengen au avut ca rezultat:

· integrarea tuturor celor șapte state membre în spațiul Schengen în termenul stabilit;

· îmbunătățirea securității la frontierele externe ale UE;

· o mai bună prevenire a imigrației neregulamentare.

În ceea ce privește gestionarea frontierelor, Facilitatea Schengen a permis:

· creșterea calității verificărilor la frontieră, îmbunătățirea calității serviciilor oferite pasagerilor la punctele de trecere a frontierei (PTF) și un schimb mai rapid de informații;

· o mai bună supraveghere a frontierelor datorită mobilității sporite: noi echipamente radio digitale, noi vehicule de patrulare rutieră și personal mai numeros, ceea ce a crescut capacitatea de răspuns; mijloace de transport imediat disponibile și mai performante; capacitate sporită de intervenție în condiții excepționale: pe timp de noapte, pe timp de iarnă și în condiții meteorologice dificile cu vizibilitate redusă; supraveghere extinsă a liniei de frontieră: poziții radar suplimentare, supraveghere video;

· îmbunătățirea depistării documentelor falsificate prin intermediul noilor echipamente de detecție;

· o mai bună acoperire a rețelei de radiolocație la frontiera verde;

· creșterea calității procedurii de eliberare a vizelor și accelerarea acesteia;

· cooperarea eficace între poliția de frontieră și poliție și intensificarea coordonării operaționale;

· arestarea unui număr mai mare de persoane căutate de serviciile naționale și internaționale ca urmare a verificărilor eficiente în baza de date a Sistemului de Informații Schengen (SIS);

· extinderea bazei de cunoștințe destinate procesului decizional operațional și îmbunătățirea analizei informațiilor între servicii;

· instituirea unui sistem solid de formare.

Acest raport se bazează pe rapoartele de evaluare ex post furnizate de cele șapte state membre vizate de Facilitatea Schengen și pe analiza documentelor de fundamentare relevante.

2. Scopul FacilităȚii Și domeniul de aplicare al ACESTEIA

Acquis-ul Schengen[2] a fost partea cea mai detaliată a capitolului 24 „Justiție, libertate și securitate” din cadrul negocierilor cu țările candidate. Aceste țări au semnat Tratatul de aderare la 16 aprilie 2003 și au aderat oficial la Uniunea Europeană la 1 mai 2004, după finalizarea procedurilor de ratificare.

Facilitatea Schengen a fost instituită prin articolul 35 din Actul de aderare a Ciprului, Estoniei, Ungariei, Poloniei, Republicii Cehe, Sloveniei, Letoniei, Lituaniei, Maltei și Republicii Slovace[3]. Obiectivul general al facilității a fost acela de a ajuta statele membre menționate la articolul 35 alineatul (2) din Actul de aderare să finanțeze măsurile de punere în aplicare a acquis-ului Schengen la noile frontiere externe ale UE.

Printre normele-cheie adoptate în cadrul Schengen se numără:

· eliminarea verificărilor asupra persoanelor la frontierele interne;

· aplicarea unui set comun de norme persoanelor care trec frontierele externe ale UE;

· armonizarea condițiilor de intrare și a normelor privind vizele de scurtă ședere;

· consolidarea cooperării polițienești (inclusiv drepturi de supraveghere transfrontalieră și de urmărire transfrontalieră);

· o cooperare judiciară mai strânsă printr-un sistem mai rapid de extrădare și prin transferul executării hotărârilor judecătorești în materie penală;

· instituirea și dezvoltarea Sistemului de Informații Schengen (SIS).

Instrumentul financiar specific a avut ca obiectiv să sprijine țările candidate care deveneau în acel moment membre ale UE în procesul lor de aderare la spațiul Schengen și, în special, în eliminarea controalelor la frontierele interne și consolidarea gestionării frontierelor externe.

Conform articolului 35 din Actul de aderare, următoarele tipuri de acțiuni au fost considerate eligibile pentru finanțare în temeiul Facilității Schengen:

– investiții în construirea, renovarea sau modernizarea infrastructurilor și clădirilor aferente situate în punctele de trecere a frontierei;

– investiții în orice tip de echipamente operaționale (de exemplu, echipamente de laborator, instrumente de detecție, hardware și software pentru Sistemul de Informații Schengen ‑ SIS 2, mijloace de transport);

– formarea polițiștilor de frontieră;

– participarea la cheltuielile logistice și operaționale.

La 5 februarie 2004, Comisia a adoptat o decizie privind gestionarea și monitorizarea Facilității Schengen[4], prin care s-au stabilit procedurile de selecție și criteriile de eligibilitate a cheltuielilor suportate. Aceasta a fost modificată printr-o nouă decizie[5], care a prelungit termenul de semnare a contractelor până la 30 septembrie 2007 (anterior: 31 decembrie 2006). Ca urmare a unor împrejurări excepționale, care au cauzat punerea în aplicare cu întârziere a proiectelor referitoare la SIS II, atribuirea contractelor privind SIS II a fost prelungită până la 31 martie 2007[6].

Facilitatea Schengen a fost gestionată în conformitate cu sistemul de gestiune descentralizată.

3. Resursele UE puse la dispoziȚia statelor membre Și cofinanȚarea naȚională

La nivel global, costurile eligibile efective înregistrate în temeiul Facilității Schengen s-au ridicat la 1 067 669 235 EUR, din care cofinanțarea UE a reprezentat 910 371 476 EUR (85,27 %), iar cofinanțarea națională a reprezentat 157 297 780 EUR (14,73 %).

Figura 1: Defalcare pe țări

· Beneficiarii principali: Polonia (283,3 milioane EUR ), Ungaria (153,7 milioane EUR) și Lituania (149,9 milioane EUR). Suma globală alocată acestor trei state membre s-a ridicat la 65 % din totalul fondurilor destinate tuturor statelor membre participante.

· Următoarele state membre au primit între 6 % și 13 % din totalul fondurilor aferente perioadei 2004-2006: Slovenia (113,9 milioane EUR), Letonia (78,9 milioane EUR), Estonia (77 milioane EUR) și Republica Slovacă (53,5 milioane EUR).

În conformitate cu articolul 2 din Decizia C(2004)248 a Comisiei, rata asistenței acordate de UE prin intermediul facilității ar putea să fie de până la 100 %; nu s-au fixat criterii clare de stabilire a procentului din cheltuielile naționale care urmează să fie transferat în sarcina Facilității Schengen[7]. Prin urmare, statele membre au avut libertatea de a declara orice nivel al contribuției naționale la facilitate. Cu toate acestea, cheltuielile acoperite de facilitate nu au putut fi transferate în sarcina niciunui alt instrument financiar al UE. Cota de cofinanțare națională variază de la un stat membru beneficiar la altul, având în vedere că Polonia a participat cu numai 1,88 % din costurile eligibile (5 414 201,99 EUR), în timp ce cofinanțarea Sloveniei a reprezentat până la 34 % (59 036 202,97 EUR), acest lucru datorându-se în principal întârzierilor înregistrate în ceea ce privește lucrările de construcții, din cauza cărora a fost necesar să se acopere cheltuielile respective din fonduri naționale, întrucât nu s-au încadrat în perioada de punere în aplicare.

Figura 2: Cofinanțare națională

În ceea ce privește utilizarea sumei alocate de UE, rezultatul a fost foarte bun, de la 90,6 % pentru Ungaria la peste 100 % pentru Polonia[8], cu o rată totală de utilizare de 97,6 %.

Tabelul 1: Rata de utilizare

|| Sume programate || Costuri eligibile finale || Rata de utilizare

Estonia || 79 629 000 EUR || 77 001 525 EUR || 96,70 %

Ungaria || 169 562 611 EUR || 153 694 401 EUR || 90,64 %

Letonia || 79 701 739 EUR || 78 975 718 EUR || 99,09 %

Lituania || 151 657 105 EUR || 149 862 483 EUR || 98,82 %

Polonia || 278 458 520 EUR || 283 329 466 EUR || 101,75 %

Republica Slovacă || 53 866 478 EUR || 53 527 465 EUR || 99,37 %

Slovenia || 119 800 000 EUR || 113 980 418 EUR || 95,4 %

TOTAL || 932 675 453 EUR || 910 371 475 EUR || 97,61 %

4. PREgătirea punerii în aplicare în statele membre

4.1. Instituirea de garanții privind regularitatea și legalitatea cheltuielilor

Decizia Comisiei privind gestionarea și monitorizarea Facilității Schengen[9] avea ca scop să asigure utilizarea armonizată a instrumentului și să instituie norme pentru gestionarea facilității. Normele prevedeau proceduri de selecție și criterii privind eligibilitatea cheltuielilor suportate în temeiul facilității.

Facilitatea Schengen a fost administrată în conformitate cu gestiunea descentralizată, în sensul articolului 53c din Regulamentul financiar[10]. În mare parte, responsabilitatea pentru gestionarea și controlul fondurilor alocate de UE în temeiul facilității a revenit statelor membre, controlul ex post urmând să fie efectuat de Comisie.

Decizia a stabilit următoarele cerințe:

– articolul 3 alineatul (2): Comisia se asigură că procesul de achiziții este conform principiilor transparenței, proporționalității, egalității de tratament și nediscriminării;

– articolul 8: Comisia verifică dacă există sisteme de gestionare și control corespunzătoare;

– articolul 14 alineatul (1): Comisia se asigură că există o procedură de certificare;

– articolul 15 alineatul (1): Comisia se asigură că există sisteme de verificare.

Personalul Comisiei a efectuat cu regularitate misiuni de monitorizare pentru a verifica îndeplinirea acestor cerințe.

De asemenea, Comisia a formulat:

– observații cu privire la conformitatea cu normele de eligibilitate a măsurilor pe care statele membre beneficiare le-au programat în calendarele lor indicative pentru 2004­2006.

Statele membre beneficiare au fost responsabile pentru programarea, selectarea și punerea în aplicare a măsurilor individuale și pentru gestionarea fondurilor, a căror utilizare corectă a fost verificată ex post de Comisie, în conformitate cu Regulamentul financiar 1605/2002 și cu normele de aplicare a acestuia[11]. Statele membre au avut responsabilitatea de a coordona utilizarea facilității cu asistența furnizată de alte instrumente ale UE, precum și de a asigura compatibilitatea cu alte politici ale UE și conformitatea cu Regulamentul financiar.

În cadrul Facilității Schengen, sistemul de plăți s-a bazat pe plăți forfetare anuale, acordate statelor membru beneficiar în urma adoptării de către Comisie a deciziilor anuale de finanțare pentru fiecare dintre acestea.

Plățile forfetare nerambursabile urmau să fie utilizate în termen de trei ani de la efectuarea primei plăți; orice fonduri neutilizate sau cheltuite în mod nejustificat trebuiau să fie recuperate de Comisie, după verificarea și închiderea conturilor. În termen de șase luni de la expirarea termenului de trei ani, statele membre beneficiare trebuiau să prezinte un raport complet privind execuția financiară a plăților forfetare nerambursabile, însoțit de o declarație de justificare a cheltuielilor.

4.2. Elaborarea strategiilor naționale de utilizare a resurselor UE

Toate cele șapte state membre în cauză au arătat că abordarea lor generală în ceea ce privește punerea în aplicare a Facilității Schengen a constat în continuarea eforturilor și a strategiilor lor anterioare de modernizare a gestionării frontierelor și a sistemelor de control. Statele membre au adoptat cel puțin două documente strategice specifice în această privință: Planul de acțiune Schengen (PAS) și Planul general SIS II.

Acestea au subliniat că principalele lor obiective au fost consolidarea securității la frontierele externe și gestionarea fluxurilor de imigrație.

În general, investițiile prioritare ale acestora s-au axat pe elemente similare: construirea, renovarea și modernizarea punctelor de trecere a frontierei și a altor clădiri aferente, echipamente operaționale pentru prelucrarea și schimbul de date, mijloace de transport și de comunicații radio, formare lingvistică și tehnică.

Strategiile naționale privind Facilitatea Schengen au avut un număr diferit de obiective, variind de la patru obiective mai cuprinzătoare (în cazul Poloniei și al Ungariei) până la 31 de obiective mai detaliate (în cazul Letoniei).

Ungaria, Polonia și Republica Slovacă au conferit o puternică dimensiune strategică Facilității Schengen prin integrarea acesteia în documente strategice naționale generale (Planul de acțiune Schengen, strategia privind gestionarea integrată a frontierelor) și conectarea sa clară la alte surse de finanțare (programe Phare, Facilitatea de tranziție, mecanismul financiar norvegian, fonduri naționale). Slovenia, Estonia, Lituania și Letonia s-au bazat în mare parte în ceea ce privește punerea în aplicare a facilității pe planurile naționale de acțiune Schengen[12].

Înainte de instituirea Facilității Schengen, Ungaria a adoptat o serie de hotărâri de guvern (2001-2003) și de strategii ministeriale pe termen mediu care au facilitat adoptarea unei strategii comune de gestionare a frontierelor. Acestea au fost dezvoltate în cadrul Strategiei Ungariei privind gestionarea integrată a frontierelor. Întrucât ocupă o poziție centrală în Europa, Ungaria a acordat prioritate controlului traficului de frontieră. De asemenea, Ungaria a luat în considerare cu atenție și complementaritatea surselor de finanțare.

Polonia a încorporat strategia sa privind Facilitatea Schengen în Strategia privind gestionarea integrată a frontierelor (2000-2002, apoi 2003-2005), având ca obiectiv dezvoltarea unui model de securitate a frontierelor pentru a apăra securitatea internă și, în special, pentru a preveni imigrația neregulamentară. De asemenea, Polonia a conectat această strategie la o linie specială a Fondului Phare alocată susținerii sarcinilor descrise în documentele Strategiei privind gestionarea integrată a frontierelor. S-a acordat o prioritate clară echipamentelor operaționale și sistemelor informatice. Pe lângă Fondul Phare, Polonia a mai utilizat programele Phare 2000, 2001, 2002 și 2003 și mecanismul norvegian pentru a pune în aplicare strategia sa privind gestionarea integrată a frontierelor.

Republica Slovacă a făcut un pas suplimentar față de Planul de acțiune Schengen, adoptând Strategia națională privind punerea în aplicare a Facilității Schengen, care a identificat deficiențele urmând a fi abordate exclusiv de Facilitatea Schengen. Aceste nevoi au fost clarificate prin stabilirea a 16 obiective operaționale pentru Facilitatea Schengen și au fost legate de Planul de acțiune Schengen, care a încorporat și alte instrumente de sprijin ale UE, cum ar fi Phare și Facilitatea de tranziție.

Estonia a utilizat resursele Facilității Schengen pentru a pune în aplicare părți din Planul național de acțiune Schengen fără a elabora o strategie specifică privind Facilitatea Schengen. În ceea ce privește investițiile, s-a acordat prioritate sistemelor de operare, mijloacelor de transport și sistemelor informatice.

Lituania a optat pentru două obiective strategice: (1) consolidarea securității frontierelor externe ale UE, prevenindu-se astfel imigrația neregulamentară și intrarea ilegală în UE și (2) controlul corespunzător al fluxurilor de pasageri. Această țară a decis să repartizeze cofinanțarea furnizată de UE în mod relativ egal între următoarele obiective: mijloace de transport, infrastructură, alte sisteme informatice și formare.

Strategia Sloveniei privind Facilitatea Schengen a avut un caracter general și a vizat asigurarea condițiilor necesare pentru punerea în aplicare corespunzătoare a acquis-ului Schengen. Au fost concepute șapte obiective (care ulterior au devenit nouă). Sectoarele prioritare în materie de investiții au fost infrastructura, sistemele informatice și salariile personalului recrutat recent.

În afară de consolidarea frontierelor externe și instituirea unor sisteme informatice, Letonia s-a axat pe sporirea capacității instituțiilor sale și a personalului acestora de a respecta cerințele acquis-ului Schengen. S-a pus accentul pe cadrul de reglementare instituit, în special în ceea ce privește echipamentele tehnice. Unul dintre obiectivele strategice a fost acela de a crea un sistem de gestionare a fluxurilor migratorii.

5. Punerea în aplicare a facilităȚii Schengen

5.1. Sistemele de gestionare și control instituite pentru punerea în aplicare a Facilității Schengen

Statele membre beneficiare au desemnat fie Ministerul de Interne (Estonia, Lituania, Republica Slovacă, Polonia, Letonia), fie Ministerul de Finanțe (Slovenia, Ungaria) drept autoritate responsabilă pentru punerea în aplicare a instrumentului. Au existat diferite scenarii cu privire la organizarea autorității responsabile: numai Lituania a creat o entitate specială, în timp ce Estonia, Republica Slovacă și Slovenia au desemnat o unitate existentă drept autoritate responsabilă, iar Polonia și Letonia au numit o echipă interministerială deja formată. Ministerul de Finanțe a fost în general desemnat drept agenție de plăți.

Țările beneficiare s-au bazat în mare măsură pe experiența acumulată pe parcursul punerii în aplicare și al gestionării fondurilor de preaderare.

În rapoartele lor de evaluare naționale, toate statele membre beneficiare au recunoscut importanța comitetelor directoare, de gestionare și de monitorizare înființate cu scopul de a orienta și de a superviza punerea în aplicare a Facilității Schengen. Aceste comitete au reunit, în general, toate instituțiile-cheie în cauză și s-au implicat intens în selecția proiectelor, realocarea fondurilor și monitorizare. S-a afirmat în repetate rânduri că flexibilitatea sistemului de gestionare și control, împreună cu gradul ridicat de responsabilitate atribuit statelor membre (prin intermediul comitetelor directoare) au fost factorii-cheie care au contribuit la succesul Facilității Schengen.

Polonia, Estonia, Ungaria și Letonia au utilizat contractele de asistență tehnică pentru a desfășura o parte din activitățile de gestionare a proiectelor (întocmirea documentației aferente procedurii de ofertare, monitorizare, formare privind procedura de achiziții, audit).

5.2. Aspecte cantitative și calitative ale punerii în aplicare de către statele membre

În ceea ce privește cele șase categorii ale Facilității Schengen, principalele linii de cheltuieli au fost supravegherea frontierelor și sistemele informatice, care împreună au reprezentat 74 % (672,4 milioane EUR) din totalul investițiilor. Gestionarea vizelor și formarea s-au ridicat la numai 6 % (57,9 milioane EUR).

Figura 3: Defalcarea contribuției UE pe categorii

Figura 4: Cheltuieli pe țări și pe categorii (contribuția UE)

Supravegherea frontierelor a fost principalul sector investițional în toate statele membre beneficiare, cu excepția Poloniei (unde s-a situat pe locul al doilea), cu un nivel maxim de 75 % în Republica Slovacă. Sistemele informatice au constituit, de asemenea, o prioritate pentru toate statele respective, fiind considerate fie principalul obiectiv (Polonia), fie al doilea obiectiv (Slovenia, Estonia, Republica Slovacă, Lituania) sau al treilea obiectiv (Ungaria, Letonia).

Printre caracteristicile naționale demne de menționat se numără următoarele:

Slovenia (19,4 %) și Ungaria (12,8 %) au utilizat peste 10 % din fonduri pentru gestionarea Facilității Schengen (personal).

Lituania a utilizat 11 % din fonduri pentru formare și consolidarea capacităților (înființarea școlii de polițiști de frontieră și a centrului de formare).

Letonia a alocat 11,35 % din fonduri pentru gestionarea vizelor (renovarea secțiilor consulare, formarea personalului, echipamente).

În ceea ce privește subcategoriile, principalele linii bugetare au fost următoarele: infrastructură (28 %), mijloace de transport (16,6 %) și SIS (12,8 %).

Tabelul 2: Defalcarea contribuției UE pe subcategorii

Subcategorii || Sumă || Ponderea cofinanțării UE

Infrastructură || 255 341 341 EUR || 28,0 %

Mijloace de transport || 151 456 150 EUR || 16,6 %

SIS || 116 578 179 EUR || 12,8 %

Alte sisteme informatice || 95 313 280 EUR || 10,5 %

Echipamente || 88 394 988 EUR || 9,7 %

Sisteme || 49 821 637 EUR || 5,5 %

SIS și VIS || 41 344 964 EUR || 4,5 %

VIS || 34 176 305 EUR || 3,8 %

Personal || 31 743 183 EUR || 3,5 %

Formare || 30 527 698 EUR || 3,4 %

Logistică || 15 642 828 EUR || 1,7 %

Operațiuni || 30 921 EUR || < 0,1 %

Investițiile în infrastructură sunt de departe cele mai însemnate. Acestea reprezintă 255,3 milioane EUR, respectiv 28 % din totalul fondurilor Facilității Schengen. Aceste cheltuieli pot fi defalcate pe trei obiective: verificări la frontieră (36 %), supravegherea frontierelor (62 %) și gestionarea vizelor (2 %).

Figura 5: Defalcarea contribuției UE pe categorii de frontieră

5.3. Dificultăți întâmpinate pe parcursul punerii în aplicare și modul în care aceste dificultăți au fost remediate

Statele membre beneficiare au fost de acord în unanimitate că cea mai dificilă problemă cu care s-au confruntat a fost aplicarea normelor de eligibilitate. Comisia clarificase cele mai frecvente probleme cu ajutorul mai multor fișe informative tehnice. Acestea se refereau la normele de eligibilitate privind TVA-ul, salariile, logistica și achiziționarea de terenuri. Pe parcursul primului an de punere în aplicare, majoritatea statelor membre beneficiare au raportat întârzieri, cauzate în principal de noutatea mecanismului. În special, statele membre s-au confruntat probleme privind:

· normele de punere în aplicare. Printre chestiunile ridicate de statele membre s-a numărat și solicitarea conform căreia Comisia să ofere o consiliere metodologică mai precisă și să furnizeze clarificări în timp util;

· sistemele de gestionare. S-au întâmpinat dificultăți în instituirea unui sistem corespunzător și eficient de gestionare și control, precum și probleme legate de recrutarea de personal calificat.

Majoritatea acestor dificultăți au fost depășite în câteva luni de punere în aplicare.

Gestionarea procedurii de achiziții a fost o altă provocare cu care s-au confruntat majoritatea țărilor beneficiare. Aceasta a condus la:

– întârzieri cauzate de reclamații, în special în cazul contractelor mari;

– depășiri ale bugetelor din cauza subestimării costurilor, a inflației și a piețelor limitate și agravate de disponibilitatea unor fonduri importante;

– incertitudine în ceea ce privește eligibilitatea măsurilor și a costurilor.

Măsurile de remediere adoptate au constat în principal în realocarea bugetelor necheltuite către diferite activități. De exemplu, din cauza complicațiilor apărute în timpul procedurii de achiziții (depășirea bugetului și lipsa timpului necesar pentru organizarea unei noi proceduri de ofertare), Polonia a anulat proiectul său privind sistemele tehnice de protecție (52 de milioane EUR) și a reorientat fondurile către proiecte similare. Într-o situație comparabilă (întârzieri în procedurile de ofertare și în executarea lucrărilor de construcții), Slovenia a decis să acopere cheltuielile din fonduri naționale și să utilizeze cofinanțarea UE pentru alte activități. Letonia și Estonia s-au confruntat cu dificultăți bugetare pe măsură ce țările lor au fost afectate de inflația extrem de ridicată în 2004-2005. Aceasta a avut ca efect depășirea bugetelor și anularea procedurilor de ofertare. Prin urmare, Letonia și Estonia au decis să limiteze numărul de lucrări și echipamente de construcții și să redirecționeze sumele către obiective similare. Unele state membre beneficiare au menționat și dificultăți de comunicare cu Comisia.

O altă provocare cu care s-au confruntat statele membre beneficiare a fost dezvoltarea sistemelor informatice menite să asigure mecanisme corespunzătoare pentru schimbul de informații în spațiul Schengen. Mai exact, adaptarea tehnologică la standardele Sistemului de Informații Schengen II (SIS II) a fost considerată extrem de solicitantă. În 2007[13] Comisia a decis să dezvolte un sistem SISone4all care a permis statelor membre să adere la Schengen în lipsa SIS II. Această decizie a fost salutată ca fiind soluția adecvată pentru finalizarea dezvoltării și punerii în aplicare a unui sistem informatic, care altfel nu ar fi fost posibilă în termenele stabilite anterior.

În ceea ce privește calendarul de punere în aplicare, toate statele membre beneficiare au considerat că data-limită stabilită inițial pentru Facilitatea Schengen (31.12.2006) era foarte restrictivă. Potrivit tuturor acestor state, cele două decizii[14] adoptate de Comisie în vederea prelungirii datelor-limită pentru angajamente și plăți au jucat un rol crucial în optimizarea utilizării contribuției UE și au permis punerea în aplicare efectivă a proiectelor. Statele membre beneficiare estimează că aproximativ 50 % din activitatea de punere în aplicare a proiectelor a avut loc în 2007. Trebuie reținut că beneficiarii au avut posibilitatea de a-și ajusta din timp programele, deoarece decizia de prelungire a termenului-limită de executare a contractelor până la sfârșitul lunii septembrie 2007 a fost adoptată la începutul anului 2006. Decizia a facilitat punerea în aplicare efectivă a proiectelor. În plus, execuția financiară ar fi fost mult mai redusă fără prelungirea respectivă.

Polonia a estimat că 148 385 650 EUR (52,37 % din suma totală solicitată) au fost cheltuiți după expirarea datei-limită inițiale, și anume 31.12.2006. Peste 25 de milioane EUR (aproximativ 8,6 % din contribuția totală a UE) din cele 148 de milioane EUR au fost direct legate de proiectele SIS II și, în consecință, au beneficiat de prelungirea perioadei de eligibilitate acordată pentru aceste proiecte.

Aceste sume vizau proiecte foarte importante și strategice[15] care riscau să nu se încadreze în perioada de eligibilitate.

În Lituania, 40 % din toate fondurile aferente programelor Facilității Schengen au fost contractate înainte de 2 octombrie 2006, iar 96,21 % au fost contractate până la 31 decembrie 2006. În cazul în care Comisia nu ar fi adoptat decizia de a prelungi termenul de executare a contractelor, ar fi fost imposibilă atât atribuirea contractelor, cât și punerea lor în aplicare în întregime. Lituania a estimat că 40 % din sumă nu ar fi fost cheltuită. Numai 26 % din cheltuielile în temeiul Facilității Schengen aferente perioadei 2004–2006 au fost efectiv plătite până la 31 decembrie 2006. Prelungirea activităților referitoare la SIS a permis punerea în aplicare a două proiecte majore SIS II[16], în valoare totală de peste 26 de milioane EUR (17 % din fondurile Facilității Schengen).

În Slovenia, la 31 decembrie 2006, plățile din Facilitatea Schengen s-au ridicat la 48,4 milioane EUR, reprezentând numai 40 % din totalul contribuției UE. Punerea în aplicare finală s-a ridicat la 95,11 %, ceea ce înseamnă că peste 50 % din execuția financiară a avut loc în 2007.

În Letonia, numai 11 % din fonduri au fost angajate în iulie 2006, iar majoritatea contractelor au fost semnate chiar la sfârșitul anului 2006. S-a estimat că două treimi din fonduri ar fi fost pierdute fără această prelungire.

În Republica Slovacă s-a estimat că 70 % dintre fonduri nu ar fi fost angajate în lipsa primei prelungiri, iar decizia privind activitățile referitoare la SIS a vizat 7 % din fondurile angajate.

6. Evaluarea punerii în aplicare

Pentru a evalua punerea în aplicare a Facilității Schengen s-a efectuat o analiză cuprinzătoare. Acest exercițiu a inclus măsurarea impactului facilității la nivel național și evaluarea eficacității procesului de punere în aplicare a programului, calculate pe baza unui set de indicatori relevanți.

6.1. Relevanța pentru situațiile naționale

Potrivit statelor membre beneficiare, Facilitatea Schengen a fost relevantă pentru situațiile lor naționale în mai multe privințe:

· finanțe. Aceasta a redus în mod semnificativ sarcina financiară generată de punerea în aplicare a cerințelor acquis-ului Schengen asupra bugetelor naționale. Toate statele membre în cauză au afirmat că, în lipsa Facilității Schengen, nu ar fi fost capabile să atingă același nivel de conformitate cu acquis-ul Schengen în termenele date;

· strategii. Abordarea flexibilă a Facilității Schengen a permis tuturor statelor membre beneficiare să dezvolte și să pună în aplicare strategii și obiective operaționale foarte diversificate. Împărțirea în cinci „obiective principale”, în conformitate cu articolul 35 din Actul de aderare din 2003[17], a furnizat statelor membre suficiente orientări pentru a-și elabora strategiile. Această abordare a fost considerată relevantă de toate statele membre deoarece a răspuns nevoilor/deficiențelor[18] identificate în cadrul elaborării și adoptării Planului de acțiune Schengen (PAS). În această privință, abordarea flexibilă a permis continuarea cu succes a sprijinului furnizat de Comisie prin intermediul altor fonduri, cum ar fi programul Phare și Facilitatea de tranziție (Polonia, Republica Slovacă, Letonia și Ungaria). Această abordare a ajutat statele membre să își pună în aplicare strategiile naționale fără a le impune obiective. Polonia a menționat că a trebuit să aducă unele modificări strategiei sale pentru a o ajusta la cerințele Schengen (Planul de acțiune Schengen, Planul general SIS II și Strategia privind gestionarea integrată a frontierelor);

· gestionare. Abordarea flexibilă a sistemelor de gestiune și control (programare multianuală și calendare indicative anuale care permit alocarea flexibilă a resurselor între proiecte cu atribuirea unei largi responsabilități statelor membre) a permis statelor membre să își adapteze rapid strategiile în funcție de evoluția nevoilor. Date fiind termenele stricte, numai această flexibilitate putea să asigure gradul ridicat de punere în aplicare a Facilității Schengen.

6.2. Eficacitatea punerii în aplicare a programelor

Eficacitatea măsoară realizarea obiectivelor stabilite prin punerea în aplicare a programului și impactul concret al Facilității Schengen asupra sectorului.

Cele mai importante rezultate evidențiate sunt următoarele:

· integrarea cu succes în spațiul Schengen a tuturor beneficiarilor;

· îmbunătățirea securității la frontierele externe ale UE (Polonia, Lituania, Letonia);

· intensificarea luptei împotriva imigrației neregulamentare.

Eficacitatea punerii în aplicare a Facilității Schengen poate fi evidențiată și printr-o autoevaluare în raport cu cele cinci obiective operaționale, în cadrul căreia statele membre indică, în general, un nivel ridicat de satisfacție.

Tabelul 3: Autoevaluarea statelor membre cu privire la gradul de atingere a obiectivelor

|| Slovenia || Polonia || Estonia || Slovacia || Lituania || Ungaria || Letonia

Îmbunătățirea verificărilor la frontieră || 5 || 4 || 5 || 3 || 5 || 4 || 4

Îmbunătățirea supravegherii frontierelor || 5 || 4 || 4 || 4 || 5 || 4 || 4

Îmbunătățirea procesului de gestionare a vizelor || 4 || 4 || 4 || 3,5 || 5 || 4 || 4

Îmbunătățirea sistemelor informatice || 4 || 4 || 5 || 4,5 || 4 || 4 || 5

Consolidarea formării și îmbunătățirea competențelor și know-how-ului personalului || 5 || Fără evaluare || 5 || 4 || 5 || 5 || 4

Grila de evaluare: 5 — cel mai ridicat nivel de satisfacție, 1 — cel mai scăzut nivel de satisfacție

Evaluările trebuie privite cu prudență, deoarece sunt autoevaluări care se bazează pe percepții. De exemplu, Republica Slovacă pare a avea cel mai scăzut nivel al autoevaluării, deși nu indică nicio dificultate. Aceasta consideră chiar că performanța verificărilor la frontieră s-a îmbunătățit considerabil.

În ceea ce privește eficacitatea financiară, merită reținut faptul că raportul dintre cheltuielile efective și cheltuielile planificate este foarte ridicat și variază între 90 % (Ungaria) și 100 % (Polonia[19]).

Eficacitatea Facilității Schengen se poate măsura, de asemenea, prin impactul său asupra gestionării frontierelor. Principalele estimări sunt:

· verificări la frontieră:

– reducerea timpului de așteptare în Slovenia și Lituania (estimat la până la 30 % datorită separării fluxului de pasageri): separarea fluxului de pasageri de cel de vehicule și echipamente moderne de verificare și scanare a vehiculelor;

– timpul de așteptare a rămas același în Ungaria și Letonia, dar la standarde de securitate mai ridicate sau, în unele cazuri, timpul de așteptare a crescut din cauza controalelor de securitate mai stricte (Letonia);

– creșterea calității interviurilor cu pasagerii datorită formării (în special cursuri de limbi străine — Letonia și Lituania) și îmbunătățirea calității serviciilor oferite pasagerilor la punctele de trecere a frontierei (însă nu au fost furnizate date sau anchete privind nivelul de satisfacție);

– schimb de informații mai rapid cu ajutorul noilor sisteme de informații (Letonia).

· îmbunătățirea supravegherii la frontieră datorită mobilității sporite:

– noi echipamente radio digitale, noi vehicule de patrulare rutieră și un personal mai numeros, având ca efect creșterea capacității de răspuns (Ungaria);

– mijloace de transport imediat disponibile și mai performante (Estonia, Letonia);

– capacitate sporită de intervenție în condiții excepționale: pe timp de noapte (Ungaria, Slovenia), pe timp de iarnă și în condiții meteorologice dificile cu vizibilitate redusă (Estonia, Slovenia, Polonia);

– supraveghere extinsă a liniei de frontieră (Estonia): poziții radar suplimentare, supraveghere video. Ca urmare, a fost detectat un număr mai mare de documente false și vehicule furate. În toate statele membre, cu excepția Letoniei, s-a constatat o scădere a numărului de persoane reținute în timp ce treceau neregulamentar frontierelor externe ale UE (de până la 50 % în Polonia în perioada 2003-2007), iar acest fapt a fost explicat prin efectul de descurajare produs de întărirea supravegherii frontierelor;

– îmbunătățirea depistării documentelor falsificate: eficacitate sporită a controlului în prima linie, și mai ales în linia a doua, datorită noilor echipamente de detecție (Polonia, Lituania);

– o mai bună acoperire a rețelei de radiolocație la frontiera verde (de la 55 % la 100 % în Letonia);

– creșterea calității procedurii de eliberare a vizelor și accelerarea acesteia datorită noilor echipamente, sistemelor de informații și formării (Slovenia, Letonia, Lituania), care au permis ca gestionarea vizelor să devină mai rapidă, mai sigură și mai uniformă (Letonia); îmbunătățirea sistemului de verificare a securității la consulate (Estonia, Lituania);

– cooperarea eficace între poliția de frontieră și poliție și sporirea coordonării operaționale (Lituania);

· arestarea unui număr mai mare de persoane căutate de serviciile naționale și internaționale datorită verificărilor eficiente în baza de date SIS (Polonia);

· extinderea bazei de cunoștințe destinate procesului decizional operațional și îmbunătățirea analizei informațiilor între servicii (Lituania, Republica Slovacă);

· instituirea unui sistem solid de formare, cu formarea formatorilor (Republica Slovacă) și cursuri de limbi străine pentru polițiștii de frontieră (Letonia).

Caseta 1: Sistemul Poloniei de supraveghere a frontierelor

Un exemplu de creștere a capacității de supraveghere a frontierelor îl constituie secțiunea de frontieră situată în vecinătatea terenului de aterizare a elicopterelor poliției de frontieră în Huwniki (voievodatul Podkarpackie). Achiziționarea de elicoptere în temeiul Facilității Schengen a permis inspectarea eficientă a frontierei cu Ucraina și Belarus, cu un nivel înalt de acuratețe datorită echipamentelor montate pe mașini (camere video cu infraroșu și reflectoare puternice). Dacă echipa din elicopter detectează o trecere neregulamentară a frontierei, intră în acțiune echipa de la sol a poliției de frontieră, care utilizează vehiculele de teren cumpărate cu ajutorul Facilității Schengen. Această metodă, care a devenit posibilă datorită achizițiilor efectuate în temeiul Facilității Schengen, a îmbunătățit nivelul de securitate la frontiera externă a UE.

Caseta 2: Sistemul radio digital al Sloveniei

Ministerul de Interne a construit infrastructura unui sistem radio digital (TETRA) pentru a consolida eficiența cooperării polițienești transfrontaliere. Echipamentul include 63 de stații de bază, trei comutatoare centrale și 2 160 de terminale radio. Acest sistem radio digital a permis realizarea cu succes a schimbului de informații atât la nivel național, cât și la nivel Schengen și a asigurat securitatea acestui schimb de informații.

În vederea evaluării eficacității Facilității Schengen, au fost selectați o serie de indicatori. Cu toate acestea, informațiile furnizate de statele membre au fost prea variate pentru a se putea efectua o comparare exhaustivă a acestor date.

Tabelul 4: Indicatori — Numărul de pasageri care intră în/ies din spațiul Schengen

|| Numărul de pasageri intră în/ies din spațiul Schengen și sunt verificați la frontierele externe utilizându-se noile tehnologii informaționale (conforme cu cerințele Schengen)

Estonia || 2008 – 5 971 678 2009 – 6 593 361

Ungaria || În 2009, aproximativ 33 de milioane de călători au fost verificați utilizându-se noile sisteme informatice la frontierele externe. Înainte de 2007, nicio persoană nu a fost verificată în conformitate cu cerințele Schengen.

Letonia || 100 % din pasagerii care intră în/ies din spațiul Schengen sunt verificați utilizându-se noile tehnologii informaționale la frontierele naționale.

Lituania || Toți pasagerii din țări terțe care trec frontiera externă fac obiectul unor verificări amănunțite, utilizându-se noile sisteme de informații (VSATIS, SIS). 2007 – 3 181 764 2008 – 2 266 999 2009 – 2 113 326 Trimestrul 1-trimestrul 2 2010 – 1 183 542

Polonia || Nu sunt disponibile date.

Republica Slovacă || 2005 – 1 876 421 2006 – 2 498 308 2007 – 2 540 180

Slovenia || Toți pasagerii care se prezintă la frontiera externă sunt verificați utilizându-se noile tehnologii informaționale, deoarece toate punctele de trecere a frontierei sunt prevăzute cu echipamente achiziționate în temeiul Facilității Schengen.

Statele membre beneficiare au furnizat informații variate cu privire la numărul documentelor false sau falsificate identificate prin intermediul noilor tehnologii informaționale.

Tabelul 5: Indicatori — Numărul de documente false sau falsificate identificate

|| Numărul de documente false sau falsificate identificate prin intermediul noilor tehnologii informaționale

Estonia || Anul — Numărul de documente detectate 2006 – 63 2007 – 36 2007 – 44

Ungaria || Nu sunt disponibile date statistice cu privire la documentele false/falsificate identificate prin intermediul noilor tehnologii informaționale. Cu toate acestea, progresul semnificativ înregistrat este în mod clar vizibil. Numărul falsurilor identificate a crescut cu 22 % între 2003 și 2008, în timp ce lungimea frontierei externe s-a redus la jumătate.

Letonia || 100 % din documente sunt verificate utilizându-se noile tehnologii și echipamente achiziționate în temeiul Facilității Schengen. Numărul documentelor falsificate detectate a crescut de la 71 în 2006 la 128 în 2010.

Lituania || A fost identificat un număr mai mare de documente de călătorie falsificate care imită foarte bine originalul. 2007 – 292 2008 – 131 2009 – 203 Trimestrul 1-trimestrul 3 2010 – 233

Polonia || Nu sunt disponibile date.

Republica Slovacă || Anul — Numărul de cazuri 2005 – 11 documente de călătorie 2006 – 59 = 29 de documente de călătorie, 16 ștampile de trafic, 10 permise de ședere, 4 vize. 2007 – 172 = 47 de documente de călătorie, 92 de ștampile de trafic, 21 de permise de ședere, 10 vize, 2 permise de conducere.

Slovenia || Toate documentele false sau falsificate au fost detectate cu echipamente noi, achiziționate în temeiul Facilității Schengen.

Toate statele membre, cu excepția Letoniei, au constatat o scădere a numărului de imigranți aflați in situație neregulamentară care au fost reținuți. Acest fapt a fost explicat prin efectul de descurajare produs de noile echipamente și creșterea eficienței procesului de gestionare a controlului la frontieră. Statele membre au subliniat că această consolidare a frontierei externe estice a dus la o schimbare a rutelor de imigrație neregulamentară. De asemenea, Letonia consideră că a înregistrat succese datorită eficacității noilor echipamente și îmbunătățirii capacității personalului.

Tabelul 6: Numărul de intrări ilegale detectate

|| Numărul de intrări ilegale detectate

Estonia || Treceri neregulamentare ale frontierei: 2003 – 168 de intrări; 2004 – 160 de intrări; 2005 – 135 de intrări; 2006 – 123 de intrări; 2007 – 113 intrări; 2008 – 101 intrări.

Ungaria || Numărul persoanelor reținute în timp ce treceau frontiera verde demonstrează eficacitatea crescută a controlului la frontieră. În 2003 au fost reținute 6 455 de persoane; acest număr a scăzut cu 30 % până la 4 502, în timp ce lungimea frontierei externe s-a redus la jumătate.

Letonia || Numărul intrărilor neregulamentare detectate a crescut de la 23 în 2006 la 49 în 2010.

Lituania || Măsurile preventive și îmbunătățirea controalelor la frontieră au avut ca efect reducerea numărului de intrări ilegale. Migranți neregulamentari reținuți: 1 311 (2007); 1 234 (2008); 1 214 (2009).

Polonia || Datorită unei mai bune protecții a frontierei estice, care a descurajat imigrația ilegală, s-a înregistrat o scădere semnificativă a numărului de persoane reținute în timp ce traversau în mod ilegal frontiera estică (de la 203 în 2003 la 93 în 2007; rețineri efectuate de trei divizii ale poliției de frontieră de la frontiera estică).

Republica Slovacă || Treceri ilegale ale frontierei de stat: 2005 – 341 de migranți reținuți; 2006 – 352 de migranți reținuți; 2007 – 400 de migranți reținuți.

Slovenia || Înainte de punerea în aplicare a Facilității Schengen nu se desfășurau activități de supraveghere pe timp de noapte și/sau în orele cu lumină naturală slabă. Achiziționarea unor echipamente noi de supraveghere nocturnă, respectiv a unor camere cu termoviziune mobile și portabile, precum și a unor ochelari de vedere pe timp de noapte, a permis remedierea acestei lacune. Îmbunătățirea a condus la scăderea generală a numărului de migranți neregulamentari.

6.3. Eficiența punerii în aplicare a programului

Eficiența punerii în aplicare a programului se poate măsura pe baza a două abordări distincte. Prima se referă la punerea în aplicare propriu-zisă. Cea de-a doua evaluează impactul său asupra gestionării frontierelor.

Cu toate acestea, statele membre au furnizat date foarte diverse cu privire la costurile de gestionare și impactul măsurat pentru fiecare dintre cele șase obiective. Prin urmare, se pot identifica numai tendințe generale[20].

Principalele concluzii comune sunt:

· gestionare. Gestionarea Facilității Schengen a fost considerată ca fiind foarte eficientă din punctul de vedere al costurilor, deoarece a permis atingerea obiectivului de aderare la spațiul Schengen într-un termen limitat și la un cost de gestionare relativ scăzut. Lituania, Slovenia, Letonia și Ungaria au estimat că acest cost se situează între 0,4 % și 1,7 % din sumele totale care le-au fost alocate. Polonia și Slovenia au considerat gestionarea Facilității Schengen comparabilă cu cea a altor programe similare, în timp ce Lituania a considerat-o mult mai eficientă din punctul de vedere al costurilor (0,4 %, comparativ cu 1,7 % în cazul Fondului pentru frontierele externe)[21]. Polonia a considerat că sarcina administrativă a fost menținută la un nivel minim, în timp ce Letonia a considerat-o excesivă (în special în ceea ce privește raportarea);

· cooperare instituțională. Lituania, Letonia și Ungaria au apreciat cooperarea mai strânsă între organismele însărcinate cu gestionarea frontierelor și combaterea imigrației neregulamentare, datorită integrării măsurilor, infrastructurii și echipamentelor. Implicarea comună în gestionarea proiectului a consolidat, de asemenea, capacitatea acestor organisme și a stimulat creșterea eficienței programelor similare ulterioare, în special a Fondului pentru frontierele externe și a Fondului de returnare. Nu a fost menționată o creștere a cooperării internaționale, cu excepția schimbului de informații prin intermediul noilor sisteme de informații (SIS, VIS);

· impact asupra cheltuielilor. Toate statele membre au constatat un impact puternic asupra bugetului alocat pazei frontierelor. Acest fapt este explicat prin costurile suplimentare de întreținere (echipamente noi și mai sofisticate, expirarea perioadei de garanție), salarii mai mari (Slovenia) și formare mai costisitoare (Letonia)[22]. Letonia subliniază riscurile asociate acestor echipamente într-o perioadă de criză economică cu alocări bugetare reduse. Începând din 2008, Slovenia a transferat aceste costuri în sarcina sumei alocate în temeiul Fondului pentru frontierele externe;

· eficiența programului. În Slovenia, Letonia și Ungaria s-a observat un efect colateral al Facilității Schengen. Potrivit tuturor acestor trei state membre, costurile suportate în temeiul acestui instrument au fost în general mai mari decât prețurile de pe piață. S-au oferit următoarele explicații: piețe mici impulsionate de fluxuri semnificative de bani într-o perioadă scurtă de timp, contracte mari (în special în Lituania) care au avut ca efect reducerea concurenței, avânt economic și inflație (Letonia și Slovenia).

Letonia a pus în aplicare diverse proiecte pentru a îmbunătăți diferite aspecte ale procesului său de gestionare a vizelor, prin intermediul Biroului pentru cetățenie și afaceri în materie de migrație (OCMA) și al Ministerului Afacerilor Externe: – în total, 33 de reprezentanțe diplomatice și consulare au fost dotate cu tehnologie informatică și cu echipamente pentru transmitere de date care le-au permis să acceseze sistemele VIS, SIS II și VISION. Accesarea acestor sisteme a făcut posibilă accelerarea procesului decizional și a eliberării vizelor; – sediile ambasadelor și ale consulatelor au fost modernizate în vederea asigurării unui mediu sigur pentru eliberarea vizelor Schengen (intrări/ieșiri separate pentru personalul consular, ghișee prevăzute cu ecrane din sticlă securizată, separarea sălii de așteptare de ghișee, detectoare portabile pentru verificarea vizitatorilor); aceste modernizări au fost efectuate în conformitate cu standardele și cerințele de securitate prevăzute de Instrucțiunile consulare comune și de „Catalogul recomandărilor pentru aplicarea corectă a acquis-ului Schengen și a celor mai bune practici: eliberarea vizelor”[23]; – OCMA a fost dotat cu servere noi care permit stocarea securizată (doar organismele autorizate având acces la date) și accesul continuu la diverse sisteme de înregistrare (registrul de evidență a populației, registrul invitațiilor, registrul permiselor de muncă, registrul permiselor de ședere, registrul vizelor și lista persoanelor cărora le este interzisă intrarea); acest sistem nou este conform cu cerințele UE și cu Sistemul național de informații privind vizele în materie de protecție, stocare și prelucrare a datelor cu caracter personal care vizează 1,1 milioane de persoane.

Caseta 3: Proiecte letone în cadrul obiectivului „Îmbunătățirea gestionării vizelor”

Caseta 4: Proiecte estoniene în cadrul obiectivului „Îmbunătățirea verificărilor la frontieră”

Conducerea poliției de frontieră a dotat Centrul de evaluare a documentelor de călătorie și punctele de trecere a frontierei din subordinea sa cu o nouă tehnologie pentru examinarea și marcarea documentelor străinilor: – Centrul de evaluare a documentelor de călătorie a fost dotat cu echipamente videospectrale (VSC 5000) care au permis experților să controleze în mod corespunzător documentele, să le examineze cu lumină ultravioletă și, prin urmare, să efectueze o analiză minuțioasă a acestora. Descrierile documentelor și ale falsurilor au fost utilizate în formarea profesională și la locul de muncă, precum și pentru schimbul de informații la nivel intern și internațional. Punctele de control la frontieră au fost dotate cu ștampile de frontieră corespunzătoare în conformitate cu cerințele Schengen.

Caseta 5: Proiecte slovene în cadrul obiectivului „Îmbunătățirea verificărilor la frontieră”

Ministerul Administrației Publice planificase să construiască sau să modernizeze 24 de puncte de trecere a frontierei și să desfășoare șapte activități (cumpărare de terenuri, achiziție de terenuri, pregătirea documentației, construirea infrastructurilor și a noilor dispozitive, cumpărarea de echipamente și angajarea unor ingineri). Cu toate acestea, ministerul a trebuit să aducă schimbări majore calendarului său indicativ deoarece și-a dat seama că unele dintre proiecte nu se vor încadra în perioada de eligibilitate, astfel încât obiectul a 14 dintre măsuri a fost redus, iar o măsură a fost eliminată în totalitate. Cele două motive principale pentru care Ministerul Administrației Publice a exclus activitățile din Facilitatea Schengen sunt: – întârzieri în semnarea contractelor, ceea ce a însemnat că proiectul nu s-a încadrat în perioada de eligibilitate; – proiectele de achiziții publice nu au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din cauza estimării incorecte a costului lucrărilor înainte de deschiderea ofertelor. Cu toate acestea, toate măsurile și activitățile au fost îndeplinite, deoarece activitățile excluse au fost finanțate din bugetul național.

Tabelul 7: Impactul asupra cheltuielilor totale aferente gestionării frontierelor

EE || LT || PL || SI || SK || LV || HU

+40 % (2003-2008) || +71 % (2003-2008) || +17 % (2002-2008) || Aproximativ 30 % (nu s-a indicat un termen) || +40 % (2003-2008)) || Creștere (nu există date) || +20 % (estimată) (2002-2009)

6.4. Complementaritate

Toate statele membre beneficiare au analizat chestiunea complementarității din perspective foarte diferite. În timp ce Republica Slovacă și Lituania au menționat doar că măsurile în temeiul Facilității Schengen au fost coordonate cu Phare și cu Facilitatea de tranziție, celelalte țări au analizat în mod detaliat această chestiune, în special în legătură cu următoarele două aspecte principale:

· gestionarea. În cinci state membre, coordonatorul ajutorului pentru Phare, Facilitatea de tranziție, mecanismul financiar norvegian și mecanismul financiar al SEE a răspuns și de Facilitatea Schengen. Această măsură a ușurat foarte mult coordonarea activităților de gestionare și alocare a fondurilor;

· sectoarele de investiții. Complementaritatea în ceea ce privește sectoarele de investiții trebuie evaluată prin intermediul strategiilor naționale pentru realizarea obiectivelor Planului național de acțiune Schengen. În această privință, pentru identificarea nevoilor și a deficiențelor au fost utilizate toate fondurile UE și alte surse de finanțare.

Estonia, Polonia, Letonia și Ungaria au utilizat programele Phare, fondurile de cooperare transfrontalieră (numai Polonia), mecanismul financiar norvegian și Facilitatea de tranziție pentru a suplimenta activitățile din cadrul Facilității Schengen (modernizarea și achiziționarea echipamentelor, sistemelor informatice și infrastructurii pentru gestionarea frontierelor) în conformitate cu propria strategie prevăzută de Planul de acțiune Schengen. Polonia a beneficiat și de fondurile speciale Phare pentru a-și susține strategia privind gestionarea integrată a frontierelor.

În Slovenia, programele Phare din perioada 1999-2003 sunt considerate ca predecesoare ale Facilității Schengen în ceea ce privește achiziționarea de echipamente și sisteme de informații (SIS) actualizate și modernizate în domeniul gestionării frontierelor, justiției și afacerilor interne. Fondurile Facilității de tranziție au fost alocate consolidării instituțiilor și asistenței administrative și juridice în transpunerea acquis-ului Schengen. De asemenea, Slovenia a decis să nu utilizeze fondurile norvegiene și cele ale SEE.

Caseta 6: Sistemul Poloniei de comunicare a datelor în cadrul obiectivului „Îmbunătățirea sistemelor informatice”

Conducerea poliției de frontieră a dezvoltat un proiect amplu de modernizare a rețelei sale informatice. Scopul a fost acela de a conecta diverse sisteme de baze de date, cum ar fi SIS/SIS II, printr-un nod central care să asigure un acces ușor unităților de poliție la toate nivelurile. Datorită acestei îmbunătățiri se asigură, de asemenea, fluxul de informații între sistemele SIS II și VIS central și sistemele prin satelit ale utilizatorilor instituționali și biroul SIRENE din Polonia. Sistemul informatic al poliției de frontieră a fost adaptat în vederea conformării cu cerințele Schengen, permițându-se îmbunătățirea fluxului de informații (inclusiv SIS). Punerea în aplicare a proiectului a ridicat nivelul de protecție la frontiera externă a UE. În consecință, noul sistem informatic al Poloniei a contribuit la reducerea numărului de străini expulzați din Polonia și a numărului de tentative ilegale de trecere a frontierei de stat. Unele părți din acest proiect amplu din cadrul Facilității Schengen au reprezentat continuări ale proiectelor Phare, inclusiv ale programelor naționale Phare și ale celor de cooperare transfrontalieră, de exemplu proiectul PNP 2002. Pregătirea infrastructurii informatice în vederea cooperării cu SIS a permis punerea în aplicare cu succes a proiectelor Facilității Schengen la sediul central al poliției. Proiectul continuă în temeiul Fondului pentru frontierele externe.

Ungaria a menționat alte instrumente ale UE, cum ar fi TAIEX, programele Pericles și Hercule II, care au beneficiat de asistența OLAF, și proiectele Argo. Mai interesant este faptul că Ungaria a avut în vedere și complementaritatea cu programele ulterioare pentru a acoperi nevoile care nu puteau fi satisfăcute prin Facilitatea Schengen: Securitate și protecția libertăților 2007-2013, FFE, Noul plan de dezvoltare a Ungariei, Programul de cooperare teritorială europeană și Coridorul paneuropean V (stația de cale ferată Eperjeske) și Coridorul paneuropean VII (calea navigabilă interioară Mohacs).

7. Continuitatea cu Fondul pentru frontierele externe (FFE)[24]

Pentru toate statele membre, continuitatea între Facilitatea Schengen și FFE este evidentă atât în ceea ce privește gestionarea, cât și domeniile vizate. Toate statele membre au menționat că sistemele de gestionare, control și monitorizare instituite pentru Facilitatea Schengen au fost utilizate în conceperea sistemelor din cadrul FFE. Majoritatea acestor state (Polonia, Estonia, Lituania, Letonia, Ungaria) au decis să păstreze memoria instituțională și cultura organizațională prin menținerea acelorași structuri responsabile. Slovenia[25] și Republica Slovacă[26] au optat pentru schimbarea organismelor responsabile.

Estonia și Polonia au subliniat că și-au îmbunătățit capacitatea în domeniul planificării strategice (alocarea resurselor, planul de utilizare), precum și în ceea ce privește organizarea și gestionarea procedurilor de achiziții publice, ceea ce a condus la o utilizare mai eficientă a ajutorului (Estonia). Lituania a pus accentul pe faptul că buna cooperare interinstituțională inițiată în cadrul Facilității Schengen este menținută în gestionarea FFE.

În ceea ce privește activitățile, continuitatea este și mai concretă în cazul Lituaniei, care a recunoscut deschis că programul anual 2007 din cadrul FFE a ajutat-o să execute măsuri ce nu ar fi putut fi puse în aplicare în temeiul Facilității Schengen. Cum majoritatea țărilor beneficiare au declarat că echipamentele moderne cumpărate în temeiul Facilității Schengen generează costuri de întreținere ridicate, acestea utilizează resurse din FFE pentru a acoperi cheltuielile respective. Sistemele informatice, în special SIS II, reprezintă un alt sector în care continuă sprijinul UE. La rândul său, Ungaria a menționat nevoia de a repeta și de a actualiza activitățile de formare.

8. Concluzii

Facilitatea Schengen a reprezentat un succes în ansamblu, deoarece a contribuit în mod decisiv la îndeplinirea cerințelor Schengen de către toate cele șapte state membre în cauză într-un interval de timp limitat și la aderarea acestora la spațiul Schengen începând cu 1.12.2007. Utilizarea sumelor alocate de UE reprezintă un indicator elocvent al bunelor măsuri de gestionare instituite, iar acest fapt a fost confirmat de statele membre, care au recunoscut că nu ar fi putut să adere la spațiul Schengen într-un interval de timp atât de scurt fără sprijinul Facilității Schengen.

Acest succes s-a datorat în principal structurii specifice a programului, bazată pe calendare indicative anuale care nu au fost obligatorii din punct de vedere financiar. Sistemul s-a dovedit a fi atât flexibil, cât și eficient în atribuirea unei game largi de responsabilități statelor membre pentru alocarea și realocarea fondurilor.

Urmărind obiectivele stabilite la articolul 35 din Actul de aderare, Facilitatea Schengen a fost utilizată în special pentru investiții în infrastructură, mijloace de transport și sisteme informatice de care au beneficiat posturile de frontieră terestre și aeroportuare. Acest instrument a venit în completarea eforturilor naționale de gestionare eficientă a frontierelor externe și de combatere a intrărilor neregulamentare în spațiul Schengen.

Legătura dintre Facilitatea Schengen și Fondul pentru frontierele externe este evidentă. Având drept fundament realizările Facilității Schengen în materie de politică și gestionare, FFE reprezintă în opinia țărilor care au beneficiat de fondurile facilității un mijloc de continuare și, pentru unele dintre acestea, de completare a activităților desfășurate în cadrul Facilității Schengen. Din acest punct de vedere, majoritatea statelor membre beneficiare au menținut structuri de gestionare similare cu cele instituite pentru Facilitatea Schengen.

Rata ridicată de utilizare a sumelor alocate de UE și gestionarea financiară eficientă demonstrează că Facilitatea Schengen a fost pusă în aplicare cu succes. Rata de utilizare a sumelor alocate de UE s-a situat între 90 și 100 %. În general, resursele disponibile au fost utilizate corect, corecțiile financiare aplicate având un caracter limitat.

În sfârșit, Facilitatea Schengen pentru România și Bulgaria (2007-2009)[27] a valorificat experiența acumulată pe parcursul derulării instrumentului anterior, iar un cadru de gestionare comparabil va fi avut în vedere pentru o facilitate temporară similară prevăzută în Actul de aderare a Croației[28].

[1]               Fixată inițial la 31 decembrie 2006 [prin Decizia C(2004)248 a Comisiei], data-limită pentru executarea contractelor a fost prelungită până la 30 septembrie 2007 prin Decizia C(2006)684 a Comisiei.

[2]               Spațiul Schengen și cooperarea Schengen se bazează pe Acordul Schengen din 1985. Spațiul Schengen reprezintă un teritoriu pe cuprinsul căruia este garantată libera circulație a persoanelor. Statele semnatare ale acordului au desființat toate frontierele interne, instituind o singură frontieră externă. Pe acest teritoriu se aplică norme și proceduri comune cu privire la vizele de scurtă ședere, cererile de azil și controalele la frontieră. În același timp, pentru a garanta securitatea în spațiul Schengen s-au intensificat activitățile de cooperare și coordonare între serviciile polițienești și autoritățile judiciare. Cooperarea Schengen a fost încorporată în cadrul juridic al UE prin Tratatul de la Amsterdam din 1997.

[3]               Act privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia și Republicii Slovace și adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene, JO L 236, 23.9.2003, p. 44.

[4]               Decizia C(2004)248 a Comisiei.

[5]               Decizia C(2006)684 a Comisiei.

[6]               Decizia Comisiei C(2007)494.

[7]               Articolul 2 alineatul (2) din Decizia C(2004)248 a Comisiei prevede că „rata asistenței comunitare acordate de facilitate poate fi de până la 100 %.” Programul indicativ ar trebui să precizeze și celelalte surse de finanțare pentru fiecare acțiune.

[8]               În conformitate cu articolul 7 din Decizia C(2004)248 a Comisiei, Polonia, ca stat membru din afara zonei euro, trebuie să utilizeze cursul de schimb PLN/EUR pentru plățile efectuate în temeiul Facilității Schengen. Cursul de schimb pentru perioada de programare (precum și pentru plățile în avans transferate de Comisie) a fost mai ridicat decât cel pentru plățile efectuate de beneficiari pe parcursul punerii în aplicare a proiectului. Aceasta explică de ce rata de utilizare este mai mare de 100 %.

[9]               Decizia C(2004)248 a Comisiei.

[10]             Regulamentul nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene.

[11]             Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene.

[12]             Articolul 35 din Actul de aderare prevedea că fondurile din cadrul Facilității Schengen urmau să acopere investițiile în infrastructură, investițiile în echipamente operaționale, formarea și cheltuielile logistice. Prin urmare, consolidarea instituțiilor și asistența juridică în vederea transpunerii acquis-ului în legislația națională nu se numărau printre obiectivele Facilității Schengen. Slovenia a fost singura care a întocmit o strategie detaliată privind utilizarea diverselor instrumente de finanțare pentru a răspunde acestor nevoi diferite (infrastructură, echipamente, consolidarea instituțiilor și asistență juridică).

[13]             Decizia C(2007)494 a Comisiei.

[14]             Decizia C(2006) 684 a Comisiei a modificat datele-limită astfel: angajarea cheltuielilor și semnarea contractelor până la 31.12.2006, executarea finală a contractelor până la 30.9.2007 și plata finală până la 31.12.2007. Decizia C(2007) 494 a Comisiei a prelungit data-limită de semnare a contractelor pentru proiectele privind SIS II până la 31.3.2007, iar data-limită de executare a contractelor privind SIS II până la 31.12.2007. Datele-limită privind angajamentele și plățile nu au fost modificate.

[15]             B.11. Sistemul de transmitere de date; B.12. Extinderea accesului la resursele SIS pentru unitățile de poliție — nivelul elementar; B.15. Elaborarea și punerea în aplicare a Sistemului Informatic Național împreună cu SIS II și cu Nodul Central VIS (N-SIS PL); B.16. Modernizarea sistemului „Pobyt” (ședere); B.18. Punerea în aplicare a acquis-ului Schengen în instanțe și birourile Parchetului; B.19. Îmbunătățirea funcționalității sistemului de informații Wiza-Konsul; B.20. Organizarea modului de autentificare securizată a utilizatorilor în cadrul SIS; B.21. Pregătirea sistemelor centrale de informații pentru punerea în practică a dispozițiilor Convenției de punere în aplicare a acordului Schengen (2005); B.25. Asigurarea accesului la resursele SIS pentru unitățile de poliție la toate nivelurile (2005).

[16]             Conceperea și punerea în aplicare a unui sistem mobil digital de radiocomunicații la nivel național (DMRCS) (22 725 511 EUR din Facilitatea Schengen), precum și conceperea și punerea în aplicare a unei rețele de telecomunicații a Ministerului de Interne la frontierele externe ale UE (3 419 457 EUR din FS).

[17]             Infrastructura la frontieră (prima liniuță), echipamente operaționale, cu excepția sistemelor informatice (a doua liniuță), tehnologia informației (a doua liniuță), formare (a treia liniuță), logistică și operațiuni (a patra liniuță).

[18]             Principalele deficiențe identificate au fost: insuficiența infrastructurii conforme cu cerințele Schengen (aceasta lipsind în anumite locuri, fiind învechită sau neîntrunind cerințele minime) în PTF (punctele de trecere a frontierei) și în clădirile aparținând poliției, consulatelor și poliției de frontieră; sisteme și infrastructuri de rețea învechite pentru schimbul de informații și de date (vize, amprente digitale, verificarea vehiculelor etc.); cooperarea instituțională insuficientă (poliția de frontieră, poliție, servicii consulare și justiție); insuficiența mijloacelor de transport și a sistemelor de radiocomunicații (ambarcațiuni, elicoptere, vehicule adaptate condițiilor de iarnă); lipsa personalului capabil să aplice cerințele Schengen (competențe tehnice și lingvistice).

[19]             A se vedea nota de subsol 8.

[20]             Majoritatea cifrelor, și în special procentele, sunt furnizate de statele membre fără vreo explicație privind perioada vizată sau obiectul exact al activității.

[21]             Acest procent scăzut al costurilor de gestionare trebuie privit cu prudență, deoarece, astfel cum arată Letonia, majoritatea statelor membre au acoperit costurile din bugetul de stat și, prin urmare, acestea nu sunt contabilizate.

[22]             Este interesant că Lituania precizează că bugetul de stat pentru 2003 alocat aspectelor în materie de frontieră a fost redus, anticipându-se finanțarea suplimentară care urma să fie furnizată de Facilitatea Schengen.

[23]             Notă a Secretariatului General către Grupul de lucru pentru evaluarea Schengen (6183/03, 7.2.2003).

[24]             Fondul pentru frontierele externe (FFE) vizează perioada 2007-2013. În total, 23 de state membre participă la acest fond. Obiectivul general este acela de a ajuta statele membre să asigure controlul eficient, de înalt nivel și uniform la frontierele externe și să contribuie la dezvoltarea politicii comune în domeniul vizelor.

[25]             Autoritatea responsabilă a fost transferată din cadrul Ministerului de Finanțe în cadrul Ministerului de Interne. Ministerul de Finanțe a devenit autoritatea de certificare.

[26]             Responsabilitatea pentru gestionarea instrumentelor financiare aferente perioadei 2007-2013 a fost transferată de la Biroul pentru Cooperare Polițienească Internațională al Inspectoratului General al Poliției către Departamentul pentru Ajutor Extern din cadrul Ministerului de Interne. Începând cu 2006, Departamentul pentru Ajutor Extern din cadrul Ministerului de Interne a fost consolidat (prin creșterea numărului de angajați și reducerea ratei de rotație a personalului) și a început să își îndeplinească sarcina de a furniza tuturor organismelor ministeriale (beneficiarilor) orientări metodologice referitoare la fondurile UE (creșterea gradului de informare cu privire la fondurile UE la nivelul organismelor ministeriale, transferul cererilor relevante de proiecte către persoanele de contact, programarea fondurilor, raportări legate de fonduri etc.). Memoria instituțională a fost menținută deoarece personalul din cadrul Biroului pentru Cooperare Polițienească Internațională care fusese implicat în gestionarea Facilității Schengen a participat la transferul capacității și al know-how-ului de tip administrativ și organizațional.

[27]             Articolul 32 din Protocolul privind condițiile și aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria și a României în Uniunea Europeană, JO L 157, 21.6.2005, p. 39.

[28]             Articolul 31 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Croația, precum și adaptările la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, JO L 112, 24.4.2012, p. 29.

Lista completă a obiectivelor vizate de cele șapte state membre beneficiare

Stat membru || Numărul final al obiectivelor || Abordarea obiectivelor || Obiective

Polonia || 4 || Generală și o combinație între abordarea strategică și cea operațională || × Obiectivul 1: construirea sau modernizarea infrastructurii și clădirilor aferente situate în punctele de trecere a frontierei la frontiera externă a UE; × obiectivul 2: echipament operațional pentru protecția frontierei special conectat la Sistemul de Informații Schengen; × obiectivul 3: formare și servicii; × obiectivul 4: participarea la cheltuielile logistice și operaționale (asistență tehnică).

Ungaria || 4 || Generală și strategică || × Obiectivul nr. 1: întărirea controlului la frontiera externă; × obiectivul nr. 2: consolidarea competenței de control, prin creșterea capacității de furnizare a datelor și de acces la date; × obiectivul nr. 3: sporirea eficacității controlului aprofundat; × obiectivul nr. 4: dezvoltarea capacității de cooperare internațională în materie penală.

Estonia || 6 Inițial 5 || Detaliată și o combinație între abordarea strategică și cea operațională || × Obiectivul 1: crearea sistemului operațional de radiocomunicații și a soluțiilor tehnice necesare pentru dezvoltarea prototipului tehnic al SIS II; × obiectivul 2: dezvoltarea sistemelor de informații ale forțelor de poliție și integrarea acestora în sistemul VIS, precum și asigurarea unei conexiuni sigure cu autoritățile competente ale altor state membre ale UE pentru transferul de date; × obiectivul 3: alinierea infrastructurii și a bazei materiale și tehnice necesare pentru aplicarea corespunzătoare în practică a pazei frontierelor externe și a controlului la frontieră la cerințele prevăzute în Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen, în Catalogul Schengen și în Manualul comun; construirea infrastructurii necesare în materie de formare și crearea bazei materiale și tehnice pentru formarea polițiștilor de frontieră cu înaltă calificare și pentru pregătirea polițiștilor de frontieră în scopul asigurării pazei frontierelor UE în conformitate cu cerințele stabilite în materie de supraveghere și control la frontieră; × obiectivul 4: crearea unor stații de lucru mobile pentru funcționarii responsabili de supravegherea migrației, punerea în aplicare a VIS și instituirea infrastructurii necesare pentru punerea în aplicare a VIS; asigurarea securității sale și introducerea unor soluții biometrice; × obiectivul 5: alinierea infrastructurii oficiilor consulare la angajamentele care decurg din Acordul Schengen, asigurarea funcționării spațiului european pentru care se eliberează o viză comună, ajustarea procedurilor în materie de vize la cerințele Uniunii Europene și introducerea hardware-lui relevant; × obiectivul 6: crearea unui sistem național care să distribuie datele SIS (NS-SIS) și, pentru a asigura verificarea utilizării acestuia și a permite schimbul de informații suplimentare, instituirea sistemului de informații SIRENE.

Lituania || 8 || Detaliată și o combinație între abordarea strategică și cea operațională || × Obiectivul 1: construirea, renovarea și modernizarea infrastructurii și clădirilor aferente situate în punctele de trecere a frontierei; × obiectivul 2: control tehnic, echipament de supraveghere, autovehicule și alte echipamente necesare care urmează să fie utilizate la frontiera externă a UE, în posturi și în punctele de trecere a frontierei; × obiectivul 3: crearea de noi infrastructuri de comunicații și rețele de informații la frontiera externă a UE și dezvoltarea celor deja existente; × obiectivul 4: măsuri necesare pentru punerea în aplicare a Sistemului de Informații Schengen (SIS II); × obiectivul 5: măsurile prevăd achiziționarea unor echipamente de detectare a falsurilor și a unor ștampile comune de intrare/ieșire care urmează să fie utilizate în cadrul verificărilor efectuate la frontiera externă a UE; × obiectivul 6: consolidarea cooperării între polițiștii de frontieră și unitățile de poliție care își desfășoară activitatea la frontieră, asigurând astfel interacțiunea imediată și directă între aceste două autorități atunci când sunt căutate și reținute persoane care au trecut ilegal frontierele externe ale UE; ×  obiectivul 7: consolidarea formării și îmbunătățirea competențelor și a cunoștințelor personalului; × obiectivul 8: gestionarea Facilității Schengen: logistică și personal.

Slovenia || 9 inițial 7 || Generală și operațională pe categorie de investiții || × Obiectivul 1: modernizarea și/sau extinderea sediilor posturilor de poliție; × obiectivul 2: investiții în echipament tehnic și mijloace de transport; × obiectivul 3: investiții în sistemul de informații și telecomunicații; × obiectivul 4: cursuri de formare destinate instructorilor pentru punerea în aplicare a acquis-ului Schengen și un program de pregătire de bază destinat polițiștilor de frontieră angajați recent; × obiectivul 5: salarii și echipament pentru personal; × obiectivul 6: investiții în punctele de trecere a frontierei; × obiectivul 7: întreținerea punctelor de trecere a frontierei; × obiectivul 8: investiții în echipamente de securitate în cadrul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare; × obiectivul 9: cheltuieli operaționale.

Slovacia || 16 || Generală și operațională pe program || × Obiectivul 1: dezvoltarea unui sistem complex de protecție a frontierei la granița dintre Slovacia și Ucraina; × obiectivul 2: modernizarea echipamentelor unităților de control al frontierelor la granița dintre Slovacia și Ucraina; × obiectivul 3: adaptarea și echiparea aeroportului internațional M.R.Štefánika din Bratislava conform standardelor Schengen; × obiectivul 4: furnizarea de uniforme și echipamente pentru polițiștii care asigură protecția frontierei dintre Slovacia și Ucraina; × obiectivul 5: îmbunătățirea protecției informațiilor clasificate transferate în cadrul rețelei unităților de control al frontierelor situate la granița dintre Slovacia și Ucraina; × obiectivul 6: sporirea capacității centrului de detenție de la Sečovce; × obiectivul 7: armonizarea sistemelor de informații ale poliției naționale cu SIS II; × obiectivul 8:   sprijin tehnologic pentru birourile centrale SIS/SIRENE și utilizatorii finali; × obiectivul 9:   dezvoltarea sistemelor de informații conexe VIS; × obiectivul 10: îmbunătățirea calității vizelor eliberate și informarea în timp real a Ministerului de Interne cu privire la vizele eliberate; × obiectivul 11: completarea echipamentelor necesare pentru supraveghere transfrontalieră; × obiectivul 12: modernizarea echipamentelor de laborator pentru documentele de identitate; × obiectivul13: îmbunătățirea operabilității serviciilor vamale la frontiera dintre Slovacia și Ucraina; × obiectivul 14: achiziționarea de autovehicule și tehnologie specială pentru identificarea autovehiculelor furate/pierdute; × obiectivul 15: sprijin pentru gestionarea Facilității Schengen - logistică și operațiuni; × obiectivul 16: sistem electronic de monitorizare video la punctele feroviare de trecere a frontierei dintre Slovacia și Ucraina.

Letonia || 33 Inițial 25 || Operațională la nivel de proiect (ulterior legată de „obiectivele principale”: 9 în cadrul supravegherii frontierelor, 8 în cadrul verificărilor la frontieră, 6 în cadrul gestionării vizelor, 4 în cadrul formării, 2 în cadrul sistemelor informatice, 2 neidentificate) || × obiectivul 1: dotarea reprezentanțelor diplomatice ale Letoniei cu infrastructura necesară pentru transmiterea de date, astfel încât acestea să poată elibera vize Schengen (tehnică de calcul, echipamente de transmitere a datelor); × obiectivul 2: îmbunătățirea standardelor de securitate și îndeplinirea cerințelor prevăzute în Instrucțiunile consulare comune și în Catalogul recomandărilor pentru aplicarea corectă a acquis-ului Schengen și a celor mai bune practici: eliberarea vizelor (6183/03, 7.2.2003); × obiectivul 3: control corespunzător al documentelor de călătorie și detectarea falsurilor de către reprezentanțele diplomatice și consulare ale Letoniei; × obiectivul 4: reprezentanțele diplomatice și consulare ale Letoniei au resursele necesare de personal calificat în conformitate cu standardele și cerințele prevăzute în Instrucțiunile consulare comune și în Catalogul recomandărilor pentru aplicarea corectă a acquis-ului Schengen și a celor mai bune practici: eliberarea vizelor (6183/03, 7.2.2003); × obiectivul 5: funcționarii consulari din ambasadele și consulatele Letoniei au toate cunoștințele necesare pentru eliberarea vizelor Schengen; × obiectivul 6: controlul eficace al persoanelor și al obiectelor aflate în posesia acestora la frontierele externe; × obiectivul 7: achiziționarea de câini dresați să detecteze droguri; × obiectivul 8: amenajarea și echiparea sediilor în care se află serverele centrale ale Biroului pentru cetățenie și afaceri în materie de migrație (OCMA); × obiectivul 9: modernizarea sistemului național leton de informații privind vizele; × obiectivul 10: formare lingvistică pentru funcționarii OCMA; × obiectivul 11: formarea utilizatorilor N.SIS, ai biroului SIRENE și ai viitorului SIS; × obiectivul 12: dezvoltarea securității rețelei de transmitere de date a Ministerului de Interne; × obiectivul 13: cursuri de engleză și alte limbi străine pentru polițiști; × obiectivul 14: îmbunătățirea sistemelor mobile de patrulare la frontieră prin utilizarea de autovehicule de teren, snowmobile, ATV-uri și bărci cu motor; × obiectivul 15: îmbunătățirea mobilității polițiștilor de frontieră prin instituirea unei unități de aviație în cadrul Serviciului național de pază a frontierei; × obiectivul 16: îmbunătățirea mobilității polițiștilor de frontieră care se deplasează pe mare; × obiectivul 17: îmbunătățirea eficienței în ceea ce privește controlul asupra persoanelor care trec frontiera și inspectarea autovehiculelor și a obiectelor aflate în posesia acestor persoane prin achiziționarea de echipament tehnic pentru posturile de trecere a frontierei; × obiectivul 18: instituirea unui sistem de supraveghere video a frontierei maritime; × obiectivul 19: dezvoltarea unei supravegheri tehnice a „frontierei verzi” estice; × obiectivul 20: îmbunătățirea dotărilor pentru activitățile operative prin achiziționarea de mijloace tehnice; × obiectivul 21: introducerea de echipamente tehnice de protecție, control și informare la frontieră; × obiectivul 22: modernizarea rețelei de telecomunicații a Serviciului național de pază a frontierei; × obiectivul 23: dezvoltarea unui sistem de formare profesională al Serviciului național de pază a frontierei; × obiectivul 24: Sistemul automat de identificare a amprentelor digitale (AFIS); × obiectivul 25: dezvoltarea infrastructurii Serviciului național de pază a frontierei; × obiectivul 26: construirea de piste de aterizare pentru elicoptere la posturile din localitățile Punduri, Šķilbēniu și Pededze, precum și la punctul de trecere a frontierei din Vientuļi; × obiectivul 27: extinderea sistemului de radiocomunicații al frontierei estice; × obiectivul 28: achiziționarea de câini; × obiectivul 31: achiziționarea de echipamente; × obiectivul 32: cursuri de formare; × obiectivul 33: cheltuieli administrative pentru punerea în aplicare a Facilității Schengen.